Evaziunea Fiscala si combaterea ei

Faptele de sustragere de la impunere sau plata pentru impozite, taxe, contributii

datorate bugetului public au fost denumite in doctrina drept fapte de evaziune fiscala.

In literatura de specialitate este intalnita ideea unei sfere mai largi a notiunii de
evaziune fiscala, dacat cea care face obiectul dreptului, vorbindu-se de o evaziune fiscala
legala si de o evaziune fiscala frauduloasa.

Evaziunea fiscala legala, adica la adapostul legii, ar permite sustragerea de la

impunere a unei parti din materia impozabila far aca aceasta conduita sa fie considerata ca
o incalcare a legii. Astfel, in situatia reducerii impozitului ca urmare a scaderii din profitul
impozabil a cheltuielilor de sponsorizare, suntem in ipoteza evaziunii fiscale legale.

Evaziunea fiscala frauduloasa este realizata prin incalcarea dispozitiilor legale, iar
autorii faptelor respective sunt pasibili de raspunderea juridica contraventionala sau penala.

Actul normativ care reglementeaza combaterea evaziunii fiscale frauduloase este

Legea nr. 241/2005, care abroga vechea Lege.87/1994.

Legea nr. 241/2005, defineste evaziunea fiscala ca fiind sustragerea prin orice
mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume
datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului si asigurarilor sociale de stat si
bugetelor fondurilor speciale de catre persoane fizice si persoanelor juridice romane sau
straine, denumite contribuabili.

Pentru a preveni producerea faptelor de evaziune fiscala, Legea nr. 241/2005,

reglementeaza o serie de obligatii pentru contribuabili, cum sunt:

- efectuarea de activitati permanente sau temporare, generatoare de venituri

impozabile, poate avea loc numai in baza unei autorizatii emise de organul competent sau a
unui alt temei prevazut de lege;

- obligatia de declarare, la organul fiscal, in termen de 5 zile de la inregistrare a

actelor in legatura cu subunitatile constituite in succursale, filiale, puncte de lucru, depozite,
magazine si oricare alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri,
bancile si conturile in lei si in valuta, indiferent de locul unde functioneaza, in tara sau
strainatate;

- obligatia de a declara organului de control bunurile sau valorile impozabile

depozitate in alte locuri decat cele in care se desfasoara activitati producatoare de venituri;

- obligatia de evidentiere a veniturilor realizate si a cheltuielilor efectuate din

activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente legale;

- obligatia declararii cu sinceritate a veniturilor realizate, bunurile mobile si imobile

aflate in proprietate sau obtinute cu orice titlu legal, precum si alte valori care genereaza
titlul de creanta fiscala.

Atunci cand lgea nu prevede obligatia de depunere a declaratiei de impunere,

contribuabilii raspund de calcularea corecta a impozitelor si taxelor pe care trbuie sa le
verse la buget;

- obligatia de plata la termen a impozitelor sau taxelor datorate pentru veniturile sau
bunurile impozabile;

-obligatia de a permite efectuarea controlului si de a pune la dispozitia organelor de

control a tuturor documentelor contabile, a evidentelor si a oricaror alte elemente materiale
sau valorice solicitate, in vederea cunoasterii realitatii obiectelor sau surselor impozabile
sau taxabile.

Legea pentru combaterea evaziuniii fiscale, nr.241/2005, stabileste faptele care

constituie infractiuni sau contraventii de la prevederile acesteia.

Determinarea unor elemente din continutul faptelor calificate infractiuni se realizeaza

cu ajutorul altor acte normative, normele penale completandu-se cu normele de drept
financiar.

Sunt calificate infractiuni de catre Legea nr.241/2005 urmatoarele fapte:

- refuzul de a prezenta organelor legale de control documentele justificative si actele

de evidenta contabila, precum si bunurile materiale supuse impunerii in vederea stabilirii
obligatiilor bugetare;
 - neintocmirea, intocmirea incompleta sau necorespunzatoare de documente
primare sau de evidenta contabila, ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a
impiedica verificarile financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscala;

- sustragerea de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor datorate statului prin

neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii sau prin
exercitarea de activitati neautorizate, in scopul obtinerii de venituri;

- sustragerea de la plata obligatiilor fiscale, in intregime sau in parte, prin

nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a unei surse impozabile sau
taxabile, sau efectuarea oricaror alte operatiuni in acest scop;

- omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in acte contabile sau alte documente
legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori a diminua impozitul,
taxa sau contributia;

- organizarea si conducerea de evidente contabile duble, de catre conducatorul

unitatii sau alte persoane cu atributii financiar-contabile, ori alterarea sau distrugerea
memoriilor aparatelor de taxat, de marcaj, sau a altor mijloace de stocare a datelor, in
scopul diminuarii veniturilor supuse impozitarii, taxelor si a contributiilor;

- emiterea, distribuirea, cumpararea, completarea ori acceptarea cu stiinta de

documente false;

-declararea fictiva de contribuabili sau de imputernicitii acestora cu privire la sediul

unei societati comerciale sau la schimbarea acestuia, fara indeplinirea obligatiilor prevazute
de lege, in scopul sustragerii de la controlul fiscal.

