Sunteți pe pagina 1din 3

Miscarea Sufragetelor

Infiintata in 1876, miscarea sufragetelor a reprezentat o succesiune de actiuni de


emancipare a femeilor din Anglia de la inceputul secolului al XX-lea, al caror scop a fost
obtinerea drepturilor politice pentru femei, in principal a dreptului de vot.

Etimologia cuvantului sufrageta

Sufragiu deriva din latinescul suffragium, si are sensul de vot, suport politic,
dreptul de a vota. Termenul sufrageta a fost folosit pentru prima oara de jurnalistul
Charles E. Hands, in 1906, in ziarul londonez Daily Mail, acesta referindu-se in
deradere la activistii miscarii de vot a femeilor, in special membri ai Uniunii Sociala si
Politica a Femeilor.

Istoricul miscarii

In sec. al XIX-lea, femeile nu aveau un cuvant de spus in politica nationala, ele nu


puteau candida in Parlament si nici macar nu le era permis sa voteze. S-a presupus ca
femeile nu au ce cauta la vot, si asta pentru ca rolul femeii era de a se ingriji de casa si
de creterea copiilor. Ca urmare a revolutiei industriale multe femei au intrat pe piata
muncii, creandu-se astfel un context favorabil intalnirilor organizate pentru dezbateri
politice i sociale. Campaniile pentru dreptul la vot al femeilor au inceput sa prinda
contur in 1866, iar din 1888, femeile au castigat dreptul de a vota in alegerile consiliilor
locale.

In Anglia anului 1897, Millicent Fawcett a pus bazele Uniunii Nationale a Societatilor de
Sufragete (UNSS), care a militat in mod pasnic pentru drepturile femeilor, axandu-se in
special pe activitati de lobby, organizarea de intalniri, colectarea de semnaturi si
inaintarea de petitii. Grupul tinea, de asemenea, intalniri publice i publica brouri,
pliante, ziare i reviste care subliniau motivele i justificarile pentru acordarea dreptului
la vot. In 1903, Emmeline Pankhurst impreuna cu fiicele sale Christabel si Sylvia
Pankhurst au fondat o noua organizatie, Uniunea Sociala si Politica a Femeilor (USPF).
In scopul de a obtine publicitate i cresterea sensibilizarii, Uniunea Sociala si Politica a
Femeilor s-a angajat intr-o serie de actiuni mai agresive. Militantele se legau cu lanturi
de balustrade, dadeau foc proprietatilor publice i private, perturbau discursuri, atat in
cadrul reuniunilor publice, precum i in Camera Comunelor. Membrii Uniunii i ai altor
grupuri militante aparute la acea vreme au fost cunoscute sub numele de
"sufragete"(suffragette, in engleza). Multe sufragete au mers la inchisoare, ca urmare
a actiunilor i a campaniilor lor, ele alegand de multe ori sa faca greva foamei in
inchisoare pentru a atrage atentia asupra luptei lor. Una dintre cele mai inversunate
sufragete a fost Emily Davison, care, in 1913, s-a aruncat in fata calului regelui, la
Epsom Derby. Mai tarziu a murit din cauza ranilor si a devenit un martir pentru cauza.

Evolutia miscarii feministe in diverse tari

SUA: Miscarea feminista s-a dezvoltat din miscarea anti-sclavagista (abolitionista), la


care se raliase un numar neobisnuit de mare de femei. Aceste femei trebuiau sa-si
apere revendicarile mai ales in fata bisericii, dar si in cea a ideilor preconcepute
formulate de abolitionistii barbati. Tipic pentru miscarea feminista din SUA este faptul ca
aici femeile albe au luptat alaturi de cele de culoare. Miscarea feminista pentru dreptul
la vot a fost reprezentata de diua structure associative, "National Woman Suffrage
Association" (NWSA) si "American Woman Suffrage Association" (AWSA), organizatii
care mai tarziu au fuzionat. In SUA, femeile au capatat drept de vot deplin in anul 1920.

Anglia: Miscarea feminista din aceasta tara a propus prima reformare a legii electorale
inca din 1832. Lupta politica organizata s-a impus insa de-abia la inceputul anilor
saizeci ai secolului XIX. Asa a aparut miscarea influenta a sufragetelor, care dorea sa
obtina dreptul de vot pentru femei prin intermediul actiunilor publice si al petitiilor. Un
partener important de coalitie al sufragetelor a fost filosoful si deputatul englez din
Camera Comunelor, John Stuart Mill. Miscarea feminista a reusit sa obtina mai intai
dreptul activ si pasiv de vot la nivelul comitatelor si al nivelelor administrative inferioare
(din 1869). "Miscarea pentru apararea bunelor moravuri" condusa de Josephine Butler
s-a impotrivit reglementarii prostitutiei de catre politie. Pentru intaia oara, femeile
burgheze s-au impus pentru drepturile prostituatelor. La scurt timp dupa aceea, aceasta
reglementare a fost desfiintata. Femeile proletare s-au organizat in "Womens Trade
Union Provident League". Si ele au aderat mai tarziu la principiul dreptului de vot pentru
femei. Astfel, asa numita miscare a sufragetelor a devenit una din cele mai mari miscari
politice din Anglia dinaintea izbuncnirii Primului Razboi Mondial. Si pentru ca guvernul
liberal nu a reactionat in nici un fel la petitiile acestei miscari, femeile au apelat la actiuni
spectaculoase si la distrugeri de proportii. Popularitatea de care se bucurau feministele
a crescut in urma arestarilor care au urmat acestor actiuni si a tratamentelor brutale la
care au fost supuse sufragetele in inchisoare. Izbnucnirea Primului Razboi Mondial a
pus insa punct miscarii feministe pentru dobandirea dreptului de vot.

