John

Maynard
Keynes:
“Evitarea taxelor
este singurul efort
intelectual care
mai are
recompensa.”
Contents

I.EVAZIUNEA FISCALA.............................................................................................................................3
1.1. Ce este evaziunea fiscala.............................................................................................................3
1.2. Evaziune fiscala versus frauda fiscala.........................................................................................4
II. EVAZIUNEA FISCALA – FAPTE SI PEDEPSE...........................................................................................5
2.1. Cercetare si urmarire penala........................................................................................................5
2.2. Criminalistaica legata de infractiunea de evaziune fiscala. Expertize si controale judiciare........6
III.PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE.........................................................................................................8

2
 I.EVAZIUNEA FISCALA

“Cel mai greu de inteles lucru din lume este impozitul pe venit.”
Albert Einstein
Cuvinte cheie: evaziune fiscala, lege, taxe, impozit.

evaziune fiscala1 : sustragere de la obligatiile fiscale.

lege 2 : Norma cu caracter obligatoriu, stabilita si aparata de puterea de stat.

taxa 3 : Suma de bani care se percepe la anumite marfuri sub forma de impozit. ◊ Taxa pe
valoarea adaugata = impozit general care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului de
productie al produsului final. 2. Plata efectuata in favoarea bugetului de stat de catre diferite
persoane fizice sau juridice in cazul cand acestea se bucura de anumite servicii sau drepturi.
♦ Suma de bani care se plateste unei institutii in schimbul unor servicii prestate sau al

anumitor drepturi.

impozit4 : Plata obligatorie stabilita prin lege, pe care cetatenii, institutiile etc. o varsa din

venitul lor in bugetul statului; dare. 

1.1. Ce este evaziunea fiscala

Conform legii nr. 87/1994, republicata, cu modificarile ulterioare, evaziunea fiscala
reprezinta sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor,
taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor
locale,bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de catre
persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine, denumite contribuabili
(Carlescu, N., 2015). Unele lipsuri si neajunsuri ale acestei legi au fost corectate prin
Legea nr.241/2005.
Altfel spus, evaziunea fiscala legala este o modalitate prin care contribuabilul ocoleste
legea, apeland la o portita neprevazuta de lege, asadar “tolerata” prin scapare din vedere.

1
Evaziune fiscala = https://www.dex.ro/evaziune
2
Lege = https://www.dex.ro/lege
3
Taxa = https://www.dex.ro/tax%C4%83
4
Impozit = https://www.dex.ro/impozit

3
 Suportul legal al acestora este dat de principiul ca ceea ce legea nu interzice este
permis.
Fenomenul a scapat de sub control din cauze multiple: fluctuatia legislatiei pentru
perioade mari de timp, eficienta Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF), coruptia
– care a afectat institutii importante ale statului, toate acestea au condus la o crestere
ingrijoratoare a evaziunii fiscale. Slaba eficienta a Fiscului are drept efect reducerea nivelului
de colectare a obligatiilor bugetare.

Acest fenomen este intalnit atat pe plan national, cat si international, fiind una dintre
cele mai cunoscute si raspandite infractiuni cu caracter economic. Poate fi intalnita sub
diferite forme:
 tinerea in evidenta a unor registre contabile nereale;
 distrugerea in mod voit a documentelor care pot ajuta la aflarea adevarului cu
privire la livrarile de marfuri, preturi practicate, comisioane incasate sau platite
etc.;
 intocmirea unor documente de plata fictive;
 modificarea nejustificata a preturilor de aprovizionare, a cheltuielilor de
transport, manipulare si depozitare;
 intocmirea declaratiilor vamale false la importul sau exportul de marfuri;
 întocmirea declaratiilor de impunere false.

1.2. Evaziune fiscala versus frauda fiscala

Evaziunea si frauda fiscala exista inca de la aparitia statului si au fost strans legatede
evolutia acestuia, dar s-au manifestat ca atare doar in epoca moderna odata cu stabilirea
obligatiilor fiscale necesare acoperirii cheltuielilor tot mai mari ale statului.
Odata cu aparitia statului modern au aparut cheltuieli sporite, necesare mentinerii
functiunilor statului, dublate de protectia si asistenta sociala acordate de stat persoanelor
cuvenituri modeste, aflate la nevoie (Tulai, C-tin, 2003).

4
 Frauda fiscala reprezinta asa numita evaziune fiscala ilegala (ilicita). O distinctie, intre
evaziune fiscala si frauda fiscala (dar tot la nivelul evaziunii fiscal ilicite) si anume din
perspectiva intentionalitatii/subiectivitatii fenomenului.

