FENOMENE NORMALE ȘI PARANORMALE

Credința într-o realitate ce trancende existența noastrăa cotidiană este la fel de veche ca
omenirea însăși și continuă până în zilele noastre. Oamenii sunt din ce în ce mai interesați de
paranormal și supranatural.
Paranormal este un termen pentru o varietate de fenomene care ies din sfera normalului.
Termenul este folosit în parapsihologie și are de a face cu fenomene ca telepatia, vederea la
distanță, divinația, percepția extrasenzorială, telekinezia și diverse feluri de a supraviețui după
moarte ca reîncarnarea, fantomele și bântuirile.

Entități fantomatice și legende urbane

Nu există civilizație care să nu aibă propriile povești cu fantome și, bazându-ne pe picturi
rupestre din paleolitic, putem arfirma că de cel puțin 50.000 de ani datează cedința că o parte a
corpului uman supraviețuiește morții fizice. Dacă exită un deomeniu unificator în domeniul
necunoscutului și inexplicabilului, acesta este universalitatea poveștilor despre entități eterice.
Desigur, nu toată lumea este de acord asupra naturii exacte a fantomelor. Unii pretind că
aparițiile stafiiilor dovedesc supraviețuirea după moarte. Alții consideră că asemenea fenomene
reprezintă alte dimensiuni ale realității.
Scepticii grupează majoritatea poveștilor cu fantome în categoria legendelor urbane,
acele istorisiri care nu pot fi verificate, despre evenimente ciudate, înspăimântătoare sau
supranaturale. În unele cazuri, poveștile se bazează pe cazuri reale care însă, povestite și
repovestite, au fost exagerate și distorsionate.

Credința în viața de dincolo

Deși nu cunoaștem sigur dacă primii oameni practicau ritualuri funerare care să ateste
crezul lor în viața după moarte, cunoaștem faptul că ei își îngropau cu grijă morțșii și plasau,
alături de cadavre, hrană, unelte de piatră, arme și obiecte personale. Credința e persistat ulterior,
în timpurile preistorice. Egiptenii antici aveau un concept deosebit de dezvoltat al viețșii de după
moarte, preocupându-se, mental și material, de bunăstarea lor eternă. Ei nu au fost singura
civilizație ce a manifestat un asemenea interes.
În ciuda diversității lor, marile religii cad de acord asupra unui aspect esențial: spiritul
ființelor umane provine dintr-o lume divină și în cele din urmă se întoarce acolo. Acea parte a
ființei umane care supraviețuiește morții se numește în iudaiesm, creștinism și islam suflet.
Hinduismul percepe această esență spirituală ca pe sinele divin, Atman, iar budiștii îlș consideră
o însumare a condițiilor și cauzelor.
Misterul asupra ceea ce se întâmplă când sufletul părăsește corpul rămâne însă neelucidat
pentru toate religiile.

Profeție și divinație
Dorința de a prevedea viitorul datează probabil din clipa din care primii oameni au
început să conștientizeze că sunt o parte a naturii, suspuși limitărilor și legilor fizice și că sunt
aparent neputincioși în a schimba aceste legi.
Divinația, metoda de a obține cunoașterea viitorului prin intermediul semnelor sau
obiectelor sacre, a fost practicată în toate societățile, fie ele primitive sau civilizate. Vechii
caldeeni citeau voința zeilor în cerul spuzit de stele. Copiii lui Israel căutau cuvintele Domnului
în bijuteriile Efodului. Faraon l-a scos pe Iosif din temniță, punându-l să conducă Egiptul, și a
avut încredere ca supraviețuirea regatului său să se bazeze pe modul în care acesta interpreta
visele. Tot în Egipt, preoții lui Isis și Ra ascultau acesttse zeități vorbind prin buzele împietrite
ale Sfinxului.
De-a lungul veacurilor, prezicătorii și vizionarii au căutat să prezică destinul clienților,
interpretând semne văzute în măruntaiele animalelor, astrelor pe cer, reflexiile din globul de
cristal, felul cum se așezau cărțile de joc, etc. Toate aceste practici strămoșești sunt încă ultilizate
de cei care vor să cunoască viitorul.

Fenomene ce se petrec la granițele cunoașterii

În literatura de specialitate se utilizează Vom utiliza termenul de fenomene psi pentru
acele fenomene care aparțin domeniului considerat paranormal, care nu pot fi încă exlicate în
totalitate prin legile cunoscute ale fizicii.
Telepatia este unul dintre cele mai întâlnite fenomene psi. Telepatia înseamnă
transmiterea gândurilor între două persoane, dintre care una este emițător, iar cealaltă receptor,
las distanțe variind între câațiva centimetri și mii de kilometri.
Telekinezia este fenomenul care se referă la deplasarea de la distanță a unor obiecte, fără
mijlocirea unor forțe fizice. Fenomenele au loc în prezența unor persoane numite “mediumi”, și
constau în deplasarea, fără niciun fel de atingere, a unui obiect dintr-un loc în altul, trecere unui
obiect prin altul, dematerializarea unui obiect dintr-un loc șsi materializarea lui în alt locunui
obiect, etc.
Radiestezia (de-a lungul timpului i-au fost atribuite acestui fenomen diverse denumiri:
biodetecț’ie, biolocaț’ie effect biogeofizic etc.) îinseamnă sensibilitate de la radiații sau
capacitatea de a percepe radiații. Efectele ei sunt existența unor câmpuri sau radiații terestre
determinate de existența unor ape subterane, zăcăminte, roci tensionate etc.
Psihometria este ablilitatea unor persoane de a furniza informații despre o anumită
persoană prin intermediul unei fotografii sau al unui obiect aparținând altei persoane.
Psihokinezia se referă la acele manifestări în care, prin concentrare mentală, unii
subiecții dterminădetermină deplasarea sau modificarea formei fizice a unor obiecte, fără
intervenția vreunei forțme fizice.
Magnetoterapia constă în utilizarea biocâmpurilor energetice ale unor subiecți cu
capacități paranormale.