Industria usoara cuprinde subramurile: industria textila si confectiilor, industria pielariei si
incaltamintei. Aceasta ramura a economiei este numita, mai general, industria bunuri de larg consum, fiind prezenta aproape in toate statele globului, diferentiata de la o zona la alta, in legatura cu dezvoltarea socio-economica si conditiile naturale. Materialele folosite de aceasta ramura sunt de origine vegetala (bumbac, in, canepa); altele de origine animala (lana, piei, blanuri) sau minerala si sintetica (fire si fibre sintetice, uleiuri minerale). INDUSTRIA TEXTILA Industria bumbacului Bumbacul este o planta a carei origine se pierde in legenda; el se cultiva pe valea Indusului cu 3000 de ani i.e.n. Aria de raspandire a culturii este intre 30˚ latitudine nordica si 25˚ latitudine sudica, in zona calda, crescand pe o mare varietate de soluri, inclusiv pe cele acide. Se cultiva in peste 60 de tari, mari producatoare fiind: CSI, cu suprafete extinse pe valea Fergana, Amu-Daria in Asia Centrala, in Azerbaidgean, Egipt, Turcia (centrul si vestul tarii), Mexic, Peru (pe litoralul Oceanului Pacific), Guatemala, Nicaragua, Siria, Israel, China (in bazinul mijlociu al fluviului Huang He, detinand locul III pe glob); SUA (cu suprafata mai mare in perimetrul dintre Carolina-Texas (Cotton belt) si California); Pakistan, pe valea fluviului Indus; Brazilia (SE tarii), Argentina, Irak (cu productii mai mici la hectar). În ceea ce priveste productia de bumbac fibre , la nivelul anului 1996 pe primul loc se situa China (5.016 mii t), urmata de S.U.A. (2.025, 7 mii tone), India (1.806,2 mii tone) si Pakistan (1.422,1 mii t). Suprafete mai mari de cultura a bumbacului se intalnesc si in India, Mozambic, Tanzania, Ciad, Nigeria, Uganda. O treime din productia mondiala este exportata de CSI, SUA, Turcia, Pakistan. Marile producatoare de produse din bumbac sunt: - R.P. Chineza, cu peste 13 miliarde m.p. tesaturi, cu centrele Shanghai, Guangzen, Beijing; - CSI cu peste 7 miliarde m.p. de tesaturi in Taskent, Ashabad, Fergana (Asia Centrala), Baku (Azerbaidgean) si intr-o serie de orase in partea europeana (Moscova, Ivanovo). - SUA cu 23 miliarde m.p. tesaturi, obtinute in statul North Carolina (Charlotte, Kanapolis, Rocky Hills), statul New England (Lawrence, New Bedford) si statele New Orleans, Atlanta. - Japonia are unitati concentrate in insula Hokkaido, in sudul insulei Honshu (Nagoya, Osaka). - Franta: Lille-Roubaix, in nord regiunea muntilor Vosgi. - India este a doua producatoare de fire si tesaturi, cu o productie de 8 milioane m3, cu intreprinderi in orasele: Bombay, Ahmedabad, Barada, Calcutta, Bangalore. Industria lanii Aceasta ramura foloseste o cantitate mult mai mica de materie prima; totodata, ea se caracterizeaza printr-o tehnologie mai putin influentata de tendintele de automatizare. Productia mondiala de lana a fost in 1994 de 2709 mii tone, iar in 1996 cea de fibre de lana de 3.055,3 mii tone Filaturile de lana sunt de doua feluri: a) de lana cardata; b) de lana pieptanata. Filaturile sunt concentrate in statele industrializate. Materia prima - lana - este data de statele care cresc un numar mare de oi cu lana fina si semifina. Industria lanii este mai slab dezvoltata in Oceania, Asia de Sud, Africa, America Latina, multe dintre ele fiind producatoare de lana. Cele mai mari excedente de fire si tesaturi din lana sunt in Italia, Franta, Belgia, Marea Britanie, fiind solicitate de statele deficitare (Germania, Olanda, Statele Unite). La poalele muntilor Alpi, sunt situate centrele traditionale ale industriei din Europa (Biella si Schio Venete, in nordul Campiei Padului); Basel (Elvetia), Brno (Slovacia), Brasov si Sibiu (Romania). În Marea Britanie se mentin vestitele centre din Yorkshire, Bradford, Dewabury, Leeds, Huddersfield, in timp ce in Franta - regiunea industriala a nordului Roubaix - Tourcoing si Sudul Masivului Central. În Germania, industria lanii este concentrata in bazinul Ruhr (Mönchengladbach), Saxonia Superioara; in Polonia (Varsovia), Belgia (centru Verviers), Spania (Barcelona), CSI (Ivanovo, Briansk), Asia Centrala (Asha bad, Frunze), Transcaucazia, (Tbilisi); in SUA (Philadelphia) si Noua Anglie (Woonsocket). Industria matasii Matasea naturala este obtinuta din gogosile viermilor de matase; ea este puternic concurata de fibrele sintetice, ajungand in unele state sa fie inlocuita complet de fibrele sintetice. Industria matasii este dezvoltata in statele cu traditii in cresterea viermilor de matase (China, Italia, R.P.D. Coreeana si Coreea de Sud). Japonia, producatoare si exportatoare de borangic, are numeroase intreprinderi de prelucrare a matasii naturale in insula Honshu (Nagoya, Kumamoto, Gifu, Yokohama), fiind portul prin care se fac cele mai mari exporturi de matase naturala. R.P. Chineza - tara originala a matasii naturale, renumita prin matasea si adevaratele opere de arta obtinute din matasea naturala. Centrele sunt concentrate in China de Est si Sud-Est, renumit fiind centrul Shandong, L'Eshan, Anayang, Gaipeng, Luda, Qingadao etc. Alte tari producatoare de matase: Italia, cu centrele Padova, Como, Florenta; Franta, cu vestitul centru Lyon, prelucrand matasea din import; SUA, cu New York, New Jersey. Industria inului este in reducere in perioada actuala, folosind doar 3,1% din totalul materiei prime textile. Inul are o arie de cultura relativ restansa: vestul si centrul partii europene a CSI (Letonia, Estonia, Lituania, zona Sankt Petersburg, Bielorusia cu renumitele centre industriale, Smolensk, Kostrona si alte centre in Siberia de vest). Mentionam culturi de in si in Polonia, Germania - partea de nord-est, Cehia, Slovacia, Ungaria si pe suprafete mai mici in Belgia, Olanda, nordul Frantei, Anglia. Industria iutei Iuta este considerata de specialisti ca cea mai ieftina fibra textila naturala. Centrele industriale sunt localizate in marile zone de culturi din delta Gangelui si Brahmaputrei, in Bengalul de Vest, la Calcutta si in Bangladesh, Narayanganj fiind cele mai mari producatoare ale globului, urmate de China (Luda), state din peninsula Indochina, iar pe mai mici suprafete in CSI, Brazilia, Zair, Franta (Dunkerque), Scotia (Dundee). Industria canepii Ca si inul, canepa este o planta cunoscuta din timpuri stravechi si cultivata pentru fibre rezistente necesare la tesaturile pentru panzele corabiilor, saci, franghii. Suprafata de cultura s-a redus, in prezent ea fiind de 359 mii ha in 1988, fata de 439 mii ha in 1969. Doar 1/4 din productia fibrelor de canepa este data de CSI, urmata de China, India, Romania, Polonia, Ungaria si Iugoslavia. INDUSTRIA TRICOTAJELOR SI CONFECTIILOR Aceasta industrie este raspandita, pe scara larga, in toate tarile lumii. În tarile dezvoltate: SUA, cu centrele New York, Chicago, Philadelphia, Boston, Baltimore, San Francisco, Los Angeles, St.Louis; in Marea Britanie, cu centrele Londra, Belfast, Manchester, Brandford); Franta, cu centrele Paris, Nantes, Bordeaux, Amiens; Japonia (Tokyo, Osaka, Nagoya,); Germania, Italia, CSI (Moscova, Kiev, Volvograd, Gorki); China (Sanghai, Beijing, Kunming,); Republica Ceha (Praga, Gotwaldov), Slovacia (Brno, Kosice) etc. INDUSTRIA PIELARIEI SI INCALTAMINTEI În cadrul acestei ramuri se evidentiaza productia de tabacarie (unde sunt