Sunteți pe pagina 1din 23

Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

DEFINIȚIE: Materialele de bază sunt materialele din componența produsului care îndeplinesc funcția principal în pro-
dus și se folosesc la confecționarea feței produsului. Excepție de la această regulă fac unele pardesiuri, bluze de vânt,
pufoaice la care dublarea poate fi făcută cu materialul de bază, utilizat pentru fața produsului.
Materialele de bază sunt: țesăturile, tricoturile, blănurile naturale sau artificiale, pielea naturală sau sintetică, produsele
cașerate, etc.
A. Țesăturile sunt materiale textile obținute prin încrucișarea pe direcție perpendiculară adouă sisteme de fire: unul
dispus vertical/ longitudinal, numit urzeală și celălalt dispus orizontal/ transversal numit bătătură.
Clasificarea țesăturilor
Țesăturile pot fi clasificate:
a. După natura materiei prime utilizată la obținerea lor,
b. După destinație,
c. După aspect.
După natura materiei prime, se clasifică în:

 Țesături din fire de bumbac și tip bumbac;

 Țesături din fire de in și tip in;

 Țesături din fire de mătase și tip mătase;

 Țesături din fire de lână și tip lână.


După destinație, se clasifică în:

 Țesături pentru îmbrăcaminte (lenjerie, rochii, bluze, fuste, pantaloni, paltoane, pardesie, costume);

 Țesături pentru acoperirea pardoselilor (covoare, mochete, carpete, preșuri);

 Țesături decorative (stofe de mobilă, pături, cuverturi, perdele, draperii, feţe de masă);

 Țesături pentru furnituri (căptuşeli, întărituri, inserţii, feţe încălţăminte de vară şi sport);

 Țesături pentru articole sanitare (tifon, pansamente, comprese);

 Țesături tehnice (filtre, postavuri, furtun de apă, curele de transmisie, benzi transportoare);

 Țesături pentru ambalaje și articole de camping (saci, rucsacuri).


După aspect, se clasifică în:

 Ţesături crude (nu sunt finisate);

 țesături albite (au fost supuse operaţiei de albire);

 Țesături uni (se prezintă într-o singură culoare);

 Țesături imprimate (au desene complicate, cu un contur delimitat precis şi cu un colorit variat);

 Țesături cu efecte de culori (sunt obţinute din fire colorate în urzeală şi bătătură, cu dungi, carouri sau diferite
figuri);

 Țesături cu bucle (firele formează bucle pe o parte sau pe ambele părţi ale ţesăturii);

 Țesături scămoșate ( prezintă un strat de fibre omogen, pe o parte sau pe ambele părţi);

 Țesături cu două fețe (nu există diferenţă de aspect între faţă şi dos);

 Țesături jacard (ţesături cu desene foarte complicate, realizate prin modul de legare a firelor, combinat cu efecte de
culori).

1
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

B. Tricoturile
Tricot este denumirea atribuită produsului realizat din fire textile sub formă de ochiuri înlănțuite între ele.
DEFINIȚIE: Tricoturile sunt produse textile obţinute pe cale mecanică, prin buclarea succesivă a unui fir sau a mai
multor fire ( tricoturi din bătătură) sau prin buclarea simultană a unuia sau a mai multor sisteme de fire ( tricoturi din
urzală).
Tricoturile pot fi clasificate după mai multe criterii: destinație, materia primă, formă și structură.
A. După destinație tricoturile se clasifică în:
a. Tricoturi pentru îmbrăcăminte: lengerie, îmbrăcăminte exterioară, ciorapi, mănuşi, băşti, fulare, fesuri etc.

b. Tricoturi pentru uz casnic şi articole decorative: perdele, dantele, draperii, cuverturi, feţe de masă, prosoape, tapiserii
etc.

c. Tricoturi cu destinaţie tehnică, în domenii ca: transporturi, agricultură, industrie etc. Ex: suport pentru înlocuitor din
piele, filtre, plase
d. Tricoturi pentru articole medicale:
-implantabile: poteze vasculare, valve cardiace, înlocuitor de meninge, tendoane, plase de susţinere a muşchilor
abdominali, pavilion pentru ureche etc.
-neimplantabile: bandaje, halate, pansamante etc.

Pansament elastic Proteză vasculară Gleznieră

B. După materia primă ( fig.1.1.): a.


a. Tricoturi din fire de bumbac şi tip bumbac
b. Tricoturi din fire de lână şi tip lână
c. Tricoturi din fire de mătase și tip mătase
C. După structură:
a.Tricoturi din bătătură sunt obţinute prin tricotare pe direcţie transversală din unul
sau mai multe fire. În structura tricotului, firele evoluează pe direcţie transversală, a
rândului de ochiuri. b. c.
b. Tricoturi din urzeală sunt obţinute prin tricotare pe direcţie longitudinală, dintr-un Fig. 1.1. Clasifcarea tricoturilor după
sistem sau mai multe sisteme de fire de urzeală (firele evoluează pe direcţie materia primă:
longitudinală, aşirului de ochiuri).
a- din bumbac; b.– din lână și tip lână;
c—din mătase și tip mătase

2
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

D. După formă (fig.1.2):


A. tricoturi metraj– plane și tubulare
B. Tricoturi sub formă de panouri
C. Tricoturi semiconturate/semifasonate -cu forme, dimensiuni și
lungimi bine definite
D. Tricoturi conturate/fasonate -cu forma și dimensiunile identice
a. b. c.
cu ale detaliului din care urmează a se confecționa produsul:
spate, mânecă, etc.
E. Tricoturi conturate spațial- mănuși, ciorapi, băști,etc.

d. e. f.
Fig. 1.2. Clasificarea tricoturilor după formă:

a—tricot metrj plan, b– tricot metraj tubular, c– panou dreptunghiular, d– panou semiconturat, e– panou conturat plan,
g.
f– panou tubular, g– tricot conturat spațial

DEFINIȚIE: Materialele auxiliare sunt materiale care, în funcţie de produs şi model, pot lipsi din componenţa pro-
dusului.
Materialele auxiliare sunt: căptușelile, furniturile, întăriturile, ața de cusut, garniturile.
A. Căptușelile sunt material auxiliare ce dublează detaliile produselor mărindu-le rezistenţa la purtare şi la şifonare,
asigurând stabilitatea formei şi a dimensiunilor detaliilor. Țesăturile utilizate pentru căptușirea produselor vestimentare
trebuie să fie lucioase, să se muleze pe conformația corpului, să asigure o bună aerisire a corpului. Principalele căptușeli
sunt:
 Atlaz—ţesătură lucioasă, plină, rezistentă, pentru căptuşirea îmbrăcămintei exterioare groase: paltoane, pardesie
 Serj—ţesătură din mătase artificială pentru căptuşirea îmbrăcămintei exterioare pentru femei şi bărbaţi: sacouri, pardesie
 Satin—ţesătură din mătase artificială pentru căptuşirea îmbrăcămintei exterioare pentru femei: jachete, taioare, mantouri
 Golf—ţesătură uşoară din fire sintetice, pentru pelerine de ploaie, bluze de vânt

