Proiect - DREPTUL AFACERILOR PDF

Universitatea Titu Maiorescu Facultatea de Finante- Banci, Contabilitate si
Administrarea Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Evaziunea fiscala
~PROIECT~
REALIZATOR PROIECT: Calin D. Nicoleta

PROFESOR COORDONATOR: Lect. Univ. Dr. Luiza-Melania Teodorescu
AN UNIVERSITAR: 2020-2021
SPECIALIZAREA: Contabilitate si Informatica de gestiune
AN: III; GRUPA: 10
1
Calin Nicoleta – An III – C.IG - ZI
EVAZIUNEA FISCALA
1. CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALA
Evaziunea fiscală constituie la momentul prezent un fenomen economic și social

complex. Este imperios necesar, pentru toate statele lumii, ca urmările nocive ale acestui
fenomen să fie limitate, micșorate, să-și piardă din anvergură, în conditiile în care a devenit
clar pentru toata lumea ca ele nu pot fi eradicate. Evaziunea fiscală are un efect direct și
neîntârziat asupra nivelurilor încasărilor fiscale, fapt ce conduce nemijlocit la dezechilibre î n
mecanismele pietei, precum și la îmbogățirea, în mod ilicit, a practicanților acestei metode de
înșelăciune ce afectează statul și în ultimă instanță, pe fiecare dintre noi, contribuabili one ști.
Existând mai multe interpretări, denumiri și accepțiuni ale acestui fenomen, este normal ca el
să fie și greu de definit. Sunt utilizate sintagme de genul “fraudă, fraudă ilegală, evaziune
internatională, fraudă legală, frauda prin lege, economie subterana”. Nu doar terminologia
constituie un element de confuzie, ci si legea ambigua, granița dintre licit si ilicit fiind foarte
fragilă.
În literatura de specialitate se încearcă găsirea unei definiţii care ar cuprinde toată
complexitatea fenomenului de evaziune fiscală cum ar fi :
➢ evaziunea fiscală reprezintă totalitatea procedeelor licite şi ilicite cu ajutorul cărora cei
interesaţi sustrag total sau parţial averea lor de la obligaţiunile prevăzute de legislaţia
fiscală - reprezintă sensul larg al noţiunii ;
➢ sub un alt aspect, mai îngust, (se referă la ocolirea pe cale legală a prevederelor fiscale)
evaziunea fiscală ar reprezenta sustragerea intenţionată de la executarea obligaţiei
fiscale, comisă nu prin încălcarea directă a normei fiscale concrete, ci prin
evitarea intenţionată, prin ocolirea acesteea prin intermediul unor acţiuni şi acte
simulate şi numai aparent reale;
2
➢ altă definiţie (de asemenea incompletă ) – evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de
la plata obligaţiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele şi
veniturile impozabile;
➢ evaziunea fiscală ar fi sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la
plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor unităţilor
administrativ-teritoraile de către contribuabilii persoane fizice şi juridice ;
➢ şi în sfârşit, evaziunea fiscală reprezintă acţiunile bine orientate ale contribuabilului,
care-i permit să evite sau să reducă într-o măsură sau alta plăţile sale obligatorii la
buget (impozitele şi taxele).
Într-o definitie mai complexă, conform Legii 241/2005, evaziunea fiscală este prezentată
ca fiind: "sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor,
taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurărilor
sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și persoanele
juridice române și straine, denumite contribuabili..."
Evaziunea fiscală a fost întotdeauna activă şi ingenioasă pentru că fiscul lovind
indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc. Evaziunea fiscală
este rezultanta logică a defectelor şi a inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte, a metodelor
şi modalităţilor defectuoase de aplicare, precum şi neprevederii şi nepriceperii legiuitorului,
a cărei fiscalitate excesivă este tot aşa de vinovată ca şi cei pe care provoacă prin aceasta la
evaziune.
Când sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii impozabile, aceasta tinde să
evadeze. Este vechea regulă a lui Sismondi şi anume că impozitul nu trebuie niciodată să
pună pe fugă materia pe care o loveşte, el trebuie să fie cu atât mai moderat cu cât această
bogăţie este de o natură mai fugitivă.
Există o psihologie a contribuabilului de a nu plăti niciodată decât ceea ce nu poate să
nu plătească. Dar spiritul de evaziune fiscală naşte şi din simplul joc al interesului, oricare ar
fi cota impozitului pus în sarcină, el nu este decât o formă a egoismului şi cupidităţii
omeneşti.
3
Natura omenească are totdeauna tendinţa să pună interesul general în urma

