Compozitia artistica a costumului

Originile mitologice ale costumului sunt variate și îi conferă, în funcție de epoci și de tradiții,
funcții diverse. Originile istorice nu sunt prea sigure și se pierd în negura timpurilor. Cu o
oarecare precizie putem afirma că, în Occident, costumul a apărut între anii 40 și 200.000
înaintea erei noastre.

Un costum este un ansamblu de imbracaminte, care include o camasa, pantaloni/rochie, un

sacou, de foarte multe ori o cravata si, uneori, o vesta.

De obicei, costumele sunt confecționate din bumbac, stofă, satin dar și alte materiale textile.

În antichitate costumele erau diferite de la o regiune la alta. Având în vedere clima blândă,
costumul egiptean era simplu și lejer, țesăturile folosite fiind numai de origine vegetală, în
special inul. Lâna era și ea folosită, însă limitat, deoarece aparținea de originea animală și erau
considerate impura, din pricina aceleiași preocupări pentru puritate și curățenie toate stofele erau
albe. Piesa principală a costumului masculin era un fel de pannus din in, drapat în jurul șoldurilor
și susținut de o centură. Femeile purtau o rochie în formă de furou care pornește de la baza
gâtului și este susținută în bretele.

Spre deosabire de egipteni, veșmintele grecilor erau confecționate în mare parte din lâna la care
se adaugă in, bumbac sau mătase. Costumul feminin conferă aceiași simplitate, fiind format din
pelos, dreptunghi de lână pliat la mijloc asemănător cu cel al bărbatului.

În Roma, regăsim strămoșul sutienului, așa numitul strophium(bandă de stofă înfășurată în jurul
bustului) peste care femeile purtau o tunică lungă, iar bărbații purtau tunică prevăzută cu glugă.

Costumul Imperiului Bizantin păstrează în mod firesc trăsăturile costumului roman, dar sub
influența Orientului împrumutând gustul luxului.

Conform autorilor romani, galii foloseau țesături groase de lână cu rayuri, carouri și flori, uneori
vopsite în culori vii. Bărbații și femeile purtau o tunică croită și cusută, fie cu mâneci, fie fără, la
care se adăugau ismene lungi sau fustă, în funcție de sex.

Costumul religios nu se deosebește în mod clar de costumul restului populației.

Din perioada carolingiană până la mijlocul secolului al XIV-lea costumul are o evoluție graduală.
La sfârșitul acestei perioade intervine în tot Occidentul o schimbare notabilă: căutând o notă
elegantă, costumul masculin se va deosebi total de cel feminin.

Costumul epocii romantice rămâne în mare măsură asemănător cu cel Carolingian, principala
piesă vestimentară rămâne tunica.
COSTUMUL IN SECOLELE XV-XVII

Costumul in epoca Renasterii

Italia – secolul al XV lea

Clima mediteraneana, mai blanda a favorizat reducerea numarului si grosimii vesmintelor.

Sculptural, trupul parea mai masi, amplificat prin faldurile mantiilor drapate, renuntandu-se
treptat la colturile ascutite. 15693edl37xmt3l

Pe cap, spre deosebire de obiceiul de peste Alpi de a acoperi complet capul, in Italia parul era
vizibil, pus in valoare prin coafuri complicate, cu cozi rasucite, panglici, retele cu perle, etc.Linia
generala a modei era respectata prin epilarea fruntii si a aprancenelor si degajarea gatului subtire,
prelungit de decolteul ascutit la spate.

Pe trup,, camasa era uneori vizibila la gat si la fentele manecilor rochiei, demontabile, legate cu
sireturi de corsaj.

Pantofii urmau evolutia generala catre varfuri mai putin ascutite.

Bijuteriile evoluau si ele catre compozitii mai ampl, massive(mai ales in medalioane suspendate
sau brose), fiind din ce in ce mai mult preferate perlele, a acaror forma sferica perfect regulata
avea sa devina idealul stilului artistic din epoca urmatoare Renasterii italiene. dm693e5137xmmt

Italia- secolul al XVI lea

Arta Renasterii a reflectat in imagini idealurile urbanismului. Orasenimea libera, bogata datorita
manufacturilor si comertului, isi impusese inca din secolul al XV lea conceptia de spre lume,
gusturile si aspiratiile.Idealul uman de frumusete reflecta vitalitate, vigoarea trupuli si forta
gandirii creatorare prin supradimensionarea siluetei gnerale si prin efectul de bloc masiv dat de
vesmintele ample.

