Introducere

Elementele designului i esteticii pot fi explicate i caracterizate prin intermediul

categoriilor estetice. Categoriile estetice sunt notiuni de larga generalitate care desemneaz tipuri
de reacrii afective i care reprezint instrumente de cunoatere i apreciere estetic.
Astfel, sunt recunoscute: forma i dimensiunile sale eseniale (unghiularitatea, mrimea,
simetria i proporia), linia, desenul, ornamentul, armonia, contrastul, culoarea i proprietile
acesteia.
Produsele proiectate dup cerinele esteticii posed nsuiri care le confer anumite
forme, dimensiuni, volume, culori etc. Acestea constituie premise estetice care se concretizeaz
n reacii estetice elementare, admirative sau depreciative. Ca rezultat al contactului dintre om i
obiect apar sub o prim form, schiate intuitiv, categoriile estetice. Datorit repetrilor, reaciile
estetice primare ncep s se cristalizeze i, n funcie de temperamentul i structura psihologic a
omului, ele devin raionale, contiente, ncep s se ordoneze pe categorii
Pantoful este un obiect de nclminte purtat n principal n exterior. Rolul principal al
pantofilor este de a proteja talpa picioarelor de suprafaa pe care se circul. Alte roluri ale
pantofilor sunt de a proteja picioarele de frig, cldur, umezeal i accidentri.
Designul pantofilor s-a schimbat n timp, de la cultur la cultur, la nceputuri acesta fiind
proiectat doar cu cteva nururi pentru a sta pe picior. Elementele ulterioare de mod au dat
natere unor stiluri noi, precum pantofi cu toc i fr. nclmintea contemporan difer n stil,
complexitate i cost.
Primele exemplare gsite n Mesopotamia erau nite nvelitori din piele gen mocasin;
pantofii au nceput s fie bogat decorai abia n epoca elenistic. Romanii au inventat pantofi
potrivii pentru fiecare picior i i-au difereniat n funcie de sex i rang. Pantofii aveau tocuri
moderate ca nlime i erau deseori mpodobii cu rozete din dantel sau cu funde, care au
deschis drumul pentru cataramele din aur sau argint
Prima fabric de pantofi s-a deschis n 1760 n Massachusetts, dar pantofii au devenit
uor de fabricat i ieftini abia odat cu dezvoltarea mainilor moderne din secolul al XIX-lea.

Capitolul I

Istoria pantofului
Unde au aparut prima data pantofii? Greu de precizat, cert este ca au aparut ca o
necesitate a oamenilor de a se proteja fie de arsita nisipurilor fie de frig si zapada.
La inceput in zonele mai calde au aparut forme de sandale din scoarta de copac, frunze, iarba sua
chiar diferite impletituri din ramuri de palmier. In zonele reci ale lumii erau folosite bucati de
piele de animal pentru a inveli picioarele si a le feri de frig.
Cele mai multe dovezi ale existentei pantofilor, sau mai bine zis a sandalelor, dateaza din
perioada Imperiului Roman. Romanii produceau diferite tipuri de incaltaminte pentru armata lor,
cu diferite tipuri de curele din piele, unele cu varful acoperit altele nu, cu talpa din piele groasa,
in functie de zona imperiului.
In jurul anului 1400 in Turcia au aparut Chopinele, incaltaminte cu toc ce reprezentau o
marca a ierarhizarii sociale, acestea s-au bucurat de succes pana in secolul al XVII -lea.
Doar femeile provenind din clasa aristocrata puteau purta Chopine, in Venetia, iar inaltimea
acestora varia de la 16 pana la 60 cm. Nu este de mirare deci, ca femeile aveau nevoie de
servitori care sa le ajute in procesul incaltarii.
Chopinele erau, de asemenea, populare in randul curtezanelor Venetiene. Platformele
extrem de inalte fiind puratate si de concubinele Chineze si cadanele Turcilor. Pe langa scopul
estetic, se banuieste ca, inaltimea lor atat de mare avea scopul de a le impiedica, sa fuga.
Surprinzator este faptul ca platformele vor fi adoptate si de catre barbati.
Un adevarat simbol in aceasta privinta este regele Frantei, Ludovic al XIV-lea, care purta
platforme inalte, decorate cu scene de lupta.