interesului particular; ea este înclinată să considere impozitul mai mult ca un prejudiciu
decât ca o legitimă contribuţie la cheltuielile publice şi să vadă întotdeauna cu ochi răi pe
acela care vrea să-i micşoreze patrimoniul.
Spiritul antifiscal a fost la început manifestat în principal de către contribuabilii de la
oraşe deoarece ţărănimea, ca o clasă socială cu o tradiţie fiscală creată de sute de ani a fost şi
a rămas un bun contribuabil. Din păcate oricâte legi privind represiunea evaziunii fiscale ar
aparea, această imperfectiune nu va putea niciodată să fie eradicată complet, mai ales în
această perioadă de tranziţie spre economia de piaţă când, evaziunea fiscală, alături de
corupţie este fenomenul economic şi social cel mai mediatizat.
Ea va putea fi doar atenuată atât prin măsuri coercitive, printr-o educaţie fiscală a
tuturor categoriilor de contribuabili, printr-o politică fiscală adecvată, toate însă pe fondul
unei relansări economice a întregii economii.
2. CAUZELE EVAZIUNII FISCALE
Cel mai important motiv pe care îl are în vedere contribuabilul român atunci când
doreşte să diminueze impozitele şi taxele datorate statului este tocmai mărimea exagerată a
acestor impozite şi taxe; deci presiunea fiscală este o cauză determinantă a evaziunii fiscale.
La prima vedere presiunea fiscală în România este relativ redusă în comparaţie cu cea
din ţările dezvoltate ale Uniunii Europene, dar datorită contribuţiilor sociale ridicate,
datorită birocraţiei, instabilităţii legislative şi corupţiei România este departe de a fi un
paradis fiscal.
Astăzi patronii români au cheltuieli totale de aproximativ 1.900 de euro pentru a oferi
unui salariat un salariu net de 1.000 de euro, mai mult cu peste 300 de euro decât în Bulgaria,
din cauza cheltuielilor mari cu asigurările sociale (43,5% datorate de angajator şi angajat).
Totuşi, cheltuielile totale pentru 1.000 de euro salariu net s-au redus însă foarte mult faţă de
anul 2004, când erau de 2.900 de Euro, ca urmare a introducerii cotei unice de 16% a
impozitului pe venit.
4
Chiar dacă impozitul pe salariile mari a scăzut de la 40% la 16% prin introducerea
cotei unice, contribuţiile sociale sunt motivul pentru care salariile mari ocolesc procedurile
formale, o mare parte din salariaţii cu venituri mari au un minim „trecut în cartea de
muncă".
Din acest motiv firmele au inventat iniţial folosirea microîntreprinderilor ca un
compromis între acordarea de salarii mari şi păstrarea procedurilor în limite legale. Metoda
preferată era folosirea microîntreprinderilor de management şi consultanţă cu un singur
angajat.
Din anul 2007, deşi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor scăzuse de la 3% la
2% premisele ca microîntreprinderile să fie utilizate în continuare pentru plata salariilor au
scăzut deoarece Codul Fiscal modificat prevedea că microîntreprinderile vor beneficia de
impozitul de 2% pe cifra de afaceri doar dacă au majoritatea veniturilor din producţie, nu
din servicii cum ar fi consultanţa şi managementul.
Drept urmare multe din firmele ce foloseau microîntreprinderile au fost obligate
începând din 2007 să plătească din dividende sau din veniturile „la negru" diferenţe de
salarii, statul fiind prejudiciat în continuare.
O altă categorie de salarii mari, dar nedeclarate ca atare, sunt cele ale expaţilor.
Numărul expaţilor din România a crescut foarte mult în ultimii ani, iar salariile lor depăşesc
cu uşurinţă 5.000-10.000 de euro net lunar, mai ales în poziţii de management. Aceştia
folosesc de multe ori plata salariilor „off-shore", tot pentru a scăpa de plata contribuţiilor.
Tot ca urmare a presiunii fiscale mari din domemul contribuţiilor sociale, tot mai
multe firme oferă angajaţilor lor o parte variabilă de salariu, care depinde de unele
performanţe, de volumul vânzărilor, de exemplu. Pentru acestea, singura impunere pe care
o aplică este impozitul de 16% pe venit, fară plata contribuţiilor, deşi încalcă legea.
Alte metode utilizate în practică sunt folosirea PFA (persoane fizice autorizate), plata
unor drepturi de autor etc.
O altă cauză a evaziunii fiscale este instabilitatea, lipsa de predictibilitate şi
birocraţia din sistemul fiscal românesc. Astfel, dacă luăm exemplul impozitului pe profit
care a scăzut foarte mult în România în ultimii ani (16% din anul 2005), a fost dovedit faptul
5
că simpla lui reducere nu este un argument suficient de puternic pentru a încuraja investiţiile
străine.
Ţări ca SUA, Canada, Franţa, Germania îşi permit să aplice un impozit mult mai mare
decât România sau Bulgaria pentru că oferă alte avantaje investitorilor. Printre ace stea se
numără o infrastructură modernă, justiţie cinstită şi eficientă, forţă de muncă foarte bine
calificată sau accesul la pieţe mari şi foarte prospere. În mod similar consumatorilor
individuali, mulţi investitori nu îşi doresc neapărat „produsul" cel mai ieftin. O parte
importantă a acestora îşi doresc să opereze într-un mediu de afaceri de foarte bună calitate,
să nu piardă timp cu depunerea declaraţiilor, chiar dacă plătesc impozite ceva mai mari.
Corupţia din rândul funcţionarilor publici este o altă cauză a evaziunii fiscale.
Datorită salariilor extrem de reduse, controlorii sunt foarte vulnerabili în faţa patronilor cu
profituri de miliarde. Credem că este deosebit de ineficient sistemul actual de stimulare al
controlorului care poate câştiga până la trei salarii brute în cazul în care aduce sume
suplimentare la buget ori aplică amenzi ( o parte din aceste sume încasate constituie f ondul
de stimulente). În acest fel inspectorul sau comisarul este practic „înrăit" şi poate aplica legea
(şi aşa neclară uneori) în interesul său. Singura soluţie ar fi majorarea substanţială a salariilor
celor ce controlează şi sancţionarea promptă a celor care ar mai pactiza cu agentul economic.
În acest fel şi legea ar fi aplicată fară abuzuri, având de câştigat atât agentul economic cât şi,
în final statul.
O altă cauză a evaziunii fiscale în ţara noastră o constituie inexistenţa unor
instanţe fiscale aşa cum există în orice stat dezvoltat al lumii. La noi cauzele fiscate se
judecă în tribunale care nu au specialişti în domeniul fiscal şi având în vedere şi corupţia
ce se manifestă în instanţele noastre, foarte multe procese sunt câştigate de agenţii
economici evazionişti, creându-se în acest fel precedente grave.
Există însă şi cauze psiho-sociale şi anume înclinaţia omului spre evaziune fiscală,
spre a înşela fiscul, oricât de mic ar fi impozitul si oricât de clare şi precise ar fi regulile de
impozitare. De aceea se poate spune că evaziunea fiscală nu va putea fi niciodată eradicată
complet, ci doar redusă prin măsuri adaptate continuu la inventivitatea celor ce o practică.
6
3. CONTRADICTIILE NOTIUNILOR DE EVAZIUNE FISCALA LEGALA

(TOLERATA) SI EVAZIUNE FICALA ILICITA (FRAUDA FISCALA)
Deşi nici o lege pentru combaterea evaziunii fiscale nu se referă la o evaziune fiscală
legală, termenul este des întâlnit în literatura de specialitate din ţară şi din străinătate, iar
practica respectivă este şi mai des întâlnită.
Nici una din definiţiile evaziunii fiscale nu distinge clar dacă evaziunea fiscală
presupune sau nu intenţionalitatea subiectului.
Conform unor specialişti , termenul de "sustragere", folosit în definiţia legală a
evaziunii fiscale, nu implică cu necesitate, prin el însuşi, denotaţia intenţionalităţii
subiectului economic în realizarea evaziunii fiscale. Această concluzie se bazează pe faptul că
evaluarea comportamentului subiectului economic ca reprezentând o „sustragere" nu este
făcută de către subiectul economic însuşi, ci de către inspectorul fiscal. De altfel, nici
axiologic şi nici pragmatic, spune autorul, subiectul economic nu va califica propriul
comportament ca fiind unul evazionist. Ca urmare, se consideră că sustragerea subiectului
economic de la plata obligaţiilor legale către stat constituie, mai degrabă, o evitare a acestei
plăţi, nu întotdeauna intenţionată sau chiar conştientizată.
Există însă, în orice ţară, dar mai ales în cele de tranziţie spre economia de piaţă, legi
fiscale imperfecte, proaste, pe care agenţii economici le speculează în vederea uşurării
sarcinilor fiscale. Aceste legi sunt uneori făcute şi cu bună ştiinţă de legiuitor atât pentru
satisfacerea unor interese de grup, nicidecum pentru a-i oferi contribuabilului posibilitatea
de a se dezvolta, de a acumula capital şi de a plăti mai târziu impozite mult mai însemnate la
buget.
Posibilităţile legale de a diminua sarcina fiscală în legislaţia fiscală postdecembristă a
ţării noastre au fost multiple, mergând de la înfiinţarea de către aceiaşi asociaţi a unui număr
nelimitat de societăţi comerciale pentru a beneficia de scutiri la plata impozitului pe profit, la
posibilitatea amortizării în regim degresiv sau accelerat a capitalului imobilizat în active
7
corporale şi necorporale, până la folosirea paradisurilor fiscale, a zonelor defavorizate şi a
zonelor libere.
Evaziunea legală ar însemna, potrivit susţinătorilor concepţiei, exploatarea cadrului
normativ existent, în sensul valorificării inteligente a inconsecvenţelor,
incompletitudinilor, contradicţiilor sau echivocităţii unor prevederi legale, în scopul
evitării plăţii obligaţiilor legale către stat. Rezultă imediat iminenţa intenţionalităţii în
evazionarea legală. Prin urmare, faptul că, în evazionare legală, intenţionalitatea este
neclară (în sensul, desigur, de obligatorie), coroborat cu faptul că această intenţionalitate
urmăreşte evitarea plăţii obligaţiilor legale către stat, conduce la concluzia că aşa-numita
evazionare atrage culpa subiectului economic implicat. Este de discutat în ce măsură, totuşi,
i se poate aplica subiectului economic respectiv sistemul de penalizări care însoţeşte
evazionarea fiscală, având în vedere că acesta nu a încălcat nici o lege. În practică, este
dificil ca inspectorul fiscal să discearnă cu exactitate logica prin care subiectul economic a
eludat legea, fară să o încalce.
Contribuabilii încearcă să se plaseze într-o poziţie cât mai favorabilă, pentru a
beneficia în cât mai mare măsură de avantajele oferite de reglementările fiscale în vigoare.
Cu alte cuvinte, contribuabilii folosesc de obicei procedee legale sesizând şi utilizând chiar
posibilităţile lăsate deschise de legiuitor, uneori cu anumite intenţii. De exemplu, în vederea
promovării unor activităţi economice se prevăd exonerări şi diferite forme de stimulente
fiscale, de care unii ajung în mod amiabil să beneficieze cu toate că nu au temei.
Multitudinea impozitelor şi reglementărilor, complexitatea dispozitivelor fiscale din
lumea contemporană constituie în sine putinţă şi îndemn la ocolire sau prelevări de
elemente faptice care să ducă în final la diminuarea obligaţiilor de plată. Un asemenea efect
are în multe ţări regimul special de care se bucură la impozitare veniturile realizate din
plasamente având caracter de economii personale, mai ales atunci când sunt reinvestite. Şi
faptul că unele ţări aplică nerezidenţilor cote reduse de impozite sau chiar exonerări asupra
participaţiilor la capital, a investiţiilor şi a diferitelor operaţiuni financiare creează condiţii
pentru evaziunea fiscală a cetăţenilor din alte ţări. Posibilităţi deosebite oferă aşa-numitele
"paradisuri fiscale", unde îşi fixează de preferinţă sediul numeroase societăţi transnaţionale
sau au domiciliul ales multe persoane fizice atrase de scutirile de impozite.
8
Evaziunea fiscală propriu-zisă sau frauda fiscală se săvârşeşte cu încălcarea flagrantă