In costumul feminine puteam intalni unele piese masculuine ca bereta sau pantofii dar aspectul
general era deosebit de feminine.

Pe cap, parul bogat, lasat uneori pe umeri, alteori prins intr-o plasa, accentuand masivitatea
siluetei mascand gatul, era decolorat blond venetian sau roscat.Turbanul accentua sfericitatea
capului.Bereta cu medalii si perle putea fi purtata orizontal sau aplecata pe spate, incadrand fata
circular.

Pe trup, camasa se vedea la decolteu, incretita, ca si la umeri sau prin fentele manecilor.Rochia
era taiata in talie la loc normal, cu corsajul pe corp,cu decolteu oval sau patrat. De obicei redusa
la un singur strat, sugera doua straturi prin manecile de montabile din materiae si in culori
contrstante, prinse la umeri cu siret.Fusta lunga era incretita fara pliur, sustinuta de pantaloni
bufanti lungi pana la genunchi.

In picioare se purtau pantofi cu talpa groasa, pentru a evita noroiul si pentru a contribui la
supradimensionarea staturii. Costumul era impodobit cu bijuterii mari, grele, de forme regulate,
mai ales siraguri de perle, si completat de accesorii ca blana libera la gat, manusile, evantaiul de
pene si batista, pe atunci o noutate. Masca, cu buton tinut in dinti, apara de razele soarelui si de
priviri indiscrete.

Costumul german in epoca Reformei (secolul al XVI lea)

Femeia ideala era gospodina, mama de familie, avand attribute vestimentare caracteristice boneta
in forma de scufita, strangand parul, decolteul decentacoperit de un guler-pelerina,(numit Goler
sau Koller), sortul indicand activitatea menajera ca si cheile camarilor atarnate la brau.

Mai de parte de centrele modei, si mai saraca, taranimea a pastrat o vreme mai
indelungataformele si croielile deceniilor trecute, hainele scurte, pe corp, si ciorapi-pantofi-
pantaloni.Vechea opinca inalta pana la glezne,cu nojite legate de picior ajunsese simbolul luptei
pentru libertate a taranilor.

Costumul spaniol in epoca Contrareformei

Menit sa faca vizibile deosebirile de rang social, costumul de curte spaniol continua de fapt
traditia modei cavaleresti burgunde, plina de fast, dar cu puternice accente de severitate si
gravitate.

Costumul era conceput ca o carapace aproape la fel de rigida ca o armura, cuprinzand chiar placi,
sarme si fire metalice si determinand o tinuta solemna, inflexibila.

Sculptural, trupul era stilizat in forme geometrice plate, indeosebi trunghiulare.

Pictural, gama cromatica era redusa la lumina si umbra, alb , negru, aur..

In cazul costumului feminine, trupul era stilizat in forme geometrice rigide(ca format din doua
triunghiuri), vesmintele ascunzand linille corpului si stergand orice feminitate.

Pe cap, parul era strans si ridicat,sustinut uneori cu sirme, acoperit cu o toca mica.

Pe corp, corsetul, cu oase de peste sau lamele metalice, strangea talia. Camasa nu se vedea,
decolteul nefiind permisiar gulerul si mansetele erau rigide, apretate si plisate.

Rochia avea corsajul stramt inchis pana la gat, cu talia in unghi si umerii vatuiti.

Fusta era sustinuta la inceput de un jupon din panzatara, cu par de cal, apoi de cercuri de lemn
sau metal.Mantoul larg, fara talie,avea maneci scurte, bufante sau lungi despicate.
Picioarele nu era voie sa fie vazute.Cand doamna se aseza, le ascundea intr-o cuta orizontala
prevazuta in dublura fustei.

Bijuteriile erau fixate pe rochie, ca nasturi, colane,etc, pe degete se purtau inelemari, iar batista
era de dantela.

Costumul francez in epoca Renasterii(secolul al XVI lea)

Costumatia curtii franceze trada oscilatia acesteia intre reprezentarea rangurilor inalte prin
costumul de tip spaniol aristocratic si exprimarea libera a vitalitatii su gerata de moda italiana a
Renasterii.

Sculptural, trupul era modelat ca si in Italia, in volume largi, regulate, cu contur rotunjit,
gratios,dar si cu suprafete rigide sustinute ca in Spania de corset si sarme.

Pictural,costumele erau ceva mai colorate decat in Spania, cu tonuri deschise, de floare.

Materialele folosite erau de obicei matasuri si catifele italiene.

