Tema 5 Controlul fiscal – aspecte teoretico-practice.

1. Formele controlului fiscal.

- Procedura de efectuare a controlului fiscal la oficiul organului fiscal sau al altui organ
cu atribuţii de administrare fiscal
- Procedura de efectuare a controlului fiscal la faţa locului
2. Metodele de efectuare a controlului fiscal.
3. Procedura de efectuare a verificării faptice
4. Procedura de efectuare a verificării documentare
5. Procedura de efectuare a verificării totale
6. Procedura de efectuare a verificării parţiale
7. Procedura de efectuare a verificării tematice
8. Procedura de efectuare a verificării operative
9. Procedura de efectuare a verificării prin contrapunere
10. Procedura de efectuare a cumpărăturii de control.
11. Particularităţile estimării obligaţiilor fiscal ca urmare a instituirii posturilor fiscal.
12. Actele controlului fiscal.
13. Contestarea actelor şi acţiunilor de control ale organului fiscal.

1. Formele controlului fiscal

1.1.Procedura de efectuare a controlului fiscal la oficiul organului fiscal sau al altui organ
cu atribuţii de administrare fiscală
Controlul fiscal cameral este o formă distinctă şi specifică a controlului fiscal. Totodată,
acesta este forma de bază (primordială) a controlului fiscal şi se efectuiază prin:
a) verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente
prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor
şi taxelor, a altor documente de care dispune Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuţii
de administrare fiscală;
b) verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale.1
În fond, scopul controlului fiscal cameral poate fi divizat în trei direcţii şi constă în:
1) constatarea erorilor şi omisiunilor admise la întocmirea dărilor de seamă fiscale
prezentate, prin verificarea corectitudinii întocmirii acestora şi compararea datelor incluse în
acestea cu datele din alte documente;
2) prevenirea, constatarea încălcărilor fiscale şi aplicarea după caz a răspunderii pentru
încălcarea legislaţiei fiscale;
3) selectarea convenţională a contribuabililor în scopul efectuării controlului fiscal la faţa
locului.
Din analiza prevederilor art. 215 din Codul fiscal al RM, pot fi delimitate următoarele
caracteristici ale controlul fiscal cameral:
a) este efectuat doar la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau la oficiului altui organ cu
atribuţii de administrare fiscală:
Aceasta rezultă din prevederile al. (2) art. 187 din Codul fiscal al RM, care prevede că
„contribuabilul este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat dări de seamă privind
impozitele, taxele, primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţiile de
asigurări sociale de stat obligatorii”. Totodată, este necesar de menţionat că evidenţa
(înregistarea fiscală) a subdiviziunilor2 (unităţilor) structurale fără personalitate juridică ale

1
A se vedea al. (1) din art. 215 Cod fiscal al RM
2
Conform prevederilor pct. 29) al art. 5 din Codul fiscal al RM, subdiviziunea este unitate structurală a
întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în
afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia
contribuabilului-persoană juridică amplasate în altă parte decât sediul său, este efectuată tot de
către sudviviziunea Serviciului Fiscal de Stat de la locul de evidenţă fiscală a întreprinderii de
bază. Prin urmare, controlul fiscal cameral în privinţa acestora se va efectua tot de către acest
organ ca urmare a prezentării de către întreprinderea de bază a dărilor de seamă fiscale pe aceste
subdiviziuni.3
b) constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale şi a altor
documente precum şi verificarea altor circumstanţece ţin de respectarea legislaţiei fiscale:
Din prevederile al. (1) al art. 215 din Codul fiscal, rezultă că obiectul controlului fiscal
cameral include atât verificarea dărilor de seamă fiscale cât şi a altor documente prezentate de
contribuabil.
Cu toate acestea, obiectul controlului fiscal cameral vizează în primul rînd verificarea
documentelor care corespund noţiunii de dare de seamă fiscală. Aceasta rezultă şi din
răspunderea distinctă prevăzută de codul fiscal pentru nerespectarea modului de întocmire şi
prezentare anume a dărilor de seamă fiscale.4
Legislaţia fiscală a R. Moldova include în categoria dărilor de seamă fiscală orice
declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sânt prezentate sau trebuie
să fie prezentate organului fiscal, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor,
majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor, inclusiv de către întreprinzătorul
individual şi gospodăria ţărănească (de fermier), ori privind alte fapte ce ţin de naşterea,
modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.5 De fapt, darea de seamă fiscală este un document
fiscal prevăzut de legislaţia fiscală care trebuie prezentat de către contribuabil în termenii
indicaţi expres de legislaţia fiscală pentru fiecare tip de impozit sau taxă şi pentru fiecare
perioadă fiscală prevăzută pentru aceste plăţi fiscale.6 Spre exemplu, declaraţia pe venit a
persoanei fizice sau juridice, declaraţia de T.V.A., calculul privind achitarea unei taxe locale,
nota de informare cu privire la reţinerea impozitului la sursa de plată etc. Prin urmare,
documentele care corespund noţiunii de dare de seamă fiscală (indiferent de denumirea lor), se
caracterizează prin faptul că forma acestora, modul de completare, termenul şi modalitatea de
prezentare sunt reglementate şi stabilite expres de legislaţia fiscală pentru fiecare tip de impozit
sau taxă. În acest context, dacă documentul nu corespunde noţiunii de dare de seamă fiscală,
atunci verificarea acestuia (în cadrul controlului fiscal cameral) va avea un caracter secundar şi
subsidiar faţă de verificarea dărilor de seamă fiscale. Verificarea camerală a acestor documente
se efectuiază de regulă doar în scopul confirmării sau infirmării datelor şi informaţiilor din
darile de seamă fiscale prezentate de contribuabil. Totodată, solicitarea de la contribuabil a
acestor documente (suplimentare) se face de către Serviciul Fiscal de Stat și/sau alt organ cu
atrubuții de administrare fiscală în caz de necesitate şi de regulă după prezentarea de către
contribuabil a dării de seamă fiscale, adică după momentul începerii în privinţa acestuia a
controlului fiscal cameral.
În categoria acestor documente se includ documentele de evidenţă cum ar fi cele
referitoare la operaţiuni economice efectuate (contracte, acorduri, acte de verificare etc), cele
referitoare la efectuarea plăţilor aferente acestor operaţiuni, inclusiv documente confirmative,