a reglementărilor profitându-se de modul specific în care se face impunerea. De regulă,
impozitarea se stabileşte pe baza declaraţiei celui în cauză, obligat să comunice organelor de
resort toate elementele în funcţie de care se vor fixa sumele de plată. Frauda constă în ese nţă
în depunerea unei declaraţii incorecte sau pur şi simplu în nedepunerea unei declaraţii de
impozite, deşi se realizează venituri.
La impozitele pe venit ale persoanelor fizice frauda se săvârşeşte în general prin
declararea incompletă a veniturilor realizate. În cazul impozitelor pe profitul societăţilor,
diminuarea frauduloasă a materiei impozabile poate rezulta din diminuarea adevăratei cifre
de afaceri, prin înregistrarea în cheltuielile unităţii a unor cheltuieli cu caracter personal ale
patronilor, prin înregistrarea de cheltuieli neefectuate în realitate. Tot ca o practică
frauduloasă apar şi vânzările făcute fară factură, precum şi emiterea de facturi fară vânzare
efectivă, care ascund operaţiunile reale supuse impozitării.
Evaziunea fiscală propriu-zisă sau frauda fiscală se prezintă nu numai sub modalităţi
diferite, ci şi în nuanţe diferite de ilegalitate - variind de la exagerări de posturi, de pildă
exagerări de cheltuieli, la emisiuni de posturi (de obicei de venituri), acestea din urmă
prezentând o gravitate mai mare, căci sunt mai greu de identificat.
În ţara noastră, în această perioadă evaziunea fiscală cea mai des practicată de
contribuabili este realizată prin ascunderea materiei impozabile, a obiectului impozabil.
Aceasta în primul rând prin neevidenţierea în contabilitate a unor mărfuri, distrugând
pur şi simplu facturile de intrare. De cele mai multe ori evazioniştii procură mărfurile pur şi
simplu fară acte de la importatori care la rândul lor le introduc în ţară fără forme legale
înşelând vigilenţa vameşilor prin tot felul de procedee, sau chiar pactizând cu aceştia.
O altă cale des întâlnită de evaziune fiscală ilicită o reprezintă înregistrarea pe costuri
a unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, sau pur şi simplu majorarea unor categorii
de cheltuieli nejustificat. Este vorba aici de înregistrarea unor cheltuieli ce nu au nici o
legătură cu obiectul de activitate al societăţii respective sau de depăşirea cotelor legale la
cheltuielile cu protocolul, sponsorizări, diurne, amortizări, etc.
9
4. EVALUAREA PRINCIPALELOR FORME DE MANIFESTARE A EVAZIUNII

FISCALE
În perioada actuală, evaziunea fiscală a căpătat dimensiuni alarmante, privând

bugetul de stat de importante resurse de venituri, punând chiar în pericol posibilităţile
statului de a finanţa sănătatea, cultura, apărarea ţării, siguranţa naţională, etc. Economia
ascunsă privează statul nostru de sume imense, însumând în anul 2007, conform Institutului
Naţional de Statistică circa 21% din P.I.B. (deficitul bugetar al anului 2008 a fost de 5,2% din
P.I.B.)
Evaziunea fiscală în perioada actuală în ţara noastră îmbracă forme din cele mai
variate, agenţii economici dovedind o adevărată iscusinţă în a specula imperfecţiunile unei
legislaţii în continuă schimbare şi care lasă loc la tot felul de interpretări subiective.
Astfel, câteva dintre cele mai răspândite forme de aşa-zisă evaziune fiscală legală
practicate azi sunt următoarele:
1. Utilizarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor pentru a se
sustrage de la plata impozitului pe profit prin:
a) înfiinţarea unor noi societăţi cu acelaşi obiect de activitate. În momentul în care
societatea nu mai îndeplineşte condiţiile pentru a fi microîntreprindere, aceasta este
menţinută într-o stare de cvasi-funcţionare şi se crează alta nouă.
b) crearea unui lanţ de comercializare, în care se interpune o microîntreprindere:
importul se realizează pe o societate plătitoare de impozit pe venit, marfa se vinde unui
singur client, o societate plătitoare de impozit pe profit (deţinută de aceeaşi persoană care
deţine şi microîntreprinderea) utilizându-se un adaos comercial mare, în vreme ce societatea
plătitoare de impozit pe profit vinde celorlalţi distribuitori la preţ de piaţă, utilizându -se un
adaos comercial mic. Practic din adaosul comercial obţinut pentru vânzarea mărfurilor
importate, care ar fi trebuit să fie impozitat integral cu impozit pe profit, dacă nu ar fi fost
interpusă microîntreprinderea, numai o parte din acesta (mai mică) se va impozita cu
impozit pe profit.
10
c) încheierea unor contracte de prestări servicii între-un prestator - microîntreprindere