Fat a femeilor avea forma de inima, conturata de rulourile parului imbinate in unghi pe frunte sau
de scufia mulata in acelasi fel. Amaiscarea era reluata de gulerul inalt, apretat, ridicat la spateinn
jurul decolteuluisi apoi de fust sustinuta pe solduri de un cerc de sarma in forma de roata.

Costumul in Anglia secolului al XVI lea

Prospera si puternica,Anglia s-a impus mai ales catre sfarsitul secolului in vremea reginei
Elisabeta, pe plan politic prin victoriile asupra Spaniei si stralucind in domeniul literar prin opera
lui Shakespeare.

Acceptand moda europeana in forma ei curteana, a interpretaii franceze, aristocratia engleza

punea mai putin prêt pe armonia formelor, ajungand la disproportii si supradimensionari.

In costumul masculin pantalonii erau atat de bufanti incat au trebuit largite fotoliile in Parlament,
iar in costumul feminin gulerul de dantela scrobita era enorm ca si fusta pe schelet in forma de
roata.Talia in unghi era alungita nefiresc, facand sa apara picioarele scurte (in cazul portretelor
reginei Elisabeta acest efect ar putea fi dat de pozitia ei, de fapt asezata pe un scaun inalt, ascuns
sub fusta, dar parand in picioare si obigand astfel pe curteni la aceeasi tinuta).

In locul catifelelor si matasurilor italiene sau spaniole, cu motive tesute, in Anglia se foloseau
pentru rochii, haine, bonete sau manusi, broderii de mana cu motive figurative, flori pasari,
presarate fara simetrie sau repetitie.
Costumul romanesc in Evul Mediu si Renastere

Constituire Tarii Romanesti si a Moldovei ca state independente( la inceputul si mijlocul

secolului al XIV lea), a oferit cadrul unei costumatii in ritmul celei europene contemporane.
Costumatia populara ca si cea curteana se caracterizeaza prin armonie, lipsa de ostentatie, fara
supradimensionarile pe verticala urmarite de aristocratia apuseana (prin alungirea exagerata a
bonetelor, trenelor sau varfurilor pantofilor) si fara amplificarile de volume realizate prin vatuiri
sau suprapuneri de straturi.
Sculpural, costumele, fie ele inspirate de modele rasarite bizantine fie de cele apusene gotice sau
renascentiste, se asterneau pe trup in suprafete netede, linistite.

Pictural, acordurile cromaticeerau restranse la cateva culori de obicei calde (galben, rosu) plus
alb si negru. Compozitia era bazata pe un ritm regulat, decorul alternand cu pauze.

Materialele pentru vesmintele de curte erau matasuri si catifele scumpe italiene sau turcesti, ca si
stofe flamande, germane, cehe, blanuri muscovite sau unguresti, pe cand poporul de rand isi
producea in casa panzeturile sau stofele necesare.In croiala, structura era evidentiata in toate
cazurile, cusaturile fiind subliniate prin tivuri sau broderii.

Un costum de o deosebita originalitate si frumusete era cel al doamnelor din Tara Romaneasca in
secolul al XVI lea cum era cel al Despinei Milita si cel al fiicei sale Ruxandra in picturile
bisericii Episcopale de la Curte de Arges: pe cap peste perul prins in plasa din fir de aur sau
acoperit de un val,era asezata coroana bogata, de care atarnau lungi pandelocuri cu ciucuri de aur
si pietre pretioase.Pe trup, camasa de matase lasa sa se vada doar gulerul mi, acoperita de o bluza
brodata in patrate pe piept si cu rauri pe manecile foarte largi, stranse in mansete.Corsajul rochiei
era ca un pieptar fara maneci. Fusta din tesatura de lana plisata, din doua latimi de razboi,
ajungea pana la pamant.

Pe umeri, caftanul din matase sau catifea,imblanit,cu maneci lungi, despicate, avea multi nasturi
in fata si la fentele manecilor.

COSTUMUL IN SECOLUL AL XVII LEA

Costumul in stil Baroc

Idealul de frumusete era cel al unei finite superioare prin hardivin, distante, inaccesibile.

Sculptural, nobilimea se distingea prin marimea nefireasca a siluetei realizata prin costum-bonete
inaltate , fuste pe sarma, etc.). a carui incomoditate proclama privilegiul de a nu munci.
Pictural, costumul nobiliar se distingea prin culori rafinate ca si prin materiale bogate, tesaturi cu
fir, dantele si bijuterii

Aspectul cel mai somptuos era atins de tinuta feminine de curte spaniola.In picturile vremii
infantile par coplesite de carapacea imensa a perucilor si rochiilor rigide in forma de clopot, din
matasuri si catifele scumpe.

