Contractul de inchiriere a locuintei

Sectiunea I. Inchirierea locuintei: varietate a locatiunii

Inchirierea locuintei este contractul prin care locatorul transmite chiriasului folosinta temporara a unei
locuinte, in schimbul unei sume de bani, numita chirie. Este o varietate a contractului de locatiune.

Sectiunea a II – a. Formarea contractului

1. Partile contractante
Locatorul poate fi o persoana fizica, o persoana juridica sau chiar statul ori o unitate administrativ-
teritoriala. Locatorul este si proprietarul locuintei inchiriate. Locatorul poate fi insa si titularul unui alt drept
real sau al unei drept de creanta, deoarece inchirierea nu este translativa de proprietate.
Chiriasul este persoana care, ca urmare a inchirierii valabile a contractului de inchiriere a locuintei,
dobandeste dreptul de folosinta temporara a acesteia.
Persoana care incheie contractul, chiriasul, mai este denumit si titular al contractului de inchiriere.
Contractul poate fi insa incheiat de mai multe persoane in calitate de chiriasi, caz in care ele devin cotitulare ale
contractului de locatiune si raspund impreuna de indeplinirea obligatiilor locative.
Ca exceptie, dreptul locativ se poate dobandi si de alte persoane, care „pot locui impreuna cu chiriasul,
caz in care vor fi tinute solidar cu acesta, pe durata folosintei exercitate, pentru oricare dintre obligatiile izvorate
din contract”.
2. Locuinta inchiriata
Obiectul contractului de inchiriere este dublu: locuinta inchiriata si chiria.
Suprafata utila locuintei este formata din suprafata locuibila impreuna cu suprafata dependentilor.
Nu fac parte din categoria locuintei casele de vacanta, definite de lege ca locuinte temporare destinate
odihnei si recreerii.
Chiria este obiectul prestatiei chiriasului si un element esential al contractului de inchiriere.
Chiria pentru locuintele proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice se stabileste prin
negociere intre proprietar si chirias, cu ocazia incheierii contractului de inchiriere.
Chiriile pentru locuintele care apartin domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor
administrativ-teritoriale ale acestuia, precum si locuintele de interventie, locuintele de serviciu si caminele
pentru salariati ale societatilor comerciale, companiile si societatile nationale si regiile autonome se calculeaza
pornindu-se de la un tarif de baza lunar, in functie de suprafata utila.
Chiriasul este obligat sa aduca la cunostinta proprietarului, in termen de 30 de zile, orice modificare a
venitului net lunar al familiei, de natura sa determine marimea chiriei, sub sanctiunea rezilierii contractului.
Se interzice rezilierea contractului de inchiriere sau evacuarea chiriasului pe motiv ca acesta nu este de
acord cu majorarea chiriei.
In caz de neintelegeri privind cuantumul chiriei, litigiul se solutioneaza de judecatoria in a carei raza
este situata locuinta.
3. Forma si inregistrarea contractului de inchiriere
A. Forma contractului de inchiriere: consensuala
 Contractul trebuie sa cuprinda: adresa locuintei, suprafata locuibila si dotarile, suprafata curtilor si a
gradinilor, valoarea chiriei lunare si modul de plata, obligatiile partilor, locul primirii si restituirii cheilor,
inventarul obiectelor si al dotarilor, data intrarii in vigoare si durata, folosinta partilor aflate in coproprietate,
persoanele care vor locui cu titularul contractului etc.
Ad probationem se cere forma scrisa si inregistrarea la organele fiscale teritoriale.
Proba cu martori este inadmisibila. Ca exceptie, proba cu martori poate fi admisa – de exemplu, exista
un inceput de dovada scrisa.
Potrivit dreptului comun in materie, forma autentica si publicitatea sunt determinate in executarea
obligatiilor si conflictelor dintre chiriasi. „Contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata
care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica constituie titluri
executorii pentru plata chiriei la termenle si in modalitatile stabilite in contract”.
B. Procedura de inregistrare a contractelor
Persoanele fizice care au calitatea de locator si obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor din
patrimoniul personal au obligatia inregistrarii contractului intre parti.
Organul competent este:
- Organul fiscal in a carui raza teritoriala persoana fizica isi are domiciliul, potrivit legii, sau adresa
unde locuieste efectiv, daca aceasta este diferita de domiciliu – in cazul persoanelor fizice rezidente;
- Organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla bunul supus impunerii – pentru persoanele fizice
nerezidente.
Persoanele fizice care obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor din patrimoniul personal si opteaza
pentru determinarea venitului net, in sistem real, depun la organul fiscal competent contractul de locatiune, in
original si copie, in termen de 15 zile de la incheierea acestuia, odata cu Declaratia privind venitul estimat/norma
de venit.
Organul fiscal competent organizeaza evidenta contractelor de locatiune intr-un Registru al contractelor
de locatiune, care se conduce automatizat.