3
A se vedea al. (5) al art. 7 din Codul fiscal al RM
4
Răspunderea pentru nerespectarea modului de întocmite şi prezentare a dărilor de seamă fiscale este prevăzută
în mod distinct de art. 260 din Codul fiscal. Totodată, răspunderea prevăzută de al. (1) şi (5) din art. 253 din Codul
fiscal al RM se referă fie la împiedicarea în procesul efectuării controlului fiscal a activităţii Serviciului Fiscal de
Stat, inclusiv prin neprezentare de informaţii, explicaţii şi documente, fie pentru neexecutarea cerinţelor din citaţia
organului fiscal, care se exprimă fie prin neprezentarea contribuabilului citat, fie prin neprezentarea unor
documente suplimentare, (dacă această cerinţă a fost formulată în citaţie conform prevederilor art. 226 al. (1), (2)
şi al. (3) lit. a) – e) din Codul fiscal al RM). În tot cazul, răspunderea prevăzută de art. 253 Cod fiscal al RM nu se
referă la nerespectarea modului de întocmite şi prezentare a dărilor de seamă fiscale.
5
A se vedea pct. 9 şi 91 din art. 129 Cod fiscal al RM
6
A se vedea art. 187 al. (1) din Codul fiscal al RM
documentele de evidenţă contabilă (prevăzute în legislaţia privind evidenţa contabilă), dările de
seamă financiare, informaţiile, registrele contabile, titlurile de creanţă, datele contabile precum
şi orice alte documente justificative legate de activitatea contribuabilului.
Totodată menţionăm că obligaţia prezentării de către contribuabil a documentelor indicate
nu are un caracter absolut deoarece, în sensul al. (1) al art. 215 din Codul fiscal al RM, Serviciul
Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală este în drept să solicite doar
documentele care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor. Prin
urmare, în cazul în care documentul nu corespunde ca esenţă şi conţinut acestei condiţii,
considerăm că organul fiscal nu va fi în drept să-l solicite de la contribuabil.
Pe de altă parte, contribuabilul însuşi poate să decidă asupra tipului şi volumului de
documente suplimentare pe care le va prezenta şi pe care le va considera sufuciente pentru
confirmarea corectitudinii informaţiilor şi datelor din darile de seamă fiscale prezentate de el.
De asemenea, categoria de „alte documente” include şi:
a) documentele de care la momentul iniţierii controlului fiscal cameral organul fiscal deja
dispune. Aseste documente fie au fost obţinute de Serviciul Fiscal de Stat în momentul
înregistrării fiscale a contribuabilului (cele din dosarul personal al acestuia), fie au fost
prezentate ulterior de către contribuabil în procesul efectuării în privinţa acestuia de către
organul fiscal a altor controale camerale şi/sau la faţa locului;
b) documentele care au fost solicitate şi obţinute de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt
organ cu atribuţii de administrare fiscală de le terţi privind relaţiile lor cu contribuabilul
respectiv.
Conform prevederilor al. (1) art. 215 din Codul fiscal al RM, Serviciul Fiscal de Stat sau
alt organ cu atribuţii de administrare fiscală poate în cadrul controlului fiscal cameral să
procedeze la verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale. Obiectul
acestor verificări constă în confruntarea informaţiilor obţinute de către Serviciul Fiscal de Stat
sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală din alte surse de informaţii cu cele din dările
de seamă şi alte documente prezentate de contribuabil.
Acestea pot include:
a) verificarea în scopuri fiscale a unei tranzacţii concrete efectuată de către contribuabil;
b) verificarea altor persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin
metode, forme şi operaţiuni prevăzute de legislația fiscală inclusiv verificarea concomitentă a
acestora;
c) verificarea legalităţii solicitării restituirii din buget a unor sume (spre exemplu în cazul
rambursării sumelor TVA);
d) verificarea persoanelor fizice prin aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului
impozabil.7
c) pentru iniţierea şi efectuarea controlului fiscal cameral nu este necesară adoptarea
unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul:
Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu
funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor
lor de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat. Totodată,
contribuabilul nu este în mod special informat despre începutul efectuării controlului fiscal
cameral.

7
A se vedea art. 2261 - 22616din Codul fiscal. Totodată, controlul fiscal suplimentar la domiciliul persoanei fizice
prevăzut la alin.(17) art. 22617din Codul fiscal, se va efectua doar prin control fiscal la faţa locului şi în condiţiile
imperative prevăzite de norma indicată (cu acordul persoanei sau în temeiul unei Hotărâri judecătore şti). Prin
urmare, verificarea persoanelor fizice prin această modalitate de control (verificare indirectă) se efectuiază atât în
cadrul controlului fiscal cameral (faza verificării documentelor şi informaţiilor obţinute din alte surse) cât şi în
cadrul celui exercitat la faţa locului.
 Controlul fiscal cameral se efectuează în orele de program ale organului care exercită
controlul fiscal.
Momentul începerii controlului fiscal cameral în privinţa contribuabilului este data (ziua)
prezentării efective de către ultimul a dării de seamă fiscale, sau a altui document sau după caz,
ziua în care, la solicitarea organului fiscal, terţul a depus documentele care vizează
contribuabilul verificat. În acest caz, dacă ne referim doar la darea de seamă fiscală, nu are
importanţă faptul prezentării acesteia la termenul legal, cu depăşitea acestuia sau chiar înainte
de termenul legal stabilit. De fapt, normele de la al. (1) şi (2) din art. 215 Cod fiscal al RM nu
condiţionează şi raportează data începerii controlului fiscal cameral de faptul respectării sau
nerespectării de către contribuabil a termenului legal de prezentare a dării de seamă fiscale.
Modalitatea de prezentare şi de confirmare a recepţionării dărilor de seamă fiscale.
Darea de seamă fiscală se consideră prezentată la data la care Serviciul Fiscal de Stat sau
alt organ cu atribuţii de administrare fiscală o primeşte, dacă este întocmită în modul stabilit de
legislaţia fiscală şi dacă este perfectată în modul reglementat de Serviciul Fiscal de Stat.
În prezent, legislaţia fiscală prevede două modalităţi de prezentare a dărilor de seamă
fiscale:8
1) pe suport de hârtie;
2) în format electronic.
Darea de seamă fiscală se consideră prezentată la data la care Serviciul Fiscal de Stat o
primeşte, dacă este întocmită în modul stabilit de legislaţia fiscală şi dacă este perfectată în
modul reglementat de Serviciul Fiscal de Stat.
Darea de seamă fiscală se consideră recepţionată de Serviciul Fiscal de Stat în cazul în
care contribuabilul prezintă dovezi în acest sens: un exemplar de dare de seamă fiscală cu
menţiunea Serviciului Fiscal de Stat că a primit-o, o recipisă, eliberată de Serviciul Fiscal de
Stat, avizul poştal, o recipisă electronică de confirmare a acceptării acesteia în sistemul
informaţional al Serviciului Fiscal de Stat etc.
Etapele controlului fiscal cameral:
În procesul efectuării controlului fiscal cameral pot fi delimitate următoarele etape:
- verificarea prezentării tuturor darilor de seamă fiscale prevăzute de legislaţia fiscală
pentru fiecare impozit sau taxă (verificarea doar a faptului prezentării acestora, fără referinţă şi
raportare la termenii legali de prezentare);
- verificarea vizuală (formală) a corectitudinii întocmirii darilor de seamă fiscale
(completarea conformă şi completă a poziţiilor şi rândurilor, a perioadei fiscale, indicarea
codului fiscal şi denumirii contribuabilului, existenţa stampilelor şi semnăturilor persoanelor
autorizate ale contribuabilului etc.);
- verificarea aritmetică a informaţiilor şi datelor prezentate în cuprinsul dării de seamă
fiscale;
- verificarea prezentării în termenul legal stabilit a dării de seamă fiscale;
- verificarea corectitudinii aplicării cotelor de impunere şi a înlesnirilor (facilităţilor)
fiscale (dacă contribuabilul întemeiat a aplicat şi utilizat cota sau înlesnirea fiscală);
- verificarea corectitudinii determinării şi calculării bazei de impunere.
După cum s-a menţionat mai sus, contribuabilul nu este în mod special informat despre
începutul efectuării controlului fiscal cameral. Cu toate acestea, la relevarea unor erori şi/sau
contradicţii dintre indicatorii dărilor de seamă şi a documentelor prezentate, organul care a
efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată,
să modifice documentele respective în termenul stabilit.9 În acest caz, obiectul comunicării
poate viza urmăroarele aspecte:

Notă:
9
A se darea
vedea de
prevederile
seamă fiscală
al. (3),
se art.
prezintă
215 din
conform
Codulprevederilor
fiscalal RM art. 187 din Codul fiscal al RM
 1) la depistarea de către organul fiscal a unor erori si/sau omisiuni în darea de seamă
prezentată anterior de către contribuabil, organul care a efectuat controlul poate comunica
despre necesitatea prezentării de către contribuabil a dări de seamă fiscale corectate.10
Solicitarea de prezentare la iniţiativa organului care a efectuat controlul a dării de seamă
corectate, poate fi realizată doar dacă erorile și/sau omisiuni depistate în darea de seamă
prezentată au un caracter mecanic sau tehnic (spre exemplu lipsa semnăturilor și/sau ștampilei
contribuabilului, a codului fiscal a acestuia, a sumei de control etc.).
2) solicitarea de la contribuabil a unor documente suplimentare, a unor informaţii si
explicaţii care pot contribui la clarificarea contradicţiilor depistate între indicatorii dărilor de
seamă şi documentelor prezentate. Totodată, însăşi contribuabilul este în drept să prezinte (din
proprie iniţiativă) informaţii si explicaţii pe care le consideră pertinente şi oportune.
Controlul fiscal cameral se efectuiază prin următoarele metode: verificare documentară;
verificare parţială; verificare tematică; verificare prin contrapunere.
Totodată, în scopul realizării unor obiective ale controlului controlului fiscal cameral,
Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală este în drept să
contracteze sau antreneze specialişti, experţi, interpreţi calificaţi în domeniul solicitat pentru a
acorda asistenţa respectivă şi a contribui la clarificarea unor constatări fixate în procesul
controlului fiscal.
De regulă, în cadrul controlului fiscal cameral nu se întocmeşte Actul de control fiscal.
Cu toate acestea, legislaţia fiscală prevede doar un singur caz când în cadrul acestei forme de
control se întocmeşte Actului de control fiscal. Astfel, conform prevederilor art. 215 al. (4) din
Codul fiscal al RM, în cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul
controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali sau
persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală pot
întocmi actul de control fiscal, iar contribuabilul este obligat fie prin intermediul conducătorului
sau altui reprezentant al său, să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului
cu acesta.

- Procedura de efectuare a controlului fiscal la faţa locului

Controlul fiscal la faţa locului este cea mai complexă şi efectivă formă a controlului
fiscal.11 Acestă formă de control este direcţionată înspre depistarea încălcărilor legislaţiei
fiscale care nu au fost şi nu pot fi depistate în cadrul controlului fiscal cameral. 12 Controlul
fiscal la faţa locului are ca scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de către contribuabil
sau de o altă persoană supusă controlului, şi se efectuează la locurile aflării acestor persoane de
către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii
de administrare fiscală. Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei
Decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul (totodată, necesitatea efectuării
verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau
a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se
determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de
răspundere care efectuează controlul).

10
Conform prevederilor art. 188 din Codul fiscal, darea de seamă corectată poate fi depusă înainte sau la termenul
stabilit pentru prezentarea dării de seamă fiscale pe o anumită perioadă. Totodată, darea de seamă corectată nu va
fi luată în considerare şi, prin urmare, nu va modifica darea de seamă precedentă dacă a fost prezentată: 1) după
emiterea de către conducerea organului care exercită controlul a unei decizii scrise cu privire la iniţierea efectuării
unui control fiscal, al cărui obiect va fi şi darea de seamă prezentată greşit sau cu omisiuni; 2) pentru o perioadă
supusă unei verificări documentare sau după ea
11
Демин А. В., Налоговое право россии, Editura Universităţii din Krasnoiarsk, 2006, p. 216
12
Брызгалин А. В., Налоговые проверки. Виды, процедуры, ограничения. Editura Эксмо, Moskova, 2011, p.
43
 Contribuabilul, (inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său),
este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, şi să participe
la efectuarea lui. Controlul fiscal la faţa locului se efectuează în orele de program ale organului
care exercită controlul fiscal şi/sau cele ale contribuabilului.
La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte obligatoriu actul de control
fiscal. Contribuabilul este obligat să semneze Actul de control fiscal, chiar şi în cazul
dezacordului cu acesta. Totodată, în caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în
termen de până la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexând documentele pe
care se întemeiază dezacordul.
Durata controlului fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice.
Termenul respectiv se calculează din momentul aducerii la cunoştinţa contribuabilului a
deciziei de control. În cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal
poate să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze
controlul. Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata
efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă la ziua semnării actului
respectiv, inclusiv. Decizia de sistare se întocmeşte de asemenea în scris şi urmează a fi adusă
la cunoştinţa contribuabilului.
Mecanismului de sistare a controlul fiscal la faţa locului se fundamentează pe raţiunea că
în procesul efectuării acestuia pot să apară unele circimstanţe obiective de natură să împiedice
realizarea în termenul legal de 3 luni a tuturor obiectivelor controlului fiscal la faţa locului.13
Din prevederile art. 216 din Codul fiscal al RM rezultă că faptul solicitării şi prezentării
documentelor suplimentare constituie unul dintre cazurile de sistare a controlului fiscal la faţa
locului.14
Totodată, deşi le admite, art. 216 din Codul fiscal al RM nu prevede expres şi alte cazuri
de sistare, indicând doar că acestea trebuie să fie excepţionale. Concomitent, codul fiscal nu
prevede expres care sunt aceste cazuri excepţionale sau cel puţin care sunt criteriile posibile de
apreciere a caracterului excepţional al acestora.15
Considerăm că astfel de cazuri pot fi cele care ţin de obiectul controlului şi sunt de natură
să conducă la la imposibilitatea realizării pe moment a obiectivului şi scopului controlului
fiscal. Aprezierea lor se efectuiază de la caz la caz către conducerea Serviciului Fiscal de Stat
(spre exemplu necesitatea efectuării unei expertize complexe sau intervenirea unor cauze de
forţă majoră).
În ceea ce priveşte sistarea controlului la faţa locului pentru motivul solicitării şi
prezentării documentelor suplimentare, menţionăm că, deşi legislaţia fiscală nu prevede expres
lista şi natura documentelor, solicitarea cărora poate avea ca efect sistarea pe perioada
prezentării lor a acţiunilor de control, totuşi, din analiza prevederilor legislaţiei fiscale deducem
că poate fi spre exemplu vorba despre: primirea informaţiilor de la organele competente din alte