Acelasi rege a decretat ca aceste incaltari, de culoare rosie (erau numite les talons rouge)
puteau fi purtate numai de nobilime, dar nimeni nu avea dreptul sa-si comande platforme mai
inalte decat ale regelui.
O importanta inovatie din secolul al XVII-lea o reprezinta sistemul de inchidere al
pantofilor cu catarama. Samule Pepys scria in jurnalul sau in Ianuarie 1660 : Astazi am inceput
sa pun catarame pantofilor mei. Populare mai intai in randul barbatilor, curelusele cu catarama
au inlocuit mai apoi panglicile folosite la inchiderea pantofilor femeilor.
Pe parcursul secolelor XVIII XIX pantofi au evoluat avand diferite forme ale tocurilor si
varfurilor iar materialele folosite la confectionarea lor s-au schimbat. In secolul al XVIII pantofii
femeilor reflectau stilul elaborat al rochiilor, avand broderie si ornamente si toc inalt acoperit cu
lemn. Fasiile de siret argintiu erau foarte populare ca decoratiuni aplicate pantofilor.
Pana la sfarsitul anilor 1760, tocul gros a inceput sa se suptieze, baza acestuia latindu-se;
in anii 1770 a aparut tocul Italian pentru pantofii de dama.
Spre sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX incaltamintea de dama a pierdut incet,
incet din inaltime pana cand tocurile au disparut in intregime.
Secolul al XIX lea este predominat de botine, atat pentru femei cat si pentru barbati.
Stilurile cele mai populare erau: botinele Blucher avand talpa si tocul unite, iar partile laterale
prinse cu sireturi, botinele din panza cu sireturi , botinele cu capse, si botinele Balmoral, care se
inchideau in fata cu sireturi.
In afara de botine, femeile purtau pantofi eleganti cu toc dintr-o multitudine de materiale,
de la satin si matase la piele de reptila. Barbatii aveau de ales intre pantofii Oxford cu sireturi in
partea din fata si pantofii Derby cu sireturi si decupati la varf.
Secolul XX a adus cu sine o multime de stiluri de incaltaminte si primii designeri de
pantofi. De la stilul pantofilor in 2 culori ai anilor 30, la pantofii comozi ai anilor 40, anii 50
aduc stilul brothel creepers, stil adoptat rapid de generatia rockdroll. Anii 60 se caracterizeaza

prin stilul pantofilor sau botinelor care ajung pana la glenza, iar anii 70 promoveaza pantofii cu
platforma.
Secolul 20 ramane cel mai bogat in materie de aparitii si stiluri de pantofi un secol plin
de creativitate si culoare in care pantofii cu toc au oscilat intre admiratia publicului, fie el
feminin sau masculin, si renegare in favoarea comoditatii.
Inainte de industrilizarea procesului de realizare a pantofilor, acestia erau facuti de mana
cu tinte si cuie pentru prinderea talpii. Dar masinile au luat locul mainilor iar din 1900 marea
majoritatea a pantofilor erau realizati cu ajutorul acestora.
Pentru a-ti face o idee despre cruzimea pantofilor pionieri, trebuie sa stii ca abia in 1818
pantoful stang a fost realizat altfel decat cel drept.
Ei bineeste imposibil de stiut cand au fost purtati primii pantofi , dar clima calda sau
rece dintr-o anumita regiune, cu siguranta a influentat ce tip de pantofi se purtau:
In Egiptul antic, sandalele aratau clasa sociala a fiecarei persoane in parte. Sclavii ori mergeau
desculti ori purtau sandale facute din frunze de palmier. Cetatenii obisnuiti purtau sandale din
papirus impletit. Sandalele cu botul ascutit erau rezervate doar celor din inalta clasa si culorile
rosu si galben erau tabu pentru cei ce nu apartineau rangului aristocratic.

Cea mai simpla metoda de a proteja picioarele era sa iei ce era la indemana scoarta de
copac , frunze mari si iarba si sa fie legate sub picior cu vita de vie . In tarile cu clima fierbinte
acest lucru s-a transformat in sandale , ce erau confectionate din ramuri de palmier impletite,
iarba sau fibre de planta, si atasate de picior cu inele ce erau legate de degete.
Dovezi ale unor sandale timpurii , au fost gasite in Japonia, Polinezia si America.

In vest, pantofii au avut un loc special in casatorie. In unele culturi, tatal sotiei isi arunca
pantofii catre proaspetii casatoriti pentru a simboliza transferul de autoritate de la tata la sot

Romanii produceau mai multe tipuri de incaltaminte. Ei au ajuns in Anglia, purtand sandale
militare (numite in englezacaliga) ce descopereau degetele , avand zabrele pe deasupra,
panglici in partea din fata si o talpa grea ce avea cuie batute in ea . Alte 2 stiluri au fost calceus
si gallica, ambele acoperind degetele stil potrivit mai mult pentru clima din Anglia.