B. Întăriturile sunt materiale auxiliare care dubleză unele detalii componente ale produselor vestimentare (gulere, manșete,
cordoane, betelii, buzunare, etc), având rolul de a mări rezistenţa la purtare şi la şifonare și de a asigura stabilitatea pe
conformație.
După modul de obținere, întăriturile pot fi: țesute și nețesute.
Întăriturile țesute sunt:
 Pânza vatir—ţesătura cu urzeala din fire groase de bumbac şi bătătura din fire de cânepă sau in
 Canafasul— ţesătură din fire de bumbac, in sau cânepă
 Rosharul—ţesătura cu urzeala din fire de bumbac şi bătătura din păr de cal sau din păr artificial
 Pânza tare—ţesătura din fire de bumbac bine apretată.
Întăriturile nețesute se obţin din fibre textile prin procedeul lipirii și se aplică la: piepţi, gulere, buzunare, manşete, tivuri.
Fibrele textile se aşează în straturi uniforme şi se leagă între ele cu ajutorul unui liant. Pentru producerea întăriturilor
neţesute se folosesc deşeuri din fibre de bumbac, lână, mătase, in, cânepă etc., care se obţin prin destrămare.
Întăriturile termofuzibile sunt materiale textile pe suprafaţa cărora se dispun granule de răşini sintetice, ce reprezintă agentul
fuzibil. Aceste întărituri se aplică la gulere, manșete, piepți. Pentru aplicarea lor se folosește mașina de călcat sau presă,
capabilă să topească granulele de rășină sintetică în scopul realizării fuziunii.
Întărituri cu apret permanent sunt formate din țesături tip bumbac, având pe una din suprafețe o folie de polietilenă sau un
liant. Aceste întărituri se folosesc la gulere și manșete pentru cămăși bărbătești sau confecții asemănătoare.

C. Ața de cusut este un material auxiliar folosit la ansamblarea şi prelucrarea îmbrăcămintei sau pentru alte scopuri.
Aţa de cusut se produce din fibre naturale sau sintetice.

3
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Ața de cusut se clasifică astfel:


a. După materia primă folosită la obținerea ei—ață din bumbac, din in și cânepă, din mătase naturală, mătase artificială, ață
sintetică și în amestec.
b. După destinație—ață pentru coaserea nasturilor și realizarea butonierelor, ață pentru cusături de asamblare, ață pentru
cusături de însăilare, ață pentru articole de încălțăminte și marochinărie, ață pentru scopuri tehnice și medicale.
c. După finețe— ață subțire ( Nm 100/3, Nm 85/3), ață groasă (Nm 40/4, Nm 54/2/3), ață de finețe medie (Nm 60/3, Nm
54/2), ață foarte groasă (N m 100/2/3).
D. Furniturile sunt materiale auxiliare care au rolul de a mări capacitatea de reţinere a căldurii şi rezistenţa produselor,
încheie, fixează şi ajustează produsul pe conformaţie, îmbunătăţesc aspectul produselor (rol ornamental).
 Vata, vatelina—dublează îmbrăcămintea exterioară pentru anotimpul rece.
 Rejansa—ţesătură îngustă folosită la întărirea şi susţinerea produselor cu sprijin pe talie
 Bandă de protecție— ţesătură îngustă cu fir de întărire la un capăt care se foloseşte la protejarea tivului de la pantalon
 Elasticul— bandă îngustă folosită la ajustarea pe corp a unor produse
 Bandă de retenție— ţesătură îngustă prevăzută cu fire de cauciuc pentru a mări aderenţa dintre produs şi lenjeria de corp
 Pernițe pentru umeri— semifabricate confecţionate din vată, vatelină, spumă poliuretanică
 Furnituri pentru încheierea, fixarea și decorarea produselor (catarame, nasturi, fermoare, capse, copci).
E. Garniturile se aplică la unele produse în scop funcţional sau ornamental. Din categoria garniturilor fac parte:
 Dantela—se obține din fire de bumbac, mătase, fire sintetice și se folosește la confecționarea lenjeriei și a îmbrăcămintei
subțiri (rochii, bluze, fuste).
 Suitașul— se obține din fire de bumbac, mătase, fire sintetice în culori variate, prin țesere sau împletire, pe lățimi de 5-15
mm și se folosește la îmbrăcămintea exterioară în scop ornamental.
 Colțișorii— sunt garniture din fire de bumbac, mătase sau fire plastic ce se produc prin țesere sau prin procedee special, în
formă de zig-zag. Colțișorii se aplică prin coasere la detaliul unui produs sau la întregul produs în scop ornamental.

Fisă de lucru 1
Prin completarea aritmografului, pe verticala AB vei descoperi denumirea unui material textil care dublează detaliile
produselor vestimentare.
1- material auxiliar folosit la ansamblarea
A
şi prelucrarea îmbrăcămintei ( 3 cuvinte),
2- material de bază obținut prin încrucișarea
1
pe direcție perpendiculară a 2 sisteme de
2 fire,
3
3– criteriu de clasificare a țesăturilor,
4
4– material de bază obținut prin buclarea
5
firelor,
6
5– material auxiliar ce dublează unele detalii
7
componente ale produsului de îmbrăcăminte
8 ( gulere, manșete),
9
6- țesătură ce prezintă un strat de fibre
10 omogen, pe o parte sau pe ambele părţi,
7– criteriu de clasificare a țesăturilor/
B tricoturilor,
8- garnitură folosită la articolele de lenjerie
9– furnitură folosită la ajustarea pe corp a unor produse, și a îmbrăcămintei subțiri (rochii, bluze,
10– sistem de fire dispus pe direcție verticală la o țesătură. fuste),

4
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Test de evaluare

I. Încercuiți varianta corectă de răspuns:


1. Materialele auxiliare care dublează detaliile produselor, mărindu-le rezistența la purtare sunt:
A. Ața de cusut
B. Căptușelile
C. Garniturile
D. Accesoriile pentru încheiat
2. Materialul utilizat ca întăritură la produsele vestimentare este:
A. rosharul
B. atlazul
C. satinul
D. dantela
3. Tricoturile sub formă de panou fac parte dun criteriul de clasificare în funcție de:
A. Structură
B. Natura materiei prime
C. Destinație
D. Forma obținută pe mașinile de tricotat
4. Țesăturile scămoșate fac parte din criteriul de clasificare în funcție de:
A. Structură
B. Natura materiei prime
C. Destinație
D. Aspect
5. Suitașul este o garnitură:
A. ce se produce prin țesere sau prin procedee special, în formă de zig-zag.
B. utilizată pentru încheiat și ajustat produsele pe corp
C. cu lătimea de 5-15 mm
D. realizată prin îmletirea mai multor șnururi.

II . Completați următoarele afirmații:


1. Țesăturile sunt materiale de ...(a)..., obținute prin încrucișarea în unghi drept a două sisteme de fire: unul dis-
pus longitudinal/vertical numit …(b)… și celălalt dispus transversal/orizontal numit ...(c)... .
2. Canafasul este o ...(d)... .
3. Ața de cusut este un material ... (e)... , folosit la operații de prelucrare și asamblare a îmbrăcămintei.
4. Țesăturile pentru articolele de lenjerie, fac parte din criteriul de clasificare în funcție de ...(f)... .
5. Tricoturile sunt materiale de bază, formate din ochiuri, obținute prin procedeul de ... (g)... .

5
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

III. În coloana A sunt enumerate materiale auxiliare folosite la confecționarea îmbrăcămintei, iar în
coloana B denumirile comerciale ale acestora. Scrieți asocierile dintre cifrele din coloana A și literele
corespunzătoare din coloana B.