13
Брызгалин А. В., Налоговые проверки. Виды, процедуры, ограничения. Editura Эксмо, Moskova, 2011, p.
44
14
Totodată, conform art. 22615 din Codul fiscal al RM, sistarea controlului fiscal efectuat în privinţa persoanei
fizice în cadrul estimării prin medode indirecte a veniturilor acesteia se efectuiază la apariţia uneia din următoarele
condiţii care ţin de obiectul controlului: a) necesitatea obţinerii de la terţi a unor documente, informaţii, explicaţii
şi/sau probe suplimentare; b) solicitarea efectuării expertizei; c) solicitarea de la persoana fizică supusă verificării
a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare; d) solicitarea scrisă a persoanei fizice ca urmare
a apariţiei unei situaţii obiective, confirmate de organul fiscal, care duce la imposibilitatea continuării controlului
fiscal
15
Spre exemplu, în legislaţia fiscală ale altor state, cazurile excepţionale de prelungire a duratei controlului fiscal
la faţa locului pot fi: a) efectuarea controlului fiscal la contribuabilii mari, b) recepţionareai în timpul efectuării
controlului a unor informaţii de la organele de drept sau din alte surse care certifică încălcarea de către
contribuabilul verificat a legislaţiei fiscale, fapt care necesită o verificare suplimentară, c) intervenirea unor cazuri
de forţă majoră pe teritoriul unde se efectuiază controlul, d) neprezentarea de către contribuabilul verificat a
documentelor şi informaţiilor necesare pentru efectuarea controlului etc.
state referitoare la activitatea contribuabilului în acele state (al. (1), lit. t), art. 134 din Codul
fiscal al RM), primirea documentelor şi informaţiilor de la persoanele cu care contribuabilul
are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a se constata
autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate (al. (1), lit. b), art. 134 din Codul
fiscal al RM). Prin urmare, este vorba despre anumite documente, prezentarea cărora din motive
obiective necesită o perioadă extinsă de timp şi concomitent sunt absolut necesare pentru
realizarea obiectivului şi scopului controlului.
Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atât unul, cât şi
mai multe tipuri de impozite şi taxe. Totodata, în cursul unui an calendaristic se admite
efectuarea doar a unui singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite
şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra
urmatoarelor cazuri:
a) când controlul fiscal la faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau
lichidarea contribuabilului;
b) când după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale;
c) când acesta este o verificare prin contrapunere (adica control concomitent al
contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare
şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor
efectuate);
d) când controlul ţine de activitatea posturilor fiscale;
e) când controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor prevăzute la art.
131 al. (5) din Codul fiscal al RM (spre exemplu la solicitarea autorităţilor publice, autoritatilor
fiscale ale altor state etc.);
f) în legătură cu auditul activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior;
g) când necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea
fiscală sau în urma examinării contestaţiei.
Prin urmare, la intervenirea unuia dintre cazurile indicate, Serviciul Fiscal de Stat este în
drept să procedeze la efectuarea repetată a controlului fiscal la faţa locului asupra unora şi
aceloraşi impozite şi taxe pentru una şi aceiaşi perioadă fiscală din cadrul unui an calendaristic
care anterior a fost supusă controlului.

2. Metodele de efectuare a controlului fiscal.

Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului fiscal (sau altui organ cu atribuții
de administrare fiscală), poate fi efectuat prin urmatoarele metode:16
a) verificarea faptică;
b) verificarea documentară;
c) verificarea totală;
d) cerificarea parţială;
e) verificarea tematică;
f) verificarea operativă;
g) verificarea prin contrapunere;
Unele dintre metodele de control expuse sunt aplicate de catre Serviciul Fiscal de Stat
şi/sau de un alt organ cu atribuţii de administrare fiscală atât în cazul efectuarii controlului fiscal
cameral, cât şi al celui exercitat la faţa locului.

3. Procedura de efectuare a verificării faptice - se aplică în cazul controlului

fiscal la faţa locului şi constă în observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în

16
Art. 214 al. (3) din Codul fiscal al RM
cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului. Verificarea faptică are sarcina de a constata
situaţiile care nu sunt reflectate sau care nu rezultă din documente.

4. Procedura de efectuare a verificării documentare - se aplică atât în cazul controlului

fiscal cameral, cât şi al celui la faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale,
documentelor de evidenţă şi altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi
cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal.

5. Procedura de efectuare a verificării totale - se aplică în cazul controlului fiscal la faţa

locului asupra tuturor actelor şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile
şi de stingere a obligaţiilor fiscale în perioada de după ultimul control fiscal. Verificarea
totală este una documentară şi, în acelaşi timp, faptică a modului în care contribuabilul
execută legislaţia fiscală.

6. Procedura de efectuare a verificării parţiale - se aplică atât în cazul controlului fiscal

cameral, cât şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unor anumite
tipuri de obligaţii fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală
dintr-o anumită perioadă, verificîndu-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea
contribuabilului.

7. Procedura de efectuare a verificării tematice - se aplică atât în cazul controlului fiscal

cameral, cât şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip
de obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală,
verificîndu-se documentele sau activitatea contribuabilului.

8. Procedura de efectuare a verificării operative - se aplică în cazul controlului fiscal la faţa

locului, observându-se procesele economice şi financiare, actele şi operaţiunile aferente,
pentru a constata autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale.
Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau documentară. Dacă se
constată vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult
timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de control
fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.