Sectiunea a III – a. Durata inchirierii locuintei

Este un contract cu executare succesiva.
Durata contractului de inchiriere se stabileste prin acordul partilor sau prin lege.
Modalitatile prin care partile pot intra in raporturi de inchiriere obligatorii sunt: prorogarile, reinnoirile
si incheierile fortate ale contractelor de inchiriere.
1. Prorogarea legala
Reprezinta prelungirea efectelor contractelor de inchiriere a locuintei, prin dispozitiile legii.
Sunt 2 categorii de prorogari legale: operante de drept si facultative. Prorogarea „de drept” a obligat
deopotriva partile contractante sa prelungeasca efectele contractului. Prorogarea „facultativa” a obligat numai
locatorul.
O alta prorogarea legala este acea prin care contractele de inchiriere pentru spatiile cu destinatie de
locuinta care se aflau in proprietatea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale s-au prelungit de drept
pentru o perioada de 5 ani.
2. Reinnoirea contractului de inchiriere
 Reinnoirea contractului de inchiriere presupune dreptul chiriasului de a incheia un nou contract, in
conditii similare si pentru aceeasi perioada, daca partile nu modifica prin acord expres durata inchirierii.
Reinnoirea contractului de inchiriere se aseamana cu tacita relocatiune si este cunoscuta in doctrina ca
„relocatiunea de drept comun”.
Intre reinnoirea contractului de inchiriere si relocatiunea de drept comun exista si deosebiri, atat prin
dispunatorul lor, dar mai ales prin efectele acestora, in sensul ca, de regula, reinnoirea inchirierii locuintei
opereaza pe acelasi termen, spre deosebire de relocatiunea de drept comun, care are drept consecinta incheierea
unui contract de locatiune, cu aceleasi clauze, dar pe durata nedeterminata.
Reinnoirea contractului de inchiriere este o relocatiune legala.
Dreptul de preferinta al chiriasului se aplica pentru orice contract de inchiriere incheiat in legatura cu
aceeasi locuinta sau cu o parte din aceasta in urmatoarele termene:
- Dupa cel mult 3 luni de la incetarea inchirierii, daca durata acesteia a fost mai mare de un an;
- Dupa cel mult o luna de la incetarea inchirierii, daca durata a fost mai mare sau egala cu o luna;
- Dupa cel mult 3 zile de la incetarea inchirierii, daca durata acesteia a fost mai mica de o luna.
3. Incheierea fortata a contractelor de inchiriere
Incheierea fortata a contractelor de inchiriere a locuintelor presupune incheierea, prin efectul legii, a
unui contract de inchiriere, pe durata determinata, intre proprietar si persoana care ocupa efectiv locuinta.
Deosebirea principala dintre reinnoirea contractului si incheierea fortata consta in aceea ca, in cazul
acesteia din urma, intre partile obligate de lege sa perfecteze contractul nu au mai existat raporturi de inchiriere
anterioare.
Pentru imobilele redobandite de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora su folosite la data cererii
de retrocedare de unitati de invatamant, de asezaminte social-culturale sau de institutii publice, proprietarul este
obligat sa incheie, la cererea locatorului, un contract de inchiriere pe o durata de 3 ani.

Sectiunea a IV – a. Executarea contractului de inchiriere a locuintei

Prin perfectarea contractului de inchiriere se transfera dreptul de folosinta al locuintei de la proprietar
la chirias si se creeaza obligatii in sarcina partilor.
In temeiul scopului urmarit de chirias la incheierea contractului, locatorul trebuie sa asigure folosinta
lucrului pe toata durata locatiunii.
Pentru asigurarea folosintei lucrului, locatorul are 3 obligatii principale: obligatia de predare a lucrului,
obligatia efectuarii reparatiilor capitale si obligatia de garantie.
Principalele obligatii ale chiriasului sunt: luarea in primire a bunului dat in locatiune, plata chiriei,
folosirea bunului cu prudenta, diligenta si potrivit destinatiei sale, precum si restituirea bunului.
In contractul de inchiriere a locuintei este considerata nescrisa orice clauza in temeiul careia:
- Chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de locator;
- Se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din apartamente diferite situate in
acelasi imobil, in cazul degradarii elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor
aferente partilor comune ale imobilului;
- Chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans, cu titlu de reparatii locative, sume
stabilite pe baza estimarilor facute exclusiv de locator;
 - Locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime, fara contraprestatie echivalenta, prestatiile
la care s-a obligat prin contract.