Coloana A – materiale auxiliare Coloana B – denumiri comerciale


1. întărituri a. colțișori
2. furnituri b. serj
3. garnituri c. vatir
4. căptușeli d. vatelină
5.ața de cusut e. țesături jacard
f.ață de mătase

IV. Precizați valoarea de adevăr a următoarelor afirmații:


1. Căptușeala realizată din fire sintetice este căptușeala golf.
2. Materialele auxiliare care dubleză unele detalii componente ale produselor vestimentare având rolul de a mări
rezistenţa la purtare şi la şifonare și de a asigura stabilitatea pe conformație, se numesc căptușeli.
3. Materiale auxiliare sunt cele care alcătuiesc fața produsului.

Aplicație practică 1
Realizează o colecție de mostre de țesături! Grupează țesăturile selecționate pe categorii:
 După natura firelor folosite componente
 După aspect (ex. Imprimate, scămoșate, etc)
 După destinație.

Întocmește fișe de documentare!


Apelează site-ul http://www.muzeul-etnografic.ro și realizează o fișă de documentare cu tema: “Țesături
tradiționale“.

RECEPȚIA MATERIALELOR TEXTILE


Definiție: Recepția este faza din procesul de producție ce are ca scop controlul calitativ și cantitativ al
materialelor destinate confecționării.
Recepția poate fi:
Calitativă este controlul complex sub aspect calitativ. Se realizeaza prin metodele: control organoleptic
(identificarea defectelor) și prin realizarea unor analize de laborator pentru determinarea proprietăților fizico-
mecanice.
Defectele identificate prin controlul organoleptic se clasifică în: defecte de fabricație (fire duble, fire
lipsa, striatii, nopeuri, pete de ulei), defecte de finisare (tuseu, pete de vopsea, neuniformitatea culorii, zone
neimprimate), defecte de transport (gauri, pete de ulei, pete de murdarie). Un alt criteriu de clasificare a defectelor
este după gradul de gravitate, astfel:
1. defecte critice sunt defectele care trebuie eliminate de pe suprafața materialelor textile, deci nu sunt
acceptabile. La o frecvenţă mare de apariţie a acestora eliminarea lor din viitorul produs este imposibilă. Exemple:
biezări care conduc la produse distorsionate, diferenţă mare de nuanţă între marginile materialului sau între
margine şi mijlocul ţesăturii care nu se prelucrează industrial deoarece determină creşteri exagerate ale
consumului specific, cute remanente, zone de nuanţă diferită sau fire lipsă cu frecvenţă mare de apariţie, aspect
neuniform al culorii, găuri.
2. defecte principale care riscă să producă o deficienţă sau o reducere a posibilităţilor de utilizare a
produsului de îmbrăcăminte. În general aceste defecte pot fi îndepărtate prin acordarea unor bonificaţii necesare
pentru acoperirea pierderilor generate de înlocuirea sau ocolirea zonelor cu defecte.
6
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Exemple: rare cuiburi sau găuri, incluziuni de fire străine, blende întîlnite la distanţe mai mari decît unitatea
confecţionabilă, flotări de fire, nerespectarea raportului de culoare.
3.defecte secundare care pot fi uşor remediate de utilizator sau care sunt premise şi în produsul finit.
Exemple: cîrcei, nopeuri, fire îngroşate pe porţiuni mici, scămoşare neuniformă, margini neimprimate.
Cantitativă— are ca obiectiv principal stabilirea cantităţii totale de materie primă, exprimată în unitatea de
măsură caracteristică (m, kg, bucăţi) şi compararea rezultatelor înregistrate cu valorile precizate în documentele de
însoţire.
Informaţiile implicite rezultate în urma recepţiei cantitative sunt:
1. distribuţia lungimii de material în baloturi – se utilizează pentru programarea baloturilor în scopul
şpănuirii raţionale, cu pierderi de capăt minime, fiind în acelaşi timp o informaţie utilă pentru optimizarea consumu-
rilor specifice.
2. modul de prezentare a materiei prime metraj (desfăcut, dublat, tubular) – are implicaţii asupra dimen-
sionării operaţiilor de încadrare, şpănuire, sortare. În cazul materialelor dublate sau tubulare poate induce operaţii
suplimentare de desfacere sau despicare (în cazul tricoturilor tubulare).
3. stabilitatea dimensională – interesează în cazul materialelor elastice, în sensul stabilirii timpului necesar
de relaxare în stare liberă.

Utilajele folosite pentru recepţie sunt rampele de control, care din punct de vedere constructiv pot fi:
orizontale (mese de metrat);
cu plan înclinat;
cu plan vertical.

1. Rampă de control cu plan înclinat pentru recepția ţesăturilor.


Țesătura -1 se desfășoară de pe sulul de înfășurare -2, apoi trece peste cilindrul de acționare –3, ghidată de
rolele cilindrice -4, 5, 6. În continuare trece peste masa de lucru –7, ecranul -8, fiind condusă de cilindrul - 9 și
înfășurată pe sulul de înfășurare –10 sau depusă pe masa –11 sub formă pliată. La pliere, materialul este trecut peste
un alt cilindru și prin pliantul –12 care, având mișcare oscilatorie îl depune sun formă pliată. Pentru realizarea
controlului, ecranul este iluminat de tuburi fluorescente. Antrenarea țesăturii se face cu ajutorul cilindrului de
antrenare –3, prevăzut pe partea exterioară cu un strat de cauciuc, care mărește aderența țesăturii. Pe masa de lucru –
7, în formă dreptunghiulară se găsește un ecran cu o înclinație de 60 o față de planul orizontal.

Fig. 1. 3.
1– țesătură, 2—sul de înfășurare a țesăturii, 3—cilindru de acționare, 4,5,6—role cilindrice, 7—masă de lucru, 8—ecran , 9—cilindru, 10—sul de înfășurare,
11—masă de lucru, 12—pliant

7
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Fișă de lucru
I. Stabiliți valoarea de adevar ( A-adevarat, F-fals) prin încercuire, pentru următoarele enunțuri:
A F 1. Recepția are ca scop controlul cantitativ și calitativ al materialelor textile destinate confecționării.
A F 2. Prin recepția cantitativă se urmărește confruntarea materialelor cu colecția de mostre omologate și efectuarea
unor analize de laborator care să verifice parametrii fizico-chimici ai materialelor.
A F 3. Analiza aspectului fizic, urmăreste scoaterea în evidență a defectelor de pe material, admisibile pe produsul
de îmbrăcăminte.
Rescrieți enunțurile greșite în forma corectă.
II. Citiți cuvintele de mai jos. Ele reprezintă defectele care apar pe suprafața țesăturilor și tricoturilor.

Rărituri, fire neuniforme, pete de vopsire, rupturi, găuri, zone neimprimate, pete de ulei, nopeuri,
scămoșare neuniformă, pete de murdărie, fire duble în urzeală și bătătură, nuanțe diferite de culori ( în
special la margini), șiruri sau rânduri strâmbe, fire lipsă în urzeală și bătătură, ochiuri scăpate la
tricoturi, vopsire neuniformă a firelor, dungi din cauza introducerii firelor de altă culoare, cuiburi în
țesătură, cute( pliuri) pe suprafața materialelor.