In ce priveste frauda fiscala, probabil cel mai elocvent exemplu ar fi cel cu privirela TVA.
Dupa cum bine se stie in UE exista si se aplica sistemul de taxare inversa al TVA-ului. Acest
sistem de taxare presupune faptul ca nu trebuie platit TVA. Insa in aceasta situatie, foarte
multi contribuabili dupa ce aplicau acest regim detaxare inversa, in momentul in care
introduceau marfa in Romania, aplicau TVA-ul la marja de profit. Aceasta frauda fiscala, nu
poate fi apreciata ca evaziune fiscala, atrage raspunderea fiscala a contribuabilului, insa nu
presupune in niciun caz o raspundere penala (Carlescu, 2015).

In ceea ce priveste evaziunea fiscala lucrurile sunt mai simple, discutam de evaziune
fiscala atunci cand contribuabilul nu declara fie operatiunile realizate, fie atunci cand declara
operatiuni fiscale sau comerciale care in realitate n-au avut loc, tocmai pentrua reduce cat mai
mult masa impozabila.

II.EVAZIUNEA FISCALA – FAPTE SI PEDEPSE

2.1. Cercetare si urmarire penala

In legislatia in vigoare se regasesc mai multe infractiuni care au legatura cu evaziunea
fiscala si care sunt pedepsite cu inchisoarea.
In momentul cand organele de specialitate ale Garzii Financiare au constatat fapte care
ar putea intruni infractiuni de evaziune fiscala, este sesizata unitatea de Parchet competenta in
vederea luarii de masuri legale care se impun, dosarul putand fi trimis la formatiunile de
politie economico-financiara pentru efectuarea de acte premergatoare(Balaban, C., 2003).
Legea nr. 241/2005 este actul normativ care stabileste masurile de prevenire
sicombatere a infractiunilor de evaziune fiscala si a unor infractiuni aflate in legatura
cuacestea. Art. 983din Codul Civil Roman de exemplu prevede: “conventiile trebuie
interpretate in sensul cel mai favorabil debitorului”. Potrivit acestui document, cea mai blanda
pedeapsa cu inchisoarea pentru o fapta de natura infractionala din sfera evaziunii fiscale este
cuprinsa intre sase luni si cinci ani. Aceasta le poate fi aplicata contribuabililor (prin care se
intelege orice persoana fizica,persoana juridica sau orice alta entitate fara personalitate
juridica ce datoreaza impozite,taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat) care
nu refac, cu intentie sau dinculpa, documentele de evidenta contabila distruse.

5
 Cu inchisoare de la un an la sase ani se pedepsesc persoanele care refuza in mod
nejustificat sa prezinte organelor competente documentele legale si bunurile dinpatromoniu,
precum si cele care nu permit autoritatilor sa intre in sediile, incintele sau pe terenurile supuse
unor verificari financiare, fiscale ori vamale (Birle, V., 2003).
Persoana care raspunde penal pentru fapta de evaziune fiscala este, de regula,
reprezentantul legal al entitatii juridice, in cazul societatilor comerciale, administratorul
statutar. Administrarea societatii comerciale se poate realiza insa si de catre persoane care nu
au nici o calitate legala in cadrul societatii – administratori de fapt sau de catre persoane care
au fost imputernicite legal sa exercite aceste prerogative, situatii in care raspunderea penala
va apartine persoanelor care s-au ocupat efectiv de activitatea societatii, fie individual, fie
impreuna cu administratorul legal, daca reiese si participarea acestuia.
Exista insa situatii in care o persoana accepta sa figureze formal drept administrator
legal, in timp ce o alta persoana se ocupa de activitatea societatii, in schimbul unor
recompense materiale modice, urmand sa se aprecieze de la caz la caz in ce masura actiunile
celui dintai se circumscriu notiunii de complicitate la evaziune fiscala, raportat la activitatile
efectiv realizate si latura subiectiva cu care s-a actionat.
Planul de ancheta, desi nu reprezinta o institutie reglementata de Codul penal sau de
procedura penala, reprezinta un element indispensabil in cadrul unei anchete carevizeaza
infractiuni de evaziune fiscala.
Planul de ancheta reprezinta in esenta schitarea si programarea
principalelormodalitati de administrare a probatoriului la cazul concret. Acesta va trebui sa
vizeze, in primul rand, elementele care constituie obiectul probatiunii.

