Cursul nr. 1 Criminalitatea economico-financiara in Romania Criminalitatea economico financiara. Criminalitatea in domeniul economico-financiar a cunoscut o explozie fara precedent.

. Starea actuala o putem caracteriza ca prag al marii criminalitati intrucat prin infractiunile de evaziune fiscala , bancruta frauduloasa si la regimul contabilitatii se legitimeaza produsul crimei, infractiuni economice grave care, atunci cand devine o preocupare constanta a unor agenti economici, grupuri de interese sau persoane, afecteaza grav climatul de ordine economica. Contrabanda si infractiunile la regimul activitatilor de import export. - este infractiunea care a cunoscut cea mai dinamica evolutie - este suficient sa amintim cazul TIGARETA I, II, III, cazul V.M.I., cetatean cu dubla cetatenie, cipriota si libaneza; Zaher Iskandarani, Muja Marcelinii, s.a. Coruptia. Cazurile VEGA si PETROTEL au dovedit fara putinta de tagada ca directorii generali ai celor doua rafinarii, impreuna cu alte persoane din conducere au acceptat importante sume de bani in lei si valuta pentru aprobarea aprovizionarii preferentiale a unor societati comerciale patronate de infractori verosi si au creat prin societatile comerciale private, favorizate, adevarate monopoluri in aprovizionarea si desfacerea materiilor prime si produselor finite apartinand rafinariilor Criminalitatea financiar bancara. Sistemul financiar bancar dupa 1995, a fost marcat puternic de starea de criza evidenta determinata de lipsa de lichiditati ca urmare a unor activitati anterioare derulate cu incalcarea oricaror norme de prudentialitate, fiind acordate credite uriase, fara garantii sau cu garantii neimportante din punct de vedere economic la care se adauga ritmul mare al inflatiei, starile de faliment in care au fost si sunt CreditBank, Dacia Felix, Bancorex, Albina si in mare dificultate Columna, Banca Agricola, s.a. Toate aceste considerente care au determinat in mod hotarator caracterizarea economiei romanesti ca fiind de tip nebancar au fost analizate permanent, rezultand grave acte de indisciplina financiara, abuzuri, o elementara lipsa de control gestionar si de operatori s.a. ceea ce a permis infractorilor din banca si din afara ei sa obtina profituri uriase, iar sumele, de ordinul sutelor de miliarde, sa fie reinvestite in interesul lor, cea mai mare parte fiind ilegal transferat in valuta si scoasa din tara.
1

Fraude in domeniul privatizarii. Maniera ilegala, infractionala in care proprietatea publica a fost administrata sub obladuirea directa a Fondului Proprietatii de Stat , care detine 70% din actiunile unei societati publice este demonstrata de cazuistica rezolvata pana in prezent. De notorietate sunt cazurile I.M.G.B. vanduta cu 500.000 dolari si CICO cu 12 milioane de dolari in cont. Dictionarul Oxford defineste evaziunea fiscala ca fiind minimizarea obligatiilor fiscale in mod legal si prin mijloace de dezvaluire deplina fata de autoritatile fiscale; aranjamentul afacerilor financiare in scopul reducerii obligatiilor , in cadrul legii. Aceeasi sursa defineste frauda fiscala ca fiind minimizarea obligatiilor fiscale, ilegal, de obicei prin a nu dezvalui ca are obligatia platii unei taxe sau impozit sau prin furnizarea de informatii false catre autoritati. Def. Legea privind combaterea evaziunii fiscale, numarul 87/1994 defineste evaziunea fiscala ca fiind sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare, de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine. In economia de piata, organele fiscale se confrunta cu un fenomen evazionist ce ia proportii de masa din cauza tentatiei de a fi sustrase de sub incidenta legii venituri impozabile cat mai substantiale. Proliferarea faptelor ilegale, indeosebi a celor din domeniul economicfinanciar este o consecinta a unor imperfectiuni ale legislatiei sau a lipsei unor reglementari. Dimensiunile carentelor legislative sunt evidentiate sub forma inmultirii cazurilor de contrabanda, incorectitudine financiara, etc.. Evaziunea fiscala nu este numai imaginea fiscalitatii, ci si a climatului politic si social, specificului national si chiar, a celui religios. Generalizarea fenomenului la scara planetara tine de conditia umana, de sentimentul de confiscare a rezultatelor muncii fara a primi echivalentul in schimb sub alta forma (servicii publice). Exista o psihologie a contribuabilului de a nu plati niciodata decat ceea ce nu poate sa nu plateasca. Geografia internationala a fraudei demonstreaza raspandirea planetara a fenomenului care cuprinde toate tarile, fie ele puternic dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Vorbind despre raspandirea evaziunii fiscale in interiorul tarii noastre , desi nu sunt date publice riscam sa apreciem ca regiunea Bucuresti, cum de altfel este cazul si altor capitale de tari, este departe regiunea cu cele mai numeroase evaziuni fiscale. Ea este urmata de zonele de granita(mai ales

cele din vest ) si, apoi de orasele care au inregistrat un numar sporit de societati comerciale noi aparute, mai ales cu aport de capital strain. Explicatia acestei geografii a evaziunii fiscale consta in implantarea zonelor de productie si comert, comert datorat in buna masura importurilor. In ceea ce priveste dimensiunea celor provoaca fraude fiscale, toate studiile confirma faptul ca frauda este o functie inversa a veniturilor sau cifrei de afaceri. Ea este proportional mai importanta in cazul micilor contribuabili decat a celor mari. Micile intreprinderi recurg la frauda mai mult decat cele mari atat din cauza facilitatilor, cat si a necesitatii. Facilitatea este asigurata, adesea, de caracterul familial al afacerii. O intreprindere familiala beneficiaza de un secret al gestiunii sale de care nu beneficiaza marile intreprinderi. Un serviciu contabil important, asa cum au marile intreprinderi, da acestora transparenta si mareste prea mult riscurile de a pierde in cazul falsurilor contabile. Numai intreprinderile mici pot, deci, comite frauda fiscala intr-o securitate relativa cu atat mai mult cu cat rata anuala si frecventa verificarilor fiscale in randul acestora sunt mai reduse. Pentru micile firme, recurgerea la frauda fiscala este, in majoritatea cazurilor o necesitate. Datorita ratei de rentabilitate aflata de multe ori la limita, pentru a-si mentine echilibrul fragil, sustragerea de la plata impozitelor e o supapa de salvare. Frauda fiscala este aproape un element de activ al micilor intreprinderi sau o componenta majora a supravietuirii trezoreriei lor3. Raportul contribuabilului cu impozitele Impozitul este resimtit intodeauna ca o constrangere. Mai intai, sub forma declaratiei pe care trebuie sa o faca, la care se adauga costurile psihologice accesorii in cadrul carora complexitatea si instabilitatea textelor de lege ocupa un loc important. In al doilea rand, constrangerea se manifesta prin controalele fiscale. Pentru multi contribuabili, intreprinderi mici, comercianti, mestesugari, profesii libere independente, verificarea este considerata un calvar, mai ales in situatia in care nu exista o delimitare clara a atributiilor de control ale organelor din cadrul Ministerului Finantelor. Notiunea evaziunii fiscale Juristii romani de la inceputul secolului au fost preocupati de definirea evaziunii fiscale. Oreste Atanasiu considera evaziunea fiscala ca fiind reprezentata de totalitatea procedeelor licite si ilicite cu ajutorul carora cei interesati sustrag, total sau partial averea lor, obligatiile stabilite prin legile fiscale.
3

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste evaziunea fiscala ca fiind : sustragerea de la plata obligatiilor fiscale. Evaziunea fiscala e rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum si a unei neprevederi si nepriceperi a legiutorului a carui fiscalitate excesiva e tot atat de vinovata ca si cei care ii provoaca prin aceasta la evaziune. Clasificarea evaziunii fiscale Dupa modul in care se procedeaza in activitatea de evitare a reglementarilor fiscale se diferentiaza : evaziunea fiscala legala; evaziunea fiscala frauduloasa. In functie de criteriul cantitativ se distinge frauda artizanala si frauda industriala. Frauda fiscala artizanala are ca si caracteristica majora faptul ca este definita mai putin de modalitatile tehnice de realizare sau amploarea sustragerilor de impozite de la plata catre bugetul de stat, cat si de modul izolat, pe cont propriu de actiune al autorilor ei. Frauda artizanala este cea care se intalneste cotidian. Exemple de frauda fiscala artizanala sunt multiple, de la o banala diminuare a pretului real de vanzare a unui imobil sau importul de marfuri fara a fi declarate, pana la omiterea inregistrarii veniturilor in contabilitate sau majorarea cheltuielilor deductibile si munca la negru. Criteriul geografic delimiteaza evaziunea fiscala nationala de cea internationala. Modalitatile cele mai raspandite de fuga la nivel international din fata impozitelor sunt abstinenta si disimularea. Abstinenta este forma cea mai simpla si cea mai radicala a fugii de impozite. Descurajat de o presiune fiscala prea ridicata, contribuabilul se abtine sa produca, sa munceasca sau sa investeasca si se indreapta spre tari cu o fiscalitate mai redusa. Disimularea (ascunderea) materiei impozabile presupune nedeclararea veniturilor castigate in strainatate sau a averii situate acolo, contribuabilul dand informatii inexacte fiscului despre tot ceea ce trece in afara frontierelor nationale. Instrumentele de realizare a fraudei fiscale internationale se rezuma la trei tipuri de societati instalate in tarile de refugiu: holding-urile, societatile de baza si societatile fictive (sham companies). Societatile de baza sunt societatile care nu au o activitate economica proprie. Ele sunt create in tari cu o presiune fiscala redusa servind pentru administrarea beneficiilor comerciale si financiare realizate in alte tari de catre filialele din grupul fondator. Acest tip de societate se intalneste mai ales, in Elvetia, unde unele cantoane nu impoziteaza veniturile provenite din surse straine primite de
4