1. Grupați defectele enumerate în funcție de proveniență și scrieți-le în tabelul de mai jos.

Defecte provenite din Defecte provenite de la Defecte provenite de la


procesul de țesere și tricotare finisarea țesăturilor și ambalare și transport
tricoturilor
Rărituri pete de vopsire rupturi

Fișă de autoevaluare
Analizați cu atenție imaginea de mai jos. Ea reprezintă un șablon al unui produs de îmbracaminte, cu sprijin pe
umeri. Sarcini de lucru:
Completați căsuțele libere (ca în exemplul dat ) cu cerințele de mai jos:
1. Identificați denumirea șablonului.
2. Definiți șablonul.
3. Precizați care sunt specificațiile ce se înscriu pe suprafața șablonului.
4. Care din specificațiile de pe suprafața șablonului prezentat, au fost omise.

1. Denumire șablon—

2. Definiția șablonului—

3. Specificații ce se înscriu pe suprafața șablonului


 denumire produs,
 denumire detaliu
 marime,
 fir drept,
 de câte ori se încadreaza

4.

8
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

1. Rampă de control pentru recepția tricoturilor (fig. 1.4.)


Tricotul -3, înfășurat sub formă de sul este depus pe jgheabul -2. De aici, este
desfășurat și trece peste cilindrii –4,5,6,7. Roțile dințate –10,11 și 12 sunt antrenate de
către motorul electric –8, prevăzut cu șurubul melc –9. Roata –12 este montată pe același
ax cu cilindrul –6, care susține și antrenează balotul din tricot. Pentru un control eficient,
rampa este prevăzută cu ecranele luminoase –13 și 14, care asigură controlul pe ambele
fețe ale tricotului.Tricotul controlat se rulează pe sulul –15, acționat de cilindrul de
aderență –6.

DEFINIȚIE: Călcarea materialelor textile este procesul umidotermic care se aplică


materialelor textile, în scopul netezirii și imprimării unui aspect plăcut prin aplatizarea și
eliminarea cutelor formate în masa materialului.
Procesul de călcare este diferit în funcție de natura materialului și de mijloacele
folosite pentru călcat. Parametrii tratamentului umidotermic sunt: umiditatea, presiunea, Fig. 1.4.
presiunea și timpul.
1. Temperatura
Temperatura de lucru reprezintă temperatura maximă la care proprietățile de bază ale materialelor textile nu
se modifică în timpul procesului.Ea este determinată de natura materiei prime, felul operației, timpul de expunere,
presiunea de călcare și procedeul de călcare (direct pe material sau cu o pânză intermediară). Parametrul termic îl
reprezintă temperatura suprafețelor calde (talpa fierului de călcat și formele de călcat) ale utilajelor sau temperatura
aburului tehnologic. Temperatura de lucru trebuie să fie cât mai îndepărtată de temperatura de topire a fibrelor din
structura materialului textil, pentru a se evita degradarea acestuia.
Pentru materialele de lână 150-220 C
Pentru materialele de bumbac 110-150 C

Pentru materialele de mătase 90-120 C

Pentru materialele de in şi cânepă 115-150 C

Pentru materialele din fire sintetice 40-120 C

2. Umiditatea este cantitatea de apă necesară materialelor în procesul umidotermic. Umiditatea este formată din:
 umiditate chimică reprezintă cantitatea de apă, ce se găseşte în compoziţia chimică a fibrelor textile. Nu se
poate elimina în timpul prelucrării.
 umiditate relativă reprezintă cantitatea de apă, determinată de higroscopicitatea fibrelor şi umiditatea mediului
 umiditatea tehnologică este cantitatea de apă, care se adaugă în timpul tratamentului umidotermic

3. Presiunea este forţa de presare exercitată pe suprafaţa materialului textil. Aceasta depinde de natura operaţiei.
4. Timpul este durata de expunere a materialului tratamentului.Depinde de natura operaţiei, şi de ceilalţi parametrii.

Operațiile tratamentului umidotermic


Netezirea – operaţie de călcare, pentru uniformizarea suprafeţei şi eliminarea denivelărilor determinate prin
şifonare.
Descălcarea cusăturilor – fixarea prin călcare a rezervelor cusute mecanic.
Presarea şi subţierea – operaţie de presare, aplicată îmbrăcămintei îmbinate prin cusături, care se dublează,
formând margini îngroşate. Exemplu: presarea gulerului, reverelor, buzunarelor, marginilor produselor, mânecilor.
Modelatrea – produsele şi detaliile se modelează prin călcare.Exemplu: gulere, piepţi, umeri.
Aburirea – umezirea prin călcare a detaliilor şi produselor confecţionate.Se aplică în faza finală, în scopul
definitivării formei şi aspectului final al produsului.Se asigură un tuşeu plăcut, eliminarea tensiunilor şi luciul,
apărut la operaţiile de călcare.

9
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Operaţiile de tratare umidotermică pot fi realizate cu:


 Fierul și masa de călcat
 Prese cu perne
 Prese manechin prevzute cu: cu: manechine rigide, gonflabile, combinate, autoforme
 Tunele de finisare
 Linii automate de finisare

FIERUL ŞI MASA DE CĂLCAT

Fierul de călcat încălzit electric, cu abur sau mixt, ataşat unor mese cu forme corespunzătoare, oferă o
flexibilitate foarte mare, dar determină un timp mare de realizare a operaţiilor şi o apreciere subiectivă, de către
operator, a parametrilor tehnologici: temperatură, presiune, umiditate.

Tip de fier de călcat Denumire Reprezentare Părţi componente


1Talpă
Talpă 2.Rezistenţă
Rezistenţă electrică 3.Placă
Placă de
fontă 4.Capac
Capac 5.Mâner
Mâner 6.Carcasă
Carcasă pentru
alimentare
Fier de călcat electric

Are aceleaşi părţi componente cu maşina


simplă, având în plus un termostat format
Fier de călcat cu din :
termostat
5, 6 - lamele
7, 8 - contacţi
9 – lamelă bimetalică
10 – buton
11 – buton de contact.
contact

.Maşina este dotată cu un rezervor pentru


apă.
1. Talpă prevăzută cu orificii
2. Rezistenţă electrică
Fier de călcat cu abur 3. Cablu electric
4 Conductă apă
5. Supapă
6. Arc
7 Buton
8 Pârghie

10
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Mese de călcat

Tip de masă de călcat Denumire Reprezentare Părţi componente


1.– masă de călcat 2.-
grilă de aburire 3.- suport
în care se află instalaţia
Masă pentru aburit de aburire 4.- pedală 5. -
buton pentru acţionarea
absorţiei aburului 6. -
suport pentru maşina de
călcat

1 – masa de călcat
2. – formă rabatabilă
pentru produsele buclate
Masă cu forme rabatabile

PRESE CU PERNE

Au în general perne interschimbabile, în funcţie de forma spaţială a zonei călcate. La aceste prese
acţionarea poate fi manual – mecanică, electromecanică, pneumatică sau hidraulică, una din perne fiind fixă sau
ambele perne fiind mobile. Durata de realizare a operaţiilor poate fi redusă prin utilizarea preselor tip carusel.
Astfel de prese dezvoltă o forţă de presare mare şi permit modificări ale formei spaţiale a produselor.

PRESE CU MANECHINE RIGIDE

Presele cu manechine rigide pot avea 1 – 4 manechine verticale, a căror formă corespunde formei
interioare a produsului de călcat. În cazul unui singur manechin , acesta este în general fix, de el apropiindu -se
pernele pentru exercitarea forţei de presare, a temperaturii şi a umidităţii. Gradul de flexibilitate al acestor prese
este relativ redus, , ele fiind realizate în general pentru produse de serie mare: sacouri, cămăşi.