9. Procedura de efectuare a verificării prin contrapunere - se aplică atât în cazul

controlului fiscal cameral, cât şi al celui la faţa locului şi constă în controlul concomitent al
contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice,
financiare şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a
operaţiunilor efectuate.
Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal
sunt determinate, şi în cadrul instrucţiunilor cu caracter intern ale Serviciului Fiscal de Stat
şi/sau altui organ cu atribuţii de administrare fiscală.

10. Procedura de efectuare a cumpărăturii de control.

Cumpărătura de control este o modalitate de control care se realizează prin metoda
verificării faptice şi are ca scop direct fixarea faptului realizării fără utilizarea maşinilor de casă
şi control cu memorie fiscală a mărfurilor sau serviciilor.
Cumpărătura de control este reglementată de art. 224 din Codul fiscal al RM şi tehnic se
realizează prin crearea artificială de către funcţionarul fiscal a situaţiei de procurare a bunurilor
materiale, de efectuare a comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără
scopul de a le achiziţiona (consuma) sau de a le comercializa. Cumpărătura de control poate fi
efectuată atât în monedă naţională, cît şi în valută străină.
Contribuabilul (reprezentantul său în persoana vînzătorului, casierului sau altei persoane
împuternicirile de a acţiona în numele contribuabilului la realizarea bunurilor materiale, la
primirea comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor, care rezultă din situaţia
sau din documente confirmative) este informat despre aplicarea cumpărăturii de control după
efectuarea acesteia.
Mijloacele băneşti, inclusiv valuta străină, obţinute de la comercializarea bunurilor
materiale, de la primirea comenzii de executare a lucrărilor şi a serviciilor urmează a fi restituite
funcţionarului fiscal care a efectuat cumpărătura de control. Bunurile materiale se restituie
contribuabilului.

11. Particularităţile estimării obligaţiilor fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscal.

Controlul fiscal la faţa locului se realizează şi prin instituirea şi funcţionarea posturilor
fiscale. Instituirea posturilor fiscale este o modalitate de control fiscal la faţa locului. Conform
prevederilor art. 146 din Codul fiscal al RM, postul fiscal se creează în scopul prevenirii şi
depistării cazurilor de încălcare fiscală, inclusiv a cazurilor de eschivare de la stingerea
obligaţiilor fiscale, precum şi în scopul exercitării altor atribuţii de administrare fiscală (spre
exemplu pentru estimarea veniturilor din vânzări).
Serviciul Fiscal de Stat hotărăşte asupra instituirii posturilor fiscale, stabileşte tipul şi
locul de amplasare, iar în cazul postului fiscal electronic – şi tehnologia de comunicare
electronică, aprobă Regulamentul privind funcţionarea posturilor fiscale. În cazul creării de
posturi fiscale în locuri publice proprietate publică, decizia se aduce la cunoştinţă organului
executiv al administraţiei publice locale. În cazul creării de posturi fiscale pe teritoriul unui
agent economic, acesta este obligat să asigure personalului lor accesul şi condiţiile necesare
exercitării atribuţiilor, precum şi condiţiile tehnice de instalare a echipamentelor electronice de
comunicare (în cazul instalării postului fiscal electronic).
În Ordinul SFS de instituire a postului fiscal se va indica:17
1) denumirea și codul fical al contribuabilului la care se instituie postul fiscal;
2) tipul postului fiscal;
3) subdiviziunile/adresele la care va funcționa postul fiscal;
4) termenul de funcţionare a postului fiscal;
5) direcția generală administrare fiscală, Direcția generală administrare contribuabili
mari, responsabilă de monitorizarea postului fiscal (DGAF/DGACM).
În temeiul Ordinului SFS, de către DGAF/DGACM responsabilă, în termen de 1 zi din
data recepţionării ordinului SFS, va emite ordinul de desemnare a funcţionarilor fiscali
responsabili de activitatea postului fiscal.
Funcţionarea postului fiscal va începe nu mai târziu de următoarea zi lucrătoare a celei
de recepționare a ordinului SFS sau din data menţionată expres în ordinul emis de SFS.
La instituirea postului fiscal, funcţionarul fiscal urmează să aducă la cunoștința
contribuabilului (reprezentantului acestuia sau persoanei cu funcție de răspundere) și/sau
subdiviziunii (reprezentantului sau persoanei cu funcție de răspundere a acesteia) la care este
instituit postul fiscal, amplasată în altă localitate decât sediul acestuia, despre instituirea
postului fiscal, prin înmânarea ordinului SFS privind instituirea postului fiscal, ordinului
privind desemnarea funcționarului fiscal responsabil de monitorizarea postului fiscal și a copiei
deciziei privind inițierea controlului fiscal, toate contra semnătură. După caz se va perfecta și
se va înmâna contra semnătură citația privind necesitatea prezentării actelor necesare instituirii
postului fiscal. În cazul în care subdiviziunea la care a fost instituit postul fiscal este amplasată
17
Ordinul SFS cu privire la aprobarea Regulamentului privind funcționarea posturilor fiscale nr. 665 din
12.12.2018 // M.O. nr. 504-511 din 22.12.2018
în altă localitate decât sediul contribuabilului, persoanele cu funcţii de răspundere ale entității
sau reprezentanții acesteia se vor informa verbal la telefon sau alte mijloace tehnice de
informare/comunicare disponibile, despre instituirea postului fiscal, cu remiterea, în ziua
instituirii postului fiscal, a documentelor enumerate în prezentul punct. Suplimentar,
funcţionarul fiscal va informa administratorul subdiviziunii monitorizate, cu solicitarea
semnăturii pe documentele enumerate şi indicarea datei de primire a începerii şi finalizării
activităţii postului fiscal.18
Art. 146 al. (2) din Codul fiscal al RM, prevede 3 tipuri de posturi fiscale:
1) staţionare;
2) mobile;
3) electronice.
Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită
atribuţiile.
Postul fiscal mobil, este asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează,
după caz, în raza teritoriului controlat.
Postul fiscal electronic reprezintă o soluţie tehnico-informaţională de transmitere şi
stocare în mod electronic a informaţiei care poate fi utilizată în mod direct sau indirect la
determinarea obligaţiei fiscale.În cazul creării de posturi fiscale în locuri publice proprietate
publică, decizia se aduce la cunoştinţă organului executiv al administraţiei publice locale. ín
cazul creării de posturi fiscale pe teritoriul unui agent economic, acesta este obligat să asigure
personalului lor accesul şi condiţiile necesare exercitării atribuţiilor, precum şi condiţiile
tehnice de instalare a echipamentelor electronice de comunicare (în cazul instalării postului
fiscal electronic).