societatile cu domiciliul aici, atunci cand acestea sunt controlate de catre nerezidenti. Societatile fictive (paravan) au o existenta materiala mult mai neinsemnata. Ele au un scop dublu: fie sa stabileasca in tarile de refugiu profiturile realizate cu ocazia anumitor operatii, fie sa faca mai dificil controlul fiscal al contabilitatii diverselor intreprinderi din grup. Printre aceste societati se pot intalni : Societati de brevete in numele carora pot fi obtinute brevete care sunt apoi concesionate sau cedate; Societati auxiliare de servicii care factureaza la un pret majorat serviciile in mod real furnizate sau a serviciilor fictive. E cazul, in special, al societatilor privind studiul pietei sau a societatilor de publicitate; Trusturile care sunt o formula foarte utilizata in SUA. Evaziunea fiscala se clasifica de asemenea si dupa criteriul fiscal, criteriul material, si criteriul autorilor. Frauda fiscala formele de manifestare si consecintele economice si sociale. Infractiunile in domeniul fiscal poarta denumirea de evaziune fiscala frauduloasa sau frauda fiscala. Aceasta consta in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat. Pentru a exista o clasificare a fraudei fiscale trebuie admis ca exista diferite grade de frauda fiscala. Exista astfel, o distinctie clasica intre frauda fiscala administrativa si frauda fiscala penala. In timp ce prima este supusa doar penalitatilor fiscale, a doua suporta sanctiuni penale. O alta clasificare are la baza existenta sau inexistenta mijloacelor frauduloase pentru comiterea fraudei fiscale, distingandu-se frauda simpla si frauda complexa. In activitatea fiscala exista forme care se regasesc mai frecvent si de acelea trebuie sa se tina seama la cercetarea contabila: inregistrarile cu scopul de a micsora rezultatele; infiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive; trecerea de cifre nereale in registrele contabile; amortismente nereale si amortismente la supraevaluare; intocmirea de declaratii false; intocmirea de documente de plata fictive; vanzarea fara factura, emiterea de facturi fara vanzare efectiva; crearea de rezerve latente; nejustificarea cu documente reale a inregistrarilor;
5

trecerea in conturile personale a unor parti din beneficii; compensatii de conturi; reducerea cifrei de afaceri; nedeclararea sau diminuarea materiei impozabile rezultata din scaderea cifrei de afaceri prin inregistrarea in cheltuielile unitatii a unor cheltuieli personale ale patronilor ori inregistrarea de cheltuieli neefectuate in realitate; declararea de venituri impozabile inferioare celor reale; contabilizari de cheltuieli si facturi fictive; executarea de registre de evidenta duble, un exemplar real si altul fictiv; falsificarea bilantului. Dimensiunea evaziunii si fraudei fiscale difera de la o tara la alta in functie de legile si realitatile fiscale ale acestora. Spre exemplu, in Franta, frauda fiscala e estimata la 200 milioane franci(circa 3% din PIB.) din care numai 20% e recuperat de controlul fiscal. Evaziunea fiscala sau frauduloasa este consecinta unor situatii nefavorabile sau a unor fapte ilegale, printre care amintim: a. imperfectiunea legii, actele normative care reglementeaza taxele si impozitele nu sunt suficient de clare si cuprinzatoare; b. -lipsa de uniformitate a stabilirii si perceperii taxelor si impozitelor in activitatea organelor fiscale; c. conduita unor categorii de contribuabili care folosesc cele mai diverse mijloace de disimulare a materiei impozabile; d. lipsa de exigenta ori coruptia functionarilor publici in cadrul organelor fiscale.

Cursul nr. 2 Modalitati de manifestare ale evaziunii fiscale Modalitati generale Modalitatile cele mai utilizate pentru realizarea evaziunii fiscale pe diferite tipuri de impozite si taxe sunt: a. In cazul impozitului pe profit: - reducerea bazei de impozitare; neinregistrarea integrala a veniturilor realizate; transferul veniturilor impozabile la societatile nou create in cadrul aceluiasi grup; incadrarea eronata intentionata in perioada de scutire; b. Evaziunea fiscala la taxa pe valoarea adaugata: Aplicarea eronata a regimurilor deducerilor;
6

Necuprinderea unor operatii ce intra in sfera T.V.A. in baza de calcul; Neinregistrarea ca platitor la atingerea plafonului de 10 milioane lei anual, venit total; Neevidentierea si nevirarea T.V.A. aferenta avansurilor incasate de la clienti; Sustragerea de la plata TVA prin declararea unor importuri ca fiind temporare. b. In cazul accizelor: micsorarea bazei de impozitare; utilizarea unor cote inferioare celor reale; nedeclararea corecta a operatiunilor reale in cazul unor produse ale caror preturi erau purtatoare de accize (mai ales alcool). Intr-o alta abordare putem considera ca evaziunea fiscala se manifesta prin urmatoarele modalitati particulare: A. Neinregistrarea sau inregistrarea partiala a surselor de venit A1. Pentru agentii economici: I. Din domeniul productiei si prestatiilor de servicii: neinregistrarea intrarilor (materii prime, forta de munca, utilitati) si nici a iesirilor - produse si servicii comercializate fara documente. Consecintele evazioniste privesc urmatoarele venituri datorate statului: Impozitul pe profit aferent valorificarii produselor obtinute si neinregistrate; Impozitul pe dividendele neinregistrate; T.V.A. aferent venitului obtinut si neinregistrat; Accize (daca sunt produse purtatoare de accize); Contributia la asigurarile sociale si de sanatate aferente salariilor platite si neevidentiate; Contributia la fondurile de pensii pentru agricultori, in cazul produselor alimentare. II. Din domeniul comertului: neinregistrarea facturilor aferente; III. Din domeniul importului de produse si servicii: - Contrabanda cu produse din import neinregistrate la organele vamale determina nerealizarea veniturilor statului de forma: taxe vamale neachitate, T.V.A., comision vamal, accize (daca e cazul), impozitul pe profit aferent valorificarii acestor produse, taxa pentru drumuri in cazul importului de carburanti si mijloace auto. - Diminuarea valorii in vama a produselor importate prin falsificarea facturii originale a marfurilor importate. In cazul in care falsificarea facturii externe este facuta cu stiinta exportatorului, pentru a-si recupera diferenta exportatorul emite o a doua

factura pentru prestare de diverse servicii ( finantarea exportului, credite comerciale, consultanta, asistenta tehnica, management, prospectarea pietei etc.) pentru care nu se intocmeste declaratie vamala de import si nu se platesc taxe vamale. Daca falsificarea facturii nu se efectueaza cu stiinta exportatorului, recuperarea valorii reale a facturii se face, de obicei prin plata in cash, prin plata din conturile offshore - din afara tarii ori, adesea, prin compensarea cu alte operatii de export din Romania. A2. Pentru persoanele fizice autorizate sa exercite profesii aducatoare de venituri in domeniul productiei, comertului si serviciilor, o profesie libera (avocati, notari, experti, contabili, medici, arhitecti, profesori etc.) sau persoane fizice neautorizate (prin munca la negru, seviciile executate de meseriasi neautorizati, meditatii, consultatii medicale, consultanta juridica, contabila, financiara, comerciala etc.). Principalele consecinte evazioniste sunt reprezentate de neplata impozitului pe venit (salariu), contributia la asigurarile sociale si de sanatate. Firmele fantoma sau fictive inregistrate intr-un sediu fictiv sau mutarea sediului real intr-unul fictive. Sunt create in mod special pentru practicarea evaziunii fiscale (de obicei, pentru o singura afacere de anvergura, dupa care dispar). Constituirea de firme off shore in tari considerate paradisuri fiscale, care se incadreaza in asa numita evaziune fiscala legala. Firmele offshore sunt firme care efectueaza tranzactii cu precadere cu firme din strainatate, deci nu pot sa intre in contact cu agenti economici autohtoni. Evaziunea fiscala in acest mod se practica astfel: exportatorul efectueaza un export cu pretul diminuat; diferenta reala de pret este incasata in contul firmei off shore prin reexportul la adevarata valoare. Aceasta diferenta nu e impozitata in nici un fel in tara paradis fiscal, putand fi transferata in tara exportatoare, intr-un cont personal fara a plati nici un impozit pe venitul obtinut din acest export. In domeniul importului, productiei si comercializarii de titei si produse petroliere principalele metode utilizate in vederea sustragerii de la plata taxelor si impozitelor identificate sunt: infiintarea de societati comerciale in numele unor cetateni straini care parasesc teritoriul tarii, cu scopul de a fi utilizate drept verigi intermediare in circuitul comercial pentru acoperirea in fals a destinatiei finale a unui produs. Astfel, majoritatea produselor petroliere livrate din rafinarii ca derivate neaccizate (benzina de extractie, benzina COR, solvent aromat etc.) apar ulterior prin interpunerea societatii fantoma pe lantul economic documentar drept carburanti de tipul benzina premium si motorina care
8