preparate pieile naturale), incaltaminte, marochinarie si confectii din piei sau blanarie. Unitatile pentru tabacitul pieilor naturale sunt amplasate in tarile cu efective mari de animale, de bovine, ovine si porcine in India, Argentina, SUA, Ucraina, Federatia Rusa, Azerbaidgean, R.P. Chineza, R.P. Mongola (care sunt cele mai mari producatoare de piei). Unele tari au industria de tabacarie bine dezvoltata, dar care prelucreaza piei brute din import: Franta, Japonia, Marea Britanie. Industria incaltamintei are ponderea cea mai importanta in cadrul industriei de prelucrare a pieilor. În ultima perioada, ca urmare a cerintelor pietei, se utilizeaza tot mai mult pieile sintetice. Dintre marile producatoare de incaltaminte (din piele naturala si inlocuitori) mentionam CSI, cu intreprinderi foarte mari la Moscova, Sankt-Petersburg, regiunea Volgai, Ucraina, Siberia Occidentala, precum si SUA. Cele mai cunoscute centre ale industriei pielariei si incaltamintei nu sunt numai centre industriale complexe, ci si zonele cu intreprinderi de talie mica, specializate, amplasate in regiunile de crestere a animalelor, cu resurse de obtinere a tanantilor naturali si apa industriala. În aceasta grupa se incadreaza intreprinderile din nordul Italiei (Modena, Legnane); din vestul Frantei (Faugeres), din partea centrala a Bazinului Londrei (Leicester si Northampton), in sud-vestul Germaniei (Offenbach). În industria marochinariei un rol important il joaca intreprinderile mici, artizanale. Cele mai renumite ateliere de artizanat ale pietei au ramas cele din statele arabe (Siria, Iran si Irak); ale Africii de Nord (Maroc, Algeria, Tunisia, R.A. Egipt), Populatia spaniola a preluat de la arabi mestesugul prelucrarii pieilor, renumite fiind in Spania centrele Cordoba, Madrid, Santander, Setubal. INDUSTRIA USOARA IN ROMANIA
Ramurile componente ale industriei usoare in Romania sunt: industria textila si a
confectiilor, tricotajelor si pielariei, incaltamintei si blanariei. Industria bumbacului prezinta cea mai mare importanta datorita numeroaselor sale intrebuintari, cat si costului mai convenabil, in comparatie cu alte materii prime. Materia prima prelucrata (bumbacul) este asigurata din import: Uzbechistan, Turkestan, Egipt, Sudan, India, ultima fiind principala furnizoare. În Campia Romana s-a ajuns la o suprafata cultivata de peste 4.000 ha. În anii din urma, bumbacul se amesteca cu fire si fibre chimice, obtinandu-se produse 'tip bumbac' de foarte buna calitate, rezistente, cu aspect frumos. În cadrul acestei subramuri functioneaza filaturi, tesatorii, intreprinderi pentru producerea atei. Industria bumbacului este prezenta in Bucuresti, cu peste 26% din productia de ramura, in vestul tarii, in orasele Timisoara, Arad, Oradea, Satu Mare. În partea de nord-est a tarii s-au impus prin productii mai ridicate centrele: Botosani (aici fiind creat primul combinat de bumbac de dupa razboi), Iasi, Gura Humorului. În partea centrala trebuie mentionate centrele: Talmaciu (langa Sibiu), pentru ata, Odorheiul Secuiesc, Medias, Sighisoara, Sfantu Gheorghe (combinate integrate), iar in partea central-sudica: Pitesti, Pucioasa (in intreprinderi integrate), Galati, Giurgiu, Rosiori de Vede, Buftea, Ciulnita, Oltenita, Dragasani, Buzau (filaturi si combinate integrate). Industria lanii este ramura legata de o ocupatie straveche - pastoritul - care a asigurat materia prima pentru o gama larga de produse casnice. De fapt, se mai pastreaza obiceiul in mediul rural ca unele piese vestimentare (itari, camasi) sau de uz gospodaresc (cuverturi, covoare, cergi), sa fie lucrate in casa, cu mult simt artistic. În jurul