Sectiunea a V – a. Subinchirierea, cesiunea inchirierii locuintei si schimbul de locuinte

1. Subinchirierea
Este un contract prin care locatarul transmite altei persoane numita subchirias dreptul de folosinta
temporara asupra lucrului, in schimbul unei chirii.
Subinchirierea se face numai cu acordul scris al locatorului.
Subinchirierea produce aceleasi efecte ca orice sublocatiune. Subchiriasul se afla in raporturi juridice
exclusive cu chiriasul, „neputandu-se prevala de niciun drept impotriva proprietarului, iar dreptul sau locativ
inceteaza odata cu incetarea drepturilor chiriasului principal”.
In scopul protejarii locatorului, „in lipsa unei stipulatii contrare, sublocatarul raspunde solidar cu
chiriasul pentru obligatiile asumate fata de locator prin contractul de inchiriere”.
Subinchirierea consimtita de chirias inceteaza in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului
sau. Ca exceptie, descendentii si ascendentii chiriasului pot opta pentru continuarea contractului de inchiriere,
pana la expirarea duratei lui. In acest caz, mostenitorii chiriasului „desemneaza de comun acord persoana sau
persoanele care semneaza contractul de inchiriere in locul chiriasului decedat”, iar in cazul in care acestia nu
ajung la un acord in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului chiriasului, desemnarea se face de
catre locator.
Contractul de subinchirie, incheiat cu respectarea prevederilor legale, se inregistreaza la organele fiscale
teritoriale.
2. Cesiunea inchirierii locuintei
Este un contract prin care chiriasul transmite, cu titlu oneros sau gratuit, drepturile si obligatiile sale
dintr-un contract de inchiriere a locuintei unei terte persoane.
Cesionarea inchirierii are drept consecinta principala modificarea raportului de inchiriere prin
schimbarea chiriasului cu cesionarul.
Cesiunea locatiunii de catre chirias poate fi totala sau partiala.
Ca si in cazul subinchirierii, cesiunea se face numai cu acordul scris al locatorului.
3. Schimbul de locuintei
Schimbul de locuinte intre chiriasi poate fi realizat in conditiile dreptului comun, ca o dubla cesiune de
contracte. Evident ca schimbul nu poate fi realizat fara acordul scris al locatorilor.
Schimbul de locuinte poate fi numai voluntar.
In principiu, schimbul de locuinte poate avea loc intre 2 sau mai multi chiriasi din aceeasi cladire, din
cladiri diferite, din aceeasi localitate sau din localitati diferite.
Ca efect al schimbului de locuinte voluntar, se realizeaza o cesiune de contract reciproca.

Sectiunea a VI – a. Atribuirea contractului in caz de divort

 In cazul in care locuinta este detinuta in temeiul unui contract de inchiriere, fiecare sot are un drept
locativ propriu, chiar daca numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este incheiat inainte de
casatorie.
In caz de deces al unuia dintre soti, sotul supravietuitor continua exercitarea dreptului sau locativ, daca
nu renunta in mod expres la acesta, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului fostului sot.
La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se
inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de
interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacere si de posibilitatile proprii ale fostilor soti.
Sotul caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere este dator sa plateasca celuilalt o
indemnizatie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare intr-o alta locuinta, cu exceptia cazului in care divortul
a fost pronuntat din culpa exclusiva a acestuia din urma. Daca exista bunuri comune, indemnizatia se poate
imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite sotului caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere.
Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fata de
acesta de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas definitiva.