2.2. Criminalistaica legata de infractiunea de evaziune fiscala. Expertize si controale

judiciare
Practica judiciara a scos in evidenta faptul ca o mare parte a agentilor economici
aucobtinut profituri considerabile apeland la diferite fapte ilicite, cum ar fi :
 neevidentierea unor operatiuni comerciale;
 inregistrari eronate, de cele mai multe ori fictive, a activitatilor firmei;
 infiintarea unor societati comerciale cu scopul efectuarii unei singure operatiuni
comerciale, urmata apoi de abandonarea sau inchiderea acestora;
 crearea unor firme fictive, prin care se derulau activitatile comerciale;
 distrugerea voita a unor acte primare si contabile;
 utilizarea unor evidente contabile duble cat si diminuarea cotei de adios
comercial;

6
  intocmirea si prezentarea de date nereale in balante si bilanturile firmei;
 folosirea de documente false pentru operatiunile de import-export, ori la cele detranzit;
 mascarea unor activitati economice si comerciale prin nedeclararea sucursalelor,
filialelor, depozitelor, punctelor de lucru;
 folosirea unor angajati cu incalcarea prevederilor legale, asa numita "munca la negru";
 nerespectarea legislatiei privind stabilirea bazei de impozitare, cumul, scutire si
reducerile de impozit cat si alte nereguli mai putin semnificative.

Criminalitatea in cadrul subiectului analizat este caracterizata, ca de altfel intreaga

criminalitate economico-financiara, de efectul de spirala (Moldoveanu, N., 1999). Aceasta
semnifica faptul ca infractiunile economice, printre care se afla si evaziunea fiscala, creaza un
avantaj pentru unul din concurenti, avantaj pe care celalalt il recupereaza extrem de greu prin
mijloace legale. In fata acestui handicap, respectiva persoana este determinata sa savarseasca
la randul ei infractiuni, pentru a diminua diferenta creata si de a ramane competitiv pe piata.
Acest fenomen se explica in literatura de specialitate occidentala prin teoria psihologica
a”uceniciei”, atunci cand un delict este preluat de mase intregi ale economiei prin efectul
reactiei in lant. Efectiv Romania ajunsese, in perioada 1999-2000, un adevarat paradis al
evaziunii fiscale legale, singura conditie care trebuia indeplinita, pentru a beneficia de acest
statut, era de a cunoaste si valorifica din plin neajunsurile pe care le continea legislatia fiscala
si facilitatile fiscale acordate de aceasta, care, in cele mai multe cazuri, au fost concepute
predilect, pe „beneficiari”, „cu dedicatie”.
Personalul ANAF, conform noilor dispozitii prezvaute de lege va avea urmatoarele
atributii:
• sa efectueze controale in toate spatiile in care se produc, se depoziteaza sau se
comercializeaza bunuri si servicii sau se desfasoara activitati care intra sub incidenta actelor
normative nationale;
• sa verifice respectarea reglementarilor legale privind circulatia marfurilorpe drumurile
publice, pe cai ferate si fluviale, in porturi, gari, autogari, aeroporturi, interiorul zonelor
libere, in vecinatatea unitatilor vamale, antrepozite, precum si in alte locuri in care se
desfasoara activitati economice;
• sa verifice legalitatea activitatilor desfasurate, existenta si autenticitatea
documentelor justificative in activitatile de productie si prestari de servicii ori pe timpul
transportului, depozitarii si comercializarii bunurilor si sa aplice sigilii pentru asigurarea
integritatii bunurilor.

7
 III.PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE

Plecand de la cauzele evaziunii fiscale, am identificat cateva ”sisteme de avertizare” din