Brasovului si Sibiului sunt zone traditionale de crestere a ovinelor, favorizand dezvoltarea industriei lanii de timpuriu. Materia prima o reprezinta in primul rand lana fina si semifina obtinuta de la oile merinos. În ultimii ani se foloseste tot mai mult amestecul cu fire sintetice, obtinandu-se produse de calitate. Teritorial, centrele de prelucrare a lanii sunt gruparile: Sibiu-Saliste-Orlat, Cisnadie, Brasov- Sacele-Lunca Calnicului-Prejmer-Ghimbav-Covasna. Productia de lina la nivelul anului 1989 a fost de 35.000 t, cu 1,5 kg de lana pe locuitor, fiind astazi in sca de re (1996, 20.706 t). O alta grupare importanta o formeaza centrele din Moldova (Buhusi-Bacau) cu participare de peste 20% la productia de ramura. În judetul Prahova sunt intreprinderile de la Azuga si Ploiesti care dau 11% din productie, iar centrele mai dispersate din Campia Romana, Bucuresti, Craiova; din judetul Harghita (Miercurea Ciuc); din judetul Covasna (Sf. Gheorghe); din judetul Constanta (fabrica integrata de lana). Produsele de lana sunt exportate in Federatia Rusa, Ucraina, Germania, Franta, Marea Britanie, Austria, Italia, Grecia, Japonia. Industria inului si a canepii Materia prima folosita este inul si canepa obtinute in zonele cu traditie, cu conditii favorabile de cultura - Podisul Sucevei, depresiunile intercarpatice si sudul Dobrogei - pentru in; Campia de Vest si Campia Transilvaniei pentru canepa - cea mai mare parte a tesaturilor, filaturilor si topitoriilor au fost amplasate in zonele specializate pentru aceste culturi. Pentru in sunt topitoriile de la Dumbraveni (Sibiu), Joseni (Harghita), Beclean (Bistrita- Nasaud), Ulmeni (Maramures), Somes-Odorhei (Salaj), la Itcani (Baca u), Ploiesti, Mangalia, Cristuru Secuiesc, Carta (depresiunea Transilvaniei). Pentru canepa sunt cunoscute teritoriile din vestul tarii (Nadlac, Iratos - jud. Arad), Sanicolau Mare, Deva, Jimbolia (Timis), Palota (Bihor), Berveni (Satu Mare ca si Bontida (Cluj), Ludus (Mures), Buza u, Alexandria (Campia Romana). Filaturi si tesatorii s-au construit la Falticeni, Gheorghieni, Balotesti (Sectorul Agricol Ilfov), Negresti-Oas, Pa ulesti (Prahova), Pucioasa (Dambovita), precum si marile centre: Bucuresti, Iasi, Galati, Constanta. Industria matasii foloseste ca materie prima matasea naturala din tara, cea importata din China, cat si matasea sintetica (artificiala). Matasea naturala este obtinuta in sud-vestul tarii; se prelucreaza la Lugoj, Timisoara, alte centre fiind Bucuresti si Valenii de Munte. Matasea artificiala se produce la Lupeni, Braila (Chiscani), Popesti-Leordeni (impreuna cu firele celulozice). Cele doua categorii de materii prime sunt prelucrate apoi in tesatoriile de la Bucuresti, Lugoj, Timisoara, Iasi, Codlea, Targu Mures. Industria tricotajelor foloseste in cea mai mare parte ca materie prima bumbacul, 50% lana si firele sintetice. Localizarea marilor unitati producatoare este, in principal, in centrele de mare consum (Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara, Arad, Oradea, Pascani, Suceava, Miercurea Ciuc, Roman s.a. O cantitate apreciabila este destinata exportului. Industria confectiilor - reprezentata prin unele ateliere mici inainte de razboi, s-a dezvoltat dupa anii 1950 in Bucuresti, Bacau, Satu Mare, Craiova, Calarasi, Focsani, Suceava, Oradea, Arad, Vaslui, Braila, Drobeta Turnu Severin, Barlad, Cluj-Napoca, Botosani, Miercurea Ciuc. Întreprinderi mici de confectii sunt si in orasele: Ineu, Jibou, Alba-Iulia, Orastie, Reghin, Curtea de Arges, Ramnicu Valcea, Dragasani, Motru, Strehaia, Targu Jiu, Lupeni, Petrosani, Targoviste, Ramnicu Sarat, Roman, Odorheiu