sunt comercializati ca atare, desi in realitate au alti parametrii calitativi. Rolul firmei fantoma si al documentelor fiscale emise in numele ei consta in denaturarea verificarilor fiscale si conferirea aparentei de legalitate. In acest mod se realizeaza eludarea de la plata a accizelor, TVA, si impozitului pe profit, cat si substituirea de produse generatoare de efecte negative majore pentru autovehicule. Acest mod de operare a fost utilizat si in cazul comercializarii carburantilor aprovizionati din rafinarii, fara taxa speciala a drumurilor. In domeniul importului, productiei si comercializarii de alcool si bauturi alcoolice principala metoda utilizata de agentii economici evazionisti a fost pusa in practica prin sistemul cesionarilor de societati catre cetateni straini, coroborat cu specularea lacunelor legislative. In sfera prestarilor de servicii si constructii metoda clasica consta in procedeul prin care societatile din Romania inregistreaza in evidenta financiar contabila prestarile de servicii de la extern sau intern care ulterior nu mai pot fi cuantificate sau identificate fizic si material ( management, marketing, know-how, consulting etc.). In mare parte, societatile prestatoare fie sunt societati fantoma sau concesionate, in cazul prestatiilor efectuate de firme inmatriculate in tara, fie sunt firme inregistrate in strainatate, in localitati sau state cunoscute drept paradisuri fiscale. In realitate, aceste servicii nu sunt prestate ca atare, se emit documente in baza carora sunt majorate cheltuielile, se deduce ilegal TVA, sau in cazul importurilor are loc un transfer de valuta in afara tarii. De altfel, cea mai mare parte a valutei sustrasa circuitului economic real e transferata in afara Romaniei, nu in numerar la valiza, ci prin conturi bancare prin modalitati care speculeaza legislatia permisiva. In domeniul importurilor si exporturilor metoda folosita este interpunerea unei societati fantoma sau reala, dar cesionata ulterior, pe circuitul economic de comercializare la intern. Astfel, marfurile importate, subevaluate sunt vandute scriptic catre o societate fantoma la nivelul careia are loc reasezarea la valoarea de piata a pretului marfii si comercializarea ca atare catre un cumparator de buna credinta. Privind exportul, se manifesta doua forme de evaziune fiscala. In primul caz avem achizitii de marfuri la intern, exportate la preturi modice catre beneficiari externi localizati in paradisuri fiscale, unde are loc saltul de pret si recuperarea in valuta a diferentei pana la valoarea reala a exportului. Al doilea caz e situatia exporturilor oarbe, in sensul ca marfa exportata paraseste practic teritoriul tarii, fiind inlocuita cu produse de
9

calitate redusa. Astfel, societatea exportatoare beneficiaza de facilitati: cota zero TVA, impozit pe profit 5%. Beneficiarul strain emite o factura de prestari servicii externe prin care valuta se reintoarce in afara tarii, exportatorul roman majorandu-si artificial cheltuielile. Concomitent, marfa ramasa efectiv in tara este preluata de un cumparator de buna credinta care inregistreaza in contabilitate pe baza unei facturi apartinand unei societati fantoma. Este evident ca in toate cazurile descrise mai sus o componenta permisiva si chiar favorizanta a actelor de evaziune fiscala o reprezinta sistemul bancar, financiar- valutar si normele de reglementare a decontarilor. Atat timp cat decontarile in numerar insotesc permanent tranzactiile ilegale, sanctiunile fiind disproportionat de mici in raport cu valorile operatiunilor ilegale e dificil de contracarat fenomenul. Evaziunea cu ajutorul conturilor bancare O societate comerciala cu capital privat poate sa aiba deschise doua conturi la banci diferite. Deschiderea celui de-al doilea cont se face fara avizul sau instiintarea organelor fiscale sau a bancii la care s-a deschis primul cont. In acest context legal se pot savarsi cele mai mari fraude fiscale pe baza de documente legal intocmite cu ajutorul conturilor deschise la una din banci. Moduri de evaziune in contabilitate prin intermediul unor conturi Infiintarea de conturi pasive la care se gasesc alocate diverse rezerve, rezerve facute peste maximul prevazut de lege. Amortismente nelegale si amortismente la supraevaluari (ale valorii cladirilor, instalatiilor sau a numarului lor); Virarea in conturile personale a unor parti din beneficiu; Debitarea conturilor de rezultate si a cheltuielilor de exploatare cu sume fictive. De exemplu, materia prima folosita pentru o constructie proprie, salarii imaginare, ore suplimentare, ajutoare de familie sau se simuleaza pierderi accidentale, cum ar fi: furturi, demodare, etc. Omisiunea inregistrarii unei parti de beneficiu nu se inregistreaza dobanzile incasate, comisioanele primite, vanzarile facute, se omit incasari; Reducerea cifrei de afaceri prin operatii fictive: se simuleaza vanzarea cu pierderi si se trece suma printre debitori; Neintocmirea in toate cazurile a registrului de casa, a registrului aferent operatiilor de incasari si plati efectuate prin banca sau CEC. Supraevaluarea Supraevaluarea presupune plata unui pret mai mare catre furnizorul mijlocului fix si implicit cheltuieli anuale mai mari cu amortizarea pe toata durata normala de functionare, determinand diminuarea profitului si implicit
10

a dividendelor cuvenite actionarilor. Astfel, bugetul de stat nu mai incaseaza impozitul pe profit si pe dividende la niveluri reale. Pentru furnizor suprapretul creeaza un profit care urmeaza a fi impozitat corespunzator. Pentru a nu plati furnizorul va livra bunul catre beneficiar prin intermediul unor firme fantoma sau al unor persoane fizice, deseori prepusi ai beneficiarului. Astfel, diferenta de pret, dintre cel supraevaluat si cel real se regaseste in patrimoniul firmei fantoma sau al persoanei fizice care nu plateste nici un impozit pe profitul realizat. Metode de supraevaluare a cheltuielilor: trecerea pe costuri a contravalorii exagerate a unor servicii intermediare externe, prestate de firme offshore controlate de patronii firmei din tara (servicii de consultanta, management, marketing, know-how, achizitii de licente, marci, drepturi de autor, programe informatice, etc.) evaluarea consumurilor specifice de materii prime si materiale la preturi de intrare nereale, superioare celor de pe piata pe baza facturilor ce provin de la firme inexistente. folosirea in scopuri personale de catre patroni a unor bunuri ce apartin societatii comerciale si trecerea pe costuri a unor asemenea cheltuieli (folosirea autoturismului societatii, a calculatoarelor electronice, telefonului, xerox-ului, caselor de vacanta etc. ); efectuarea unor excursii care se deconteaza pe cheltuieli prezentand unele deconturi false; trecerea pe cheltuieli a unor penalitati comerciale (nedeductibile), nereale. Procedeul consta in inventarea unor contracte cu clauze penalizatoare in caz de neexecutie a platii unui bun sau serviciu. Procedeul creditarii de catre patroni a propriilor firme ce inregistreaza in mod constant pierderi este si o metoda de spalare a banilor a caror sursa este ilicita, provenind adesea, din economia subterana. Subevaluarea Subevaluarea consta in inregistrarea la intrare a unei parti din costul de achizitie, restul cheltuielilor efectuate cu procurarea, transportul, montaj se inregistreaza direct ca si cheltuielile de exploatare care sunt deductibile, conducand la diminuarea profitului, a dividendelor si a impozitelor aferente pentru anul de procurare. Totodata, se schimba si regimul de amortizare, in loc de amortizare standard-liniara se practica o amortizare accelerata, prin includerea pe costuri, in anul procurarii a diferentei dintre pretul real si cel subevaluat. Prin subevaluare se diminueaza si impozitele si taxele platite autoritatilor si care sunt cuprinse in pretul de achizitie: taxe vamale, comision vamal, accize, TVA etc.
11

Metode de subevaluare a valorii de intrare: a. pentru produsele din import: diferenta de pret se plateste sub forma serviciilor service, asistenta tehnica, know-how, management, marketing etc., servicii pentru care nu se platesc taxe vamale, accize, comision vamal etc., trecandu-se direct pe cheltuieli de exploatare. pretul din factura de import nu contine toate costurile de pe parcurs extern (cu toate ca prin contract se prevede clauza de livrare CIF.), precum :costul transportului extern, costul asigurarii bunurilor pe parcurs extern, cheltuielile de transbordare etc, care se factureaza distinct ca servicii. prezentarea unor certificate de origine din tari pentru care exista regim vamal preferential, taxele vamale nu se percep sau au nivel redus; schimbarea destinatiei legale, respectiv instrainarea lor pentru importul utilajelor pentru care inlesniri vamale ( aport la capitalul social al unor firme straine sau mixte, achizitii de utilaje pentru agricultura in regim leasing etc.); neincluderea in valoarea initiala a mijlocului fix a comisioanelor platite societatilor importatoare sau a dobanzii platite unor banci straine care au acordat credite necesare achizitiei din import. b. pentru produsele din tara , necuprinderea cheltuielilor: efectuate cu realizarea unor proiecte in cazul constructiilor sau al utilajelor ce necesita montaj; efectuate cu transportul si aprovizionarea utilajelor; cheltuielilor de montaj si asistenta tehnica acordate pana la punerea in functiune a mijloacelor fixe; dobanzile si comisioanele platite bancilor finantatoare; efectuarea de investitii pentru modernizarea mijloacelor fixe nereflectate in cresterea pretului acestora; Cursul nr.3 Piata neagra si economia subterana Economia subterana se defineste ca ansamblu al activitatilor economice desfasurate prin incalcarea normelor sociale si ale legislatiei economice, avand drept scop obtinerea unor venituri care nu pot fi controlate de stat. Activitatile cuprinse in sfera economiei subterane se grupeaza pe trei mari module: activitati nedeclarate (productia intreprinderilor clandestine, raportari reduse ale intreprinderilor, salariile, platile nedeclarate sau diminuate);