– şi un beneficiar - societate plătitoare de impozit pe profit, ambele societăţi fiind deţinute de
aceleaşi persoane. În această situaţie, contravaloarea serviciilor este cheltuială deductibilă
pentru societatea plătitoare de impozit pe profit (nu este impozitat cu 16%), în vreme ce
pentru microîntreprindere aceasta este venit şi se impozitează cu cotă redusă. Pentru a ne
afla în prezenţa evaziunii fiscale legale este necesar ca serviciile să fie efectiv prestate. De
aceea, acest tip de evaziune, presupune ca serviciile respective să fie susceptibile de a fi
remunerate substanţial, dar fară a antrena cheltuieli mari pentru realizarea acestora, în
ipoteza în care serviciile nu sunt reale şi microîntreprinderea facturează nişte servicii fictive,
suntem pe tărâmul evaziunii fiscale ilicite.
Multe din firmele din ţara noastră au plătit salarii mascate unor salariaţi care au fost
obligaţi să-şi înfiinţeze microîntreprinderi, evitându-se nu numai plata impozitului pe
salarii de 16% ci şi a contribuţiilor sociale; ba mai mult firma plătitoare deducea din profit
sumele respective diminuându-se şi impozitul pe profit.
2. Manipularea preţurilor de transfer. Este o formă de evaziune legală, practicată de
societăţile multinaţionale, care constă în fixarea de comun acord a preţurilor bunurilor şi
serviciilor de către societătile asociate, dar rezidente în ţări diferite. O parte din profit este
transferată din ţara unde impunerea este mai puternică în cea în care impunerea este mai
uşoară.
3. Majorări de cheltuieli: preluarea profiturilor obţinute de societate dintr-o tară cu o
impunere puternică de altă entitate în care obligaţia fiscală este mai puţin apăsătoare . Tehnic,
aceasta se realizează prin intermediul unor cheltuieli reprezentând: redevenţe pentru
licenţe, chirii, alte servicii. Pentru ca această procedură să reuşească, trebuie ca legislaţia
fiscală din ţara unde societatea care plăteşte să aprobe deducerea parţială sau totală a
acestor cheltuieli din beneficiile sale impozabile.
4. Supraevaluarea amortizării - se achiziţionează de la o persoană fizică teren si
clădire, pentru care se negociază un preţ global. În actul notarial, acest preţ se defalcă pe
teren, respectiv clădire, însă pentru clădire se înscrie o valoare mai mare decât valoarea
11
reală, pentru ca valoarea de intrare, pe baza căreia se calculează amortizarea, să fie mai
mare diminuându-se impozitul pe profit.
Această metodă are însă şi un inconvenient pentru cel ce o practică deoarece duce la
creşterea impozitului pe clădirea respectivă astfel încât administratorul firmei trebuie să
cântarească bine avantajele şi dezavantajele rezultate.
5. Omisiuni în reglementarea unor impozite si taxe.
Sunt bine cunoscute sustragerile de la plata accizelor până nu demult a unor
producători de produse derivate motorinei pentru care legea nu prevedea accize.
De asemenea până în anul 2005 vânzarea imobilelor de către persoanele fizice nu a
fost supusă impozitării devenind o practică pentru multe persoane să realizeze anual
profituri de miliarde din tranzacţii de imobile fără să plătească nici un impozit.
„Scăpări" ale legiuitorului au fost şi sunt şi în domeniul TVA astfel încât se permit
încă rambursări de TVA fară plata efectivă a furnizorului intern sau extern.
Câteva din modalitățile de diminuare a impozitelor și taxelor folosindu-se evaziunea
fiscală propriu-zisă sau fraudă fiscala sunt următoarele:
➢ Nedeclararea unor activităţi practicate şi ascunderea veniturilor rezultate din
acestea precum şi nedeclararea la organul fiscal și la Registrul Comerţului a
punctelor de lucru, a filialelor, a sucursalelor a depozitelor etc.
➢ Conducerea unor evidenţe contabile duble sau chiar triple, astfel agentul
economic evazionist poate conduce o evidenţă contabilă doar pentru el,
pentru a cunoaşte realitatea din firmă, poate conduce o evidenţă contabilă
pentru fisc în care veniturile sunt mult mai mici sau cheltuielile mult mai mari
decât în realitate; se poate întocmi o evidenţă contabilă numai pentru bănci (în
vederea obţinerii de credite) în care veniturile să fie „umflate", evidenţă care
nu va fi prezentată însă niciodată organelor fiscale.
➢ Creditarea de către patron a propriei firme cu bani proveniţi din economia
subterană și perceperea unor dobânzi peste limitele legale.
➢ Distrugerea documentelor legale din care să rezulte veniturile societăţii şi
nerefacerea acestora în termenele legale în totalitate (incendierea lor cu bună
ştiinţă, declararea lor ca pierdute ori sustrase).
12
➢ Nefolosirea sau folosirea parţială a caselor de marcat fiscale, consecinţa fiind

neînregistrarea în totalitate a veniturilor.
➢ Neînregistrarea în contabilitate a diferenţelor stabilite de organele fiscale în
urma controlului (în ultimul timp metoda nu prea mai dă rezultate datorită
îmbunătăţirii evidenţei pe plătitor condusă de organul fiscal).
➢ Înregistrarea în cartea de muncă a salariaţilor proprii a unor sume mult mai
mici decât cele primite în realitate, de obicei la nivelul salariului minim pe
economie. Acest procedeu este azi foarte des folosit în ţara noastră datorită
contribuţiilor sociale excesive. Diferenţa de bani este suportată de patron din
banii obţinuţi „la negru" sau, de cele mai multe ori din dividende.
➢ Folosirea „munci la negru" prin angajarea fară forme legale a unor persoane,
în acest fel neplătindu-se nici un impozit la bugetul de stat.
➢ Deducerea de TVA la bunuri şi servicii care nu au legătură cu activitatea
societăţii şi includerea pe costuri a unor cheltuieli personale ale patronului şi
familiei sale.
➢ Deducerea dublă a unor sume reprezentând TVA, în speranţa nedepistării
acestui procedeu la un eventual control fiscal.
➢ Necolectarea TVA în cazul primirii unor avansuri (avansuri care de obicei
reprezintă împrumuturi mascate între firme).
➢ Nedeclararea ca plătitor de TVA la organul fiscal în momentul depășirii
plafonului legal.
➢ Înregistrarea de cheltuieli cu prestări de servicii de la intern sau extern
(management, marketing, consulting etc.) care în realitate nu sunt prestate,
existând doar documente care duc la majorarea în mod artificial a
cheltuielilor, iar «prestatorii» sunt firme fantomă.
➢ Nedepunerea la organul fiscal local a declaraţiilor de impozite şi taxe locale
sau depunerea unor declaraţii care conţin date nesincere.
13
➢ Neînregistrarea la organul fiscal a veniturilor din profesii liberale, a
veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, din agricultură etc.
➢ Distrugerea memoriilor aparatelor de taxat (taxi), a caselor de marcat sau a
memoriilor jocurilor de noroc.
➢ Întocmirea de acte notariale, în care pentru a masca ilegalitatea activităţii
cămătarului, se trec în acestea date ireale, în sensul că împrumutul este fără
dobândă, stipulându-se un cuantum al unei sume care cuprinde atât creditul
cât şi dobânda.
➢ Firmele-fantomă reprezintă un instrument de evaziune care a cunoscut o
dezvoltare deosebită în România, mai mult decât în alte părţi. Acest lucru a
fost posibil pentru că nu există nici un fel de selecţie a străinilor care doresc să
înfiinţeze o societate.
Majoritatea acestor firme-fantomă aparţine unor cetăţeni arabi (sirieni, irakieni,
iranieni) şi chinezi. Ele servesc drept paravan pentru operaţiuni comerciale ilicite. Este cazul
unor transporturi cu ţigări trecute printr-o firmă-fantomă şi vândute cu factură valabilă unei
alte firme. Nu se pot percepe taxe, pentru că patronii firmei-fantomă dispar, iar clienţii sau
şoferii transportului nu au vreo responsabilitate.
Se mai practică, tot între arabi, înfiinţarea unor firme, pe numele unor terţi, fară ştirea
acestora. Se împrumută, sub un pretext oarecare, un paşaport şi, falsificând apoi acte,
declaraţii şi semnături, cu bunăvoinţa unui judecător şi a unui notar, se poate valida crearea
unor firme de care nu ştie nici titularul lor.
Caracteristicile unei firme-fantomă sunt:
▪ e înregistrată la Registrul Comerţului;
▪ are sediu fictiv;
▪ acţionarii au plecat din România sau sunt de negăsit;
▪ operaţiunile comerciale nu sunt înregistrate în Contabilitate;
▪ nu se plătesc taxe şi impozite, cu alte cuvinte evaziune fiscală în toată regula.
• Comerţul în regim de tranzit sau import temporar.
14
În asemenea situaţii, nu se plătesc taxe vamale pentru tranzacţii extracomunitare.
Ceea ce nu împiedică pe transportator să violeze sigiliul aplicat la punctul vamal de intrare
în România, să vândă marfa, să refacă sigiliul şi să iasă din ţară, ca şi cum nimic nu s-ar fi
întâmplat. Combinaţia este descoperită în cazul unui flagrant sau dacă se sesizează violarea
sigiliului, la ieşire. Uneori, însă, vameşii sunt complici. Cele mai mari fraude fiscale prin
acest procedeu s-au comis în domeniul industriei petrochimice, soldate cu prejudicii de
ordinul sutelor de milioane de dolari. Astfel, s-au introdus în ţară importante cantităţi de
ţiţei pentru procesare, în regim de import temporar, dar el a fost în final comercializat î n
România, fără taxe vamale, după ce s-a simulat ieşirea produselor petroliere din ţară.
• Subevaluarea mărfurilor, ce constă în a importa mărfuri pe facturi pe care
furnizorul trece, conform înţelegerii, o valoare considerabil mai mică decât cea
reală, pentru a diminua valoarea taxelor de plătit.
Comercializarea mărfurilor în ţară se face cu ajutorul unor firme-fantomă, care vând
marfa la preţul pieţei, fără să plătească taxe.
În cazul supraevaluării mărfurilor scopul este acelaşi - neplata taxelor.
Mecanismul e următorul: se cumpără o marfa din străinătate în valoare de 100 $ şi se
schimbă proprietarul, trecând-o printr-o companie off shore, prilej cu care i se urcă preţul la
179 $. Se introduce apoi în România şi se vinde pe piaţă cu 180 $. TVA-ul se recuperează la
179 $, iar impozit pe profit se plăteşte pentru 1 $. Condiţia e ca preţul pieţei interne să fie (în
jur de) 180 $, pentru ca să nu pară nimic suspect, iar taxa vamală să fie mică, pentru a obţine
un câştig maxim. Toate operaţiile sunt legale, iar banii pe care ar fi trebuit să-i încaseze statul
român rămân în off shore. Aceasta e principala problemă a fiscului nord-american în
momentul de faţă şi ar putea deveni gravă şi pentru noi, pe măsură ce se reduc taxele
vamale.
➢ Datorită birocraţiei şi mai ales corupţiei încă care există în vămile noastre,
contrabanda clasica este o formă de evaziune fiscală cu o dinamică foarte ridicată.
Aceasta constă în trecerea prin afara punctului de control vamal, în special pe
Dunăre şi pe litoral a ţigărilor, alcoolului, drogurilor, etc., fară plata taxelor
vamale.
15
➢ Metoda capacelor nu presupune ocolirea controlului vamal, dar constă în
ascunderea bunurilor sub un strat de 1 - 2 rânduri de marfa de acoperire, mai
puţin valoroasă (detergent, hârtie igienică, etc.). Aceasta din urmă figurează în
actele de însoţire a containerului, TIR-ului, etc.
➢ Nedepunerea bilanţurilor contabile sau depunerea unor bilanţuri neconforme cu
realitatea este un alt mijloc de a îngreuna sau întârzia plata obligaţiilor bugetare.
Veniturile impozabile în cazul societăţilor se stabilesc pe baza bilanţului fiscal care
nu se suprapune cu bilanţul contabil, ci el trebuie să fie extras din acesta din urmă
pentru a putea determina profitul impozabil.
Fraudarea fiscului în cazul societăţilor comerciale poate avea loc în legătură cu
aproape toate posturile de activ şi pasiv din bilanţul contabil întocmit potrivit regulilor
economiei de piaţă. Ea poate proveni îndeosebi de la: subevaluarea stocurilor (subevaluarea
cantităţilor şi subevaluarea valorilor), subevaluarea creanţelor şi supraevaluarea obligaţiilor,
conturi creditoare fictive, mărirea nejustificată a cheltuielilor, în special a celor generale,
constituirea unor fonduri de amortizare sau de rezervă într-un cuantum mai mare decât cel
permis de lege, înregistrarea eronată a diferenţelor favorabile de curs valutar aferente
disponibilităţilor în valută şi neimpozitarea acestora.
Instrumentele cele mai frecvent folosite pentru comiterea fraudei fiscale pot fi:
falsificarea sau crearea pur şi simplu a unor piese şi acte justificative; dubla folosire a unei
piese justificative; deturnări de acte justificative sau erori voluntare în înregistrarea
cheltuielilor; contabilizări de cheltuieli şi facturi fictive; falsificări ale extraselor de cont; erori
de adunare, reportare, etc.
Sustragerea de la plata taxelor și impozitelor se poate face pe diferite căi:
✓ falsificând facturile şi folosind circuitele cu firme-fantomă pentru a falorifica marfa;
✓ neînregistrând facturile sau înregistrând doar unele facturi;
✓ deducerea din profitul impozabil a unor cheltuieli, fără drept, încărcarea artificială a
cheltuielilor (evaziunea prin mistificarea profitului impozabil beneficiază de cele mai
numeroase şi mai sofisticate variante posibile, solicitând un nivel profesional deosebit);
✓ restituirea ilegală a TVA sau a taxelor vamale, prin depunerea unor declaraţii false;
✓ neplata TVA ca urmare a decalrării unor importuri ca fiind temporare;
16
✓ modificarea bazei de impozitare a accizelor în sensul micşorării îndeosebi la

