CAP.

MATERII PRIME SPECIFICE PROCESELOR

TEHNOLOGICE DIN INDUSTRIA PIELĂRIEI ȘI ALE
ÎNLOCUITORILOR DE PIELE
NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Pielea reprezintă învelişul exterior al animalelor.

1. Pielea crudă este pielea obţinută în urma sacrificării şi jupuirii animalelor. Ea are
caracteristici mecanice reduse şi se degradează uşor, ca orice produs animal.
2. Pielea gelatină este pielea care a suferit anumite transformări fizico – mecanice şi
chimice, este uşor umflată, alb – gălbuie, cu aspect gelatinos. Pielea gelatină se compune dintr-un
singur strat - derma, epiderma cu formaţiunile sale şi hipoderma fiind îndepărtate.
3. Pielea tăbăcită este pielea care nu mai putrezeşte niciodată, care este stabilă din punct
de
vedere chimic şi are anumite calităţi fizice: moliciune, supleţe, elasticitate, rigiditate.
4. Pielea brută conservată este pielea care a suferit operaţii de conservare prin uscare sau
prin sărare, prin care se conferă pieilor caracteristici mecanice bune.
5. Pielea finită este pielea care a suferit operaţii de prelucrare şi de finisare. Aceasta este
destinată confecţionării diferitelor articole din piele.
Deci, din stadiul de piele crudă, până în stadiul de piele finită, se parcurge un drum
lung, în care elementul principal al pielii, al stratului dermic – fibra de colagen, suportă o
serie de transformări.
Articolele din piele şi înlocuitori - articole de îmbrăcăminte, articole de marochinărie,
articole de încălţăminte, articole de harnaşament, articole sport, articole tehnice – se pot obţine atât
din piei naturale, cât şi din înlocuitori din piele sau materiale combinate ( piele şi înlocuitori),
folosind diferite materiale auxiliare.
Pielea şi înlocuitorii de piele se deosebesc prin modul de obţinere, prin structură,
caracteristici fizico – mecanice şi chimice. Ele pot fi de origine animală, vegetală, sintetică sau
minerală.

I. CLASIFICAREA PIEILOR ŞI A ÎNLOCUITORILOR DE PIELE

A. După natura materiei prime, pieile finite se clasifică în:

 piei de bovine - se caracterizează prin ţesut de structură aproximativ uniformă, cu
diferenţe relativ mici de grosime între diferite regiuni topografice ale pielii şi prin proprietăţi
mecanice bune, fiind apte pentru diverse utilizări, de la articolele cele mai fine până la cele mai
puternic solicitate în timpul folosirii;
 piei de cabaline – se caracterizează prin ţesut compact, dar cu variaţii apreciabile de
grosime, motiv pentru care sunt mai puţin apreciate decât pieile de bovine;
 piei de caprine - se caracterizează prin ţesut compact, sunt suple, elastice şi rezistente
la
rupere, fiind recomandate pentru articole fine de încălţăminte şi marochinărie;
 piei de ovine – asemănătoare pieilor de caprine, dar se caracterizează prin ţesut mai rar
şi
caracteristici mecanice mai slabe;
 piei de porcine – se caracterizează printr-un ţesut rar, spongios, cu pori mari, specifici,
pori care străbat întreaga secţiune a pielii.
 B. După felul tăbăcirii, pieile finite se împart în:
 piei tăbăcite cu tananţi minerali (crom, fier sau siliciu);
 piei tăbăcite cu tananţi vegetali şi sintetici;
 piei tăbăcite cu grăsimi;
 piei tăbăcite prin procedee combinate.

C. După felul finisării, pieile finite pot fi:

 piei cu faţa naturală;
 piei cu faţa corectată;
 piei cu faţa lăcuită;
 piei cu faţa presată;
 piei finisate prin şlefuire pe partea cărnoasă ş.a.

D. După grosime, pieile pot fi împărţite în:

 piei subţiri sau uşoare, folosite la articole de marochinărie;
 piei uşoare pentru mănuşi, pentru îmbrăcăminte sau pentru feţe de încălţăminte;
 piei groase sau grele pentru articole tehnice sau pentru harnaşamernte, sau pentru piese
rigide la marochinărie sau articole de încălţăminte, pentru articole de sport sau echipamente de
protecţie.

E. După configuraţia lor, pieile finite se pot clasifica astfel:

 piei întregi;
 hechturi;
 canate;
 crupoane;
 poale;
 gâturi;
 şpalturi.

F. După flexibilitate, pieile finite se clasifică în:

 piei flexibile - obţinute, în principal, din pieile animalelor tinere, tăbăcite mineral şi
retăbăcite vegetal sau sintetic. Se folosesc la confecţionarea feţelor de încălţăminte, articolelor de
marochinărie, articolelor de sport şi mănuşilor;
 piei rigide – prelucrate, de regulă, din piei provenite de la animale mature şi se folosesc
la
încălţăminte pentru rame, talpă, curele de transmisie, articole tehnice.

G. După destinaţie, pieile se împart în:

 piei pentru ansamblul superior al încălţămintei ( piei pentru feţe, pentru căptuşeli):
 piei pentru ansamblul inferior al încălţămintei ( piei pentru talpă);
 piei pentru harnaşamente, articole de sport, curelărie, marochinărie;
 piei pentru scopuri tehnice;
 piei pentru mănuşi, pentru articole vestimentare.