12

activitati delictuale (proxenetism si prostitutie, jocuri de noroc, coruptie care implica dare si luare de mita, fraude de asigurare, trafic de droguri, trafic de arme, falsificarea de insemne monetare); activitati frauduloase (munca la negru, evaziunea fiscala, trafic de forta de munca). Uniunea Europeana clasifica aceleasi activitati intr-un alt mod: activitati productive licite nedeclarate, ativitati nerecenzate la nivelul statului prin contabilitatea nationala (activitati casnice, munca benevola, activitati comunitare) si cele nedeclarate organelor fiscale (frauda si evaziunea fiscala, munca la negru, bacsisurile); activitati productive ilicite de bunuri si servicii (productie si comert cu marfuri contrafacute, droguri, trafic de arme, contrabanda etc.). Criteriile de identificare ale economiei subterane pot indica si gradul de extindere a economiei subterane: a. Existenta preturilor paralele: functionarea mai multor preturi de echilibru pentru acelasi bun sau serviciu (de exemplu, cursul valutar paralel cu cel al caselor de schimb); b. Functionarea pietelor paralele, desi nu exista preturi paralele, bunul sau serviciul respectiv se poate vinde si cumpara pe o piata paralela cu cea oficiala; c. Raportul dintre consumul curent si cel permanent (real si cel declarat); d. Distorsiuni atipice pe pieta reala (de bunuri si servicii, monetara, de capital, valutara, a muncii); e. Distorsiuni economice (sau efecte adverse) - acele fenomene care fac ca efectul asteptat al unor masuri guvernamentale sa nu se produca ( exemplu : cresterea pretului trebuie sa conduca la scaderea cererii pentru un bun cu cerere elastica; daca acest lucru nu se intampla este posibil ca piata neagra sa ofere bunul respectiv la pret mai mic); f. Distorsiuni ale de comportamentul agentilor economici iliciti.

Functiile economiei subterane Principalele functii sunt urmatoarele: Functia de semnalizare a alocarii resurselor - prin utilizarea unor resurse economice (materiale, financiare, de forta de munca), economia subterana transmite semnale (indeosebi prin intermediul preturilor paralele), cu privire la structura acestor resurse, nivelul si calitatea utilizarii lor. Functia de semnalizare a comportamentui economic se refera la efectele adverse ale economiei subterane asupra unor comportamente economice standard (exemplu: existenta unui surplus de masa monetara la populatie,
13

neinsotita de o crestere a cererii de valuta pe piata valutara, in conditiile in care se asteapta cresterea viitoare a cursului de schimb, indica in mod clar, functionarea pietei negre valutare; reducerea substantiala a indemnizatiei de somaj neurmata de cautarea unui loc de munca de catre someri indica functionarea unei piete informale a muncii etc. ); Functia de semnalizare a dinamicii preturilor pe piata: compensarile sau alinierile pe care economia subterana le realizeaza in raport cu economia oficiala indica pretul relativ real care poate fi mult diferit de pretul relativ oficial; Functia de cuantificare a costurilor, economia subterana calculeaza un fel de preturi care difera foarte mult fata de economia oficiala. Functia de absortie a unor socurilor economice economia subterana exploatand socurile si destabilizarile care se produc la nivelul economiei oficiale (maximizand profiturile); Functia de absorbtie a socurilor institutionale; Functia de umplere a golurilor economice economia subterana va exploata acele oportunitati care sunt ignorate de economia oficiala datorita ratei extrem de mare a profitului (ca urmare a evaziunii fiscale); Functia de lege ferenda: economia subterana constituie un izvor important de sugestii normative, organizationale, manageriale etc., tocmai prin exploatarea inconsistentelor institutionale sau a defectiunilor de economiei oficiale (inclusiv a coruptiei si birocratiei); Efectele economiei subterane Economia subterana poate determina urmatoarele tipuri de efecte : 1. Efecte asupra pietelor prin: - dezechilibrul cererii si ofertei pe pietele oficiale, prin cumparari de bunuri si servicii care nu reapar in oferta sau prin livrari de bunuri si servicii care nu au corespondent in cerere; dezechilibrul pietei muncii prin folosirea muncii la negru; crearea de piete paralele care conduc la realocari nejustificate de resurse (pentru cumparari, investitii sau productie). 2. Efecte asupra echilibrului real al economiei, prin influentarea comportamentului existent in domeniul consumului, economisire si investitii in special in sectorul privat. 3. Efecte asupra echilibrului monetar: prin preturile paralele la bunuri si servicii sau la cursul valutar; prin modificarea comportamentului de economisire si deturnarea unor mase monetare (in moneda nationala si in valuta);
14

crearea de efecte de asteptare si distorsiuni in ceea ce priveste rata inflatiei, rata dobanzii, cursul de shimb etc. 4. Efecte asupra balantei de plati externe; 5. Efecte asupra bugetului de stat. Dupa opinia unor specialisti ar fi 6 cauze principale care au generat economia paralela: vidul legislativ, confuzia legislativa, constrangerea administrativa excesiva, aplicarea defectuoasa a legislatiei, comportamentul fiscal abuziv, tendintele infractionale ale unor agenti economici

Munca la negru Specificul economic determina comportamentul cetatenilor, zonele subdezvoltate, perioadele de recesiune economica, tranzitia economica, reorientarile si remodelarile economice impun fortei de munca compromisuri importante pentru asigurarea subzistentei. In multe activitati subterane sunt folosite elemente ale fortei de munca bruta, slab salarizate, persoanele fara educatie, care intr-o anumita situatie ar putea da foarte putine relatii si ar avea credibilitate scazuta. La cealalta extrema se situeaza persoanele care avand instructie si capacitate intelectuala ridicata sunt dispuse, contra unor recompense pe masura, sa se implice in organizarea si desfasurarea unor activitati subterane. Consecintele acestui fenomen sunt diminuarea fondurilor de asigurari sociale, cat si pentru stat care va trebui sa aloce fonduri, inclusiv pentru asistenta sociala a multora din aceste persoane. Cifrele oficiale ajung sa fie deformate de economia subterana. Cei care au venituri la negru nu se mai duc sa se inregistreze ca someri. Realitatea din spatele cifrei somajului are efecte directe asupra incasarilor realizate de stat la buget din impozitul pe venit si salarii. Firmele fantoma Existenta unui nivel ridicat al economiei subterane este in primul rand rezultatul functionarii unor asemenea firme. Din experienta de pana acum, a rezultat ca marii specialisti in firme fantoma, sunt cetatenii straini, in special din lumea orientala. De altfel, imensele sume obtinute din economia
15

subterana sunt schimbate in valuta si transferate in strainatate, fara a exista o contraprestatie a acestor transferuri, conducand in felul acesta la dezechilibrarea si mai accentuata a balantei de plati. Firmele fantoma sunt principalii actori ai evaziunii fiscale, ai contrabandei, ai spalarii de bani si altor infractiuni ec financiare. Consecintele functionarii firmelor fantoma, insa se pot diferentia urmatoarele: a. consecinte fiscale - plata sarcinilor fiscale neachitate variaza de la impozite directe (impozitul pe profitul realizat, impozitul pe dividende, impozitul aferent salariilor platite) la impozite indirecte (taxa pe valoare adaugata, accize), precum si platile ce trebuiau facute lafondurile speciale sau prelevari de natura nefiscala precum: contributia pentru asigurari sociale, contributia pentru asigurari de sanatate, plata pensiei suplimentare etc. b. consecinte bugetare - prin nevirarea la bugetul statului a impozitelor si taxelor datorate, veniturile statului scad considerabil si se afecteaza intreaga populatie: invatamantul, sanatatea, cultura, apararea, ordinea publica, infrastructura, administratia, justitia etc. c. consecinte monetare, bancare si valutare - dimensiunea relatiilor dintre firmele fantoma face ca o mare cantitate de numerar sa circule, in paralel cu economia de la suprafata, care opereaza cu platile bancare prin virament. Obtinerea de importante sume neimpozabile poate conduce la presiuni artificiale asupra cursului de schimb al leului, deoarece firmele fantoma apar in avantaj (in privinta resurselor financiare) fata de firmele care operaza legal si care liciteaza in vederea obtinerii de valuta. Apare asadar o concurenta nelegala intre participantii la licitatia valutara. d. consecinte de politica macroeconomica - activitatile acestor firme nu se regasesc in documentele oficiale care stau la baza intocmirii diferitelor situatii statistice.Aceste statistici necuprinzand sectorul economiei subterane, vor reflecta deformat realitatea si deciziile de politica economica si sociala luate de guvern nu pot conduce la concluzii corecte. De exemplu, numarul real al somerilor nu corespunde realitatii si nici nivelul salariului minim pe economie; practicarea unor preturi de import mici duce la denaturarea balantei comerciale, al carui sold negativ nu corespunde realitatii. Asemenea preturi de import conduc la masuri eronate cu privire la protectia produselor romanesti in fata unei concurente neloiale. e. consecinte sociale si de siguranta nationala - pe langa acumularea unor averi fabuloase si afisarea unui stil de viata luxos, detinatorii unor asemenea sume de bani ii pot folosi in scopuri care pot atinge siguranta nationala prin: coruperea unor inalti functionari de stat pentru inlesnirea unor afaceri profitabile sau magistrati care sa nu-si faca datoria in cazul descoperirii unor
16

ilegalitati savarsite,finantarea unor partide politice sau politicieni, finantarea unor grupuri sau persoane din mass-media pentru a propaga interesele detinatorilor de capitaluri ilicite, finantarea unor organizatii nationaliste sau chiar teroriste. f. consecinte cu impact international functionarea firmelor fantoma reprezinta un fapt ilegal fata de tarile paradis fiscal unde firmele actioneaza la vedere, iar impozitele si taxele nu se platesc deloc ori nivelul acestora este foarte redus. Integerarea Romaniei in Uniunea Europeana impune luarea masurilor necesare pentru tinerea sub control a acestui fenomen si reducerea nivelului sau la un procent rezonabil, compatibil cu tarile din Europa occidentala. Aceasta implica atat perfectionarea legislatiei interne si luarea masurilor necesare aplicarii mai bune a acesteia, cat si o mai stransa colaborare zonala, continentala sau chiar mondiala.
Forme de criminalitate financiar-bancare, corelaii cu fenomenul globalizrii.