11
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

PRESE CU MANECHINE GONFLABILE

Presele cu manechine gonflabile au un grad de flexibilitate mai ridicat, manechinele gonflabile


adaptându-şi forma în funcţie de produs, prin deformarea membranei elastice sub acţiunea aerului comprimat şi
apoi a aburului tehnologic. Sunt utilizabile în general pentru călcarea finală a produselor cu sprijin pe umeri,
forţele de presare acţionează din interior către exterior şi au valori mai mici decât presele cu perne, ele fiind date
de presiunea aburului.

PRESE CU AUTOFORMARE

Presele cu autoformare dirijează agenţii tehnologici direct în interiorul produsului ce trebuie etanşat prin
prinderea extremităţilor. Se recomandă pentru produsele din materiale cu permeabilitate redusă la aer şi vapori,
astfel încât agenţii tehnologici să nu afecteze mărimea sau modelul produsului, dar se pretează numai la anumite
sortimente vestimentare.

PRESE CU MANECHINE COMBINATE

Presele cu manechine combinate au în general părţi rigide pentru zone constante de sprijin ale produselor
(faţă, spate) la care se adaugă zone gonflabile sau se utilizează principiul autoformării pentru acele părţi ale
produsului ce depind de talie, mărime, model.

nie de

12
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Calitatea operaţiilor umidotermice este reflectată în calitatea programelor tehnologice şi capacitatea


utilajelor de a derula şi urmări respectarea acestora. Stabilirea parametrilor trebuie să aibă în vedere :
 Particularitățile produsului și ale materialului textil
 Obiectivul tehnologic al operației
 Posibilitățile utilajelor.
Ca urmare a erorilor sau imperfecțiunilor programelor tehnologice pot apare defecte, cum ar fi:
 Modificări dimensionale
 Luciu
 Instabilitatea formei
 Apariție cutelor și a creților
 Degradarea suprafeței.

Test de evaluare 1

I. Încercuiţi literele corespunzătoare răspunsului corect:

1. Presele manechin care dirijează agenţii tehnologici direct în interiorul produsului etanşat la extremităţi poartă
denumirea:
a. presă cu manechine rigide
b. presă cu manechine gonflabile;
c. presă cu manechine cu autoformare;
d. presă cu manechine combinate.

2. Utilajul utilizat pentru tratamentul umidotermic prevăzut cu perne interschimbabile poartă denumirea de:
a. fier de călcat
b. masă de călcat specială;
c. tunel de finisare;
d. presă cu perne.

3. Fierul de călcat prevăzut cu lamelă bimetalică este:


a. fier de călcat simplu;
b. fier de călcat cu termostat;
c. fier de călcat cu abur;
d. masă de călcat

II. Completaţi spaţiile rămase libere:


libere
1. Liniile de ...(a)... includ prese şi sisteme de transport ce deplasează produsele la locul de muncă cu utilaje
strict specializate.
2. Masa de călcat cu suprafaţă plană este utilizată pentru: ...(b)... descălcare şi aburire, a materialelor cu
suprafaţă plană.
3. Presele cu manechine ...(c)... pot avea 1 -4 manechine verticale, a căror formă corespunde formei
interioare a produsului călcat.

III. Apreciaţi valoarea de adevăr a următoarelor enunţuri, trecând în dreptul lor litera A pentru cele pe care
la consideraţi adevărate şi litera F pentru cele pe care la consideraţi false:
false:
A. F. 1. Mobilierul de călcat este reprezentat de maşinile de călcat.
A. F. 2. Mesele de călcat pot fi simple şi cu abur.
A. F. 3. Mesele de călcat speciale sunt dotate cu instalaţii de aburire şi forme de călcat rabatabile.
A. F. 4. Maşina de călcat cu termostat este prevăzută cu dispozitiv de alimentare cu abur.

IV. Analizați cu atenție imaginile următoare și precizați:


1. identificați utilajul
2. Precizați părțile componente

A. B.

13
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Test de evaluare 2
I. Încercuiţi literele corespunzătoare răspunsului corect:
1. Operaţia tratamentului umidotermic este:
a) presa
b) temperatura
c) descălcarea rezervelor
d) presiunea
2. Parametrul tratamentului umidotermic este:
a) netezirea
b) aburirea
c) umiditatea
d) presa

II. Completaţi spaţiile rămase libere:


1. Umiditatea reprezintă cantitatea de ...(a)... necesară materialelor în procesul umidotermic.
2. Umiditatea poate fi: chimică, relativă şi ...(b)....

III. Apreciaţi valoarea de adevăr a următoarelor enunţuri, trecând în dreptul lor litera A pentru cele pe care
la consideraţi adevărate şi litera F pentru cele pe care la consideraţi false:
A F 1. Presiunea este durata de expunere a materialului textil la tratamentul umidotermic.
A F 2. Aburirea constă în umezirea prin călcare a detaliilor şi a produselor.

IV. Analizaţi cu atenţie imaginea de mai jos.


a. Identificaţi utilajul.
b. Menţionaţi organele de lucru.
c. Precizaţi poziţia acestora.

DEFINIȚIE: Șablonarea este operaţia de aşezarea şi conturare a şabloanelor pe suprafaţa materialului ce urmează
a fi croit.
Metode de şablonare
A. din punct de vedere al aşezării materialului:
 șablonare pe material desfăcut,
 șablonare pe material dublat

B. din punct de vedere al folosirii şabloanelor în funcţie de modele şi mărimi:


 șablonare simplă,
 șablonare combinată.
Șablonările simple cuprind completul de șabloane pentru un singur produs și pot fi aplicate atât pe material
dublat, cât și pe material desfăcut.
Șablonările combinate cuprind doua sau mai multe complete de șabloane. Pot fi formate prin desenarea de
două sau mai multe ori a unui complet de șabloane, sau desenarea mai multor complete. (ex. șablonări combinate din
aceeași mărime - 48 II cu 48 II sau 50 II cu 50 II, etc. și șablonări combinate din complete de șabloane diferite - 46 I
cu 50 III sau 44 III cu 48 II, etc).
Procedee de sablonare
A. Şablonarea prin conturare constă în amplasarea șabloanelor pe material și apoi trasarea conturului
acestora cu cretă sau creion special. Șabloanele se pot aplica pe materialul dublat sau defăcut. Materialul șablonat pe
desfăcut este utilizat mai rațional decât cel pe dublu, deoarece sunt mai multe posibilități de încadrare/așezare a
șabloanelor.
B. Şablonarea cu trafaretul.
Trafaretul este o încadrare realizată pe carton, material plastic, etc la care conturul șabloanelor este perfo-
rat. Trafaretul se așează pe material, apoi se conturează trafaretul cu praf de cretă sau praf de talc, folosindu-se un
burete sau un tampon. După pulverizare se ridică trafaretul și cu creta se trasează linii de legătură între punctele mar-
cate. Acest procedeu are un randament ridicat, dar confecționarea trafaretului este costisitoare.
C. Şablonare cu calculatorul este un procedeu modern, care constă în realizarea încadrării pe calculator și
apoi transpunerea la scară 1:1 pe hârtie, urmând ca aceasta să fie folosită ca șablon de croire.