12. Actele controlului fiscal

1. Actul de control.
2. Citaţia la organul fiscal.
3. Citaţia bancară.
4. Înştiinţarea privind instituirea postului fiscal.
Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană
cu funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele
controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau
a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective
şi la alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare
perioadă fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.19 Contribuabilul (sau
după caz reprezentantul său) este obligat să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul
dezacordului cu acesta.20 Totodată, contribuabilul este obligat să asiste la efectuarea controlului
privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze actele privind rezultatul controlului, să dea
explicaţii în scris sau oral.21
La posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a
încălcării legislaţiei fiscale.22 În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită
controlul va aproba decizia corespunzătoare. Dacă încălcarea fiscală se depistează de către
serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia respectivă se emite de organul

18
Ordinul SFS cu privire la aprobarea Regulamentului privind funcționarea posturilor fiscale nr. 665 din
12.12.2018 // M.O. nr. 504-511 din 22.12.2018
19
Art. 216 al. (6) din Codul fiscal al RM
20
Art. 8 al. (1) lit. g) din Codul fiscalal RM
21
Art.8 al. (2) lit. h) din Codul fiscalal RM
22
Ordinul SFS cu privire la aprobarea Regulamentului privind funcționarea posturilor fiscale nr. 665 din
12.12.2018 // M.O. nr. 504-511 din 22.12.2018
fiscal, coordonata cu primarul (pretorul). Dacă primarul (pretorul) refuză să semneze decizia,
aceasta dobândeşte putere juridică din momentul semnării ei de către conducerea organului
fiscal, care fixează prin înscriere despre refuzul primarului (pretorului).
Citaţia la Serviciul Fiscal de Stat este un înscris în care persoana este invitată ca să depună
documente sau să prezinte alt gen de informaţie, relevante pentru determinarea obligaţiei
fiscale.
SFS este în drept să citeze orice persoană pentru a depune mărturii sau a prezenta
documente.
În citatie se indică scopul citării, data, ora şi locul unde trebuie să se prezinte persoana
citată, obligaţiile şi responsabilitatea ei.23
În cazul citării, trebuie respectate următoarele reguli:
a) citaţia să fie semnată de conducerea organului fiscal;
b) citaţia să se înmîneze cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care persoana
citată trebuie să se prezinte dacă legislaţia nu prevede altfel;
c) în citaţie să fie specificate documentele de evidenţă sau un alt gen de informaţii dacă
urmează să fie prezentate;
d) la cererea persoanei citate, SFS poate schimba data, ora sau locul de prezentare;
e) persoana citată are dreptul să depună mărturii în prezenţa reprezentantului său;
f) SFS este în drept să ceară persoanei citate să prezinte documentele existente, nu este
însă în drept să ceară întocmirea şi/sau semnarea de documente, cu excepţia procesului-verbal.24
Citaţia bancară - reprezintă o cerere specifică, adresată în scris instituţiei financiare (sau
sucursalei acesteia) prin intermediul sistemului informaţional automatizat de creare şi circulaţie
a documentelor electronice (SIA CCDE) între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare,
în care acesteia i se solicită să prezinte informaţii despre persoana supusă controlului fiscal ori
pasibilă de el şi documentele referitoare la operaţiunile din conturile bancare ale persoanei.
Citaţia bancară trebuie să întrunească următoarele condiţii:
- să fie de un model aprobat de Serviciul Fiscal de Stat;25
- să fie remisă, după caz, instituţiei financiare respective sau sucursalei în care
contribuabilul are deschis cont bancar ori instituţiei financiare dacă sucursala ei nu este
cunoscută sau dacă contribuabilul are ori se presupune că are conturi bancare la mai multe
sucursale ale acesteia;
- să indice perioada examinării documentelor specificate în ea, perioadă care va dura cel
mult 10 zile din data primirii documentelor.
În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea citaţiei bancare, instituţia financiară
(sucursala sau filiala acesteia) trebuie să asigure colectarea tuturor documentelor pe care le
deţine referitor la contul bancar al contribuabilului şi la operaţiunile efectuate în acest cont
pentru perioada (perioadele) supusă examinării şi să le prezinte organului fiscal.
Înştiinţarea privind instituirea postului fiscal este un document înmânat contra semnătură
de către SFS prin care ultimul aduce la cunoştinţa administraţiei agentului economic şi/sau
subdiviziunii la care este instituit postul fiscal, amplasată în altă localitate decât sediul agentului
economic, despre instituirea postului fiscal sau despre prelungirea termenului de funcţionare a
acestuia.26 Înştiinţarea respectivă se înmînează contribuabilului la instuirea tuturor tipurilor de
posturi fiscale sau după caz, la prelungirea termenului de funcţionare a acestora.
23
A se vedea Ordinul SFS nr. 21 din 07.04.2017 Privind aprobarea formularului Citaţiei la examinarea contestaţiei
// M.O. nr. 128-132 din 21.04.2017
24
Art. 226 al. (2) din Codul fiscal al RM
25
Formularul citaţiei bancare este aprobat prin Ordinul IFPS nr. 982 din 26.09.2012 // M.O. nr. 212-215 din
12.10.2012 cu privire la aprobarea formularelor utilizate în SIA CCDE, modificat prin Ordinul SFS nr. 211 din
24.02.2017 // M.O. nr. 78-84 din 17.03.2017
26
Ordinul SFS cu privire la aprobarea Regulamentului privind funcționarea posturilor fiscale nr. 665 din
12.12.2018 // M.O. nr. 504-511 din 22.12.2018
 Completarea formularului înştiinţării agentului economic privind instituirea postului
fiscal se efectuiază de către organul fiscal teritorial concomitent cu emiterea ordinului acestuia
privind desemnarea funcţionarilor fiscali responsabili de activitatea postului fiscal
iarînştiinţarea privind prelungirea termenului de funcţionare a postului fiscal se aduce la
cunoştinţa agentului economic în cel puţin 2 zile lucrătoare de la data emiterii ordinului IFPS
privind prelungirea postului fiscal.