Germania: Miscarea feminista din aceasta tara s-a desfasurat la inceput sub insemnul
Revolutiei de la 1848. In perioada urmatoare a Restauratiei, femeilor le-au fost retrase
unele drepturi fundamentale, precum dreptul de participare la activitati in cadrul unor
societati sau de redactare a ziarelor, precum si la orice activitate politica. Astfel,
miscarea feminista a fost inabusita. Liberalizarea politica din anii 1860 a condus la
infiintarea, in 1865, a primei societati germane a femeilor, "Das Allgemeine Deutsche
Frauenverein" (ADF), de catre Louise Otto-Peters. Social-democratia germana timpurie
a mers mana in mana cu puternica miscare proletara a femeilor, a carei organizatoare a
fost Clara Zetkin. Influentata de aceasta, social-democratii au preluat in programul lor
principiul dreptului de vot pentru femei. In Germania, dreptul la vot al femeii a fost
introdus in anul 1918, dupa pierderea razboiului, de catre Partidul Social-Democrat.

Franta: Putinele succese repurtate de femei pe timpul Revolutiei Franceze in domeniile


educatie si dreptul familiei au fost limitate de iacobini incepand cu 1793. Ei au interzis
asociatiile de femei si au restrans prin lege activitatile femeilor la nivelul propriului
camin. Aceasta politica restrictiva a fost continuata si in timpul domniei lui Napoleon I,
fiind inregistrata si in "Code Napoleon" (1804), astfel incat de abia la Revolutia de la
1848 a mai putut fi vorba din nou despre o miscare a femeilor. Asociatiile femeilor
aparute in aceasta perioada criticau indeosebi legile casatoriei si incercau sa impuna cu
ajutorul petitiilor dreptul de vot pentru sexul slab. In aceasta perioada a aparut si o
miscare feminista proletara deosebit de puternica, aflata sub influenta socialistilor
timpurii, Charles Fourier si Flora Tristan. Restauratia ce a urmat Revolutiei de la 1848
nu a fost atat de puternica incat sa submineze intrutotul miscarea feminista. Succesele
s-au lasat insa asteptate. Lupta femeilor franceze a fost una din cele mai de durata.
Chiar daca Franta fusese prima tara europeana care introdusese principiul dreptului
universal si egal de vot pentru barbati, ea a recunoscut femeilor drepturi depline de vot
de abia in anul 1944. De abia in anii 1980 au fost inlaturate si ultimile articole
discriminatoare din dreptul civil.
Impactul Miscarii Sufragetelor

Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, atentia societatii s-a concentrat din
nou asupra familiei si maternitatii: soldatii deziluzionati intorsi din razboi trebuiau ingrijiti,
iar scaderea ratei natalitatii trebuia compensata. Dreptul familiei si al casatoriei a fost
supus reformelor in multe tari. Discriminarea si tratamentul inegal al sotiilor au fost
inlaturate partial din spatiul traditional burghez sau crestin si adaptate realitatilor
curente. In Germania, de exemplu, acest lucru a vizat alegerea numelui de familie
(numele de familie in cazul unei casatorii poate fi atat cel al barbatului, cat si cel al
femeii), legea casatoriei (barbatul si femeia au drepturi egale in ceea ce priveste
exercitarea unei profesii), legea divortului (a fost desfiintat principiul partii vinovate) si
dreptul la custodie (binele copilului primeaza).
Reforma legii avortului este un alt rezultat, in sensul avortului permis de lege in limita a
doisprezece saptamani de sarcina. Reprezentarea egala a femeilor in pozitiile cu
autoritate sporita. Au fost emise, de asemenea, legi care protejeaza angajatele
insarcinate (pastrarea locului de munca).

Miscarea feminista a avut influente remarcabile in toate domeniile societatii - atat la


nivel institutional, cat si in viata privata, in ceea ce privea convietuirea sexelor. Multe
revendicari ale acestei miscari continua sa fie de actualitate, unele dintre ele fiind
aplicate de abia in zilele noastre (vezi "Asylgrund Frau", recunoasterea perechilor
homosexuale, pedepsirea violurilor comise sub pavaza casniciei etc.).