Sectiunea a VII – a. Incetarea contractului de inchiriere a locuintei

1. Expirarea termenului inchirierii
La implinirea termenului, contractul de inchiriere a locuintei inceteaza de drept, fara vreo formalitate,
iar chiriasul este obligat sa paraseasca locuinta.
In materie locativa, expirarea termenului nu atrage direct si incetarea raporturilor locative, intrucat pot
interveni, de exemplu modalitatile prin care partile intra in raporturi locative obligatorii.
La incetarea contractului de inchiriere a locuintei, chiriasul are, in conditii egale, un drept de preferinta,
la incheierea unui nou contract locativ. Ca exceptie, chiriasul nu poate uza de dreptul de preferinta, „atunci cand
nu si-a executat obligatiile nascute in baza inchirierii anterioare”.
La incetarea inchirierii, chiriasul este obligat la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii
efective a locuintei, precum si la repararea prejudiciilor de orice natura cauzatoare locatorului pana la acea data.
2. Denuntarea unilaterala de catre chirias
Cand contractul de inchiriere s-a incheiat pe durata nedeterminata:
- Chiriasul poate denunta contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu
poate fi mai mic decat sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei;
- Locatorul poate denunta si el contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care
nu poate fi mai mic de: 60 de zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este
de o luna sau mai mare; 15 zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata este mai mic
de o luna.
Daca inchirierea este pe durata determinata:
- Locatarul poate denunta unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz
de cel putin 60 de zile;
- Locatorul poate denunta unilateral contractul in vederea satisfacerii nevoilor locative proprii sau ale
familiei sale, daca s-a prevazut in contract, cu preaviz.
3. Rezilierea contractului de inchiriere
 In cazul in care, fara justificare, „una dintre partile contractului de inchiriere nu isi executa obligatiile
nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul la rezilierea contractului.
Locatorul poate cere instantei rezilierea contractului de inchiriere si in cazul in care chiriasul, membrii
familiei sale sau alte persoane carora acesta din urma le-a ingaduit, in orice mod, folosirea, detinerea sau accesul
in locuinta, fie au un comportament care face imposibila convietuirea cu celelalte persoane care locuiesc in
acelasi imobil sau in imobile aflate in vecinatate, fie impiedica folosirea normala a locuintei sau a partilor
comune.
„ Daca imobilul inchiriat, prin structura sau prin starea sa, constituie o primejdie grava pentru sanatatea
celor care lucreaza sau locuiesc in el, chiriasul, chiar daca a renuntat la acest drept, va putea rezilia contractul
de inchiriere, in conditiile legii” – art.1827 alin.1
Chiriasul caruia i s-a reziliat contractul are dreptul la daune-interese daca, la data incheierii contractului,
nu a cunoscut viciile bunului.
4. Decesul chiriasului
„ Contractul de inchiriere a locuintei inceteaza in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului
chiriasului” – art.1834 alin.1
Sotul supravietuitor, descendentii, ascendentii chiriasului au dreptul, in termen de 30 de zile, sa opteze
pentru continuarea contractului de inchiriere pana la expirarea duratei acesteia, daca sunt mentionati in contract
si daca au locuit impreuna cu chiriasul.

Sectiunea a VIII – a. Procedura speciala a evacuarii chiriasului

Evacuarea este voluntara, cand locatarul a parasit imobilul si locatorul sau proprietarul poate intra in
posesia acestuia, de drept, fara nicio procedura judiciara de evacuare.
In cazul refuzului de a elibera locuinta, evacuarea chiriasului este judiciara si se face in baza unei
hotarari judecatoresti. In acest caz, locatorul solicita instantei sa dispuna, prin hotarare executorie, evacuarea
imediata a locatarului, pentru lipsa de titlu.
Reclamantul are alegerea intre procedura speciala si procedura de drept comun.
Cererile de evacuare sunt de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla situat imobilul
ocupat fara drept, chiar daca locatarul a parasit imobilul sau contractul a incetat.
La incetarea locatiunii, cand locatorul doreste sa intre in posesia imobilului, acesta va notifica locatarul,
in scris, prin intermediul executorului judecatoresc, punandu-i in vedere sa elibereze si sa-i predea liber
imobilul, in termen de cel mult 30 de zile.
Cand locatiunea este pe durata nedeterminata, denuntarea contractului va fi considerata si notificarea
de evacuare a imobilului.
Cand locatiunea este pe durata determinata, notificare de evacuare a imobilului trebuie facuta cu cel
putin 30 de zile inainte de expirarea termenului.
Cererea de evacuare se judeca cu citarea partilor, in afara de cazul in care evacuarea imobilului pentru
neplata chiriei sau a arenzii se solicita in baza unui contract care constituie, pentru plata acestora, titlu
executoriu.
Cererea de evacuare se judeca de urgenta, in camera de consiliu, cu dezbateri sumare, daca s-a dat cu
citarea partilor.
 Daca s-a solicitat si plata chiriei, instanta va putea dispune odata cu evacuarea si obligarea paratului la
plata acestora, inclusiv a sumelor devenit exigibile in cursul judecatii.
Hotararea de evacuare este executorie si poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la
pronuntare – cand s-a dat cu citarea partilor – sau cu comunicare – cand s-a dat fara citarea partilor.
Nicio evacuare din imobilele cu destinatie de locuinta nu poate fi facuta de la data de 1 decembrie si
pana la data de 1 martie a anului urmator, „decat daca creditorul face dovada ca el si familia sa nu au la dispozitie
o locuinta corespunzatoare ori ca locatarul si familia sa au o alta locuinta corespunzatoare in care s-ar putea
muta de indata”.
Ca exceptie, dispozitiile referitoare la „perioada prohibita” nu se aplica in cazul evacuarii persoanelor
care ocupa abuziv, pe cai de fapt, fara niciun titlu, o locuinta si nici celor care au fost evacuati pentru ca pun in
pericol relatiile de convietuire sau tulbura in mod grav linistea publica.

