100 de ani de la încoronarea suveranilor României Mari: Regele

Ferdinand și Regina Maria

Efectuat de:
David Sergiu & Andrei Stancu
Regele Ferdinand I al României a fost nepotul regelui Carol I al României. Acesta a fost ales ca
principe moștenitor al țării după ce unicul copil al regelui Carol I a murit la vârsta de patru ani.El s-a
nascut in Germania pe 24 august 1865 si a decedat pe 20 iulie 1927( la varsta de 61 de ani)

Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În 1885 a terminat
cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la
Curtea Regală a Prusiei. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și
Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889.
Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai
mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acel moment s-a stabilit în România,
unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, fiind înaintat până la gradul de general de
corp de armată.
S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha,
nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Alexandrovna Romanov, unica
fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Maria a României nascuta 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia – d. 18 iulie
1938, Castelul Pelișor, Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană și a doua regină a
României, în calitate de soție a principelui devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost
mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a
fost prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Regatului Unit.
Maria și-a petrecut copilăria și adolescența la Eastwell Park, reședința familiei din comitatul Kent.
Pe timpul războiului și-a acompaniat soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în
spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”.
În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în
vara lui 1938, murind la reședința sa de la Pelișor.
Catedrala Încoronării din Alba Iulia, cu hramul Sfânta Treime, a fost construită cu sprijinul Casei Regale a României, după planurile arhitectului Victor
Ștefănescu. Lucrările au fost începute la 28 martie 1921 și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922, la 8 octombrie având loc sfințirea și
primirea hramului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în memoria primului întregitor al românilor și patron al evenimentului. [1]
Din 1975 lăcașul servește drept catedrală a Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia.
În curtea acestei biserici a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai
României Mari. După ce Miron Cristea, Patriarhul României, a ținut în catedrală o Liturghie solemnă și a sfințit coroanele regale gata pregătite, s-a
trecut la ceremonia încoronării. Aceasta a avut loc în fața clopotniței, unde a fost amenajată o scenă îmbrăcată în pânză roșie, pe care era înălțat
baldachinul încoronării, întrețesut cu brocart roșu și galben pe un fond alb. Încoronarea nu s-a făcut în catedrală deoarece Ferdinand, care era de
religie catolică, nu a dorit să fie încoronat de un membru al Bisericii Ortodoxe. Astfel, Ferdinand și-a așezat singur pe cap Coroana de Oțel, după care a
pus coroana de aur pe capul soției sale îngenunchiate.
Arhitectura în stil bizantin a fost inspirată de Biserica Domnească din Târgoviște, vechiul loc de încoronare pentru voievozii valahi.
Edificiul are formă de cruce greacă înscrisă. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu
capiteluri.
În data de 15 octombrie 1922 avea loc la Alba Iulia unul dintre cele mai simbolice
evenimente din istoria României. Regele Ferdinand și regina Maria s-au încoronat în
cadrul unei ceremonii fastuoase, ca suverani ai României Mari. Locul de încoronare nu
a fost ales întâmplător la Alba Iulia. Micul orășel de provincie amintea de unirea
înfăptuită de Mihai Viteazul la 1600 și de proclamarea Unirii Transilvaniei, Banatului,
Crișanei și Maramureșului cu România la 1 decembrie 1918. Se împlinea astfel una din
profețiile marelui politician Nicolae Filipescu care îi spunea regelui, încă din 1915: „Sire,
să te încoronezi la Alba Iulia ca rege al tuturor românilor sau să mori pe câmpia de la
Turda ca Mihai Viteazul”.
Regina Maria și regele Ferdinand au venit cu trenul regal de la București în dimineața zilei
de 15 octombrie 1922. Au fost întâmpinați la gară de premierul Ionel Brătianu și primarul
orașului din Alba Iulia. De la gară, familia regală a fost transportată în două calești trase de
cai până la catedrală, unde erau așteptați de zeci de mii de oameni. Regina Maria era
îmbrăcată „într-o rochie auriu-roșiatică, cu o mantie de catifea roșie pe urmeri, cu o mantie
de catifea roșie pe umeri, căptuşită cu albastru şi argintiu, purtând pe cap un voal auriu
strâns pe frunte cu o panglică de aur”.
Ideea organizării unei încoronări regale apăruse după sfârșitul Primului Război
Mondial. Anterior încoronării, în 1920, a fost organizată o comisie formată din
personalități marcante precum generalul Constantin Coandă, diplomatul Nicolae
Titulescu, compozitorul George Enescu, poetul Octavian Goga, viitorul patriarh Miron
Cristea, istoricul Nicolae Iorga și inginerul Anghel Saligny. Special pentru momentul
încoronării din 1922 a fost construită Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia care mai
poartă denumirea și de „Catedrala Reîntregirii”. Construcția lăcașului a început în
luna martie 1921 și a fost ridicată într-un timp record de numai 10 luni.
După propriile mărturisiri lăsate în jurnal, regina Maria s-a îmbrăcat pentru marea ceremonie pe
drum, chiar în trenul regal, întrucât la Alba Iulia nu existau locuri pentru cazare. Dar acest lucru
nu a împiedicat-o să arate impresionant la festivitate.
În cadrul ceremoniei de încoronare, regele Ferdinand a primit coroana regală de la
președintele Senatului și-a așezat-o singur pe cap. A ridicat apoi coroana de aur a reginei și a
sărutat-o pe frunte pe Maria: „Eu am îngenuncheat în fața lui Nando (n.a. Ferdinand), care a
pus greaua coroana pe capul meu, în vreme ce toate clopotele au sunat și acele salve de salut
regal au fost trase”. În acel moment miile de oameni aflați în fața catedralei au izbucnit în ovații
pe fundalul Imnului Național cântat de fanfarele militare. Suveranii României au urcat apoi la
un balcon de unde au salutat oamenii.
După festivitate a urmat un dineu oficial cu aproximativ 400 de invitați la care au participat reprezentanți
ai caselor regale ale Angliei, Italiei, Spaniei, miniștri plenipotențiari din diverse țări, figuri militare de talie
europeană. După terminarea dineului, regele Ferdinand și regina Maria au ieșit la paradă militară în
partea de vest a cetății de la Alba Iulia unde au dat onorul celor peste 50.000 soldați participanți.

A doua zi, pe 16 octombrie 1922, festivitățile au continuat la București. S-a trecut pe sub Arcul de
Triumf. A urmat Te Deum-ul de la Mitropolie și apoi defilarea prin Piața Universității, în fața statuii lui
Mihai Viteazul.
În prezent cele două coroane ale suveranilor României sunt expuse la Tezaurul
istoric al Muzeului Național de Istorie a României din București. Coroana reginei
Maria este din aur și cântărește circa 1800 grame. Coroana lui Ferdinand este
cea purtată și de regele Carol I și este realizată din țevile tunurilor de oțel
capturate de Armata Română la Plevna, căreia i s-au mai adăugat trei pietre
prețioase, reprezentând cele trei provincii românești care s-au unit cu Țara-
Mamă: Basarabia, Bucovina și Transilvania.
v
Surse de informatie:
https://muzeulvirtual.ro/portfolio-item/incoronarea-de-la-alba
/
https://reginamaria.org/incoronarea-reginei-maria-la-alba-iul
ia
http://memoriaurbis.apulum.ro/ro/story/80