12. Procedura de contestare a actelor de control fiscal

Conform prevederilor art. 8 al. (1) lit. g) din Codul fiscal al RM, contribuabilul este în
drept să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu
atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.
Procedura contestării acțiunilor și actelor de control fiscal include:
- prezentarea dezacordului cu actul de control fiscal;
- contestarea Deciziilor emise în baza actelor de control fiscal.
Prezentarea dezacordului cu actul de control fiscal, reprezintă o contestare a acţiunilor
de control efectuate de către funcţionarului fiscal. În caz de dezacord cu faptele indicate şi
constatate în actul de control fiscal, contribuabilul este obligat să prezinte în scris, în termen de
până la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexând documentele pe care se
fundamentează dezacordul. Termenul de 15 zile calendaristice începe a curge de la data când
contribuabilul a semnat efectiv actul de control fiscal.27
În dezacord, contribuabilul urmează să specifice argumentele şi probele pe care î-şi
fundamentează dezacordul, cu faptele constatate în actul de control. Dezacordul
contribuabilului cu actul de control fiscal se prezintă fie de către contribuabil, inclusiv prin
intermediul conducătorului sau prin reprezentantul său.
Dezacordul se prezintă şi depune la SFS.28
Conform prevederilor art. 246 alin. (1) din Codul fiscal, cazul de încălcare fiscală reflectat
în actul de control fiscal se examinează de către SFS în termen de 15 zile din data:
a) prezentării dezacordului – dacă a fost prezentat la timp;
b) expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă
acesta a fost prezentat cu întârziere.
Deoarece norma de la art. 246 alin. (1) din Codul fiscal al RM este una imperativă,
respectarea de către SFS, a termenului de 15 zile pentru depunerea de către contribuabil a
dezacordului este obligatorie, astfel încât, SFS nu poate până la expirarea acestui termen să
emită o decizie de sancţionare pentru încălcarile fiscale reflectate în actul de control fiscal,
indiferent dacă contribuabilul a prezentat sau nu în termenul de 15 zile acest dezacord.29
Prin decizia organului fiscal, termenul de 15 zile pentru examinare a cazului de încălcare
fiscală poate fi prelungit cu 30 de zile:30

27
În acest scop, pentru calcularea corectă a termenul de prezentare a dezacordului, este important ca în momentul
semnării de către contribuabil a actului de control fiscal, acesta să indice şi fixeze în act data şi momentul semnării
de către el a actului. În caz contrar, termenul de 15 zile pentru prezentarea dezacordului se va calcula din data
întocmirii de către funcţionarul fiscal a actului de control fiscal
28
Art. 267 din Codul fiscal al RM
29
Cu toate acestea, art. 246 al. (21) din Codul fiscal, prevede o derogare de la regula că examinarea cazului de
încălcare fiscală se efectuiază de către organul fiscal doar după expirarea termenului de 15 zile pentru depunerea
de către contribuabil a dezacordului. Astfel, la solicitarea scrisă a contribuabilului cu menţiunea că este de acord
cu rezultatele controlului, examinarea cazului de încălcare fiscală poate fi efectuată fără respectarea termenului de
prezentare a dezacordului prevăzut la art. 216 al.(8) din Codul fiscal al RM. În acest ultim caz, examinarea cazului
de încălcare fiscală şi emiterea deciziei pe margine acestuia se va efectua în termen de 15 zile din data prezentării
de către contribuabil a confirmării scrise că este de acord cu rezultatele controlului
30
Astfel, dacă termenul legal de 15 zile pentru prezentarea dezacordului nu poate fi modificat, atunci termenul de
15 zile pentru examinarea cazului de încălcare fiscală poate fi prelungit de la 15 până la 30 de zile (în total)
 a) în cazul prezentării de către contribuabil a unor argumente întemeiate;31
b) în baza demersului argumentat, prezentat de persoana trasă la răspundere pentru
încălcare fiscală prin care aceasta solicită amânarea examinării cazului.
Prin urmare, termenul de examinare poate fi prelungit atât la iniţiativa SFS cât şi la
iniţiativa persoanei trase la răspundere. În ambele cazuri, contribuabilului i se va comunica din
timp, prin citaţie, data examinării cazului. Totodată, deoarece în ambele cazuri, termenul de
examinare a cazului de încălcare fiscală se prelungeşte „prin decizia SFS”, prin urmare,
contribuabilul, este în drept să solicite de la organul fiscal prezentarea deciziei în baza căreia a
prelungit acest termen.
Persoana trasă la răspundere pentru încălcarea fiscală are dreptul să ia cunoştinţă de
dosarul său, să dea explicaţii, să prezinte probe, să formuleze cereri, să conteste decizia asupra
cazului de încălcare fiscală. Ea poate beneficia de asistenţa unui avocat căruia îi încredinţează
exercitarea, în numele său, a drepturilor menţionate.
Decizia asupra cazului de încălcare fiscală se pronunţă imediat după încheierea
examinării lui, iar în decursul a 3 zile după emiterea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală,
un exemplar al deciziei se înmânează sau se expediază recomandat contribuabilului.32 Faptul
emiterii deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, semnifică încheierea de către SFS a
procedurii de control fiscal.33 Dacă în procesul examinării cazurilor de încălcare fiscală au fost
constatate indicii de infracţiune, materialele se remit spre urmărire penală organelor de urmărire
penală conform competenţei. Conform dispoziţiilor art. 252 din Codul fiscal al RM, persoana
vizată în decizia asupra cazului de încălcare fiscală urmează să o execute în termen de 30 de
zile din data pronunţării.34 Pentru această perioadă nu se suspendă calcularea majorării de
întârziere.
După expirarea termenului de 30 de zile, dacă nu a fost executată benevol sau nu a fost
constituit gajul legal, decizia asupra cazului de încălcare fiscală este executată silit de către SFS.
Contestarea Deciziilor emise în baza actelor de control fiscal.35