Sectiunea a IX – a . regimul juridic al locuintelor cu destinatie speciala

1. Locuinta sociala
Locuinta sociala se atribuie cu chirie subventionata unor persone sau familii cu situatie economica ce
nu le permite cumpararea sau inchirierea unei locuinte in conditiile pietei.
Locuintele sociale apartin domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale, sunt inalienabile,
deci nu pot fi vandute chiriasilor.
Beneficiaza de locuinte sociale, in vederea inchirierii, familiile sau persoanelor cu un venit mediu net
lunar pe persoana, realizat in ultimele 12 luni, sub nivelul castigului salarial mediu net lunar pe economie,
comunicat de Institutul National de Statistica un ultimul Buletin statistic anterior luni in care se analizeaza
cererea, precum si anterior lunii in care se repartizeaza locuinta.
Locuintele sociale se repartizeaza de catre autoritatile administratiei publice locale care le au in
administrare pe baza criteriilor stabilite anual, urmatoarele categorii de persoane: persoanele si familiile
evacuate sau care urmeaza a fi evacuate din locuintele retrocedate fostilor proprietari, tinerii care au varsta de
pana la 35 de ani, tinerii proveniti din institutii de ocrotire sociala si care au implinit varsta de 18 ani, invalizii
de gradul I si II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii si vaduvele de razboi etc.
Contractul de inchiriere se incheie de primar sau de o persoana imputernicita de acesta cu beneficiarii
stabiliti de consiliul local, pe o perioada de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii.
Chiria nu va depasi 10% din venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie. Diferenta pana
la valoarea nominala a chiriei va fi subventionata de la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale unde
este situata locuinta sociala.
Se poate rezilia:
a) La cererea proprietarului sau a asocietiei de proprietari;
b) In cazul in care venitul mediu net lunar pe familiei, realizat in 2 ani fiscali consecutivi, depaseste
cu peste 20% nivelul minim, iar titularul contractului de inchiriere nu a achitat valoarea nominala a
chiriei in termen de 90 de zile de la comunicare.
Persoane sau familiile incapabile sa inchirieze locuinte sociale:
a) Cele care detint in proprietate o locuinta;
b) Cele care au instrainat o locuinta dupa data de 1 ianuarie 1990;
c) Cele care au beneficiat de sprijinul statului in credite si executie pentru realizare unei locuinte;
 d) Cele care detin, in calitate de chiris, o alta locuinta din fondul locativ de stat.
Chiriasii locuintelor sociale nu le pot subinchiria sau schimba destinatia, sub sanctiunea rezilierii contractului
de inchiriere si a suportarii eventualelor daune aduse locuintei si cladirii, dupa caz.
2. Locuinta de serviciu si locuinta de interventie
A. Locuinta de serviciu
Este destinata functionarilor publici, angajatilor unor institutii sau agenti economici, acordata in
conditiile contractului de munca.
Locuintele de serviciu sunt de 2 tipuri,cu regimuri juridice diferite: locuinte existente si locuinte noi.
Locuintele de serviciu finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (cele noi) se realizeaza cu
respectarea suprafetei utile si a dotarilor, in limita suprafetei construite pe apartament.
Locuintele de serviciu noi se construiesc pe terenurile aflate in proprietatea statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale, pentru locuintele finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sau pe
terenurile apartinand agentilor economici, pentru locuintele finantate din bugetele acestora.
Locuintele de serviciu finantate din bugetele de stat si din bugetele locale pot fi vandute cu respectarea
a 2 conditii, cumulativ:
- Cand activitatea care a generat realizarea locuintelor s-a restrans sau a incetat;
- Cu aprobarea Guvernului.
Prin derogare, unor categorii de persoane cu functii in stat li se pot atribui temporar imobile cu destinatie
de locuinta de serviciu din fondul locativ aflat in administrarea Regiei Autonome „Administratia Patrimoniului
