Războiul ruso-austro-turc dintre anii 1683-1699 a debutat cu asedierea Vienei în 1683

de către Imperiul Otoman. După două luni de asediu (iulie-septembrie) otomanii sunt
înfrânţi, aceeași soartă având și în bătăliile de la Buda (1686), Mohacs (1687),
Salankemen (1691) şi Zenta (1697). Războiul se încheie prin Pacea de la Karlowitz
(1699) care a marcat începutul regresului Imperiului Otoman în sud-estul Europei și
ascensiunea Rusiei şi a Imperiului Habsburgic. În urma acestui război Transilvania va
intra oficial în componenţa Imperiului Habsburgic.
Între 1710-1711 s-a desfășurat războiul ruso-turc care debutează cu declarația de
război a Imperiului Otoman către Rusia, în încercarea de a stăvili influenţa crescândă a
acesteia în bazinul nordic al Mării Negre şi în Balcani. Ostilităţile se vor desfăşura şi pe
teritoriul Moldovei, cunoscută rămânând bătălia de la Stănileşti, în care trupele
moldovene (conduse de Dimitrie Cantemir) și cele rusești sunt înfrânte de
otomani. Războiul se încheie prin semnarea păcii de la Vadul Huşilor, care
marchează o stagnare a expansiunii Rusiei în zona Mării Negre şi în sud-estul Europei.
În urma acestui război Hotinul va deveni raia turcească în 1715.

Între 1716-1718 are loc războiul austro-turc finalizat prin pacea de la

Passarowitz, încheiată între Imperiul Otoman şi Austria şi Imperiul Otoman şi
Veneţia. Prin aceste tratate Poarta anexa Peloponesul de la Veneţia și ceda
Austriei Banatul şi Oltenia, parte a principatului autonom al Ţării
Româneşti. De asemenea, Austriei îi revenea şi Belgradul.

Între 1735-1739 se desfășoară războiul ruso-austro-turc încheiat cu pacea de la

Belgrad. Disputele de la frontierele Rusiei ucrainiene cu tătarii din Crimeea (stăpânită
de turci) au constituit un nou pretext pentru Rusia de a-și manifesta influenţa în nordul
Mării Negre. Austria intră și ea în război în 1737, ca aliat al Rusiei, dar va încheia în
urma înfrângerilor suferite pace separată cu Imperiul Otoman, cedându-i acestuia
nordul Serbiei (cu Belgradul) şi înapoind Oltenia Ţării Româneşti. În aceste
condiții, Rusia va fi nevoită și ea să încheie un tratat de pace dezavantajos cu
Poarta – renunța la dreptul de a deține nave de război în Marea Azovului sau în
Marea Neagră şi accepta să depindă în întregime de navele otomane pentru comerţul
său pe Marea Neagră.

Între 1768-1774 are loc o nouă confruntare ruso-otomană, finalizată cu

înfrângerea Imperiului Otoman. Se încheie astfel Pacea de la Kuciuk-Kainargi în
iulie 1774, care a însemnat o lovitură umilitoare primită de Poartă.

În 1775 are loc Convenţia de la Istanbul în urma căreia Imperiul Habsburgic

primește Bucovina.

Între 1787-1791/1792 istoria este marcată de un nou război ruso-austro-turc,

încheiat prin Pacea de la Șiștov (1791, cu Imperiul Habsburgic) și Pacea de la
Iași (1792, cu Rusia). Rusia primeşte în urma Tratatului de la Iaşi ţinuturile
dintre Nistru şi Bug.
Între 1806-1812 un nou război ruso-turc izbucnește în contextul războaielor
napoleoniene și va fi pecetluit prin Pacea de la București (mai 1812).
Seria războaielor ruso-autro-turce se încheie prin confruntările ruso-turce dintre
1828-1829 și Pacea de la Adrianopol (1829). Prin acest tratat Poarta dădea Rusiei
acces la gurile Dunării și liberaliza comerțul deschizând strâmtorile Dardanele şi Bosfor
tuturor vaselor comerciale. Imperiul Otoman garanta autonomia Serbiei și promitea
autonomie Greciei; în plus, permitea Rusiei să ocupe Țara Românească şi Moldova până
când va reuşi să plătească uriaşa despăgubire de război datorată. Pentru Ţara
Românească tratatul a însemnat redobândirea cetăţilor de pe malul stâng al Dunării
(Turnu, Giurgiu şi Brăila); Principatele și-au redobândit autonomia administrativă,
libertatea comerțului, eliberarea de obligativitatea aprovizionării Porții etc.