Secuiesc, Targu Secuiesc, Harghita etc. Produsele sunt exportate in peste 40 de tari ale lumii (CSI, Franta, Germania, Iugoslavia, Ungaria, Belgia etc.). Industria textila si mestesugareasca, de arta este dezvoltata in centrele de traditie: Covasna, Breaza, Comarnic, Tismana, Topoloveni, Braila, Targu Neamt, Saliste, Sapanta, Campeni, Gherla. Sunt apreciate peste hotare covoarele, covoarele orientale, scoartele, costumele populare. Privitor la grupurile sau concentrarile teritoriale ale industriei textile, se constata o raspandire geografica echilibrata. Locul intai revine municipiului Bucuresti cu localitatile din jur (Balotesti, Buftea, Popesti-Leordeni), gruparea central-vestica se axeaza pe prelucrarea inului, canepii, lanii, bumbacului; gruparea din partea centrala, cu Brasovul si Sibiul pe industria lanii, inscriindu-se si centrele din judetele Cluj, Mures. În Moldova, pe Valea Bistritei se afla centrele (Buhusi, Piatra Neamt, Savinesti, Bacau) si partea de nord (Iasi, Botosani, Suceava, Falticeni, Veresti). Industria pielariei, blanariei si incaltamintei in Romania Prelucrarea pieilor a constituit o indeletnicire veche pentru locuitorii tarii noastre, cresterea animalelor fiind o sursa permanenta de asigurare cu materie prima. Primele fabrici au aparut in secolul al XIX-lea la Bucuresti, Bacau, Ploiesti, Brasov, Timisoara, Cluj-Napoca. Materia prima este asigurata in mare parte de sectoarele zootehnice ale tarii noastre - piei, blanuri-, cat si din import din India, China, Argentina, Mongolia, Olanda. Din import se completeazanecesarul de tananti pentru tabacitul pielor, asigurat in unitatile: Viseul de Sus, Orastie si 'Argesul' Pitesti. Industria tabacariei este amplasata la Bucuresti, Timisoara, Cluj-Napoca, Sebes, Sibiu, Agnita, Ploiesti, Brasov, Baca u, Tg.Mures, Bucovat (langa Craiova), Covasna, Rm.Valcea, Suceava, Oradea s.a. Industria incaltamintei foloseste pielea naturala si inlocuitorii de tip piele, avand unitati concentrate in Bucuresti Timisoara, Cluj-Napoca, Oradea, Sibiu, Suceava, Bacau, Husi, Medias, Arad, Jimbolia, Agnita, Rm.Vilcea, Pitesti, Brasov, Harghita, Alba-Iulia, Dragasani (incaltaminte de cauciuc), Campulung Moldovenesc si Tg. Frumos. Industria marochinariei produce manusi, serviete, posete, valize, ambalaje de protejare a unor articole tehnice, medicale. Cele mai reprezentative unitati sunt la: Bucuresti, Tg.Mures, Timisoara, Sebes, Sibiu. O contributie importanta aduce si productia obtinuta in cadrul cooperativelor mestesugaresti si a atelierelor particulare. Industria blanariei si cojocariei prelucreaza piei de animale domestice (bovine, ovine, caprine, porcine), dar si blanuri de animale salbatice vanate (jderi, vulpi, lupi, iepuri, vidre) sau de crescatorie (nurci, nutrii, bizoni, vulpi argintii). Unitatea de la Oradea asigura peste 50% din productie, alte unitati intalnindu-se la Bucuresti, Timisoara, Orastie, Brasov, precum si in numeroase centre cu unitati ale industriei locale si mestesugaresti. Municipiul Bucuresti detine locul I cu o pondere insemnata la industria de incaltaminte din piele, din cauciuc si cea de marochinarie. În partea centrala a tarii un centru important este Cluj-Napoca, urmat de Alba-Iulia, Sebes, Orastie, Sibiu, Agnita, Medias. În Banat se remarca centrul de la Timisoara, cunoscut prin incaltamintea fina si pentru accesoriile necesare incaltamintei si altor articole din piele; urmeaza Arad si Jimbolia. În afara concentrarilor mentionate sunt si centre raspandite pe intreg teritoriul tarii cu participare insemnata la productia tarii: Oradea, Satu Mare, Brasov, Rm.Valcea, Pitesti, Bucovat (Dolj), Craiova.