partea statului, adresate contribuabilor in legatura cu capacitatea sa de a identifica si a
sanction evaziunea fiscala. Aceste ”sisteme de avertizare” se refera la mai multe aspecte ale
fenomenului de fraudare fiscala, iar primul dintre acestea reprezinta transmiterea potentialilor
evazionisti, de catre institutiile guvernamentale cu atributii in combaterea acestui fenomen, de
informatii cu privire la costurile si consecintele pe care le implica comiterea efectiva a
evaziunii fiscale.
In al doilea rand, fermitatea cu care institutiile guvernamentale sanctioneaza evaziunea
fiscala identificata, am cosiderat-o vitala in procesul de prevenire a evaziunii fiscale.
Sanctiunile dure aplicate evazionistilor pot transmite un mesaj clar catre contribuabilii
potential evazionisti, dar inca neidentificati ca evazionisti fiscali.
In al treilea rand, am apreciat ca evaziunea fiscala poate fi previnita printr-o informare
continua a contribuabililor asupra modalitatii in care se selecteaza firmele (societatile) la care
se face control fiscal.
Combaterea evaziunii fiscale a fost analizata cu referire directa la activitatile care
urmeaza identificarii evaziunii fiscale efective. Cu alte cuvinte, combaterea evaziunii fiscale
trebuie inteleasa, in sensul ei restrans, ca aplicare a sanctiunii legale pentru comiterea
infractiunii de evaziune fiscala, iar ea cuprinde mai multe cerinte care se constituie in tot
atatea principii de realizare.
Sanctiunea aplicata contribuabilului identificat ca a fi comis evaziune fiscala trebuie sa
fie mai mare decat avantajul de care a beneficiat (sau a preconizat sa beneficieze) acel
contribuabil pentru eventualitatea in care nu ar fi fost identificat de catre inspectorul
guvernamental. Motivatia acesteia fiind clara: daca contribuabilul primeste o sanctiune mai
mica decat paguba pe care a produs-o, sau ar fi produs-o bugetului de stat, ea nu isi
indeplineste scopul. Putem spune ca pentru a descuraja ca, pe viitor, evazionistul dovedit sa
mai riste un astfel de comportament, sanctiunea trebuie sa fie considerabil mai mare.
Sanctiunea aplicata contribuabilului identificat ca a comis evaziune fiscala trebuie sa
fie transparenta pentru intregul sistem din care face parte contribuabilul in cauza, astfel incat
consecintele practicarii evaziunii fiscale sa fie cunoscute si evaluate de catre toti potentialii

8
evazionistii fiscali din sistem. Amintim aici necesitatea unei continue mediatizari, prin cele
mai diferite mijloace de comunicare a evazionistilor fiscali dovediti si sanctionati. Am putea
spune ca, in lipsa unui interes al mass media pentru astfel de situatii, ar trebui sa fie prevazute
cheltuieli cu destinatia promovarii, in presa, dar si pe alte canale de comunicare specifice
reclamei, sau relatiilor publice, a evazionistilor fiscali dovediti, a modului acestora de operare
si a sanctiunilor primite.
Sanctiunea aplicata unui contribuabil identificat a fi comis evaziune fiscala ar fi bine
sa fie insotita si de promisiunea unor premii in cazul in care contribuabilii din sistem,
nedovediti inca, renunta la evaziune fiscala si se auto-denunta organelor de control fiscal.
Sanctiunea aplicata contribuabilului identificat a fi comis evaziune fiscala trebuie sa
fie dimensionata in asa fel ca marime, structura si calendar de aplicare incat activitatea
economica in cauza sa un fie periclitata conform ”principiului” conform caruia ”Gaina care
face oua de aur nu trebuie omorata”. Altfel spus, aplicarea sanctiunii trebuie sa reduca din
avantajul net al contribuabilului si nu din potentialul de activitate al organizatiei, deoarece, in
caz contrar, s-ar lucra impotriva interesului public pe termen lung. Agentii economici trebuie
sa-si poata desfasura activitatea in continuare. Sanctiunea aplicata nu trebuie sa conduca
inchiderea per total a activitatii agentilor economici, ci doar eliminarea evaziunii fiscale din
organizatie.
Concluzia aplicarii acestor principii este ca, de aceasta maniera, combaterea evaziunii
fiscale, in sensul ei restrans discutat aici, are un important potential educativ (la nivelul
rationamentului economic al contribuabilului) si chiar cultural, deoarece contribuie la
formarea unei atitudini fata de norma si fata de imbinarea interesului privat cu interesul
public.
Daca problema prevenirii si combaterii evaziunii fiscale a dat substanta lucrarii
noastre, ultima problematica abordata, cea a cailor si tehnicilor prin care poate fi infaptuit
acest deziderat social major al oricarei societati, ii confera, desigur, si finalitate.
Evident ca, pentru analiza, evaluarea si stabilirea celor mai adecvate si mai eficiente
masuri de combatere a evaziunii fiscale, este necesar sa fie cunoscute cauzele care o fac
posibila si o genereaza, dar si etiologia fenomenului, care este unul complex. Aceasta
afirmatie tine cont de toate implicatiile economice, sociale, financiare si morale rezultate in
urma fenomenului fraudei si evaziunii fiscale. Eficacitatea luptei impotriva evaziunii fiscale
are in vedere in principal posibilitatea de a cunoaste si inlatura cauzele ce produc sau
favorizeaza cele doua fenomene.