1.

Patrimoniul este totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin unui subiect de
drept. Drepturile patrimoniale constituie partea activă a patrimoniului unei persoane. Romanii utilizau în
sens de patrimoniu termenii familia, pecunia, hereditas, peculium, bona. Acești termeni semnificau totalități
de bunuri cu un regim juridic. În prezent o persoană poate avea un singur patrimoniu, însă în Roma antică o
persoană putea dispune mai multe categorii de lucruri. În dreptul privat roman, cuvântul lucru/bun a fost
desemnat prin termenul ,,res’’. Bunuri se considerau lucrurile care erau apropiate sub forma dreptului de
proprietate și puteau fi obiecte ale circuitului civil.
- Lucrurile corporale sunt acelea care pot fi percepute de om, cum sunt pământul, sclavii, obiecte din aur și
argint și altele. Lucrurile incorporale sunt acelea care nu au nici o existență materială și pot fi percepute
doar co ochiul minții, fiind atribuite drepturile patrimoniale, moștenirea, uzufructul și servituțile prediale.
---- Drepturile patrimoniale se consideră res incorporales, chiar dacă obiectul acestora este un lucru corporal
(un sclav, un teren sau o sumă de bani).
- Drepturile patrimoniale, în calitate de res incorporales se clasifică în drepturi reale și drepturi personale. –
a) Dreptul real are ca obiect un lucru corporal și acordă o putere directă și imediată asupra acestuia, astfel
drepturile reale au un caracter absolut, adică se îndreaptă împotriva persoanelor care ar putea împedica
titularul dreptului real să exercite puterea asupra lucrului, creînd un raport juridic între titular și ceilalți
membrii ai societății care sunt obligați să nu împiedice titularul în exercitarea prerogativelor sale asupra
unui lucru.
b) Drepturile personale stabilesc un raport între două persoane, una numită creditor și cealaltă debitor,
pentru a face o prestație. Creditorul nu poate dobândi imediat o putere directă asupra lucrului, ca în cazul
drepturilor reale, dar el poate doar pretinde debitorului ca să-i ofere lucrul. Astfel drepturile reale au un
caracter absolut, iar cele personale unul relativ. Creditorul poate să-și exercite prerogativele asupra unui
lucru, doar în raport cu debitorul.
2. Lucrurile extra patrimonium sunt acelea care nu se află în proprietatea persoanelor particulare, iar
lucrurile in patrimonium se află în proprietatea unei persoane particulare.
- Extra patrimonium cuprinde lucrurile comune, lucrurile publice și lucrurile de drept divin, în această
categorie se includ și lucrurile părăsite de stăpân și cele fără stăpân (animalele sălbatice, peștele de mare).
a) Lucrurile comune sunt acelea care sunt folosite de toți indivizii, așa cum ar fi soarele, aerul, râurile, etc.
b) Lucrurile publice sunt lucruri care aparțin statului, dar pot fi utilizate de toți cetățenii, cum ar fi drumurile,
străzile, teatrele, etc.
La lucrurile de drept divin se atribuie:
* lucrurile sacre care erau dedicate zeilor, cum sunt templele, obiecte de cult religios. Calitățile sacre a unui
lucru se fac printr-o hotărâre luată prin organele statului.
* lucrurile religioase erau locurile unde a fost îmormântat cineva.
* lucrurile cu semnificație religioasă sunt zidurile și porțile cetăților. Sunt protejate împotriva orcăror acțiuni
ilegale, fiind considerate inviolabile, iar atentarea asupra lor este pedepsită aspru.
- Lucrurile extra patrimonium sunt în același timp și extra comercium deoarece lucrul nefiind proprietatea
unei persoane, nu putea fi nici vândut alteia.
3. Lucrurile mobile sunt acelea care se mișcă sau pot fi mișcate prin forță fizică cum ar fi sclavii, animalele,
banii, iar lucrurile imobile sunt acelea nemișcătoare cum ar fi terenurile, edificiile, arborii, etc.
- Regimul imobilelor este deosebit de cel mobilelor la restituirea averii în legătură cu încetarea căsătoriei.
Termenul necesar pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra lucrurilor imobile prin uzucapiune
este de 2 ani, iar cel al lucrurilor mobile de 1 an.
- Lucrurile de gen se caracterizează prin elemente comune lucrurilor de același fel și care se individualizează
prin unități de măsurare, numărare, cântărire, etc, aceste lucruri pot fi mobilierul, vinul, grâul și alte produse
agricole.
- Lucrurile de specie au propriile trăsături caracteristice, de exemplu tabloul unui pictor renumit, sclavul
Spartacus.
- Lucrurile divizibile pot fi împărțite fără a fi afectate, de exemplu un teren. Cele indivizibile nu pot fi
împărțite, fără a fi afectată substanța acesteia. Importanța acestei clasificări se manifestă în materia
partajului care se află în proprietate comună. Partajul unui bun divizibil poate fi împărțit în natură între
coproprietari, iar în caz de partaj lucrul indivizibil nu poate fi împărțit.
- Lucrurile principale sunt acelea care au o existență de sinestătătoare. Lucruri accesorii sunt lucruri care
depind de alte lucruri, se află într-un raport de dependență cu acestea, (de exemplu pânza – accesoriul
corabiei, arborele – accesoriul unui teren, etc).
- Dacă un lucru accesoriu se încorporează într-un lucru principal, acesta devine proprietate a proprietarului
lucrului principal. Iar dacă lucrul principal se înstrăinează, atunci împreună cu el se înstrăinează și lucrul
accesoriu.
- Lucrurile consumptibile sunt acelea care se consumă în urma utilizării, de exemplu produsele alimentare,
materia primă. Lucrurile neconsumptibile sunt mai durabile și pot fi utilizate o perioadă mai lungă, de
exemplu animalele, sclavii, imobilele.
- Lucrurile frugifere sunt acelea care produc fructe. Nefrugifere nu produc fructe. Fructele pot fi:
*naturale – se produc fără intervenția omului, de exemplu sporul animalelor.
*industriale – se produc și se dobândesc prin intervenția omului de exemplu fructele unui arbore sădit în
grădină sau recolta culeasă de pe un teren agricol.
*civile – reprezintă veniturile rezultate din acte juridice, prin care se transmit bani sau un lucru în folosință,
de exemplu chiriile, dobânzile.
- Regula este că fructele aparțin proprietarului lucrului frugifer, dar atunci când proprietarul transmite lucrul
frugifer în arendă, fructele vor fi dobândite de arendaș.
- Lucrurile mancipi erau de o importanță și o valoare mare în epoca veche, deoarece au fost primele care au
intrat în proprietatea privată a cetățenilor romani și au fost folosite la agricultură în acea perioadă. Acestor
lucruri li se atribuiau imobilele, sclavii, animalele de tracțiune, uneltele de muncă etc. Transferul drepturilor
de proprietate asupra lucrurilor mancipi putea avea loc numai prin mancipațiune.
- Lucrurile nec mancipi erau mai puțin prețioase, aici se atribuiau banii, alte animale, metalele prețioase dar
și drepturile patrimoniale. Transferul dreptului de proprietate a lucrurilor nec mancipi avea loc prin
tradițiune.

în epoca clasică deosebirea dintre lucrurile mancipi și nec mancipi își pierde importanța, deoarece unele
lucruri nec mancipi au devenit mai prețioase (banii, metalele prețioase), iar cele mancipi erau tot mai puțin
utilizate.