producătorii de alcool şi băuturi alcoolice;
✓ folosirea unor cote de accizare inferioare celor legale;
Acestea au fost cateva forme de evaziunea fiscală săvârşită de agenţii economici prin
ascunderea obiectului impozabil ori prin nedeclararea unor activităţi sau venituri.
În această perioadă în România o mare parte a evaziunii fiscale cu consecinţa
nesatisfacerii nevoilor statului în domeniul apărării, sănătăţii, culturii, învăţământului, etc.
se manifestă şi prin cheltuirea fără nici un fel de discernământ a sumelor alocate tocmai
acestor domenii. Un exemplu ar fi licitaţiile organizate de diferite ministere ori ordonatori
de credite.
Astfel, în schimbul unor comisioane foarte mari şi bazându-se pe legi îngăduitoare,
organizatorii licitaţiei achiziţionează bunuri sau servicii la preţuri de 2-3 ori mai mari decât
cele de piaţă, risipind în acest fel fondurile strânse cu atâta greutate din impozite şi taxe
(este cunoscut cazul autoturismelor Logan al căror preţ a crescut de 10 ori).
De cele mai multe ori, câştigătorii acestor licitaţii sunt chiar firme „căpuşă" ai căror
acţionari sunt directorii instituţiilor publice respective sau rudele acestora.
Deci trebuie luate, cât mai urgent, măsuri pentru stoparea acestor procedee prin legi
foarte clare şi aspre în domeniul organizării licitaţiilor, întrucât oricât de mult ne vom
strădui să colectăm impozite şi taxe, dacă le vom risipi fară discernământ, bugetul statului
nu va ajunge niciodată să satisfacă nevoile societăţii tot mai crescânde.
5. TRASATURI CARACTERISTICI ALE EVAZIUNII FISCALE PRACTICATA DE

