Elementele impozitului

La introducerea impozitelor statul urmăreşte realizarea anumitor obiective financiare, economice şi

sociale. Pentru aceasta este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute şi respectate atât de
organele fiscale cât şi de contribuabili.
Drept urmare în legile prin care se instituie impozite şi taxe se precizează clar elementele tehnice ale
acestora.
Dintre acestea amintim:
1) Subiectul impozitului - este persoane fizică sau juridic obligată prin lege la plata acestuia. Astfel în
cazul impozitului pe venituri din salarii subiect este muncitorul sau funcţionarul, la impozitul pe
profit agenţii economici, la impozitul pe succesiuni moştenitorul sau moştenitorii etc.
Atât în literatura de specialitate cât şi în vorbirea curentă subiectul impozitului poartă denumirea de
contribuabil. Uneori impozitul datorat de un subiect este calculat/reţinut şi vărsat la buget de către o
altă persoană.
2) Suportătorul impozitului - este persoana care suportă efectiv impozitul. În mod normal subiectul
impozitului ar trebui să fie şi suportătorul real al acestuia. În realitate sunt însă frecvente cazurile în
care cele două elemente nu coincid. Aceasta deoarece sunt diverse căi şi mijloace de a transpune
impozitele plătite de unele persoane fizice şi juridice în sarcina altora. În aceste cazuri se ajunge ca în
final contribuabilul ce suportă efectiv impozitul să nu fie cel desemnat oficial prin lege.
3) Obiectul impunerii - reprezintă materia supusă impozitului. La impozitele directe obiectul
impunerii poate fi venitul sau averea. La impozitele indirecte obiectul impunerii poate fi produsul
tranzacţional, serviciul prestat, bunul importat sau exportat.
4) Sursa impozitului - arată din ce anume se plăteşte impozitul: din venituri sau din avere. În cazul
impozitului pe venit, obiectul impunerii coincide întotdeauna cu sursa. La impozitele pe avere însă
nu există mereu o astfel de coincidenţă pentru că acestea se plătesc de regulă din venitul produs de
averea respectivă şi numai rareori diminuează substanţa acesteia.
5) Unitatea de impunere - reprezintă mărimea fizică utilizată pentru evaluarea, cuantificarea
obiectului impozabil. Ca unitate de impunere putem menţiona: unitatea monetară la impozitul pe
venit, metrul pătrat la impozitul pe clădiri, litrul, kg, bucata la taxele de consumaţie etc.
6) Cota de impunere - reprezintă impozitul datorat la o unitatea de impunere. Cotele de impunere pot
fi fixe şi procentuale (proporţionale, progresiv şi regresive).
7) Asieta sau modul de aşezare a impozitului – reprezintă totalitatea măsurilor şi acţiunilor
întreprinse de organele competente ale satului în legătură cu fiecare subiect impozabil pentru
identificarea obiectului impunerii, dimensionarea sau evaluarea acestuia şi stabilirea cuantumului
impozitului.
8) Termenul de plată - reprezintă data până la care impozitul trebuie achitat statului,. Termenul de
plată poate fi sub forma unei date fixe sau a unui interval de timp. Neachitarea la termen a
obligaţiilor fiscale conduce pentru contribuabilul la suportarea de dobânzii şi penalităţii de
întârziere. În legislaţie se prevăd, de asemenea şi măsuri de executare silită.