Stilurile de incaltaminte au continuat sa se schimbe in timpul Epocii Medievale. Talpa si

partea din fata a pantofilor nu mai erau prinse in curele, ci cusute cu ata si astfel partea ce
acoperea degetele a devenit un varf ascutit , cunoscut ca si coada scorpionului; acestea au inceput
sa fie din ce in ce mai lungi in anii 1320 si au inceput sa fie cunoscute sub denumirea de
sulita. Lungimea varfului pantofului era un simbol al statusului . Regele si cei de la curtea regelui
aveau pantofi cu cele mai lungi varfuri. Acest stil nu era purtat insa, si de femei. Pantoful care
acoperea glezna a ramas popular, se lega in parti cu 3 snurulete ce patrundeau prin cate 3 gauri.

Dupa anul 1500 s-a revenit la varful tocit, urmat de varful rotund in anii 1590. Din anul 1570
pantofilor le-au fost adaugate cureluse ce se legau peste limba din fata a acestora , formand o
fundita. Tot in aceasta perioada , tocurile au inceput sa-si faca aparitia.
Pana la sfarsitul domniei reginei Elisabeta I , lungimea tocurilor a inceput sa fie de 5-8 cm.
In timpul domniei lui Charles I, cizmele pana la genunchi si in culori vii erau foarte populare.

In secolul al 17-lea , barbatii purtau pantofi si papuci cu varf patrat, adesea

incovoiat . Femeile decid ca varful ascutit este mai feminin. O importanta inovatie in 1660 a fost
sistemul de inchidere al pantofilor cu catarama. Samuel Pepys scria in jurnalul sau in data de 22
ianuarie 1660 : Astazi am inceput sa pun catarame pantofilor mei. La inceput fiind foarte
populare in randul barbatilor, femeile au inceput in cele din urma sa le poarte si ele, inlocuind
panglicile cu asa zisele curelusele ce aveau catarama.

Secolul al 18-lea , pantofii femeilor reflectau stilul elaborat al rochiilor, avand

aceasi broderie si aceleasi ornamente . Fasii de siret argintiu erau foarte populare ca decoratiuni
aplicate pantofilor. Sireturile argintii sau aurii erau schimbate de la o pereche de pantofi la alta.
Alte caracteristici erau varful ascutit, siretul si sistemul de inchidere cu catarama, o bucata
rotunda de piele

Secolul al 19-lea e caracterizat de predominanta botinelor atat pentru femei cat si pentru
barbati. Stilurile populare erau: botinele Blucher avand talpa si tocul unite(dintr-o singura
bucata), iar partile laterale prinse cu sireturi, botinele din panza cu sireturi , botinele cu capse, si
botinele Balmoral, care se inchideau in fata cu sireturi. In afara de botine, femeile purtau pantofi
eleganti cu toc , pantofi dintr-o multitudine de materiale, de la satin si matase la piele de reptila.
Barbatii aveau de ales intre pantofii Oxford cu sireturi in partea din fata si pantofii Derby cu
sireturi in partea din fata si decupati la varf.

Secolul 20 a fost asaltat de o multime de stiluri de pantofi, precum si de aparitia designerilor

de pantofi.. De la stilul anilor 20 la pantofii in 2 culori din anii 30 , la pantofii comozi ai anilor
40, anii 50 aduc stilul brothel creepers, stil adoptat rapid de generatia rockdroll; anii 60 se
caracterizeaza prin stilul pantofilor sau botinelor ce ajung pana la glenza alaturi de celebrii
stiletto, anii 70 promoveaza pantofii cu platforma.
Secolul 20 ramane cel mai bogat in materie de aparitii, si stiluri de pantofi - un secol plin de
creativitate si culoare pentru industria atat de iubita de femei - cea a pantofilor.

Pantofii tradeaza personalitatea

Indiferent de capriciile modei, care isi pun amprenta asupra formelor, culorii si materialelor
din care este confectionata incaltamintea, avem tendinta sa alegem exact aceiasi pantofi care se
potrivesc gusturilor, firii si obiceiurilor noastre.
Pantofii spun multe despre personalitatea purtatorului, cu atat mai mult cu cat, adesea,
reprezinta accesoriile pe care le bagam in seama cel mai putin cand incercam sa ne aranjam
tinuta.