SOCIETATI COMERCIALE CU CAPITAL MAJORITAR DE STAT
În ultimii 20 de ani cea mai mare parte a societăţilor comerciale de stat din ţara
noastră a fost privatizată. Cu toate acestea evaziunea fiscală nu este practicată în peri oada
actuală doar de firmele private, ci se manifestă şi în administrarea patrimoniului public şi
17
privat al statului. Astfel, printre cele mai numeroase abateri de la prevederile legale întâlnite
la societăţile cu capital de stat putem enumera:
1. Achiziţionarea de bunuri sau servicii fără organizarea de licitaţii sau cu organizarea unor
licitaţii formale fară respectarea prevederilor legale în domeniu. În urma acestor licitaţii firmele de
stat plătesc sume de câteva ori mai mari decât preţul pieţei, o bună parte din bani
întorcându-se în buzunarul directorilor unităţilor. În acest fel bugetul statului este grav
prejudiciat, anihilându-se toate eforturile Ministerului Finanţelor Publice de a colecta cât
mai eficient veniturile la bugetul statului.
2. Aplicarea incorectă, de către administratorii societăților comerciale cu capital integral sau
majoritar de stat şi regiilor autonome a prevederilor legale în ce priveşte asocierea pentru constituirea
de societăţi comerciale mixte sau de realizare a unor activităţi și obiective comune, în cazul regiilor
autonome. Concret, aceste abateri reprezintă:
✓ subevaluarea aportului societăţilor comerciale cu capital social de stat la constituirea
capitalului social al societăţilor comerciale nou înfiinţate;
✓ nevărsarea integrală şi la timp a capitalului social subscris de către asociaţi;
✓ participarea neechitabilă la repartizarea dividendelor;
✓ acordarea gratuită a unor spaţii şi avantaje materiale şi băneşti noilor societăţi
comerciale înfiinţate în detrimentul societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi al
regiilor autonome asociate; neîndeplinirea, de către administratorii societăţilor comerciale cu
capital majoritar de stat şi ai regiilor autonome, a obligaţiilor legale de a apăra drepturile
unităţilor pe care le reprezintă, în calitate de acţionari la noile societăţi comerciale înfiinţate.
3. Nerespectarea, de către administratorii societăţilor comerciale şi ai regiilor autonome, a
obligaţiilor ce le reveneau de a efectua inventarierea şi reevaluarea elementelor patrimoni ale, conform
prevederilor legale. S-au constatat la numeroase societăţi comerciale şi regii autonome,
subevaluări de patrimoniu şi de capital social care au avut loc, în principal, prin:
✓ necuprinderea în operaţiunea de reevaluare a tuturor elementelor patrimoniale
prevăzute de lege;
✓ stabilirea incorectă a gradului de uzură fizică a unor mijloace fixe;
18
✓ scoaterea din evidenţa contabilă şi din patrimoniu a unor mijloace fixe, fără ca ele să
fie casate efectiv, multe din acestea aflându-se în funcţiune la data controlului;
✓ nereevaluarea unor investiţii puse în funcţiune, dar pentru care nu s -au întocmit
actele de înregistrare în evidenţă ca mijloace fixe;
✓ necuprinderea în acţiunea de reevaluare a investiţiilor în curs de execuţie;
✓ utilizarea unor indici de actualizare sau a unor preţuri inferioare celor legal stabilite;
✓ înregistrarea eronată a rezultatelor reevaluării.
4. Nerespectarea normelor legale de către administratorii de societăți comerciale de stat şi regii
autonome privind stabilirea preţurilor de vânzare a unor mijloace fixe şi active, precum şi a tarifelor
de dare în locaţie de gestiune sau închiriere a acestora.
Referitor la vânzările de mijloace fixe şi active s-au constatat numeroase abateri,
dintre care menţionăm:
✓ nerespectarea procedurilor legale de evaluare sau reevaluare a activelor şi mijloacelor
fixe, prin aceasta fiind subdimensionate preţurile de pornire a licitaţiilor, respectiv a celor de
negociere;
✓ neorganizarea de licitaţii sau ţinerea lor formală, prin nerespectarea procedurilor de
organizare şi desfăşurare;
✓ neîncasarea integrală sau la termenele contractuale a contravalorii activelor şi
mijloacelor fixe vândute;

✓ acordarea nelegală a unor facilităţi;
✓ folosirea sumelor rezultate din vânzarea unor active sau mijloace fixe în alte scopuri
decât cele stabilite prin lege;

✓ punerea la dispoziţie, gratuit, de spaţii şi capacităţi de producţie unor agenţi
economici cu capital social privat;

✓ subevaluarea chiriilor, a tarifului locaţiei sau a redevenţei;
✓ neincluderea în contracte de clauze asigurătorii care să permită renegocierea
preţurilor şi a redevenţelor, în funcţie de noile condiţii ale pieţei, nestabilirea termenelor de

plată a obligaţiilor şi a condiţiilor de reziliere a contractelor, iar în multe situații, cedarea
unor mijloace fară o bază contractuală.
19
5. Încălcarea normelor legale privind gestionarea bunurilor materiale şi băneşti aflate în
patrimoniul regiilor autonome şi al societăţilor comerciale cu capital social majoritar de stat prin:
✓ acordarea unor sume sau bunuri din patrimoniul propriu unor persoane fizice sau
persoane juridice cu capital social privat fără existenţa unor relaţii contractuale sau prin
depăşirea prevederilor din contractele încheiate şi fără a primi în schimb bunuri sau a se
returna sumele achitate;
✓ efectuarea de investiţii fară aprobarea consiliului de administraţie;
✓ achiziţionarea de utilaje şi instalaţii de pe piaţa externă, cu un grad avansat de uzură,
unele chiar neutilizabile; cumpărarea de la societăţi comerciale cu capital social privat a

unor bunuri la preţuri superioare celor practicate de producător şi în situaţia în care nu erau
necesare desfăşurării activităţii productive, etc.
6. Necalcularea, neevidenţierea sau determinarea incorectă a obligaţiilor de plată faţă de bugetul
de stat sau faţă de alte fonduri stabilite prin lege, având, în principal, ca urmări:
✓ diminuarea, fară temei legal, a profitului impozabil şi, în consecinţă, a impozitului pe
profit;
✓ necalcularea şi nevirarea impozitului pe salarii, a taxei pe valoarea adăugată şi a
accizelor;
✓ neconstituirea şi nevirarea fondurilor pentru asigurările sociale de stat şi a altor
fonduri speciale.
7. Falimentarea cu bună ştiinţă de către echipa managerială a societăţii în vedere cumpărării
acesteia ulterior la un preţ cât mai mic.
8. Înfiinţarea unor aşa zise "firme căpuşe" pe lângă societăţile comerciale cu capital de stat,
firme conduse de rude sau apropiaţi ai directorilor şi prin care se desface cu un adaos mare
producţia, sau prin care se realizeaza exportul, obţinându-se profituri substanţiale, în timp
ce unităţile de stat suferă pierderi.
Aşa cum am spus mai înainte, şi regiile autonome de interes local sau republican, în
această perioadă de tranziţie, încalcă legea, în urma verificărilor efectuate constatându-se
abateri referitoare la:
20
✓ schimbarea nelegală a destinaţiei creditelor bugetare între subdiviziunile clasificaţiei
bugetare, precum şi utilizarea creditelor aprobate pentru un exerciţiu bugetar la finanţarea
cheltuielilor altui exerciţiu bugetar;
✓ acordarea de subvenţii pentru acoperirea pierderilor, mai mari decât cele legale, în
special prin cuprinderea în calcul a unor costuri care nu privesc realizarea produselor şi a
serviciilor subvenţionate de la bugetul de stat;
✓ utilizarea subvenţiilor acordate regiilor autonome în alte scopuri decât cele prevăzute
prin lege.
Odată cu încheierea cât mai grabnică a procesului de privatizare, poate va dispărea în
mare măsură şi evaziunea fiscală practicată la nivelul societăţilor comerciale cu capital de
stat evitându-se astfel sustragerea unor importante sume de la bugetul statului.
6. EFECTELE FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALA
❖ Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscală

Bugetul de stat este un mijloc de asigurare a echilibrului general economic, precum şi
un mijloc de corectare a conjuncturii economice. Pentru a-şi putea, însă, îndeplini aceste
funcţii bugetul de stat are nevoie de un volum crescut şi sigur al veniturilor. Reglementarea
interzicerii şi pedepsirii fenomenului de evaziune fiscală a fost făcută din necesitatea
stabilirii şi încasării, în cuantumul şi la termenul prevăzut de lege, a impozitelor, taxelor şi
celorlalte venituri ale bugetului de stat.
Evaziunea fiscală este păgubitoare atât statului pentru că îl lipseşte de veniturile
necesare îndeplinirii atribuţiilor sale, cât şi contribuabilului prin aceea că totalul impozitelor
se distribuie pe o masă de venituri mai mică.
Existenţa fenomenului de evaziune fiscală poate determina diminuarea considerabilă
a veniturilor bugetului de stat, producând efecte atât asupra contribuabilului care îşi
respectă obligaţiile fiscale, cât şi asupra celui care nu îşi respectă obligaţiile fiscale.
21
În condiţiile unei presiuni fiscale ridicate, deci a unor cote de impozitare crescută,
există o mare diferenţă, în plan economic, între contribuabilii care îşi respectă obligaţiile
fiscale şi cei care nu fac acest lucru.
Contribuabilii care varsă la bugetul de stat o mare parte a veniturilor lor sub forma
impozitelor vor fi lipsiţi de mijloace financiare sau vor avea dificultăţi în a-şi continua
activitatea în bune condiţii.
Contribuabilii care nu îşi respectă obligaţiile fiscale prin neplata creanţelor bugetare
vor obţine anumite venituri care nu vor putea, însă, să urmeze cursul firesc în cadrul ciclului
economic, întrucât chiar dacă ei obţin o sumă de bani în plus, nu o vor putea folosi în
procesul economic licit. În acest fel veniturile nedeclarate vor ajunge într- un cont camuflat
din ţară sau din străinătate, sau vor duce la dezvoltarea economiei subterane, care nu face
altceva decât să mărească ponderea fenomenului de evaziune fiscală.
Afectarea bugetului de stat prin micşorarea veniturilor, şi datorită evaziunii fiscale,
face ca statul să nu mai poată acorda subvenţii şi facilităţi fiscale la timp sau în cota promisă,
ceea ce va afecta o serie de contribuabili care îndeplineau condiţiile pentru a primi
respectivele scutiri, eşalonări sau amânări.
❖ Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscală

Sistemul fiscal trebuie să caute întotdeauna să realizeze un compromis între
necesitatea veniturilor şi grija pentru echitate socială, respectiv pentru proporţionalitatea
plăţilor în funcţie de capacitatea fiecărui contribuabil.
Vegherea la respectarea echităţii sociale este foarte importantă, întrucât impozitele şi
taxele îl lovesc pe contribuabil într-unul din cele mai importante interese ale sale: interesul
bănesc. Din această cauză toţi contribuabilii sunt foarte sensibili în legătură cu orice neregulă
sau inechitate la care sunt supuşi în acest domeniu.
Astfel, s-a subliniat în literatura de specialitate, că în cazul în care un contribuabil
cinstit vede care sunt consecinţele cotelor mari de impozitare asupra activităţilor sale
economice, observând, în acelaşi timp, şi cât de bună este situaţia economică a unui
contribuabil care nu îşi plăteşte obligaţiile faţă de bugetul de stat, poate ajunge la concluzia
că este mai „profitabil” să aplice şi el metoda evaziunii fiscale. Acest raţionament este
22
declanşat de profunda inechitate pe care o resimte contribuabilul cinstit faţă de
contribuabilul evazionist, care „trăieşte mult mai bine”.
Inechitatea resimţită de contribuabili apare şi în situaţia în care statul român acordă o
serie de facilităţi investitorilor străini, cu intenţia de a dezvolta economia prin atragerea
capitalului străin. În astfel de situaţii investitorul român este într-un net dezavantaj faţă de
investitorul străin, care dispune de un volum mare de capital, de o experienţă crescută în
domeniul managementului economic, la care se adaugă şi avantajele fiscale acordate de
statul român; de aceea, într-o astfel de luptă economică, agenţii economici români nu au nici
o şansă de câştig.
Într-o societate în care ponderea fenomenului de evaziune fiscală este mare, acest
lucru se răsfrânge şi asupra nivelului de trai, determinând profunde sentimente de
inechitate socială, care, la rândul lor, pot determina multe alte efecte negative în societatea
respectivă. Un astfel de efect negativ, determinat de sentimentul de inechitate socială, este
reprezentat de scăderea drastică a încrederii contribuabilului în aut oritatea publică şi în
politica dusă de aceasta.
Fenomenul de evaziune fiscală, coroborat cu imposibilitatea statului de a-i face faţă,
este de natură a aduce serioase atingeri respectului populaţiei faţă de munca cinstită,
echitate şi justiţie, aceasta având grave consecinţe în plan psihologic şi social.
❖ Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscală

Fenomenul evaziunii fiscale este un important factor generator de inechitate socială,
de neîncredere a contribuabililor în puterile publice, generând, de asemenea, neîncredere în
puterile politice actuale.
Pe lângă mulţi alţi factori – sociali, economici, politici, la rândul său evaziunea fiscală
determină o neîncredere accentuată a cetăţenilor în puterile politice responsabile cu
guvernarea. Aceasta se datorează faptului că marea majoritate a contribuabililor sunt
cetăţeni cu drept de vot, ceea ce înseamnă că nemulţumirile acestora se pot uşor răsfrânge
asupra rezultatelor alegerilor.
23
Nemulţumirile cetăţenilor determinate de sentimentul inechităţii sociale şi economice,
amplificate de ponderea crescută a fenomenului de evaziune fiscală pot avea o influenţă
crescută asupra evoluţiei sistemului politic.
❖ Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra formării veniturilor

Efectele evaziunii fiscale asupra formării veniturilor statului sunt multiple, dacă
privim dincolo de consecinţa imediată şi directă a acesteia – diminuarea veniturilor statului,
având în vedere legătura profundă între veniturile statului şi modul în care orice stat
democratic îşi îndeplineşte funcţiile sale. O primă consecinţă a evaziunii fiscale este
diminuarea veniturilor statului, care, evident, va determina un buget mai mic ce nu va
permite statului să îşi îndeplinească funcţiile de bază.
Fenomenul de evaziune fiscală influenţează în mod negativ volumul veniturilor
statului prin două mecanisme:
✓ în mod direct prin intermediul faptelor de evaziune fiscală care privează direct
veniturile de la bugetul de stat prin neplata obligaţiilor fiscale prevăzute în legislaţia fiscală
în vigoare;
✓ în mod indirect prin determinarea administraţiei publice centrale de a majora cotele
de impozitare, aceasta ducând la mărirea presiunii fiscale, la rezistenţa contribuabililor la
plata impozitelor şi, deci, la apariţia fenomenului de evaziune fiscală, care, la rândul său,
generează un volum mai scăzut al veniturilor statului.
În literatura de specialitate s-a arătat că statul încasează impozite şi taxe în vederea
îndeplinirii unor obiective, cum ar fi realizarea bunăstării, a securităţii şi a justiţ iei sociale.
În cazul în care apare fenomenul de evaziune fiscală şi statul se confruntă cu o lipsă
acută a fondurilor financiare şi nu va putea lua ca măsură cu efect imediat decât creşterea
cotelor de impunere la impozitele deja existente sau, chiar, înfiinţarea de noi impozite,
creşterea cotelor de impozitare vor determina, la rândul lor, o creştere a presiunii fiscale. Iar
presiunea fiscală în creştere are ca principal efect creşterea rezistenţei la impozitare şi, deci,
apariţia fenomenului de evaziune fiscală.
24
Se produce, astfel, un cerc vicios din care se poate ieşi numai dacă se reduce
fenomenul de evaziune fiscală (pentru că reducerea evaziunii determină o creştere imediată
a volumului veniturilor statului), dar, în acelaşi timp, şi presiune fiscală.
De asemenea, necolectarea şi nevărsarea la timp a sumelor, ce revin bugetului de stat,
afectează în mod negativ execuţia bugetară, pentru că la nivelul veniturilor statului este
foarte important ca acestea să fie stabilite cât mai corect.
Dacă veniturile datorate bugetului nu sunt plătite la timp, ele nu mai sunt conforme
cu estimările care s-au făcut şi baza pe care s-a calculat nivelul cheltuielilor nu mai este
relevantă; toate acestea generează grave consecinţe determinând dezechilibrarea bugetul ui
de stat.
Dezechilibrele de la nivelul bugetului de stat sunt amplificate şi, uneori, chiar
generate de existenţa şi amploarea crescândă a fenomenului de evaziune fiscală, ceea ce
conduce la o îndeplinire incorectă a funcţiilor statului. În condiţiile unei economii de piaţă,
aflată în tranziţie şi fără baze economice solide, neîndeplinirea corectă şi completă a
funcţiilor sale de către stat determină o serie de efecte negative la nivel economic, social şi,
chiar, politic.
În momentul în care nevoia de bani a statului este satisfăcută, iar fondurile băneşti
sunt sigure şi venite la timp, este posibil a se lua chiar măsura reducerii cotelor de
impozitare.
7. Infractiunile de evaziune fiscala si pedepsele aplicate (conform prevederilor Legii

nr. 241/ 2005)
Art. 3
Constituie infracțiune și se pedepsește cu amenda de la 5.000 lei la 30.000 lei fapta

contribuabilului care, cu intenție, nu reface documentele de evidență contabilă distruse, în
termenul înscris în documentele de control, deși acesta putea să o facă.
25
Art. 4
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu

amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, dup ă ce a
fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Art. 5
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu

amendă împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condițiile
prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor
financiare, fiscale sau vamale.
Art. 6
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu

amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor
reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Art. 7
(1) Constituie infracțiune si se pedepseste cu închisoare de la 2 ani la 7 ani și

interzicerea unor drepturi punerea în circulație, fară drept, a timbrelor, banderolelor sau
formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
(2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 12 ani și
interzicerea unor drepturi, tipărirea sau punerea în circulație, cu stiință, de timbre,
banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
Art. 8

interzicerea unor drepturi, stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor,
26
taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fară drept, a unor sume de bani cu
titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate
bugetului general consolidat.
interzicerea unor drepturi, asocierea în vederea savârșirii faptei prevăzute la alin. (1).
(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) si (2) se pedepsește.
Art. 9
(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani

la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte
documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu
au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de
taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de
stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin
nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau
secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrainarea de către debitor ori de către terțe
persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură
fiscală și ale Codului de procedură penală.
(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de
100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege
și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.
27
(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de
500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege
și limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Cauze de nepedepsire și cauze de reducere a pedepselor
Art. 10
(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevazute de prezenta lege,
dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată,
învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de
lege pentru fapta săvârșita se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în
aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate
aplică pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de
până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă,
care se înregistrează în cazierul judiciar.
(2) Dispozițiile prevazute la alin. (1) nu se aplică dacă faptuitorul a mai savârșit o
infracțiune prevazută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru
care a beneficiat de prevederile alin. (1).
Art. 11
În cazul în care s-a savarsit o infracțiune prevazută de prezenta lege, luarea măsurilor
asiguratorii este obligatorie.
Art. 12
Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății

comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decazute din drepturi, persoanele care au fost
condamnate pentru infracțiunile prevazute de prezenta lege.
28
Dispoziții finale
Art. 13
(1) La data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare pentru

vreuna dintre infracțiunile prevazute de prezenta lege, instanța va comunica Oficiului
Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecatorești definitive.
(2) La primirea dispozitivului hotărârii judecătorești definitive de condamnare,
Oficiul Național al Registrului Comerțului va face mențiunile corespunzătoare în registrul
comerțului.
Art. 14
În cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza

evidențelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi
determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în conditiile Codului de
procedură fiscală.
BIBLIOGRAFIE:
• http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_prevenirii_evaziunii_fiscale.php;
• https://pdfcoffee.com - Szasz Melinda – “Drept financiar” – 2009;
• http://legislatie.just.ro - LEGE nr. 55 din 31 martie 2021;
• https://static.anaf.ro – Combaterea evaziunii si fraudei fiscale.
29
CUPRINS:
EVAZIUNEA FISCALA ............................................................................................................2
1. CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALA ..................................................................................2
2. CAUZELE EVAZIUNII FISCALE ...........................................................................................4
3. CONTRADICTIILE NOTIUNILOR DE EVAZIUNE FISCALA LEGALA (TOLERATA) SI EVAZIUNE FICALA

ILICITA (FRAUDA FISCALA) ....................................................................................................7
4. EVALUAREA PRINCIPALELOR FORME DE MANIFESTARE A EVAZIUNII FISCALE ......................... 10
5. TRASATURI CARACTERISTICI ALE EVAZIUNII FISCALE PRACTICATA DE SOCIETATI COMERCIALE CU

CAPITAL MAJORITAR DE STAT .............................................................................................. 17
6. EFECTELE FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALA .............................................................. 21
7. INFRACTIUNILE DE EVAZIUNE FISCALA SI PEDEPSELE APLICATE (CONFORM PREVEDERILOR LEGII

NR. 241/ 2005) ................................................................................................................. 25
Art. 3 ..................................................................................................................................................................................... 25
Art. 4 ..................................................................................................................................................................................... 26
Art. 5 ..................................................................................................................................................................................... 26
Art. 6 ..................................................................................................................................................................................... 26
Art. 7 ..................................................................................................................................................................................... 26
Art. 8 ..................................................................................................................................................................................... 26
Art. 9 ..................................................................................................................................................................................... 27
CAUZE DE NEPEDEPSIRE ȘI CAUZE DE REDUCERE A PEDEPSELOR ................................................ 28

Art. 10................................................................................................................................................................................... 28
Art. 11................................................................................................................................................................................... 28
Art. 12................................................................................................................................................................................... 28
DISPOZIȚII FINALE............................................................................................................. 29
Art. 13................................................................................................................................................................................... 29
Art. 14................................................................................................................................................................................... 29
BIBLIOGRAFIE:.................................................................................................................. 29
CUPRINS: ........................................................................................................................ 30
30

Proiect - DREPTUL AFACERILOR PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect - DREPTUL AFACERILOR PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Titu Maiorescu Facultatea de Finante- Banci, Contabilitate si

REALIZATOR PROIECT: Calin D. Nicoleta

1. CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALA

Evaziunea fiscală constituie la momentul prezent un fenomen economic și social

Natura omenească are totdeauna tendinţa să pună interesul general în urma

2. CAUZELE EVAZIUNII FISCALE

3. CONTRADICTIILE NOTIUNILOR DE EVAZIUNE FISCALA LEGALA

Evaziunea fiscală propriu-zisă sau frauda fiscală se săvârşeşte cu încălcarea flagrantă

4. EVALUAREA PRINCIPALELOR FORME DE MANIFESTARE A EVAZIUNII

În perioada actuală, evaziunea fiscală a căpătat dimensiuni alarmante, privând

c) încheierea unor contracte de prestări servicii între-un prestator - microîntreprindere

➢ Nefolosirea sau folosirea parţială a caselor de marcat fiscale, consecinţa fiind

✓ modificarea bazei de impozitare a accizelor în sensul micşorării îndeosebi la

5. TRASATURI CARACTERISTICI ALE EVAZIUNII FISCALE PRACTICATA DE

mijloacelor fixe vândute;

decât cele stabilite prin lege;

economici cu capital social privat;

✓ neincluderea în contracte de clauze asigurătorii care să permită renegocierea

preţurilor şi a redevenţelor, în funcţie de noile condiţii ale pieţei, nestabilirea termenelor de

✓ achiziţionarea de utilaje şi instalaţii de pe piaţa externă, cu un grad avansat de uzură,

unele chiar neutilizabile; cumpărarea de la societăţi comerciale cu capital social privat a

6. EFECTELE FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALA

❖ Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscală

❖ Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscală

❖ Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscală

❖ Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra formării veniturilor

7. Infractiunile de evaziune fiscala si pedepsele aplicate (conform prevederilor Legii

Constituie infracțiune și se pedepsește cu amenda de la 5.000 lei la 30.000 lei fapta

Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu

Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu

Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu

(1) Constituie infracțiune si se pedepseste cu închisoare de la 2 ani la 7 ani și

(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și

(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani

Cauze de nepedepsire și cauze de reducere a pedepselor

Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății

(1) La data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare pentru

În cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza

EVAZIUNEA FISCALA ............................................................................................................2

1. CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALA ..................................................................................2

2. CAUZELE EVAZIUNII FISCALE ...........................................................................................4

3. CONTRADICTIILE NOTIUNILOR DE EVAZIUNE FISCALA LEGALA (TOLERATA) SI EVAZIUNE FICALA

4. EVALUAREA PRINCIPALELOR FORME DE MANIFESTARE A EVAZIUNII FISCALE ......................... 10

5. TRASATURI CARACTERISTICI ALE EVAZIUNII FISCALE PRACTICATA DE SOCIETATI COMERCIALE CU

6. EFECTELE FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALA .............................................................. 21

7. INFRACTIUNILE DE EVAZIUNE FISCALA SI PEDEPSELE APLICATE (CONFORM PREVEDERILOR LEGII

CAUZE DE NEPEDEPSIRE ȘI CAUZE DE REDUCERE A PEDEPSELOR ................................................ 28

S-ar putea să vă placă și