NOȚIUNI GENERALE PRIVIND

DREPTURILE REALE.
BUNURILE.

Artur Tarlapan
Doctorand, lector universitar,
USM
Noțiunea de drept real.
Latinescul res – lucru, bun, obiect material.
Drept real – dreptul subiectiv asupra unui lucru, bun.
Cel mai important drept real este dreptul de
proprietate. Acest drept se exercită independent,
fără a fi necesară intervenția unei alte persoane,
este opozabil tuturor.
Dreptul de creanță – dreptul în baza căruia se poate
cere ceva de la o altă persoană (plata unei sume de
bani, predarea unui bun, prestarea unui serviciu).
Este opozabil doar persoanei de la care se cere.
Noțiunea de patrimoniu și de lucru.
Prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor cu valoare economică ce aparţin unui subiect de
drept.
Patrimoniului reprezintă totalitatea activelor şi pasivelor
unei persoane, privite ca un tot întreg. Lucrurile (bunurile)
- partea activă. Partea pasivă - totalitatea obligaţiilor
(datoriilor) persoanei.
Familia, pecunia, hereditas, peculium, bona.
În Roma antică o persoană putea dispune de unul, mai multe
sau de toate categoriile de patrimonii. În prezent este
recunoscut că o persoană poate avea un singur patrimoniu.
Noțiunea de patrimoniu și de lucru.

Lucru (bun) – res - iniţial acest termen semnifica orice obiect

material al lumii înconjurătoare.

Odată cu dezvoltarea relaţiilor economice, semnificația

termeului res s-a extins. Actele juridice se puteau încheia nu
doar în privinţa lucrurilor care au o expresie materială (res
corporales – imobile, sclavi, etc.), dar şi asupra altor valori
economice, care erau lipsite de expresia dată. Astfel, în
categoria lucrurilor au fost incluse şi lucrurile (bunurile)
incorporale (res incorporales), adică drepturile
patrimoniale.
Clasificarea lucrurilor.
Lucruri corporale (res corporales) şi
lucruri incorporale (res incorporales).
Lucruri corporale sunt cele care pot fi percepute de
om, cum sunt pământul, sclavii, precum şi alte
obiecte ale lumii înconjurătoare care au o existenţă
materială. Lucruri incorporale sunt lucrurile care
nu au o existenţă materială şi pot fi percepute doar
ajutorul intelectului. La categoria lucrurilor
incorporale se atribuie drepturile patrimoniale,
cum sunt drepturile de creanţă, moştenirea, etc.
Clasificarea lucrurilor.
Lucrurile mobile şi lucrurile imobile.
Lucrurile mobile sunt acelea care se mişcă sau pot
fi mişcate prin forţă fizică fără ca mişcarea dată să
afecteze substanţa lucrului. La lucrurile mobile
atribuim sclavii, animalele, banii, etc. Lucruri
imobile sunt lucrurile nemişcătoare, cum sunt
terenurile, edificiile, arborii înrădăcinaţi în
pământ.
Lucrurile imobile – regim juridic deosebit.
Clasificarea lucrurilor.
Lucrurile de gen şi lucrurile de specie.
Este de gen (genera) lucrul care se caracterizează
prin elemente comune lucrurilor de acelaşi fel şi
care se individualizează prin unităţi de numărare,
cântărire sau măsurare. Lucrurile de specie
(species) se individualizează prin propriile
trăsături caracteritice, de exemplu tabloul unui
pictor renumit, sclavul Spartacus, etc.
Bunurile de gen nu pier.
Clasificarea lucrurilor.
Lucrurile divizibile şi lucrurile indivizibile.
Lucrurile divizibile pot fi împărţite fără a fi afectate,.
Cele indivizibile nu pot fi împărţite, fără a fi afectată
substanţa acestora. Importanţa acestei clasificări –
partajului lucrurilor care se află în coproprietate.
Lucrurile principale şi lucrurile accesorii.
Sunt lucruri principale acelea care au o existenţă de
sinestătătoare. Lucruri accesorii sunt lucrurile care
depind de alte lucruri. Lucrul accesoriu urmează
soarta juridică a lucrului principal.
Clasificarea lucrurilor.
Lucrurile frugifere şi lucrurile nefrugifere.
Lucrurile frugifere sunt acelea care produc fructe.
Lucrurile nefrugifere, din contra, nu produc fructe.
Fructe se consideră lucrurile produse de un alt lucru în
mod periodic, conform destinaţiei economice a acestuia,
fără a consuma substanţa lucrului de la care provin.
Fructele pot fi:
• naturale.
• industriale.
• civile.
Fructele urmează a fi deosebite de produse.
Clasificarea lucrurilor.
Lucrurile mancipi şi nec mancipi.
Lucrurile mancipi erau de o importanţă şi valoare
deosebită pentru romanii din epoca veche.
Transferul dreptului de proprietate asupra
acestora putea avea loc prin mancipaţiune
(mancipatio). Lucrurile nec mancipi erau mai
puţin preţioase în comparaţie cu cele mancipi.
Transferul dreptului de proprietate – prin
tradiţiune (traditio).
Clasificarea lucrurilor.
Lucrurile de drept divin şi lucrurile de drept
uman.
Lucrurile de drept divin:
- lucrurile sacre (res sacrae).
- lucrurile religioase (res religiosae).
- lucrurile cu semnificaţie religioasă (res sanctae).
Lucrurile de drept uman:
- lucruri comune (res omnes communes).
- lucruri publice (res publicae).
- lucruri private (res privatae).
Clasificarea lucrurilor.
Lucruri extra patrimonium şi lucruri in
patrimonium.
Lucrurile extra patrimonium erau acelea care nu se aflau
în proprietatea persoanelor particulare. Lucrurile in
patrimonium, din contra, se aflau în proprietatea
persoanelor patriculare.
Lucruri extra commercium şi in commercium – în
dependenţă de faptul dacă lucrurile făceau sau nu obiect
al circuitului comercial. Lucrurile extra patrimonium erau
în acelaşi timp extra commercium. Însă nu toate lucrurile
in patrimonium erau şi lucruri in commercium.