Faptele de evaziune fiscala, de o gravitate mai redusa decat infractiunile, calificate

de legea 241/2005, drept contraventii sunt:

- nedeclararea, in termenul legal, de catre contribuabili, a veniturilor si bunurilor

supuse impozitelor, taxelor si contributiilor;
- neintocmirea la termen si conform prevederilor legale a documentelor primare si
contabile privind veniturile realizate de contribuabili;
- calcularea eronata a impozitelor, taxelor si a contributiilor, cu consecinta
diminuarii valorii creantei fiscale cuvenite statului;
 - neprezentarea de catre contribuabili, la cererea organului de control, a
documentelor justificative si contabile referitoare la modul in care au fost
indeplinite obligatiile fiscale;
- refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse
impozitelor si taxelor si a contributiilor care se realizeaza prin stopaj la sursa;
- nedepunerea actelor, situatiilor si a oricaror alte date in legatura cu activitatea
efectuata de catre unitatea si subunitatile de care raspund contribuabilii, cerute
de organele financiar-fiscale, in vederea cunoasterii realitatii financiar contabile,
din acea unitate sau subunitate, precum si utilizarea, in alte conditii decat cele
prevazute de lege, a documentelor cu regim special;
- neaducerea la indeplinire, la termen, a dispozitiilor date prin actul de control
incheiat de organele financiar-fiscale;
- neaducerea la indeplinire, la termen, a dispozitiilor date prin actul de control
incheiat de organele financiar-fiscale;
- neindeplinirea obligatiilor de declarare de catre contribuabil a locurilor in care isi
desfasoara activitatea si a oricaror schimbari intervenite cu privire la acestea;
- neonorarea de catre banci sau institutii financiare, in mod nejustificat, a titlurilor
de creanta fiscala emise de organele competente in vederea executarii silite a
impozitelor, taxelor si a contributiilor neachitate la termen, inclusiv a majorarilor
de intarziere;
Organele cu atributii de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor
prevazute de Legea 241/2005, sunt: organele de control financiar-fiscal din cadrul
Ministerului Finantelor Publice si din unitatile teritoriale subordonate, Garda Financiara si
alte organe de control imputernicite de lege.

Legea pentru combaterea evaziunii fiscale prevede ca in situatia in care ca urmare a

savarsirii unei infractiuni sau contraventii, nu se pot stabili, pe baza evidentelor
contribuabilului, impozitele, taxele si contributiile datorate, acestea vor fi detrminate de
organul de control prin estimare, utilizand in acest scop, orice documente si informatii
referitoare la activitatea si perioada desfasurata, inclusiv compararea cu activitati si cazuri
similare.

Cazierul Fiscal

Cazierul fiscal a fost gandit ca mijloc de evidenta si urmarire a disciplinei financiare a

contribuabililor in scopul prevenirii si combaterii evaziunii fiscale precum si in scopul intaririi
administrarii impozitelor si taxele datorate bugetului de stat; acesta reprezinta o evidenta
electronica a contribuabililor – persoane fizice sau juridice, asociati, actionari sau
reprezentanti legali ai persoanelor juridice – care au savarsit fapte sanctionate de legislatia
financiar-fiscala si vamala.

Cazierul fiscal este gestionat de Ministerul Finantelor Publice pe doua niveluri,

respectiv nivelul central in cadrul Directiei generale a tehnologiei informatiei, unde s-a
organizat cazierul fiscal national si nivelul teritorial, in cadrul fiecarei directii generale a
finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti precum si al Directiei generale de
administrare a marilor contribuabili din municipiul Bucuresti si din judetul Ilfov, in care se
tine evidenta contribuabililor care isi au domiciliul/sediul in judetul respectiv.

Faptele care se inscriu in cazierul fiscal

In cazierul fiscal se inscriu faptele sanctionate de legile financiare, vamale sau care
privesc disciplina financiara, inclusiv cele care privesc stabilirea si gestionarea impozitelor si
taxelor. In certificatul de cazier fiscal se inscriu numai faptele constatate prin acte
administrative asupra carora nu s-au exercitat in termenul legal caile de atac sau cele
asupra carora s-au pronuntat hotarari judecatoresti definitive/irevocabile.

In acest sens, Ministerul Finantelor Publice are obligatia sa organizeze o evidenta

separata, operativa pentru urmarire derularii fazelor procedurale prevazute de lege, pana la
ramanerea definitiva a documentelor prevazute la art.4 din O.G. nr.75/2001, datele acestea
fiind supuse secretului fiscal, potrivit legii.

Conform art.6 alin.(1), din ordonanta, inscrierea datelor prevazute la art.4 se face in
baza urmatoarelor documente:

a) extrasele de pe hotararile judecatoresti definitive, transmise de instantele

judecatoresti Ministerului Finantelor Publice;

b) extrasele de pe deciziile de solutionare a contestatiilor ramase definitive prin

neexercitare cailor de atac;

c) actele/documentele intocmite de organele fiscale si vamale din subordinea

Ministerului Finantelor Publice, ramase definitive, prin care se consemneaza datele si
informatiile prevazute la art.2 si 4;

d)actele ramase definitive ale altor organe competente sa constate faptele prevazute
la art.2 si sa aplice sanctiuni.