Elisabeta a II-a

Elisabeta a II-a s a nacut in data de 21 aprilie 1926 si a decedat pe 8 septembrie 2022. Dupa
cum stiti aceasta a fost regina Marii Britanii și a Irlandei de Nord din 1952 si a domnit 70 de ani.
Elisabeta s-a născut în Mayfair, Londra, fiind primul copil al ducelui și ducesei de York (mai
târziu regele George al VI-lea și regina Elisabeta). Singura soră a Elisabetei, prințesa Margaret, s-
a născut în 1930. Cele două prințese au fost educate acasă sub supravegherea mamei lor și a
guvernantei, Marion Crawford. Lecțiile s-au concentrat pe istorie, limbi, literatură și muzică.
Crawford a publicat în 1950 o biografie a anilor copilăriei lui Elizabeth și Margaret, intitulată
„Micile prințese”, spre marea mâhnire a familiei regale. Cartea descrie dragostea lui Elizabeth
pentru cai și câini, ordinea și atitudinea ei față de responsabilitate.
În timpul domniei bunicului ei, Elizabeth era a treia în linia de succesiune la tronul britanic, după
unchiului ei Edward și tatălui ei. Deși nașterea ei a generat interes public, nu era de așteptat să
devină regină, deoarece Edward era încă tânăr, urma probabil să se căsătorească și să aibă copii
proprii, care ar fi precedat-o pe Elizabeth în linia de succesiune. Când bunicul ei a murit în 1936
și unchiul ei a urcat pe tron sub numele de Edward al VIII-lea, a devenit a doua în linie la tron,
după tatăl ei. Mai târziu, în acel an, Edward a abdicat, după ce căsătoria propusă de el, cu Wallis
Simpson, a provocat o criză constituțională. În consecință, tatăl Elisabetei a devenit rege, iar ea
a devenit moștenitor prezumtiv. Dacă părinții ei ar mai fi avut un fiu, el ar fi fost moștenitor și
deasupra ei în linia succesorală, care la momentul respectiv era determinată de primogenitura
masculină.
În septembrie 1939, Marea Britanie a intrat în cel de-Al Doilea Război Mondial. Lordul Hailsham
a sugerat ca prințesele Elizabeth și Margaret să fie evacuate în Canada pentru a evita
frecventele bombardamente aeriene. Mama lor însă a refuzat, declarând: „Copiii nu vor pleca
fără mine. Eu nu-l voi părăsi pe rege. Iar regele nu va pleca niciodată”. Prințesele au rămas la
Castelul Balmoral din Scoția până la Crăciunul din 1939, când s-au mutat la Sandringham House,
Norfolk. Din februarie până în mai 1940, au locuit la Royal Lodge, Windsor, până la mutarea la
Castelul Windsor, unde au locuit majoritatea următorilor cinci ani. La Windsor, prințesele au
organizat pantomime de Crăciun în ajutorul Fondului pentru Lână a reginei, care a cumpărat fire
pentru a tricota veșminte militare. În 1940, Elizabeth, în vârstă de 14 ani, a realizat prima sa
emisie radio în timpul emisiunii „Ora copiilor” de la BBC, adresându-se altor copii care fuseseră
evacuați din orașe. Ea a declarat: „Încercăm să facem tot ce putem pentru a ne ajuta marinarii,
soldații și aviatorii noștri viteji și încercăm, de asemenea, să suportăm propria noastră parte din
pericolul și tristețea războiului. Știm, fiecare dintre noi, că până la urmă totul va fi bine”.
Aeasta a început să își asume sarcini publice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, servind
în Serviciul Teritorial Auxiliar. În 1947 s-a căsătorit cu Philip, Duce de Edinburgh, un fost prinț al
Greciei și Danemarcei, cu care a avut patru copii: Charles al III-lea, Anne, Prințesă Regală,
Andrew, Duce de York și Edward, Conte de Wessex. A fost căsătorită cu prințul Philip timp de 73
de ani, până la moartea acestuia, la 9 aprilie 2021. Când tatăl ei a murit în februarie 1952,
Elisabeta a devenit conducătoare a Commonwealth-ului și regină a șapte țări independente ale
Commonwealth-ului: Regatul Unit, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Pakistan și
Ceylon. Ea a domnit ca monarh constituțional în vremea unor schimbări politice majore, cum ar
fi decolonizarea Africii, descentralizarea puterii în Regatul Unit, aderarea Regatului Unit la
Comunitățile Europene și Brexit. Printre numeroasele sale vizite și întâlniri istorice se numără o
vizită de stat în Republica Irlanda și întâlniri cu cinci papi. Printre evenimentele semnificative se
numără încoronarea din 1953, celebrarea Jubileului de Argint, de Aur, de Diamant și de Platină
în 1977, 2002, 2012 și 2022. A fost cel mai longeviv monarh britanic, cel mai în vârstă și mai
longeviv șef de stat în exercițiu și al doilea monarh suveran ca lungime a domniei din istoria
lumii (după Ludovic al XIV-lea al Franței).