Protocolului de Stat”.
Contractele de inchiriere se incheie pe o perioada de un an, cu posibilitate de a fi prelungite, prin act
aditional.
Locuinta de serviciu se pune la dispozitia beneficiarilor complet dotata, inclusiv cu mobilier.
Chiria, cheltuielile de intretinere a locuintelor de serviciu si amortizarea bunurilor din dotarea acestora,
inclusiv a mobilierului, se asigura de institutiile publice in care isi desfasoara activitatea beneficiarii.
Cheltuielile de cazare mentionate anterior se deconeteaza in limita unui plafon maxim, stabilit anual,
prin hotararea a Guvernului.
Contractul de inchiriere inceteaza de drept la data incetarii calitatii care a determinat atribuirea locuintei
de serviciu.
Locuintele de serviciu nu pot fi instrainate – sub sanctiunea nulitatii absolute – si nu pot fi subinchiriate
de locatari – sub sanctiunea rezilierii contractului de inchiriere.
B. Locuinta de interventie
Este destinata cazarii personalului unitatilor economice sau bugetare, care indeplineste activitati sau
functii ce necesita prezenta permanenta sau in caz de urgenta in unitate.
Locuintele de interventie se caracterizeaza prin aceea ca se realizeaza odata cu obiectivul de investie si
se amplaseaza in incinta acestuia sau in imediata apropriere.
Locuintele de interventie nu pot fi vandute chiriasilor.
Incetarea contractului de munca al chiriasului atrage implicit si incetarea contractului de inchiriere.
 3. Locuinta de necesitate
Este destinata cazarii temporare a persoanelor si familiilor ale caror locuinte au devenit inutilizabile in
urma unor catastrofe naturale sau accidente ori ale caror locuinte sunt supuse demolarii in vederea realizarii
unor lucrari de utilitate publica, precum si lucrarilor de reabilitare ce nu se pot efectua in cladiri ocupate de
locatari.
Locuinta de necesitate se finanteaza si se realizeaza in acelasi conditii ca si locuinta sociala.
Contractul de inchiriere se incheie de primarul localitatii sau de o persoana imputernicita de acesta, pe
baza hotararii consiliului local.
Termenul pe care se incheie contractul de inchiriere este nedeterminat, conferind drepturi locative
chiriasului „pana la inlaturarea efectelor care au facut inutilizabile locuintele”.
Prin dispozitii ale consiliilor locale, locuintele de necesitate libere se pot constitui temporar ca fond de
locuinte sociale.
4. Locuinta de protocol
Este destinata utilizarii de catre persoanele alese in functii ori demnitatii publice, exclusiv pe durata
exercitarii mandatului.
Sunt proprietate publica a statului si se administreaza de catre Regia Autonoma „Administratia
Patrimoniului Protocolului de Stat”.
Locuintele de protocol sunt impartite in resedinte oficiale si locuinte de protocol.
Resedintele oficiale sunt locuinte de protocol de care beneficiaza, in conditiile legii, Presedintele
Romaniei, presedintele Senatului, presedintele Camerei Deputatilor si prim-ministru.
Resedintele oficiale se atribuie de catre Guvern si sunt puse la dispozitia persoanelor care indeplinesc
functiile de mai sus pe perioada exercitarii functiei.
Pot beneficia de locuinta de protocol – propriu-zisa – la cerere, cu plata chiriei prevazute de lege,
persoanele care indeplinesc urmatoarele functii publice: vicepresedinti ai Senatului si Camerei Deputatilor,
ministri de stat, ministrii si asimilatii acestora, precum si presedintele Inaltei Curtii de Casatie si Justitie,
presedintele Curtii Constitutionale, presedintele Curtii de Conturi, presedintele Consiliului Legislativ si
Avocatul Poporului, pe durata exercitarii functiei sau a mandatului.
Atribuirea de locuinte de protocol se face prin decizie a primului-ministru si este posibila numai daca
persoanele abilitate de lege nu detin, in localitatea in care isi desfasoara activitatea, o alta locuinta
corespunzatoare.
Contractele de inchiriere a locuintelor de protocol si a celor cu destinatie de resedinta oficiala inceteaza
de drept in termen de 60 de zile de la data eliberarii din functie a beneficiarului.