CLASIFICAREA

BUNURILOR
Conform art. 535 din Codul civil, sunt bunuri lucrurile, corporale sau
necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial. În
continuare, art. 536 - 546 realizează o clasificare a bunurilor, care însă
nu este exhaustivă, ea fiind completată de doctrină.

1 BUNURI IMOBILE ȘI MOBILE

Această clasificare se face după natura bunurilor și după calificarea
dată de lege. Astfel, există deopotrivă bunuri mobile și imobile
după natură și prin determinarea legii; o a treia categorie de bunuri
mobile sunt cele prin anticipatie, iar bunurile mobile pot fi
considerate de lege imobile prin destinația stabilită de proprietar.
Clasificarea bunurilor in mobile și imobile are o deosebită
importanță practică, datorită regimului juridic aplicabil fiecărei
categorii. 

BUNURI FUNGIBILE ȘI
NEFUNGIBILE
2

Dacă bunurile pot fi înlocuite unele cu altele, în executarea unei

obligații civile, atunci ele sunt fungibile; în caz contrar, ele sunt
nefungibile. Această determinare este dată de natura bunurilor, însă ea
poate fi făcută și prin voința părților unui act juridic.
Această clasificare are importanță în ceea ce privește locul executării
obligației de predare, precum și momentul transmiterii dreptului în
actele juridice inter vivos translative de drepturi reale. 

BUNURI CONSUMPTIBILE ȘI
NECONSUMPTIBILE
3

Sunt consumptibile bunurile a căror întrebuințare

obișnuită implică înstrăinarea sau consumarea substanței;
un bun consumptibil prin natura sa poate deveni
neconsumptibil prin voința părților unui act juridic. 
Bunurile neconsumptibile sunt cele care pot fi folosite în
mod repetat, fără a le fi consumată sau înstrăinată
substanța.
Caracterul consumptibil sau neconsumptibil al bunului
dictează natura contractului de împrumut.

BUNURI DIVIZIBILE ȘI
INDIVIZIBILE
4

Această clasificare se face după cum bunurile pot fi

împărțite fără să își schimbe destinația. Prin urmare, un bun
divizibil poate fi împărțit în natură fără a-și schimba
destinația, în timp ce un bun indivizibil nu poate fi împărțit
fără să își schimbe destinația.
Importanța clasificării se manifestă în cazul partajului și a
obligațiilor cu pluralitate de subiecte.

5 BUNURI PRINCIPALE ȘI
ACCESORII
Acest caracter derivă în principal din voința proprietarului
și are în vedere relația dintre bunuri: bunul principal poate
fi folosit în mod independent, în timp ce bunul accesoriu
este acela care a fost destinat spre a servi la întrebuințarea
altui bun. Atunci când fac obiectul unui act juridic, în lipsă
de stipulație contrară, bunul accesoriu urmează soarta
bunului principal.

BUNURI CORPORALE ȘI
INCORPORALE
6

Bunurile corporale sunt cele care au o existență materiale,

ușor perceptibilă simțurilor omului. Din contră, bunurile
incorporale sunt valorile economice care au o existență
abstractă.

BUNURI FRUGIFERE ȘI
NEFRUGIFERE
7

Bunurile frugifere sunt acelea care periodic, fără

consumarea substanței lor, produc alte bunuri, numite
fructe. Bunurile nefrugifere nu sunt susceptibile de a
produce fructe, în mod periodic și fără consumarea
substanței lor. Orice bun este, în principiu, apt de a
produce fructe civile.

BUNURI AFLATE ÎN CIRCUITUL CIVIL ȘI

SCOASE DIN CIRCUITUL CIVIL
8

Bunurile aflate în circuitul civil sunt acelea care pot fi

dobândite sau înstrăinate prin acte juridice, în mod liber sau
cu respectarea anumitor condiții restrictive impuse de lege.
Legea prevede expres care bunuri nu se află în circuitul civil,
i.e. acelea care nu sunt susceptibile de a face obiectul
dreptului de proprietate.
Material întocmit de Andreea Banu
pentru blog.avocatoo.ro
#facemdreptulsafiesimplu