14
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Fig. 1.5.
Șablonare simplă pe material dublat

Fig. 1.6.
Șablonare cu calculatorul
Condiții tehnice la șablonare
 respectarea firului drept indicat pe şablon în direcţia firului de urzeală din material
 respectarea indicaţiilor înscrise pe şablon ( ex : 2x, 3x )
 evitarea marginilor materialului
 nesuprapunerea şabloanelor
 pe materialele textile cu desene (dungi, carouri, desene artistice cu sens de poziţionare etc.), şabloanele
reperelor simetrice ale produsului de îmbrăcăminte (reperele feţei, ale spatelui cu secţiune pe linia de simetrie
etc.) sau ale unor repere unice (de exemplu gulerul) se plasează pe stratul de material astfel încît să se asigure
continuitatea sau simetria desenului
 la materialelor textile pluşate, scămoşate este necesar ca toate şabloanele aceleiaşi mărimi să fie orientate în
acelaşi sens
 folosirea raţională a materialului aşa încât pierderile de material să fie cât mai mici
La realizarea încadrărilor se calculează consumul specific de material ( C s ) care reprezintă cantitatea de
material necesară pentru obținerea unui produs. Relația de calcul pentru calculul consumului specific este:
Cs=Lînc/n
unde: n = nr.de produse din încadrare
Lînc = lungimea încadrării sau lungimea de material

DEFINIȚIE: Șpănuirea este operația de așezare a materialului în straturi suprapuse cu lungimi şi lăţimi egale.
Caracteristicile geometrice ale unui şpan sunt: lăţimea şpanului este determinată de lăţimea materialelor
care se prelucrează, înălţimea şpanului se exprimă în unităţi de lungime (h) sau în număr de straturi (n).
Condiţii tehnice la şpănuire
1. Lungimea minimă: 2...3 m. Şpanurile de lungime mai mică nu sunt raţionale deoarece în acest caz
cresc pierderile de materiale la capete, creşte durata executării operaţiei de tăiere a fiecărui strat de material şi
fixarea acestuia pe masa de şpănuire.
2. Lungime maximă: 16 … 20 m. În cazul lungimilor mai mari apare tensionarea neuniformă a straturilor,
cu implicaţii asupra dimensiunii reperelor croite.
3. Înălţimea şpanului: se corelează cu varianta tehnologică de tăiere. Dacă decuparea se realizează cu
maşina mobilă se ţine cont de cursa cuţitului vertical. Dacă decuparea se realizează la maşina fixă, înălţimea
şpanului condiţionează posibilitatea manevrării în condiţii sigure a şpanului. În cazul croirii automate se impune
stabilirea gradului de compactizare a şpanului prin vacuumare.
4. Realizarea unui perete drept, pierderile de lăţime fiind distribuite pe o singură latură a şpanului.
5. Separarea straturilor provenite din baloturi diferite, de culori diferite sau articole diferite. Nu se
admite şpănuirea materialelor de compoziţii fibroase diferite.

Variante de şpănuire
1. Şpănuirea succesivă a materialelor în strat plan (desfăcut) se realizează în mod curent cu faţa
materialului orientată în sus. Acest mod de plasare permite executantului vizualizarea poziţiei desenului, a
defectelor de pe suprafaţa materialului, a variaţiilor de nuanţă pe direcţie longitudinală sau transversală etc.
Favorizează reducerea timpului de sortare şi formare a pachetelor pentru secţiile de confecţionat. Executantul este
obligat să se deplaseze de-a lungul mesei de şpănuit pentru depunerea urmatorului strat mereu din aceeaşi
extremitate a şpanului.
2. Şpănuirea materialelor pliate (dublate) se aplică la diferite produse de îmbrăcăminte cu repere
simetrice, cu precădere în cazul producţiei de serie mică.
3. Şpănuirea „faţă la faţă” presupune sortarea reperelor pentru un produs de îmbrăcăminte din doua
straturi diferite. Se utilizează în cazul croirii pantalonilor sau a produselor din materiale în carouri. Impune simetria
tuturor reperelor.
4. Şpănuirea materialelor tubulare (tricoturi), de obicei se realizează şpănuire în zigzag (fără tăierea
straturilor la capete).

15
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

5. Şpănuirea în trepte (dispuse simetric sau nesimetric) se recomandă pentru creşterea productivităţii
muncii la operaţia de şpănuire, cu menţiunea că programarea comenzii trebuie să se realizeze cu mare precizie.

a. b. c. d.

e.

Fig. 1.7. Variante de șpănuire


a - șpănuirea succesivă a materialelor în strat plan (desfăcut), b - șpănuirea materialelor pliate (dublate), c - șpănuirea „faţă la faţă”, d - șpănuirea
materialelor tubulare (tricoturi), e - șpănuirea în trepte

Metode de şpănuire:
1. metoda manuală;
2. metoda manual – mecanică (cu cărucioare de şpănuit);
3. metoda mecanică (cu maşini de şpănuit).
Şpănuirea manuală se realizează de către doi operatori, aceştia participînd efectiv la desfăşurarea tuturor
fazelor tehnologice. Deşi foarte frecvent utilizată în firmele de confecţii, metoda prezintă o serie de deficienţe, cum
ar fi:
tensiune variabilă la depunerea straturilor, dependentă de masa balotului şi forţa de tragere exercitată de
executanţi;
productivitate a muncii scăzută;
dublarea numărului de executanţi în raport cu metodele manual – mecanică şi mecanică.
Cu toate acestea, metoda se recomandă pentru şpănuirea materialelor cu stabilitate dimensională redusă sau
tendinţă de încărcare electrostatică, în absenţa unei dotări tehnice adecvate.
Şpănuirea manual - mecanică se realizează cu ajutorul cărucioarelor de şpănuit pe care se plasează
materialul textil, antrenarea în mişcare a utilajului realizîndu-se de către un operator. Deplasarea căruciorului se
realizează prin intermediul a patru role pe şine plasate pe marginea mesei de şpănuit. Pentru fixarea straturilor la
extremitatea şpanului se utilizează dispozitive din categoria celor prezentate
Cărucior de șpănuit
anterior. Dacă modul de depunere a
Mașină de șpănuit
straturilor impune tăierea
extremităţii şpanului, căruciorul
poate fi dotat cu dispozitiv de tăiere.
Cărucioarele sunt prevăzute cu
cilindri de depunere care îşi modifică poziţia odată cu creşterea înălţimii
şpanului. Materialul textil poate fi alimentat sub formă pliată sau rulată,
sistemul de alimentare fiind de tip negativ. Acest mod de alimentare
determină variaţia forţei de tragere a materialului cu implicaţii asupra
tensionării diferenţiate a straturilor de material textil. Tensionarea
diferenţiată a straturilor determină abateri dimensionale ale reperelor croite după relaxare.
Şpănuirea mecanică presupune utilizarea maşinilor de şpănuit cu acţionare mecanică, care prezintă
caracteristicile constructive ale cărucioarelor de şpănuit, suplimentar avînd următoarele posibilităţi tehnologice:
 deplasarea între cele două poziţii extreme ale şpanului, comandată de la sistemul de comandă (mecanic sau
electronic) se realizează fără intervenţia operatorului;
 operatorul supraveghează modul de depunere a straturilor, deplasîndu-se odata cu maşina, pe o platformă
ataşată acesteia;
 viteza de deplasare poate fi reglată în funcţie de caracteristicile materialului. Viteza de deplasare scade spre
extremităţile şpanului pentru realizarea fazelor de fixare / tăiere şi pentru schimbarea sensului de deplasare.
Tăierea se realizează cu un cuţit - disc integrat sistemului.

