REGINA MARIA

Maria de Edinburgh – Saxa – Coburg –

Gotha, s-a nascut la 29 octombrie 1875,
la Eastwel Park, din comitatul Kent –
Marea Britanie, ca fiica a ducelui Alfred
de Edinburgh, al doilea fiu al reginei
Victoria a Marii Britanii si a Marii
Ducese Maria, unica fiica a tarului
Alexandru II al Rusiei si a prințesei
Maria de Hessen.

Educatia primita de printesa Maria este

una cu adevarat regala. Iata cum o
caracteriza un martor al adolescentei
sale, citat de Nicolae Iorga: ,,credea in
regi si in misiunile lor, dar si in
drepturile lor. Nu era trufasa, dar nici
umila, ci regala din radacina parului
pana la talpile picioarelor, imperioasa,
aprinsa, activa, fetita plina de bucuria
vietii si de credinta in rasa ei”.

Fire romantica si sensibila, Maria vibra

in fata frumosului si a fost profund marcata de anii petrecuti in insula Malta, unde se afla
resedinta tatalui ei, amiral al flotei Marii Britanii, cand ,,toate par o revelatie si toate visurile,
un adevar”. Adora Malta, caci era plina de toata caldura stralucitoare a Sudului si totodata de
tainele Rasaritului. Mereu deschisa tuturor impresiilor artistice, aceasta lume pietroasa va
ramane in amintirea Reginei ca o ,,minunata viziune pastrata cu evlavie in suflet” pana la
sfarsitul zilelor sale.

In ianuarie 1893, principesa Maria soseste la Bucuresti, in calitate de sotie a principelui

Ferdinand, mostenitorul coroanei Romaniei. In acelasi an, Maria da nastere la castelul Peles,
primului copil, care a fost botezat Carol, in onoarea regelui Carol I.

In 1894, se naste tot la Peles cel de-al doilea copil, o fetita botezata cu numele reginei
Elisabeta. In 1921, s-a casatorit George II, fiul regelui Constantin al Greciei, devenit la randul
lui suveran al Greciei la 27 septembrie 1922. Dupa numai 15 luni, in Grecia izbucneste o
revolutie, iar George si Elisabeta se refugiaza la Bucuresti, unde divorteaza. George se
reintoarce in Grecia, dar Elisabeta ramane la Bucuresti, pe care il paraseste impreuna cu
nepotul sau, Mihai, in ianuarie 1948. A murit la Cannes, in 1956.

In 1900, la Gotha, in Germania, principesa mostenitoare aduce

pe lume cel de-al treilea copil, printesa Marioara, alintata
Mignon. Ea s-a casatorit, in 1922, cu regele Alexandru I al
Serbiei, cu care a avut trei copii. Sotul ei va fi asasinat in
1934, la Marsilia, de teroristi croati. In 1941 Iugoslavia este
ocupata de armata germana. Mignon a murit în 1961 si este
inmormantata in mausoleul Frogmore din Windsor Park.

La trei ani după nasterea lui Mignon, in chiar anul inaugurării

Castelului Pelişor, se naste prinţul Nicolae. A fost singurul
dintre copiii Mariei educat in Anglia, la Eton, in profesia
bunicului sau, ducele de Edinburgh.
(Maria și Ferdinand)

Principele Nicolae a fost membru al Consiliului de Regenta, intre 1927 – 1930. A avut o
contributie importanta la întoarcerea fratelui său de la Paris si la ocuparea tronului de catre
acesta, sub titulatura de Regele Carol II. Casatoria morganatica a principelui Nicolae, cu
Ioana Doleti, a condus la tensionarea relatiilor cu fratele sau si in cele din urma la exilarea sa.
A murit la Madrid, în 1977.

In 1909, la Cotroceni, s-a nascut Principesa Ileana, cea care va deveni arhiducesa de Austria,
prin casatoria ei cu Anton de Habsburg, cu care a avut sase copii. Ileana s-a inapoiat in
Romania, dupa fuga lui Carol II si a infiintat si condus in timpul celui de-al Doilea Razboi
Mondial, pe domeniul Bran, pe care il mostenise de la mama sa, un spital, „Inima Reginei
Maria”. Cel de-al doilea sot al principesei Ileana a fost doctorul Stefan Isarescu. A plecat din
tara in 1948, cu restul familiei. Dupa mai multe peregrinari prin Europa, Ileana impreuna cu
copiii s-au stabilit in Statele Unite. Ulterior, Printesa Ileana s-a calugarit, luand numele de
Maica Alexandra si a infiintat o manastire ortodoxa in Pennsylvania. A murit în 1991, dupa
ce a avut bucuria de a-si revedea patria, in 1990.

Ultimul copil al Mariei, principele Mircea, nascut în 1913, s-a stins in mod tragic, la numai 3
ani, de febra tifoida, in timpul Primului Razboi Mondial. Mormantul sau se afla la Castelul
Bran.
Daca imediat dupa venirea sa in Romania, printesei mostenitoare i se spunea ,,La Princesse
Lointaine”, caci parea o planta inca neaclimatizata in pamantul tarii, odata cu scurgerea
timpului, Principesa Maria a ajuns sa cunoasca mai bine decat cei din jurul ei Tara
Romaneasca. Si nu numai in aparentele ei fermecatoare, dar, ceea ce putini ajung sa stie, in
esenta insasi a lucrurilor si a oamenilor. De aceea in momentele de restriste din timpul
refugiului la Iasi, cand demnitatea de Regina si chiar viata ii erau amenintate a declarat: ,,alta
patrie decat Romania nu am. De tara asta nu ma despart!”.

Intregul mod de viata al Reginei Maria poarta amprenta conceptiei sale despre regalitate. In
acest concept se pot recunoaste traditia anglo – saxona, in care fusese educata, imbinata cu
elemente celto – balto – scandinave, apropiate sufletului ei de ,,ultima romantica”, dar si
ortodoxismul autohton al guvernarii de tip monarhic. Punctul nodal in definirea regalitatii a
fost, pentru Maria, caracterul sacru al acestei institutii. Vechiul concept anglo – saxon se
identifica cu cel ortodox al Domnului, ca ,,uns” al lui Dumnezeu. Suveranul trebuia să fie,
conform acestei teorii, un model de intelepciune, rabdare si bunavointa. El intruchipa maretia,
puterea si solemnitatea institutiei regale. Iata de ce crucea patriarhala, simbolul domniei
sacre, apare in mod repetat printre elementele decorative ale Castelului Pelisor.

Constienta de valoarea ei politica, nepoata falnicei regine Victoria a Angliei si a tarilor

autocrati ai Rusiei (tari unde monarhia nastea respect spontan), a fost socata sa constate lipsa
ei de autoritate ca printesa mostenitoare si cat de cenzurata ii era puterea.