Si la celelalte curti europene se imbracau costume de tip spaniol de o bogatie imensa, brodate cu
perle si pietre pretioase.

Costumul barbatesc a suferit insa in mare masura influenta modei burgheze olandeze.

Costumul burghez olandez

A disparut aspectul de carapace al imbracamintei spaniole, hainele revenind la proportii naturale.

Sculptural, costumul punea in valoare volume puternice, de butoias, linia determinanta fiind
curba larga inlocuind linia dreapta., rigida, formele geometrice,seci, triunghiulare ale costumului
spaniol.

Pictural, coloritul era ceva mai viu si mai variat si asezat in pete mari.

Tipul de frumusete preferat era cel al femeii voinice, pline.Costumul punea in valoare virtutile
gospodinei prin atributele caracteristice: boneta strangand parul,esarfa-pelerina acoperind
decolteul, sortul indicand activitatea domestica.

Pe cap, parul de culoare intunecata, era tras spre spate, aplatizat pe crestet, lasand fruntea
degajata si adunat la spate in coc ridicat, cazand liber doar pe lateral.

Camasa era vizibila la guler si mansete,gulerul era fie barbatesc, cu sau din dantela, fie ca o
pelerina plata din panza transparenta..

Rochia avea manecile importante, umflate, cu umarul cazut,cu slituri, deseori stranse la cot cu
doua panglici, fo formand doua baloane si cu mansete expunand incheietura mainii.

Fusta cadea liber pe mai multe jupoane disparand scheletul de sarma.Peste fusta de dedesupt era
imbracata o a doua cu poale deschise ca o tunica. Olanda a lansat moda jachetei scurte pentru
purtat in casa, de dimineata, la lucru, din catifea sau matase marginita cu blana.

In picioare se purtau pantofi in genul celor barbatesti.

Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de preferinta siruri de perle la gat si in par.

Costumul in stilul classic francez

Burghezia franceza si-a impus punctual de vedere in structura rationala a costumului, ca si a
aintregii culturi. Mai cu seama hainele barbatesti au evoluat catre forme mai sobre si mai
confortabile.

Supradimensionarea volumelor, pentru a face persoana vizibila in spatiile immense ale salilor,
era obtinuta prin peruca leonine, tocurile pantofilor, mansetele voluminoase, marcand gesturi
largi-cu mana eventual sprijinita de baston.Eleganta liniilor usor curbate ale siluetei era realizata
prin croiala.Culori dominante erau rosul si auriul, vesmintele dobandind stralucire prin tesaturile
lucioase, matase si fir.

Materialele folosite ereu catifeaua si dantela in mop special.

Pe cap, pe cand fata era rasa, abundenta parului era sugerata la barbate, de peruca enorma,
leonine, din par de om sau de cal, uneori mai lunga pe umarul stang. In casa era inlocuitra cu un
turban sau cu o boneta de noapte. Palaria tare avea borul indoit, formand tricorn si era
impodobita cu pana mica de strut.

Camasa era vizibila la guler si la mansete, cu dantela.Spre a nu fi acoperit de peruca, gulerul a

fost adunat spre fata, devenind jabou, incretit vertical si prins cu o funda si o bijuterie.Cravata a
aparut la sfarsitul secolului al XVII lea.

In ceea ce priveste costumul de dama, caracteristica era silueta alungita data de coafura
montanta, tocuri,trena, talia sustinuta de corsetul rigid, manecile trei sferturi.Atitudinea obisnuita
era usor aplecata inainte, ca intr-un inceput de plecaciune.

Pe cap, parul era ondulat in bucle, unele ridicate pe crestet, altele, lasate sa atarne.Caracteristic
era un pliseu din panza si dantela apretata asezat vertical pe crestet, prins de boneta.Camasa se
vedea marginind decolteul. Corsetul strangea doar talia,, decolteul era oval, manecile trei
sferturi, fusta in doua straturi, deseori cu volane orizontale deschise in fata, lasand sa se vada
fusta de dedesupt sau ridicate bufant accentuand soldurile.

Pantofii aveau tocul ceva mai inalt decat al celor barbatesti.Accesoriile erau aceleasi: gulerul si
mansonul de blana, manusile si bastonul pentru plimbare,mbijuteriile masive.