16
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

 tensiunea de depunere a foilor se reglează automat pe toată durata şpănuirii;


 fixarea straturilor de material la extremităţile şpanului se realizează fără intervenţia operatorului (face parte din
ciclul de funcţionare);
 permit contorizarea numărului de straturi din şpan.
Se evidenţia următoarele categorii de utilaje sau dispozitive:
 mese de şpănuit;
 derulatori de baloturi;
 dispozitive pentru fixarea / tăierea materialului la capătul şpanului;
 dispozitive pentru formarea peretelui drept;
 cărucioare de şpănuit;
 maşini de şpănuit.
Mesele de şpănuit sunt utilizate indiferent de metoda de şpănuire. Din punct de vedere constructiv se pot
pune în evidenţă următoarele tipuri:
- simple;
- modulare;
- suprapuse;
- cu sistem pneumatic;
- cu ace.
Mesele de şpănuit simple au lungime de 3 m sau multiplu de 3 m. Pentru realizarea şpanurilor cu lungime/
lăţime mai mare decît valorile uzuale se utilizează mese modulare care permit mărirea temporară a lungimii sau
lăţimii.
Mesele de şpănuit suprapuse sunt utilizate pentru depozitarea şi transportul şpanurilor în scopul
echilibrarii capacităţilor de croire, în special în cazul croirii automate.
Mesele de şpănuit cu ace sunt utilizate pentru prelucrarea materialelor cu desene (dungi sau carouri). Se
ştie că în cazul acestor materiale se impun condiţii speciale pentru asigurarea calităţii, de exemplu coincidenţa sau
continuitatea desenului în anumite zone (cusătura laterală, răscroiala mînecii în zona umărului, terminaţii, închideri
etc.). Pentru croirea simultană, raportul de desen trebuie să fie plasat strict în aceeaşi zonă pentru toate straturile din
şpan.

Fig. 1.8. Mese de șpănuit


a - mese de șpănuit suprapuse, b - mese de șpănuit cu ace

Fig. 1.9. Dispozitive pentru deplasarea șpanului b.


a.
Fig. 1.10. Derulatori de baloturi
a - cu cilindri, b - pivotant
Fixarea în această poziţie este realizată prin intermediul acelor dispuse în corelaţie cu raportul de desen şi
care sunt acţionate intermitent, la depunerea fiecărui strat.

17
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

În figura 1.11. sunt prezentate dispozitive de fixare şi tăiere cu acţionare manuală (1.11. – a) sau de la
pedală (1.11. – b).

b.
a.

Fig. 1. 11. Dispozitive pentru fixarea şi tăierea materialului la capătul şpanului

Bara de fixare (1) poate fi acţionată manual prin oscilarea manetei (3) – figura 1.11.a sau prin apăsarea
pedalei (P) – figura 1.11.b. Succesiunea fazelor de fixare / tăiere este următoarea:
1. depunerea stratului de material peste bara de fixare coborîtă;
2. tăierea materialului cu maşina mobilă cu disc (5 sau 2), deplasată
manual;
3. ridicarea barei de fixare;
4. coborîrea barei de fixare peste extremitatea
şpanului.
În cazul maşinilor de şpănuit fixarea/tăierea
materialului la extremitatea şpanului se realizează automat
cu ajutorul mecanismului prezentat în figura 1.12.
Deplasarea cuţitului disc (1) pe lăţimea
materialului textil (2) se realizează prin transmisia cu lanţ
Fig. 1.12. Tăierea stratului
(3) şi roţile tronconice (4), axul vertical (5) al cuţitului disc de material
fiind plasat într-o za a lanţului (3).
Alături de dispozitivele pentru fixarea succesivă a straturilor în timpul operaţiei de
Fig. 1.13. Clemă de şpănuire se pot menţiona şi dispozitivele pentru stabilizarea straturilor în vederea transportului
fixare a șpanului
sau tăierii şpanului. Cel mai frecvent se utilizează cleme pentru fixarea secţiunilor de şpan
(figura 1.13.). În cazul materialelor termoplaste se utilizează dispozitive de punctare cu tijă încălzită care au ca
efect sudarea straturilor în zona de străpungere, plasată în spaţiile libere dintre repere.
Pentru realizarea „peretelui drept” se folosesc:
 dispozitive limitatoare fixate pe o latură a mesei de şpănuit (figura 1.14.);
 instalaţii care funcţionează pe principiul sesizării optice a materialului şi sunt elemente constructive ale
maşinilor de şpănuit.

Fig. 1.14. Dispozitive realizarea „peretelui drept”


1 – bară limitatoare; 2 – masă de şpănuit;
3 – şurub de fixare

18
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Pentru a putea fi transportat cu ușurință la croit, șpanul rezultat în procesul de șpănuire se taie pe secțiuni
din care apoi se decupează detaliile produsului de confecționat. Șpanul se secţionează transversal, iar numărul
secţiunilor este determinat de lungimea şi volumul şpanului.
DEFINIȚIE: Secționarea este operaţia de tăiere a şpanului în secţiuni mai mici pentru a putea fi
transportat cu uşurinţă la maşina de decupat.

Condiții tehnice la secționare


1. Respectarea liniei de trasaj şi evitarea abaterilor de la traseul stabilit la şablonare
2. Păstrarea poziţiei foilor de material în şpan şi evitarea înclinării acestuia
3. Obţinerea unor secţiuni de şpan care să aibă mărimea accesibilă transportului la maşina de decupat

Secţionarea şpanului se execută cu maşini mobile de secţionat:


 Mașină de secționat cu cuțit disc
 Mașină de secționat cu cuțit vertical

Mașina de secționat cu cuțit disc.

Mișcarea cuțitului este primită de la motorul 1 și transmisă șurubului melc 2 care angrenează cu roată
melcată 3, montată pe același ax cu cuțitul tăietor 4 în formă de disc. Discul 4 reprezintă organul principal al
mașinii și execută operația de tăiere a șpanului. Partea din spate a motorului electric este prevăzută cu un mâner de
acționare 5, iar pentru a preveni accidentele este prevăzută cu apărătoarea de protecție 6, montată pe talpa 7.
Punerea în funcțiune a mașinii se face cu un întrerupător fixat lângă motorul electric. Prin rotire, motorul electric
antrenează melcul, care antrenează roata melcată și cu discul producând tăierea materialului textil.

Mașina de secționat cu cuțit vertical

Mașina este acționată de la motorul electric 1 așezat pe discul 2 cu butonul 3. Acest buton articulează
discul—manivelă cu biela 4. La capătul inferior, biela se articulează de suportul 5 al cuțitului pe care îl antrenează
în mișcarea liniară. Biela 4 transmite suportului 5 și cuțitului 6 o mișcare liniară în plan vertical. Cuțitul are
lungimea de 200—210 mm, fiind montat în plan vertical. Piciorul de susținere 7 face legătura între partea
superioară a mașinii și talpa 8 îndeplinind și funcția de ghidare a cuțitului. Pentru deservire, mașina este prevăzută
cu mânerul 9 confecționat din lemn. Punerea în funcțiune a mașinii se face printr-un întrerupător electric montat
lângă mânerul de acționare. Pentru prevenirea accidentelor de muncă, partea superioară a mașinii este prevăzută cu
dispozitivul de protecție 10, care închide mecanismul de acționare a cuțitului. Cuțitul vertical având forma liniară
și fiind poziționat vertical, perpendicular pe suprafața șpanului, realizează simultan tăierea tuturor straturilor într-
un anumit punct din linia de secționare.
Ambele variante sunt deplasate manual de către executant.