Unul din cele mai importante fenomene ale ultimilor ani a fost globalizarea crescnd a economiei mondiale si mai ales a pieii mondiale de capital. Globalizarea economiei a determinat expansiunea comerului mondial care s-a dezvoltat mai repede dect economia. Aceast deschidere fr precedent a creat condiii pentru o micarea nentrerupt a transferului banilor dintr-o ar in alta aproape fr nici un obstacol. n acest fel, imense sume de bani traverseaz frontierele n cutarea amplasamentului economic celui mai favorabil i cu cea mai ridicat rat a profitului. Globalizarea pieelor de capital are mai multe consecine favorabile: -tranferul capitalului din rile care doresc s aplice msuri politice de regularizare economic. -ajutor dat rilor cu economie n tranziie pentru integrarea lor n sistemul economic internaional. -reciclarea capitalului din rile cu excedent n conturile curente n cele cu deficit. Integrarea global este nsoit de cele mai multe ori i de ascensiunea unei doctrine politico-economice i anume a neoliberalismului. Teza fundamental a neoliberalismului, este urmtoarea: piaa este bun, intervenia statului este proast. In locul supravegherii statului, liberalizarea comerului i a circulaiei capitalului, precum i privatizarea firmelor de stat au fost metodele folosite de guvernele fidele capitalismului de pia i al organizaiilor internaionale n principal Banca Mondial, Fondul Monetar Internaional i Organizaia Mondial a Comerului, cu aceste instrumente se poart i n prezent lupta de eliberare a capitalului.
17

Dar, n afara beneficiilor poteniale ale acestei integrari economice fr precedent, intervin inevitabil i unele costuri. De exemplu, pe msur ce cresc libertatea i intensitatea micrilor bunurilor i volumul comerului traficanilor de droguri i contrabanditilor de arme le este tot mai uor s-i plaseze mrfurile n diferite ri. n ceea ce privete globalizarea pieelor de capital, un astfel de cost l reprezint micrile brute de capital, promovate de speculani n cutarea unor ctiguri mari i rapide. Globalizarea economiei nseamn din pcate i uurina de integrare n pieele de capital a elementelor criminale care i vor putea spla banii obinui din activiti ilegale. Fenomenul se repercuteaz negativ asupra sistemului financiar internaional, care este in pericol sa-i piard ncredearea public, existnd riscul a acestui fapt posibilitatea reducerii ritmului de cretere a economiei mondiale. Din aceasta cauz , pstrarea echilibrului i a sntii sistemului financiar mondial este extrem de important i constituie, fr ndoial, o condiie esenial n succesul integrrii economice. S-a demonstrat, i nu o dat, c efectele financiare se rsfrng asupra economicului i politicului. Daca sistemul financiar este vulnerabil la accidente este usor de imaginat ce seintampla cand pietele financiare ar trebui sa suporte atacuri directe din partea unor organizatii criminale, care isi pot permite sa angajeze cei mai buni specialisti si sa dispuna de cea mai inalta tehnologie in domeniu. De aceea este foarte important ca ansamblul de masuri,initiat siconsolidat de autoritatile de control din sistemul bancar de guvernare, precum si de organismele internationale ,sa nu aiba fisuri si sa ia in calcul cele mai terifiante scenarii.

Cursul nr. 4 Fenomenul de spalare a banilor Introducere si scurt istoric al fenomenului de spalare a banilor Acest termen de spalare a banilor a aparut pentru prima data si a inceput sa fie folosit in anii 1920 cand mafiotii americani Al Capone si Bugsy Moran au deschis spalatorii in Chicago pentru a-si spala banii murdari si ai reintroduce in afacerile legale ca bani onesti (banii care proveneau din activitati ilegale - jocuri de noroc, prostitutie, contrabanda, camata, extorcari de fonduri, santaj, vanzari de arme etc.).

18

Desi considerat anacronic, totusi si in zilele noastre, in acest scop inca se mai folosesc restaurantele, fast-food, societatile de asigurari si leasing, cazinourile si societatile comerciale care functioneaza in special cu mari sume in numerar. Actualmente insa, spalarea banilor nu mai este atat de simpla ca in vremea gangsterilor americani ci, este un proces economico-financiar complicat care parcurge mai multe etape si implica mai multe persoane si institutii, cu o succesiune de operatiuni economico-financiare de multe ori pe teritoriul a mai multor tari, folosindu-se scheme elaborate de reciclare a fondurilor. Necesitatea de a recicla sumele de bani obtinute in urma activitatilor ilicite decurge din necesitatea stringenta de a ascunde provenienta ilegala a acestora, si mai apoi dorinta de a reintroduce aceste capitaluri in economia legala, dandu-le o aparenta de onorabilitate. Spalarea banilor este practic un proces complex care transfera banii obtinuti dintr-o economia (subterana) in investitii curate din economia legala (aparenta). Cele doua faze majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea provenientei veniturilor ilicite si convertirea lor in bani curati, tocmai pentru a se disimula provenienta lor ilicita. Constienta de gravitatea acestui fenomen, comunitatea internationala a inceput studierea si ulterior incriminarea acestui proces in anii 80 ai secolului trecut. Conventia de la Viena a O.N.U. din anul 1988, a avut meritul de a fi printre primele acte de drept international care, defineste spalarea de bani. Potrivit acestui act juridic de drept international, spalarea banilor este definita drept conversia sau transferul de bunuri in scopul de a disimula sau deghiza originea ilicita a acestora. Aceast act normativ de drept international are meritul incontestabil de a incerca pentru prima data o definitie (fie chiar si relativ simplista) care sa explice modul de actiune si scopul operatiunilor de spalare a banilor. In timp, Conventia de la Viena a capatat o importanta cruciala nu doar pentru ca s-a constituit intr-un veritabil deschizator de drumuri dar si pentru ca, prin semnarea si ratificarea Conventiei de catre peste 100 de state ale lumii, aceasta a capatat, caracter de lege devenind practic unul din primele instrumente juridice folosite in lupta impotriva reciclarii de fonduri. Din punct de vedere economic reciclarea de fonduri, se poate defini astfel: ansamblul de tehnici si metode economice si financiare prin care fondurile sau alte rezultate economice obtinute in urma unor activitati economico-financiare ilicite, sunt separate de originea lor ilegala, incercaduse sa li se dea o provenienta legala in scopul final de a fi investite in economia legala.
19

Dar dincolo de complexitatea acestui fenomen, banii murdari sunt ca si apa (urmeaza calea care opune cea mai mica rezistenta), operatorii angajati in reciclarea de fonduri cautand permanent zone ale lumii unde sistemul juridic este cel mai permisiv, iar bancile sunt dispuse sa accepte fonduri fara sa puna prea multe intrebari. Astazi, termenul de reciclare a fondurilor este strans asociat cu traficul de stupefiante, jocurile de noroc, prostitutia, extorcarea, traficul international de fiinte umane, de armament, de opere de arta si alte asemenea activitati infractionale internationale. Schemele de spalare de bani sunt extrem de laborioase si complicate dar, datorita faptului ca sunt foarte profitabile, sunt atractive. In activitatile de spalare de bani, mecanismul financiar este pus in aplicare prin reprezentarea falsa a unor fapte. Astfel, prin inventarea unui contract civil de vanzare cumparare intre un infractor (proprietar al unui bun) si o companie care pare sa fie independenta de acesta, dar care in realitate a fost creata de proprietarul bunului doar pentru a da aparenta legala unei tranzactii exista numai pe hartie. Consiliul Comunitatii Europene in 1991 a definit intr-un mod mult mai complet notiunea juridica si economico-financiara a spalarii banilor. Astfel, spalarea de bani este considerata fapta ce vizeaza: - convertirea transferului de proprietate, cunoscand ca o astfel de proprietate este rezultatul unei activitati criminale, - ascunderea sau deghizarea naturii sursei proprietatii, stiind ca aceasta provine dintr-o activitate criminala sau din participarea la o astfel de activitate; - achizitia, posesia sau folosirea unei proprietati, cunoscand la momentul primirii, ca este rezultatul unei activitati criminale - participarea, asocierea si incercarea de comitere a faptelor, complicitatea, tainuirea, inlesnirea si sfatuirea privind infaptuirea oricarei actiuni mentionate in paragrafele anterioare. Trecerea la economia de piata in tara noastra, deschiderea economica si financiara fara precedent specifica acestui tip de economie, au condus in mod inerent la aparitia fenomenului de reciclare a fondurilor provenite din savarsirea de infractiuni si in Romania. Din acest motiv, a aparut necesitatea imperioasa de reglementare ferma a sistemul financiar-bancar national prin acte normative succesive. Astfel, Parlamentul Romaniei a adoptat pentru prima data in anul 1999 Legea numarul 21 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, iar apoi in anul 2002 Legea numarul 656 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, si, in fine in anul 2005 a fost adoptata cea mai recenta lege in acest
20