31
Spre exemplu, dacă în urma examinării dezacordului la actul de control fiscal, organul fiscal constată că
argumentele prezentate sunt parţial întemeiate, acesta va întocmi un act de control fiscal suplimentar (deoarece
actul de control iniţial nu poate fi rectificat) care va constitui supliment la actul de control iniţial. În partea
constatatoare a actului de control suplimentar se vor reflecta poziţiile modificate ca urmare a acceptării
argumentelor şi documentelor prezentate de contribuabil. Această împrejurare poate avea ca efect prelungirea
termenului de examinare a cazului de încălcare fiscală reflectat în actul de control fiscal
32
Art.250 din Codul fiscal al RM
33
Astfel, după pronunţarea deciziei, organul fiscal nu este în drept să solicite de la contribuabil informaţii sau
documente suplimentare.
34
Totodată, art. 234 al. (2) din Codul fiscal al RM prevede că, în cazul în care contribuabilul recunoa şte că a comis
încălcarea fiscală reflectată în actul de control, aceasta beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate dacă
respectă strict următoarele condiţii:
a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală sau le stinge concomitent cu
acţiunile prevăzute la lit. b);
b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, stinge sumele
impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie sau stinge
obligaţia fiscală prin compensare;
c) prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală,
documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit. a) şi b).
În cazul în care datele din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat atestă executrarea cerinţelor de la
lit. a) şi b), autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările fiscale, de sine stătător, în termen de cel
mult 15 zile lucrătoare din data expirării termenului prevăzut la lit. b), adoptă o decizie privind reducerea amenzilor
în cauză cu 50%.
În baza documentelor prezentate conform lit.c), autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările
fiscale, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, va adopta o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%.
35
Deoarece activitatea posturilor fiscale constituie o modalitate de control fiscal la faţa locului, contribuabilul este
în drept să conteste în termen de 30 zile de la recepţionarea sau săvâr şiriea acţiunilor, următoarele decizii şi
acţiuni ale funcţionarului fiscal: a) ordinul privind instituirea sau prelungirea activităţii postului fiscal; b) acţiunile
 Decizia SFS sau acţiunea funcţionarului fiscal poate fi contestată numai de persoana
vizată în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea36 sau de către reprezentantul
acesteia37.
Conform art. 268 al. (1) din Codul fiscal al RM, contestaţia împotriva deciziei organului
fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal poate fi depusă, de către contribuabil sau (luând în
considerare prevederile art. 129 pct. 5) din Codul fiscal al RM) de reprezentantul său, în
decursul a 30 de zile de la data recepţionării acesteia. În cazul omiterii din motive întemeiate
a acestui termen, la cererea persoanei vizate în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă
acţiunea, termenul poate fi restabilit, de către organul fiscal competent să examineze
contestaţia. Contestaţia depusă după expirarea termenului indicat, sau în cazul în care organul
fiscal a considerat neântemeiate motivele omiterii termenului de contestare, va rămâne
neexaminată şi se va restitui reclamantului.
Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal
se depune la Serviciul Fiscal de Stat şi se examinează de către acesta.38
Faptul contestării deciziei SFS nu suspendă şi nu sistează executarea deciziei contestate.
Examinarea contestaţiei se efectuează reieşind din prevederile art. 270 din Codul fiscal al
RM, de către SFS competent în termen de 30 de zile din data recepţionării (primirii) acesteia,
cu excepţia cazurilor în care conducerea acestuia emite o decizie cu privire la prelungirea
acestui termen, fapt despre care este înştiinţat contribuabilul. Timpul cu care se prelungeşte
termenul nu va depăşi 30 de zile. Examinarea contestaţiei are loc cu participarea
contribuabilului, cu citarea obligatorie a acestuia. În procesul examinării contestaţiei
contribuabilul are dreptul de a da explicaţii şi să depună documente confirmative. Obligaţia de
a dovedi incorectitudinea deciziei emise de SFS este în sarcina contribuabilului.
După examinarea contestaţiei, conducerea SFS emite o decizie, un exemplar al căreia se
remite contribuabilului.

sau inacţiunile funcţionarului fiscal din perioada funcţionării postului fiscal; c) a dării de seamă a funcţionării
postului fiscal. Dacă se contestă ordinul de instituire a postului fiscal, contestarea se va efectua la SFS (autoritatea
care emite acest ordin), dacă se contestă acţiunile (inacţiunile) funcţionarului fiscal implicat în activitatea postului,
atinci contesarea se va efectua la SFS.
36
Art. 267 din Codul fiscal al RM
37
La determinarea, calităţii de reprezentant al contribuabilului, se va ţine cont de prevederile art. 129 pct. 5) din
Codul fiscal, care indică că reprezentant al contribuabilului este persoana care acţionează în baza unei procuri,
eliberate în conformitate cu legislaţia; avocat învestit cu împuterniciri conform legislaţiei; părinte, înfietor, tutore
sau curator în cazul persoanei fizice lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă; alte
persoane care, conform legislaţiei, pot avea calitatea de reprezentant. Conform art. 243 al. (3) din Codul fiscal al
RM, contribuabilul persoană fizică îşi exercită drepturile procedurale personal, printr-un reprezentant sau în comun
cu reprezentantul, iar contribuabilul persoană juridică – prin intermediul conducătorului sau al reprezentantului
său.
În cazul în care drepturile sunt exercitate printr-un reprezentant, confirmarea împuternicirilor acestuia se
efectuează conform art. 244 din Codul fiscal, în următorul mod:
- persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă este înfăţişată de
reprezentantul ei legal (părinte, înfietor, tutore, curator). Acesta va prezenta autorităţii care examinează cazul
certificatul împuternicirilor. Reprezentantul legal efectuează, personal sau prin reprezentant, toate acţiunile de care
are dreptul, cu restricţiile prevăzute de lege.
- împuternicirile reprezentantului, altul decît cel legal, trebuie să fie confirmate printr-o procură, iar în cazul
conducătorului persoanei juridice - printr-un document ce atestă funcţia ori împuternicirile pe care le deţine. Astfel,
procura dată de o persoană fizică se autentifică, după caz: de notar, de secretarul primăriei satului (comunei), de
administraţia (conducerea) persoanei la care lucrează sau învaţă mandantul, de administraţia instituţiei curativ-
profilactice staţionare în care mandantul se află pentru tratament, de comandantul (şeful) unităţii militare – dacă
mandantul este militar – sau de şeful locului de detenţiune – dacă mandantul se află în detenţiune. Procura din
partea unei persoane juridice se eliberează de conducătorul ei (sau adjunctul (locţiitorul) acestuia care se va
determina reie şind din competenţa acestuia conform actelor de constituire).
- împuternicirile avocatului se certifică printr-o ordonanţă (mandat) emisă de biroul de avocaţi.
38
Art. 269 al. (1) din Codul fiscal al RM
 Conform prevederilor art. 271 din Codul fiscal, ca urmare a examinării contestaţiei
împotriva deciziei SFS, ultimul poate să emită una din următoarele decizii privind:
a) respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei contestate;
b) satisfacerea parţială a contestaţiei şi modificarea deciziei contestate;
c) satisfacerea contestaţiei şi anularea deciziei contestate;
d) suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat.
Pe marginea contestaţiei împotriva acţiunii funcţionarului fiscal, SFS poate să emită o
decizie privind respingerea contestaţiei sau privind tragerea la răspundere a funcţionarului fiscal
în conformitate cu legislaţia, cu restabilirea drepturilor lezate ale persoanei care a contestat
acţiunea funcţionarului fiscal.
În cazul unui dezacord cu decizia pe care Serviciul Fiscal de Stat a emis-o pe marginea
contestaţiei, contribuabilul este în drept să se adreseze în instanţa de judecată competentă.39
Deciziile emise de SFS sunt acte administartive fiscale, iar contestarea acestora în instanţa
de judecată se va efectua în cadrul procedurii contenciosului administarativ.40

39
Art. 269 alin. (2) din Codul fiscalal RM
40
Codul administrativ nr. 116 din 19.07.2018 / M.O. nr. 309-320 din 17.08.2018