19
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

DEFINIȚIE: Decuparea detaliilor este operaţia de detaşare prin tăiere a detaliilor conturate pe şpan.
Operația de decupare a detaliilor din şpan se face de către personal cu calificare corespunzătoare. Decuparea se face
prin depunerea şpanului pe masa de lucru şi conducerea acestuia pe linia de trasaj în faţa cuţitului.
Condiții tehnice la secționare
 Tăierea şpanului se va face pe linia de trasaj pentru a nu se modifica dimensiunile şi formele detaliilor,
 La tăiere se vor decupa,în primul rând,detaliile mari şi apoi cele cu dimensiuni mici,
 Şpanurile formate din materiale lucioase se vor fixa cu cleme speciale,
 Detaliile decupate din şpan se aranjează în pachete pe mărimi de produse corespunzătoare.
Pentru decuparea detaliilor din șpan se utilizează mașini cu cuțit—bandă. Organul lucrător ce realizează
tăierea şpanului în procesul decupării este cuţitul sub formă de bandă. Maşinile fixe (cu bandă tăietoare continuă)
pot avea 2, 3 sau 4 roţi. Cuţitul - bandă prezintă mişcare cu viteză constantă într-un singur sens, şpanul fiind depla-
sat în zona de tăiere de către executant. Cea mai utilizată variantă constructivă este maşina fixă de croit cu trei
roți.

Banda tăietoare (6) este antrenată în mișcare prin


intermediul celor 3 roți de conducere (3,4 și 5) care
prezintă un înveliș care asigură menținerea contactului cu banda (coeficient de frecare mare). Pentru a asigura
funcționarea fără vibrații a benzii tăietoare, mașina fixă de croit este prevăzută cu un dispozitiv suplimemtar de
conducere (7) plasat deasupra șpanului. Ascuțirea benzii este realizată cu ajutorul roților abrazive (8) care pot fi
poziționate astfel încât să asigure ascuțirea uni sau bilaterală. Acționarea propriu - zisă se realizează de la roata (3)
care primește mișcare de rotație de la electromotorul (EM) prin transmisia cu roți de curea (1,2). Pe axul roții (3)
sunt plasate mai multe roți de curea cu diametru variabil care permit reglarea în trepte a vitezei de mișcare a benzii
tăietoare. Roțile (4) și (5) sunt libere pe ax astfel încât primesc mișcarea de rotație de la banda tăietoare. Roata (4)
permite schimbarea benzii tăietoare prin posibilitatea de deplasare pe verticală de-a lungul axului filetat (10). Roata
(5) permite autoreglarea tensiunii în banda tăietoare. Variația tensiunii apare datorită fenomenului de dilatare în
urma încălzirii benzii prin frecarea cu șpanul de material.
Lucrul la mașina fixă de croit prezintă un grad avansat de risc mecanic, motiv pentru care unele variante
constructive sunt prevăzute cu sistem de frânare automată în cazul ruperii benzii. O altă măsură de protecție a
muncii impune utilizarea mănușilor cu zale de oțel la manevrarea șpanului de către muncitor în timpul tăierii.

20
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Fișă de lucru 1
Prin completarea aritmografului, pe verticala AB vei descoperi denumirea unei operații ce face parte din
etapa de pregătire a materialelor pentru croit.
1– mașină de secționat cu cuțit ...
A 2 - operația de tăiere a șpanului în
secțiuni mai mici
1 3 - mașină cu ... folosită la operația
2 de decupare a detaliilor din secțiunile
3 de șpan
4 4 - metodă de șpănuire
5 - procedeu de șablonare
5
6 - operație de așezare a materialeor
6 în straturi suprapuse cu lungimi și
7 lățimi egale
8 7 -procedeu de șablonare (articulat)
8 - caracteristică geometrică a
B șpanului.

21
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

Test de evaluare 1
I. Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect:

1.Șablonarea materialelor textile constă în :


a. Suprapunerea straturilor de material
b. Încadrarea optimă a reperelor pe foaia de șpan
c. Prelucrarea reperelor

2. Secționarea șpanului constă în:


a. Tăierea șpanului în bucăți de dimensiuni mai mici
b. Așezarea materialelor în straturi suprapuse cu lungimi și lățimi egale
c. Tăierea pe contur a detaliilor

3. O metodă de șablonare este:


a. Cu trafaretul
b. Prin conturare
c. Șablonare simplă

4. O variantă de șpăniure este:


a. Șpănuirea în trepte
b. Șpănuirea manuală
c. Șpănuirea mecanică

5. Un procedeu de șablonare este:


a. Simplă
b. Combinată
c. Prin conturare

II. Precizați valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, notând în dreptul ei litera A dacă apre-
ciați răspunsul adevărat și litera F dacă enunțul este fals:

1. Decuparea detaliilor este operația de tăiere a șpanului pe direcție transversală în mai multe secțiuni.
2. Șablonările combinate cuprind completul de șabloane pentru un singur produs.
3.Trafaretul este o încadrare realizată pe material plastic, carton la care conturul șabloanelor este perforat.
4. Lungimea minimă a unui șpan este de 15 m.
5. Într-un șpan nu se admit materiale textile ce au compoziții fibroase diferite.
6. Dacă se realizează șablonarea unui produs cu mărimea 44 III cu un produs cu mărimea 48 II, atunci
șablonarea se numește combinată.

III. Completați următoarele afirmații:


1. … (a)… este operația de detașare prin tăiere a detaliilor conturate pe șpan.
2. Operația de tăiere a șpanului în secțiuni mai mici se numește …(b)… .
3. O condiție impusă la operația de decupare a detaliilor este ca mai întâi să se decupeze din secțiunile de șpan
detalii …(c)… și apoi cele …(d)…
4. …( e) … este operația de așezare a materialelor în straturi suprapuse cu lungimi și lățimi egale.
5. Mașina folosită la operașia de decupare a detaliilor are un organ lucrător sub formă de cuțit … (f)… .
6. O condiție impusă la operația de șpănuire a materialelor este formarea unui … (g)… la unul din capetele
șpanului.
7. Operația de așezare și conturare a șabloanelor pe suprafața materialului ce urmează a fi croit se numește …
(h)… .
8. Operația de secționare a șpanului se face cu mașini mobile cu cuțit ... (i)... și cuțit ... (j)....
9. Cantitatea de material necesară pentru obținerea unui produs se numește ... (k)... .
10. După modul de așezare a materialului, șablonările pot fi pe material ... (l)... Și material ...(m)... .
11. Șpănuirea manual—mecanică se realizează cu ajutorul ... (n)... .

22
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare

IV. În coloana A se regăsesc condiții tehnice impuse la operațiile cuprinse în etapa de croire a materialelor
textile, iar în coloana B denumirea acestor operații. Corelați literele din coloana A cu cifrele din coloana
B. Coloana A Coloana B
A— folosirea rațională a materialului astfel încât pierderile de material să 1— decupare
fie cât mai mici
B— respectarea liniei de trasaj și evitarea abaterilor 2— șablonare materiale
C - tăierea șpanului se va face pe linia de trasaj pentru a nu modifica 3—șpănuirea materialelor
dimensiunile și formele detaliilor
D— nu se admit materiale de compoziție fibroasă diferită 4— secționarea șpanului

23