domeniu care practic aliniaza legislatia romana in domeniu la prevederile europene in materie de raciclare de fonduri. Fenomene financiar bancare care favorizeaza spalarea banilor. In lumea financiar-bancara contemporana, fenomenul spalarii banilor nu poate fi abordat si inteles decat analizandu-l in stransa corelatie cu intensificarea tranzactiilor financiare globale si cu investitiile de capital uriase care au loc astazi in economia mondiala. Piata mondiala contemporana implica zilnic tranzactii de sute de miliarde de euro, din care, in mod paradoxal, doar o mica parte (circa 10%) sunt in mod direct legate de comertul mondial. Marea parte a tranzactiilor care au loc pe piata mondiala contemporana sunt rezultatul speculatiilor financiare si a investitiilor pe termen scurt de multe ori sub adapostul anonimatului, capital care practic poate fi inclus in notiunea de capital speculativ. Cresterea accentuata a acestui gen de capital speculativ a fost favorizata in mod deosebit in ultimii ani de catre procesul de internationalizare al unor banci si consortii bancare, dezvoltarea fara precedent a burselor de valori si de marfuri, eliminarea restrictiilor si a controlului asupra investitiilor straine si impactul urias pe care l-a avut asupra sistemului bancar mondial tehnologia moderna de transmitere a informatiei. Aceasta internationalizare accentuata a sistemelor financiar-bancare nationale a condus la aparitia unor fenomene ca: evaziunea fiscala, exportul ilegal de capital, aparitia pietelor ilicite de marfuri si capital, dezvoltarea economiilor subterane, fraude financiare si bancare etc. Un indiciu serios al faptului ca circuitul mondial al tranzactiilor economice manifesta unele anomalii este faptul ca balanta globala de plati nu este zero asa cum teoretic ar trebui sa fie. Altfel spus, suma totala a bunurilor si serviciilor exportate la nivel mondial nu este egala cu suma totala a bunurilor si serviciilor importate. Fondul Monetar International a atras in repetate randuri atentia asupra faptului ca la nivel mondial au o tendinta ascendenta fenomene ca: circulatia fluxurilor ilegale de capital, dubla facturare a exporturilor si a platilor (si de catre beneficiar), evaziunea fiscala etc. Aceeasi institutie internationala a subliniat ca, potrivit unor studii recente, beneficiile nete obtinute la nivel mondial in urma diferitelor activitati economice si financiar bancare sunt de circa 500 de miliarde de dolari (adica aproximativ 2% din produsul intern brut obtinut de tarile lumii).

21

In lumea contemporana, globalizarea pietelor financiare a condus la o mobilitate extraordinara a fondurilor legale, fapt care a facilitat si circulatia libera a fondurilor provenite din activitati de crima organizata. Urmare a acestei globalizari si a procesului de dezvoltare si de integrare a pietelor lumii contemporane, s-a constatat o crestere spectaculoasa a masei de capital speculativ. Totodata, acest proces de dezvoltare si de integrare a pietelor nationale a favorizat si dezvoltarea pietelor ilicite. Aceasta dezvoltare a pietelor ilegale, in special in ultimele doua decenii, a condus si la o intensificare fara precedent a delincventei transnationale si a facut ca aceasta delincventa sa stabileasca legaturi cu institutii financiarbancare care se ocupa de gestionarea capitalurilor fara patrie. Din acest motiv, fondurile rezultate din activitati de crima organizata care sunt spalate prin intermediul institutiilor financiare, sunt de natura sa influenteze in mod semnificativ economiile unor anumite tari, in special cele slab dezvoltate economic. Un alt fenomen care contribuie in mod direct la intensificarea fenomenului de spalare de bani, il constituie activitatile economicofinanciare si sociale specifice economiilor subterane. Economia clandestina nu trebuie confundata cu crima organizata, fiind relativ diferita de activitatile specifice crimei organizate. Aceasta intrucat include totalitatea productiei si tranzactiilor financiar-bancare si comerciale legale, care nu sunt evidentiate in nici un mod in documentele oficiale si cele fiscale, in marea majoritate a cazurilor existand o organizare financiar-contabila ascunsa, care se face in dorinta de a evita impozitele si inregistrarile fiscale. Studii recente evidentiaza faptul ca la nivel mondial economia subterana detine o cota de 10-15 % din productia tarilor dezvoltate. Este evidenta in aceste conditii faptul ca economia subterana mondiala are un important rol in formarea volumului total de capital speculativ. La fel de evident este si faptul ca aceste fonduri obtinute in urma activitatilor desfasurate in cadrul economiei subterane trebuie sa fie reciclate prin fenomene specifice de spalari de bani. In fine, o alta sursa de capital speculativ o constituie exodul de capital din tarile lumii a treia. Acest exod de capital a inceput in anii 70, cand a existat o perioada in care lipsa unor materii prime si cresterea exploziva a preturilor a condus la afluxul unor fonduri foarte mari de valuta forte din tarile in curs de dezvoltare catre tarile dezvoltate. Apoi, in anii 80, in plan mondial, a existat tendinta cand principalele institutii financiar-bancare si de credit nu mai urmareau cu prioritate obtinerea de profituri maxime, ci acordarea unui volum cat mai mare de credite, in efortul lor de a acapara piata finaciarbancara internationala.

22

Pe fondul acestor tendinte o importanta parte a creditelor acordate lumii a treia, nu au fost nici investite si nici cheltuite pe plan local, ci returnate de catre clasa politica conducatoare a acestor tari, sub forma capitalurilor exportate ilegal, depuse in sistemele bancare ale tarilor dezvoltate. In consecinta, tarile dezvoltate au obtinut profituri duble in baza aceluiasi capital: in primul rand ca urmare a dobanzilor aferente imprumuturilor acordate si in al doilea rand prin intoarcerea acestor capitaluri sub forma unor depuneri personale in banci din tarile dezvoltate. Si fondurile mentionate mai sus au necesitat reciclare prin fenomene specifice de spalare de bani. Cursul nr. 5 Tendinte si mecanisme actuale in cadrul fenomenului de spalare a banilor Un raport al Organizatiei Natiunilor Unite defineste intr-un mod extrem de explicit actualele tendinte existente la nivelul pietei financiar-bancare internationale. Se constata astfel urmatoarele tendinte la nivel international: tendinta de dolarizare a pietei negre prin expansiunea fara precedent a dolarului american la nivel mondial ca mijloc de plata si schimb; tendinta generala de liberalizare in domeniul financiar-bancar, atat pe plan intern cat si pe plan extern, care se manifesta prin aparitia si dezvoltarea unor superinstitutii financiare care ofera o multitudine de servicii, si conduc la eliminarea barierelor in calea fluxurilor internationale de capital; dezvoltarea europietelor in care se prolifereaza serviciile la nivel global, inclusiv a centrelor off-shore si a paradisurilor fiscale protejate de reglementari stricte privin secretul operatiunilor; proliferarea jurisdictiilor care ofera o legislatie stricta in domeniul secretului financiar-bancar. Institutiile financiar-bancare ofera in ziua de astazi o gama diversificata de servicii depersonalizate (conturi numerice sau cu parola, tranzactii financiar-bancare la distanta prin intermediul internetului etc.); dezvoltarea deosebita a corporatiilor internationale de afaceri, care sunt de fapt societati cu raspundere limitata, utilizate in cele mai complicate scheme de spalare a banilor. Majoritatea tarilor in care sunt inregistrate aceste corporatii nu impun nici un fel de obligatii ale acestora catre guvernele locale. Exista unele tari unde unor astfel de corporatii nu li se pretinde declararea scopului sau obiectivului activitatilor desfasurate, sunt scutite de taxe pentru mari perioade de timp si nu sunt tinute sa declare
23

identitatea actionarilor si nici de a pastra evidentele asupra operatiunilor desfasurate pentru lungi perioade de timp; utilizarea masiva a cardurilor de credit sau de debit pentru depunerea sau retragerea de fonduri fara ca aceste operatiuni financiare sa fie evidentiate in vreun mod, atat timp cat conturile care alimenteaza cardurile sunt deschise in astfel de tari care sunt considerate paradisuri fiscale; relatia avocat - client caracterizata in intreaga lume printr-un desavarsit grad de confidentialitate, functioneaza ideal in cazurile de spalare de bani. Schemele utilizate pentru spalarea banilor sunt in mod intentionat complicate de situatiile in care sunt implicati mai multi avocati din mai multe tari in care cu certitudine cel putin una este gazda unui paradis fiscal; toate bancile, in calitatea lor de furnizoare a unor largi categorii de servicii vizand transferuri si imprumuturi de fonduri, sunt expuse riscului de a fi utilizate in procesul de spalare a banilor. Transferul electronic de fonduri creste gradul de expunere, prin faptul ca permite mutarea rapida a depozitelor cash intre diferite conturi si intre banci care se afla in tari diferite, cu legislatii diferite. Deseori, bancile sunt utilizate de gruparile crimei organizate care desfasoara activitati sub acoperirea unor firme paravan, efectuand operatiuni fictive de comert international, pentru a transfera banii dintr-o tara in alta, in cadrul unor scheme elaborate de spalare de bani; societatile de investitii contemporane sunt si ele expuse riscului de plasare a banilor murdari. Lichiditatea majoritatii instrumentelor de investitii este o trasatura care-i atrage pe cei dornici sa ascunda provenienta banilor, datorita usurintei cu care acestia isi pot transforma fondurile dintr-un produs financiar in altul, amestecand profiturile ilegale cu sumele de provenienta legala, care sunt reintegrate ulterior in circuitul economic legal. Aceste fenomene daunatoare economiei nationale persista pe fondul inconsecventei legislative si nedelimitarii clare a responsabilitatilor si competentelor agentiilor statului angajate in lupta impotriva reciclarii fondurilor, care fac practic imposibila disocierea operatiunilor legale de cele ilegale. Actualmente la nivel mondial, potrivit unei analize recente efectuate de Europol tind sa se generalizeze cateva principii de baza in spalarea banilor: Cel mai eficient mecanism de spalare a banilor este cel care imita modelele si comportamentele tranzactiilor legitime. Cu cat asemanarea cu acestea este mai mare, cu atat riscul descoperirii mecanismului de spalare a banilor este mai mic.

