Obiectul raportului juridic. Bunurile.

Clasificarea bunurilor
Bunuri imobile şi bunuri mobile

 După aşezarea lor – fixă sau nu -:

• Bunurile imobile = care au așezare fixă

- bunuri imobile după natura lor = respectiv cele care au în mod natural o aşezare fixă (pot fi creaţii naturale sau artificiale).
Ex: terenurile, construcţiile, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul
continental;

- bunuri imobile după afectarea lor unor bunuri imobile după natura lor = tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este
încorporat cu caracter permanent în bunurile imobile după natura lor.
• Bunurile mobile = cele pe care legea nu le consideră imobile. ( inclusiv undele electromagnetice sau energia);
există și bunuri mobile prin anticipaţie, respectiv prin voinţa părţilor (de ex. bogăţiile de orice natură ale
solului şi subsolului, fructele neculese încă, plantaţiile şi construcţiile încorporate în sol, dacă părțile convin
astfel; pentru opozabilitate faţă de terţi, este necesară notarea în cartea funciară)
 
Relevanță : efectele posesiei sunt diferite - în cazul bunurilor mobile, conduce la dobândirea proprietăţii, dacă
este de bună-credinţă.
 
  
 
Bunurile.
Clasificarea bunurilor
Bunuri determinate individual şi bunuri determinate generic

 
 
După modul de determinare:

• bunuri determinate individual (bunuri certe) = cele care fie potrivit naturii lor, fie prin voinţa
părţilor, se individualizează prin însuşiri precise . Ex: tablourile unui artist, sau o locuinţă descrisă
după adresa unde se află
• bunurile determinate generic (bunuri de gen) = sunt deschise prin referire la categoria din care fac
parte. Ex: banii, materialele de construcţie, grânele etc.

Relevanță : stabilirea faptului dacă sau nu este în mod corespunzător executată obligaţia cu privire la
predarea unui bun.
 
 Bunurile.
Clasificarea bunurilor
Bunurile fungibile şi bunurile nefungibile

În funcţie de posibilitatea ca bunurile să fie determinabile după număr, măsură

sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei
obligaţi :
fungibile = înlocuibile. Ex: alimentele (grânele, uleiul etc.)
nefungibile = neînlocuibile. Ex: un tablou dintr-o colecţie este un bun nefungibil.
Prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil. De
exemplu, mostrele de grâne prelevate pentru efectuarea unor teste de laborator
Relevanță : pentru stabilirea executării unei obligații
 
 Bunurile.
Clasificarea bunurilor
Bunurile consumptibile şi bunurile neconsumptibile

După efectul întrebuinţării obişnuite a bunurilor, respectiv dacă întrebuinţare obişnuită implică
înstrăinarea sau consumarea substanţei acestora:
• Bunuri consumptibile = care se consumă prin întrebuințare obișnuită. Ex: alimentele
• Bunuri neconsumptibile = care nu se consumă prin întrebuințare obișnuită. Ex.: un automobil

Un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil dacă, prin act juridic, i se
schimbă întrebuinţarea. De ex: un automobil care este vândut ca fier vechi pentru
dezasamblare şi reciclare a materialelor recuperate este un bun consumptibil.

Relevanță : pentru a se stabili obligațiile părților cu privire la aceste bunuri

 
  
Bunurile.
Clasificarea bunurilor
Bunuri divizibile şi bunuri indivizibile

 
După posibilitatea de a fi împărţite în natură fără a li se schimba destinaţia:
• Bunuri divizibile = care se pot împărți în natură fără a li se schimba destinația. Ex: un teren pentru culturi
agricole
• Bunuri indivizibile = care nu se pot împărți în natură fără a li se schimba destinația. Ex: o instalație
industrială
Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil. Ex: doi coproprietari ai unei
instalaţii industriale covin să dezmembreze instalaţia şi să împartă părţile componente pentru a le utiliza ca
fier vechi.

Relevanță : Pentru a se putea stabili, spre exemplu, dacă este posibil un partaj în natură între coproprietarii
unui bun.
 
 
  
Bunurile.
Clasificarea bunurilor
Bunurile principale şi bunurile accesorii

 
După relaţia dintre ele:.
• Bunuri principale= bunuri care nu sunt destinate altor bunuri
• Bunurile accesorii = bunuri care au fost destinate, în mod stabil şi exclusiv, întrebuinţării economice a altor
bunuri, considerate principale.

Caracterul de bun accesoriu se păstrează doar atât timp cât bunul respectiv satisface această utilizare.
Destinaţia comună poate să fie stabilită numai de proprietarul ambelor bunuri.
Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această calitate.
 
Relevanţă: bunurile accesorii urmează, ca regulă, bunurile principale, inclusiv în caz de înstrăinare sau de
constituire asupra bunului principal de garanţii sau de alte drepturi în favoarea altor persoane. Dacă există
obligaţia de predare a unui bun principal, în lipsa unei prevederi contrare, va exista obligaţia de predare şi a
bunurilor accesorii acestuia.
 
  
Bunurile.
Clasificarea bunurilor
Bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere

După aptitudinea lor de produce fructe sau producte:

• Bunuri frugifere = produc fructe sau producte ( de ex. o livadă, un
apartament)
• Bunuri nefrugifere = nu produc fructe sau producte ( de ex. energia)

Relevanță : aplicarea regulilor cu privire la stabilirea drepturilor asupra

fructelor şi productelor.
Alte clasificari:

- Bunuri in circuitul civil si scoase din circuitul civil

- Bunuri corporale si incorporale
- Bunuri din domeniul public si din domeniul privat
- Bunuri sesizabile si insesizabile
- Bunuri comune ale sotilor si bunuri proprii