Dupa pantofi, prin magazine

Primele indicii despre o persoana ni le poate oferi locul din care isi cumpara incaltamintea. De
obicei, aceia care isi cauta incaltamintea la magazinele second hand sunt oameni zgarciti, dar, in
actualele conditii de trai, o astfel de optiune ne arata ca persoana vizata este un om obisnuit, cu
venituri mici, care incearca sa-si dramuiasca bine banii doar pentru ca nu poate trai altfel.
Persoanele care viziteaza doar magazine de lux si arunca sume exorbitante pentru aceiasi pantofi
pe care i-ar putea cumpara mai ieftin peste drum sunt bogate, convinse ca puterea sta in bani si
dornice sa-si etaleze starea materiala excelenta. Cei care, desi nu par prea bogati, opteaza pentru
pantofi din piele, bine lucrati si relativ costisitori, obisnuiesc sa-si planifice viitorul si stiu sa
aprecieze valoarea reala a lucrului bine facut. Cei care, dimpotriva, prefera incaltamintea draguta
din materiale usoare, indiferent de pret, sunt oamenii care traiesc clipa, cad prada tentatiilor de
moment, iau decizii rapide fara a se gindi prea mult si sunt capabili sa renunte repede la ceva ce
nu-i satisface. Cei care opteaza pentru incaltamintea la moda, indiferent daca ii avantajeaza ori
nu din punct de vedere estetic, sunt dornici sa fie remarcati. De regula sunt persoane foarte

sociabile si doritoare de ascensiune sociala fara efort. Barbatii neinsotiti care cumpara pantofi de
dama sunt sclavii iubirii: fie ca sunt indragostiti lulea de o doamna capricioasa, fie se simt foarte
vinovati in fata sotiei si incearca sa o imbuneze cu un cadou scump si practic. Femeile tinere care
cumpara pantofi barbatesti au un spirit de familie dezvoltat. De obicei, sunt casatorite sau au o
relatie stabila, pe care si-o doresc materializata prim mariaj, dar in unele cazuri sunt pur si simplu
surori sau fiice iubitoare, dornice sa se ocupe atent de ceilalti membri ai familiei.
Ce spune forma pantofilor

Indiciile oferite de forma pantofilor purtati in mod curent difera intre barbati si femei.
Doamnele care prefera pantofii cu virful foarte lung si ascutit sunt rafinate, delicate si cu un simt
estetic dezvoltat. Multe sunt vulnerabile si simt nevoia sa fie protejate, iar unele dintre ele, cad
au ales astfel de pantofi, se gandesc la ei si ca la o posibila arma de aparare in caz ca ar fi
agresate. Tocurile foarte inalte sau talpile bizare, foarte groase, daca nu sunt elemente fortate de
capriciile modei, arata ca doamna in cauza si-ar dori sa fie mai inalta sau ca se simte complexata
de o silueta plinuta si are impresia ca un plus de inaltime subtiaza. Femeile care poarta de obicei
pantofi fini cu tocuri inalte nu obisnuiesc sa circule ca pietoni si cele mai multe nici nu concep sa
se deplaseze altfel decat cu masina. Cele care opteaza pentru o incaltaminte de zi comoda, fara
toc sau cu tocuri joase si plate chiar daca nu sunt la moda, fie au probleme de sanatate care le
obliga sa se incalte astfel, fie sunt modeste, calme si au o ocupatie curenta care le obliga sa
circule mult pe jos ori sa stea mult timp in picioare. Femeile care isi aleg pantofii mai mici decat
masura pe care ar trebui sa o poarte sunt vanitoase si complexate, invidioase si nesincere. Sunt
gata sa suporte orice disconfort pentru a fi in centrul atentiei si de obicei sunt cele care continua
sa spuna ca au 30 de ani si dupa ce au implinit 45. Barbatii care prefera incaltamintea comoda,
tip sport, sunt oameni activi si energici, obisnuiti sa se imbrace in blugi si tricou, care se simt
ciudat in haine festive. Dimpotriva, barbatii care opteaza pentru pantofi clasici, foarte eleganti,
sunt rafinati si spilcuiti tot timpul, bine situati financiar sau cu dorinta de a fi considerati astfel.
Daca aleg incaltamintea cu virf rotund, sunt romantici si blinzi, iar daca opteaza pentru cea cu

varf patrat, sunt firi mai aspre si independente. Barbatii care aleg pantofii cu talpa groasa rareori
sunt complexati de propria inaltime. De regula, sunt foarte grijulii cu sanatatea lor, se tem de frig
si umezeala, iar daca au racit cumva se poarta ca niste copii foarte mofturosi si se plang ca nu
sunt bine ingrijiti, desi stiu foarte bine sa se ingrijeasca singuri. De obicei, barbatii nu prea se uita
la pret cand aleg pantofii. Daca insa o fac, sunt zgirciti sau lucreaza cu banii si au ajuns sa-i
adore.