24

 Cu cat activitatile ilegale sunt mai bine integrate in economia legala, cu atat este mai redusa separarea lor institutionala si functionala si mai dificil de depistat spalarea banilor. Cu cat este mai scazut raportul dintre fluxurile ilegale fata de cele legale printr-o institutie economica, cu atat mai dificila va fi detectarea spalarii banilor. Cu cat este mai mare proportia serviciilor fata de bunuri fizice din orice economie, cu atat mai usor pot fi desfasurate operatiunile de spalare a banilor in acea economie. Cu cat structura economica de productie si distributie a bunurilor si serviciilor nonfinanciare este dominata mai mult de firme mici si persoane independente, cu atat este mai dificila separarea tranzactiilor legale de cele ilegale. Cu cat sunt mai mari facilitatile de utilizare a cecurilor, cartilor de credit si a altor instrumente de efectuare a tranzactiilor financiare ilegale, cu atat mai dificila este detectarea spalarii banilor. Cu cat este mai mic gradul de reglementare financiara a tranzactiilor legitime, cu atat este mai dificila urmarirea si neutralizarea circulatiei banilor murdari. Cu cat este mai scazut raportul dintre venitul castigat legal si cel ilegal care intra intr-o economie data, cu atat mai grea va fi separarea banilor legali de cei iliciti. Cu cat este mai mare progresul in domeniul serviciilor financiare, cu cat se dezvolta capacitatea institutiilor financiare multifunctionale si cu cat este mai redusa separarea institutionala a activitatilor financiare, cu atat mai dificila devine detectarea spalarii banilor. Cu cat se inrautateste contradictia curenta dintre operarea globala si reglementarea nationala a pietelor financiare, cu atat este mai dificila detectarea spalarii banilor. Este evident faptul ca exista o mare varietate de procedee disponibile pentru spalarea banilor, insa, tot atat de evident este faptul ca tehnicile folosite difera in functie de valoarea sumelor supuse operatiunilor de reciclare. Daca pentru capitalurile mici se folosesc de regula tehnici care nu implica exportul de capital, atunci cand este necesara reciclarea unor fonduri considerabile este obligatoriu sa se apeleze la operatori finaciar-bancari care se afla in diferite tari. Aceasta, datorita faptului ca se urmareste pe cat posibil un traseu cat mai lung si cat mai complicat, care sa duca practic la imposibilitatea depistarii traseului international al banilor. Schema de baza in cazul unor astfel de tehnici de spalare de bani este aceea de folosire a unor corporatii multinationale, a unui paradis fiscal sau a unei
25

tari unde secretul bancar asigura confidentialitatea asupra identitatii titularului de cont bancar. Astfel, inainte de a ajunge intr-o banca din Elvetia, Germania sau Statele Unite, banii proveniti din activitati de crima organizata cu siguranta vor trece prin una din tarile a caror jurisdictie face practic din aceasta un paradis fiscal. Capitalul supus reciclarii va poposi sub forma unui depozit intr-o tara ca Liberia, Insulele Cayman, Insulele Virgine, Panama etc., unde identitatea depunatorului este protejata de legile secretului operatiunilor bancare. Se va specula in acest fel avantajele oferite de catre secretul bancar si mai mult, de multe ori, se apeleaza la unele trusturi straine carora le este transmisa proprietatea bunurilor sau capitalurilor, produs al activitatilor ilicite, astfel incat eventualii creditori sau agentii ale statului implicate in lupta antimafia nu mai pot urmari in justitie aceste bunuri sau bani. In plus, si trusturile sunt protejate de catre aceasta lege a secretului sau pot fi capitalizate prin actiuni la purtator, astfel incat numele adevaratului proprietar nu apare in nici o evidenta oficiala. Persoana care este posesorul fizic al certificatelor de actiuni este proprietarul companiei respective, astfel incat capi ai mafiei putand fi proprietarii unor trusturi sau companii care aparent nu au nici un fel de legatura cu lumea interlopa. Pentru a complica si mai mult schema spalarii banilor, operatorii angajati in astfel de activitati pot apela la transferul de capital succesiv, iar din cand in cand transferul bancar se intrerupe prin ridicarea banilor in forma cash de la o banca si depunerea acestora la o alta banca, sau daca transferul bancar dintr-o tara in alta se face prin intermediul internetului, in conturi cu parola care sunt deschise de persoane a caror identitate nu se cunoaste. In aceasta complicata schema de spalarea a banilor fondurile supuse reciclarii se vor reintoarce in mod obligatoriu in tara de origine. Modalitatile prin care se va face repatrierea fondurilor reciclate sunt multiple, insa cele mai folosite sunt acelea sub forma unor actiuni imobiliare, castiguri la cazinou, venituri din afaceri legale etc. Astfel, spre exemplu, un operator angajat in spalarea banilor poate incheia un contract de vanzare-cumparare a unui imobil cu un investitor strain (care in realitate este el), investitor care detine mai multe companii straine. Pretul de vanzare-cumparare a acestui imobil este mult exagerat, iar banii astfel obtinuti se transforma intr-un castig licit in urma unei afaceri imobiliare de succes. In aceeasi maniera pot fi repatriate fonduri reciclate in urma comertului cu titlul de valoare, desi acest gen de tranzactii ofera posibilitatea
26

spalarii unor sume mai mici de bani. Se cumpara si se vinde valuta sau un pachet de actiuni intre companii aflate in tari diferite. Compania aflata in tara de origine a fondurilor va inregistra un profit substantial, iar cea din tara straina o pierdere echivalenta. Faptul ca tranzactiile economico-finaciare au loc in doua tari diferite exclude posibilitatea efectuarii unei verificari contabile a companiei straine, si prin urmare, operatiunea de spalare de bani poate scapa controlului autoritatilor unui singur stat. O alta modalitate destul de des intalnita in ziua de astazi este aceea a castigurilor in cazinouri. Fondurile supuse reciclarii sunt transferate telegrafic dintr-un cont bancar strain intr-un cazinou in tara de origine a fondurilor supuse reciclarii, cazinoul va plati banii sub forma de jetoane unui operator angajat in spalarea banilor. Apoi jetoanele sunt incasate, iar banii intra sub forma de ordin de plata sau cec bancar in posesia adevaratului proprietar al fondurilor. De asemenea, pentru repatrierea fondurilor reciclate se pot folosi activitatile economico-financiare curente, banii putand fi repatriati sub forma unor profituri legale obtinute in urma desfasurarii unor afaceri. In acest scop, de cele mai multe ori, se infiinteaza companii fictive in strainatate si apoi se desfasoara activitati economico-finaciare sau servicii fictive, intre aceasta firma si firma autohtona. Imprumuturile necesare desfasurarii activitatilor curente ale unei companii pot fi instrumente foarte eficiente de spalare a banilor. Banii obtinuti din activitati ilegale sunt in prima faza transferati in strainatate intro banca. Apoi, compania implicata in spalarea de bani solicita un aparent normal credit extern pentru retehnologizare sau extindere. Imprumutul trebuie apoi rambursat cu dobanda, si ciclul poate, teoretic, sa continue la nesfarsit, chiar cu posibilitatea amplificarii fondurilor supuse procesului de reciclare. O alta analiza intresanta in opinia mea este aceea a raportului dintre evaziunea fiscala si spalarea de bani. Categoric ca evaziunea fiscala este nu doar un izvor de bani negri dar si un fenomen favorizator al fenomenului de reciclare de fonduri. Desi in abordarile teoretice si practice, evaziunea fiscala este strans legata de procesul de spalare a banilor, totusi este important de precizat ca cele doua notiuni sunt totalmente diferite. Evaziunea fiscala presupune ca in urma desfasurarii unor activitati economico-financiare perfect legale, se impune ascunderea dimensiunii reale a profitului legal obtinut sau transformarea naturii acestui profit prin trecerea acestuia in categoria veniturilor neimpozabile.

27

Tot acest proces si activitatile economico-financiare aferente fac ca venitul legal obtinut sa treaca in sfera ilegalului. Spalarea banilor este un proces economico-financiar care se situeaza pe pozitii diametral opuse, in sensul ca profitul obtinut in mod ilegal, in urma desfasurarii unor activitati ilicite se doreste sa primeasca aparenta unor venituri legale. Din acest punct de vedere, persoanele implicate in evaziune fiscala evidentiaza in contabilitate venituri mult mai mici decat cele pe care le obtin in realitate, in timp ce operatorii implicati in activitati economico-financiare de spalare a banilor raporteaza cu regularitate profituri mult mai mari decat cele reale. Astfel, ca regula generala, societatile comerciale implicate in spalare de bani platesc taxe si impozite mult mai mari decat ar trebui sa plateasca in realitate. Practic, daca initial banii obtinuti din activitati ilicite nu figureaza in nici o inregistrare financiar-contabila, cand se trece la faza de reciclare a fondurilor, de introducere a acestora in economia legala se realizeaza o inregistrare contabila in mod voit supraevaluata, pentru a se disimula originea ilegala a acestor fonduri. Totusi, dincolo de unele asemanari in ceea ce priveste tehnicile folosite, pentru a eluda legea totusi, scopurile celor doua activitati ilegale sunt diametral opuse. Cursul nr. 6 Reciclarea fondurilor in Romania de astazi. Anii scursi dupa 1989 au adus cu sine o intensificare fara precedent a activitatilor financiar-bancare in Romania, insa din pacate aceasta crestere si dezvoltare a adus cu sine si multe probleme si dificultati. Spalarea banilor in economia romaneasca contemporana a capatat treptat dimensiunea unui adevarat fenomen social-economic. Daca in anii 1990-1992 spalarea banilor murdari abia isi facea simtita prezenta in economia si finantele romanesti care inca erau supercentralizate si controlul statului era extrem de riguros, treptat, ca urmare a liberalizarii pietei de capital, aparitiei si dezvoltarii bancilor private si ca urmare a vidului legislativ, foarte rapid, in cativa ani, spalarea banilor, folosindu-se circuitele bancare, a ajuns un fenomen care afecteaza in mod direct si de o maniera grava economia nationala a Romaniei de astazi. Dar este evident ca incercarea de a analiza si a aborda din punct de vedere teoretic problematica spalarii banilor nu se poate face decat in stransa legatura cu analiza economiei subterane si a criminalitatii organizate.

