CONTRIBUȚIA REGINEI MARIA

LA CONSOLIDAREA STATULUI ROMÂN

Alteţa Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la
Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia.
Principesa Maria a fost fiica lui Alfred al Marii Britanii şi Irlandei, Principe de Saxa-Coburg-
Gotha, Duce de Edinburgh (1844–1900), care refuzase, în 1863, Tronul Greciei, şi a Marii Ducese
Maria Alexandrovna a Rusiei (1853–1920). Astfel, Principesa Maria era nepoată a Reginei Victoria a
Marii Britanii (1819–1901) şi a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei (1818–1881).
La 10 ianuarie 1893 s-a măritat cu Principele Moştenitor al României, Ferdinand.
Maria s-a mutat în ţara ei de adopţie implicându-se în viaţa culturală românească şi în multe
proiecte sociale incă înainte de a devein regină.
Astfel, în anul 1893, a luat fiinţă Societatea „Domniţa Maria“, care avea să cultive arta
populară.
În timpul Războiului din Balcani (1912 – 1913) a izbucnit o epidemie de holeră, în iulie 1913,
în tabăra românească situată în apropiere de Sofia. Principesa Maria a trecut Dunărea pentru a vedea
care este soarta soldaţilor români, apoi, ea a obţinut acordul Regelui de a organiza o tabără de ajutor
pentru aceştia.
În septembrie 1914, Maria devine regină, odată cu moartea lui Carol I şi cu încoronarea lui
Ferdinand ca rege al României, iar legăturile ei de sânge cu Anglia şi Rusia şi convingerea că Anglia
nu va fi învinsă niciodată, au determinat-o să susţină necesitatea alierii României cu Antanta, în
vederea recuperării provinciilor româneşti aflate sub stăpânire austro-ungară.
De asemenea, sunt de remarcat rolul ei de sfătuitor al regelui Ferdinand, şi în decizia acestuia
de a intra în război împotriva patriei sale de origine, dar şi corespondenţa cu verii ei primari, regele
George al V-lea al Marii Britanii şi țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, în care a pledat cauza României.
În timpul primului război mondial, este o participantă activă, pe front, unde încurajează răniţii
şi soldaţii din cele mai importante puncte de luptă, demonstrând că nu se teme de gloanţe, epidemii, de
tifosul exantematic sau gripa spaniolă, de răni sau de sărăcie. Contribuţia sa remarcabilă pe front îi
aduce supranume precum „Mama Regina“, „Mama răniţilor“ sau „Regina-soldat“.
Regina Maria a înfiinţat organizaţia care i-a purtat numele, prin care a dezvoltat o reţea de
spitale în Moldova şi serviciul de ambulanţă.
După anii de război, regina vizitează Franţa şi Marea Britanie, fiind trimisă de Rege şi susţinută
de clasa politică, pentru a pleda cauza ţării la Conferinţa de Pace de la Paris, spre a obţine
recunoaşterea visului istoric al românilor: România Mare.
La 7 martie 1919, regina Maria îl vizita pe prim-ministrul francez Georges Clemenceau, cu
care aborda un posibil ajutor pentru revenirea la România, după Primul Război Mondial, a
Transilvaniei şi a Banatului. A doua zi s-a întâlnit cu Raymond Poincaré, Preşedintele Franţei.

1
 Tot atunci, la Paris, Regina Maria s-a întânit şi cu alte personalităţi importante precum
Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson și Prim-ministrul Marii Britanii, Lioyd
George.
La 26 martie 1926, chiar în ziua de Bunavestire, regina Maria a trecut la ortodoxism, într-o
ceremonie desfăşurată la palat, fiind dezlegată de patriarhul Miron Cristea şi fiind primită în sânul
Bisericii Ortodoxe Române.
În perioada 18 octombrie – 24 noiembrie 1926, efectuează o vizită în Statele Unite ale Americii
unde, a fost primită de Preşedintele Statelor Unite ale Americii la Casa Albă la 19 octombrie 1926,
Regina Maria a fost o iubitoare susținând o serie de personalități artistice și literare ale vremii.
Totodată, este cunoscută împlicarea reginei Maria în restaurarea și reamenajarea Castelului Bran,
construcția Castelului Balcic și amenajarea Castelului Pelișor unde sunt îmbinate într-o manieră
personală, elemente celtice, bizantine şi româneşti, vorbindu-se de un stil specific.
După moartea lui Ferdinand I, în 1927, Maria a României îşi dedică toată energia bunului mers
al ţării, sub domnia nepotului său, regele-copil Mihai. Alături de principesa-mamă Elena, ea îl
însoţeşte pe noul rege în toate împrejurările.
În 1930, după venirea la putere a lui Carol al II-lea, rolul acesteia în viaţa publică a fost mult
diminuat, iar la scurt timp a fost obligată să se autoexileze la Balcic, aflat pe atunci în România, unde
anturajul său era strict supravegheat şi unde i s-a interzis orice implicare politică.
Regina Maria s-a îmbolnăvit în 1936 și a murit la Sinaia, la Pelişor, în Camera de Aur, la 18
iulie 1938.

Bibliografie:
• Gheorghe, Maria Mariana, Săvuța, Irina Ema. Istoria Românilor. Manual pentru clasa a VIII-a.
Editura Litera, București, 2020;
• Mihai, Manea, Teodorescu, Bogdan, 1994. Istoria Românilor, Manual pentru clasa a XII-a,
Editura didactică și pedagogică, 1994.
• *** Regina Maria a României. Disponibil pe
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regina_Maria_a_Rom%C3%A2niei la data de 21.02.2021;
• *** Regina Maria. Disponibil pe https://familiaregala.ro/istorie/regina-maria la data de
21.02.2021;
• *** PORTRET: Regina Maria a României – o personalitate de excepţie a istoriei naţionale.
Disponibil pe https://www.radioromaniacultural.ro/portret-regina-maria-a-romaniei-o-
personalitate-de-exceptie-a-istoriei-nationale/ la data de 21.02.2021.