Cate ceva despre culori

Culoarea preferata pentru incaltaminte ne poate spune si ea cate ceva despre temperamentul
purtatorului, mai ales in ceea ce priveste femeile. Cele care aleg la pantofi aceeasi culoare cu cea
a posetei sau asortata la unul dintre elementele vestimentare sunt persoane cu bun gust, care,
daca isi permit, pot fi elegante chiar si fara a fi tinere si moderne. Doamnele care opteaza mereu
pentru pantofi de culoare inchisa sunt firi practice si linistite, modeste si nu foarte sociabile.
Dimpotriva, cele care poarta pantofi viu colorati vor musai sa iasa in evidenta, sunt vesele si
nonconformiste, genul care nu ezita sa-si vopseasca parul verde daca asta le-a trecut prin cap si
au impresia ca le avantajeaza.

ntretinerea pantofilor

Pantofilor li se acorda de obicei prea putina atentie si, oricat ar fi de scumpi si de calitate, nu
arata impecabil pe orice picior. O persoana poate fi uneori "cantarita" si dupa cat de bine isi
intretine pantofii. Cel care are in permanenta pantofii bine lustruiti este calculat, atent la detalii si
foarte preocupat de impresia pe care o lasa celor din jur. Daca pantofii sunt si eleganti, persoana
in cauza nu prea circula pe jos si de obicei are o meserie in care i se impune sa arate impecabil.
Cel care are mereu pantofii prafuiti, oricat ar fi de frumosi, obisnuieste sa mearga mult pe teren si
acorda mai putina atentie chichitelor estetice. O pereche de pantofi foarte eleganti, dar cu tocurile
scalciate, arata ca doamna in cauza, oricat ar fi de bine imbracata, este neglijenta, comoda,
nepasatoare si nu are simtul estetic format. Cat despre pantofii care sunt vizibil vechi si
demodati, dar inca arata impecabil la purtator, mai ales daca este vorba despre o femeie, acestia
indica o buna gospodina, o femeie calculata, care, chiar si atunci cand nu este bogata, stie sa
arate ingrijit si sa-si tina "blazonul" in orice conditii.

Capitolul II
TIPOLOGIA PANTOFILOR

pantofi cu toc jos sau inalt, de interior sau de strada;

ghete pana la glezna, cizme de inaltime medie, cizme pana la genunchi si cizme mai
inalte de genunchi;

sandale de diferite tipuri, "espadrile" (pantofi cu partea superioara din panza si talpi din
material vegetal imple- tit), pantofi de tenis, pantofi de sport si pentru alergat, sandale de
plaja si alte tipuri de incaltaminte de strada;

pantofi speciali de sport destinati unei anumite activitati sportive, prevazuti cu diverse
accesorii, precum: crampoane, tinte, opritoare, bride sau accesorii similare, precum si
ghete de patinaj, clapari de schi si incaltaminte pentru cros, ghete de lupta, ghete de box
si pantofi pentru ciclism. Mai sunt incluse si articolele mixte compuse din patine (pe
gheata sau role) prinse pe incaltaminte;

pantofi de dans;

incaltaminte alcatuita dintr-o singura piesa, in special din cauciuc sau material plastic,
prin formare in matrita, exclusiv produsele de unica folosinta din material subtire (hartie,
folie de plastic etc., fara talpi aplicate);

galosi ce sunt purtati peste incaltaminte, uneori fara toc;

incaltaminte ortopedica.

Capitolul III
ETAPELE PROIECTARII ESTETICE A PANTOFILOR
Procesul de creare a unei perechi de pantofi este foarte complex si necesita parcurgerea mai
multor etape. Totul incepe cu o idee. Urmatorul pas il reprezinta materializarea acesteia intr-o
schita cat mai detaliata a fiecarui element. Produsul se apropie de forma finala, prinde contur
calapodul, se pregatesc materialele pentru a fi aplicate, sunt atent alese, masurate,taiate si usor
aplicate, astfel incat sa fie la inaltimea asteptarilor designerilor si mai ales ale clientilor. Tocul,
un alt element important in realizarea unor pantofi perfecti, se bucura de atentia lucratorilor si se
inalta mai mult sau mai putin in decorul deja prezent prin liniile si culorile armonios plasate.
Ultimul, dar poate si cel mai vizibil aport il are tot designerul, care adauga acestui produs
neslefuit toate detaliile care fac dintr-o pereche de pantofi un produs original, inovator si
cateodata unic.