28

Potrivit unor studii recente in Romania de astazi, economia subterana reprezinta aproximativ 25% din produsul intern brut al tarii, fata de numai 15% cat este media la nivelul Uniunii Europene. In cei 15 ani scursi de la revolutia din 1989, evaziunea fiscala s-a manifestat preponderent in tara noastra in special in domeniul constructiilor, a operatiunilor de import-export, tranzactii cu produse petroliere, alcool, cafea, tigari si turism. Volumul evaziunii fiscale in Romania post-decembrista a crescut anual in mod constant. Un studiu efectuat de catre fosta Autoritate Nationala pentru Control (A.N.C.) arata ca evaziunea fiscala s-a ridicat in anul 2004 la un volum de circa doua miliarde de euro, insa o evaluare exacta a sumelor de bani care au fost sustrase obligatiei legale de impozitare este dificil de realizat. Specialistii in domeniu arata ca bugetul de stat trebuia sa fie cu circa 15% mai mare in anul 2004 insa, evaziunea fiscala a condus la aceasta reducere a volumului de bani publici cu repercursiuni din cele mai grave. Astfel, piata petrolului din Romania are o valoare estimata de circa 4 miliarde de euro. In anul 2004, evaziunea fiscala estimata de specialisti a fost de circa 600 de milioane de euro (reprezentative in acest sens fiind neaccizarea combustibilului la unele rafinarii particulare ca Vega, Astra sau Steaua Romana). O alta importanta sursa de evaziune fiscala o constituie contrabanda cu alcool. Principala forma de evaziune fiscala in acest domeniu o constituie sustragerea de la plata obligatiilor fiscale, prin neevidentierea corecta in contabilitate a operatiunilor economice desfasurate. Alte metode de acest gen folosite de catre evazionisti o constituie infiintarea si apoi cesionarea unor firme fantome care desfasoara o serie de activitati ilegale, distrugerea unor documente contabile, folosirea de evidente contabile duble sau a unor bilanturi contabile false.Trebuie subliniat ca acest fenomen de spalare de bani in Romania contemporana implica folosirea expertilor in materie de finante si banci care pot sa canalizeze in mod profesionist fondurile obtinute in urma activitatilor ilicite catre anumite institutii financiar-bancare sau in plasamente imobiliare unde interventia si controlul statului sunt reduse. Se constata ca intrarile masive de capital influenteaza cursurile de schimb si ratele dobanzilor sau chiar valoarea unor anumite fonduri de capital. Astfel, in Romania de astazi se poate constata o crestere exagerata a preturilor pamanturilor si caselor care, din punct de vedere economic, nu poate fi explicat. Cand cursul de schimb al monedei nationale este liber, spalarea unor sume mari de bani duce la o dilatare a bazei monetare a tarii si la o
29

apreciere a cursului de schimb, fapt ce incurajeaza foarte mult importurile si face ca balanta comerciala a tarii sa devina din ce in ce mai negativa. Iata de ce este necesar ca factorii de decizie ai tarii sa innaspreasca politica fiscala si legislativa din acest domeniu pentru a se neutraliza efectele negative ale fenomenului spalarii banilor. Aceasta in conditiile in care, in Romania de astazi, anumite organizatii criminale urmaresc spalarea unor mari sume de bani inclusiv prin coruperea unor legiuitori sau administratori care au atributiuni in domeniul financiarbancar. In Romania, actualmente, se spala anual circa 115 miliarde de dolari, arata un studiu recent intocmit de organizatia John Walker Crime Trends Analysis, tara noastra ocupand locul 7 intr-un clasament mondial suigeneris. Banii spalati prin sistemul financiar international au ajuns in ziua de astazi la sume fabuloase, de ordinul miilor de miliarde de dolari. Rapoarte de profil recente ale Fondului Monetar International arata ca la nivel mondial ar fi vorba de circa 2.000 de miliarde de dolari, dar daca se includ in aceste sume si banii aferenti alocati anual pentru functionarea agentiilor statului pentru prevenirea si combaterea reciclarii fondurilor, cifrele pot ajunge la 2.500 de miliarde de dolari, suma ce se apropie de circa zece la suta din P.I.B.-ul mondial. Potrivit raportului intocmit de catre John Walker Crime Trends Analysis, in topul primelor zece state care constituie surse de bani spalati se afla si tara noastra, unde totalul general al tranzactiilor financiar-bancare specifice operatorilor angajati in reciclare de fonduri ajunge la suma de 115 miliarde de dolari. Raportul arata ca primele zece tari implicate in reciclarea de fonduri la nivel mondial sunt: S.U.A. (1.300 de miliarde de dolari); Italia (150 de miliarde de dolari); Rusia (147 de miliarde de dolari); China (131 miliarde de dolari); Germania (128 de miliarde de dolari); Franta (124 de miliarde de dolari); Romania (115 miliarde de dolari); Canada (82 de miliarde de dolari); Marea Britanie (69 de miliarde de dolari); Hong Kong (63 de miliarde de dolari). Cifrele amintite arata oarecum nivelul si volumul criminalitatii la nivel mondial privite din perspectiva financiara, intrucat crima organizata trebuie privita si analizata in stransa corelatie cu efectele financiar-bancare ce le
30

produce. Activitatile ilegale specifice crimei organizate precum evaziunea fiscala, infractiunile economice, traficul cu fiinte vii, droguri, armament, pietre si metale pretioase, autoturisme de lux s.a.m.d. sunt generatoare de fonduri uriase care necesita o permanenta spalare. Operatorii angrenati in activitati de spalare de bani cheltuiesc anual fonduri uriase pentru razboiul permanent pe care il duc cu autoritatile fiscale, politia, parchetele si celelalte agentii guvernamentale angrenate in prevenirea si combaterea spalarii banilor murdari. In lupta cu autoritatile statului sunt folositi nu doar avocati si contabili, dar si bancheri, care pentru a spala banii obtinuti in urma activitatilor ilegale, folosesc scheme complicate pentru a fi imposibil de detectat si pentru a se asigura ca acestia intra in circuitul economiei legale. Unul dintre actorii cei mai importanti in aceast razboi sunt companiile off shore, care sunt infiintate tocmai pentru a oferi conturi anonime si banci fantoma pentru operatorii angajati in reciclarea de fonduri. Specific acestor companii off shore este faptul ca sunt folosite pe scara larga de catre institutii si societati atat in scopuri legale, cat si in scopuri ilegale. Fondurile provenite din activitati ilicite sunt transferati in mod succesiv dintr-un cont bancar al unei companii off shore in altul pana ajung in situatia de a fi albiti si apar ulterior pe piata legala sub diferite forme. Activitatile desfasurate de catre agentiile de stat pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen implica nu doar alocarea unor sume foarte mari pentru alocare de resurse umane si materiale, dar implica si cheltuieli substantiale pentru imbunatatirea sistemelor legislative si institutionale. In plan teoretic, sistemele financiar-bancare ale zilelor noastre sunt permanent supravegheate si platile neobisnuite sau depozitele, transferul surprinzator de fonduri transferuri repetate suspecte le vor permite bancilor sau institutiilor statului sa confiste fondurile provenite din activitati tipice crimei organizate. Bancile sunt cele care reactioneaza primele la aparitia unor indicii de spalare de bani, iar acestea la rindul lor anunta politia si parchetele care vor actiona in consecinta. In realitate insa, sistemul organizat de catre operatorii angajati in reciclari de fonduri, este deseori mai rapid decat sistemele de siguranta si capcanele organizate de catre agentiile statului, iar de globalizarea pietelor si internationalizarea pietelor de capital beneficiaza in primul rand reciclatorii de bani murdari. O analiza sumara a operatorilor angajati in spalarea banilor proveniti din activitati specifice crimei organizate evidentiaza faptul ca acestia, in principal, sunt: corporatii internationale, functionari guvernamentali si politicieni corupti, membri ai crimei organizate si functionari bancari.

31

Studiul amintit reliefeaza faptul ca este vorba de aprecieri estimative, ia in calcul valori de natura obiectiva, ca, de exemplu, produsul intern brut al tarilor supuse analizei. Este evidentiat faptul ca tarile mai sarace sunt susceptibile de a atrage bani negri, dar si tarile mai bogate, unde valoarea P.I.B.-ului pe cap de locuitor este ridicata, prezinta un risc ridicat de a fi supuse spalarii banilor negri. Potrivit raportului anual al Oficiului National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, in 2004, in Romania ar fi fost reciclate aproape 468 de milioane de euro. Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, in acelasi raport, arata ca intre 1999 si 2004, crima organizata nationala si transnationala, care au actionat pe teritoriul tarii noastre, au reciclat, in total, 3,5 miliarde de dolari proveniti din activitati ilegale.

32