Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe Economice și Drept

Program de studii: Cariere Juridice

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Andreea Elena Tabacu
Masterand
Adriana-Marina Buricel

Pitești
2020
 Universitatea din Pitești
Facultatea de Științe Economice și Drept
Program de studii: Cariere Juridice

COMUNICAREA ACTELOR JUDICIARE ȘI

EXTRAJUDICIARE ÎN ȘI DIN STRĂINĂTATE PRIN PRISMA
REGULAMENTULUI NR.1397/2007

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Andreea Elena Tabacu
Masterand
Adriana-Marina Buricel

Pitești
2020
 Cuprins

Introducere .......................................................................................................... 7
Capitolul I. Comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare în și din
străinătate
1.1. Prezentare generală ....................................................................................... 8
1.2. Definiție. Sediul și obiectul materiei ....................................................................... 9
1.3. Procedura de comunicare a actelor judiciare şi extrajudiciare în statele
membre U.E. ........................................................................................................................ 10
1.3.1. Agenţiile de transmitere şi agenţiile de primire ................................ 10
1.3.2. Transmiterea actelor judiciare şi extrajudiciare .................................. 12
1.3.3. Verificările efectuate de instanţa sau de agenţia română de transmitere .... 15
1.4. Alte modalități de transmitere a actelor judiciare și extrajudiciare ............... 19
1.5. Data comunicării și calculul termenelor pentru notificare și comunicare ..... 20
1.6. Neprezentarea pârâtului la înfățișare ..................................................................... 20
Capitolul II. Notificarea și comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare în
statele membre la Regulamentul 1397/2007............................................................. 23
2.1. Belgia ............................................................................................................................. 23
2.2. Republica Cehă ........................................................................................................... 23
2.3. Germania ...................................................................................................................... 25
2.4. Portugalia ...................................................................................................................... 26
2.5. Finlanda ........................................................................................................................ 26
2.6. Malta .............................................................................................................................. 27
2.7. România ........................................................................................................................ 28
Concluzii .............................................................................................................................. 31
Anexe ..................................................................................................................................... 32
Anexa I. Cererea de notificare sau de comunicare a actelor .................................... 32
Anexa II. Confirmarea de primire .................................................................................. 36
Anexa III. Aviz de returnare a cererii și a actului ...................................................... 37
Anexa IV. Aviz de retransmitere a cererii și a actului către agenția de primire
competentă ........................................................................................................................... 38
Anexa V. Aviz de primire din partea agenției de primire competente către agenția
de transmitere ...................................................................................................................... 39
Anexa VI. Certificat de efectuare sau de neefectuare a notificării sau a comunicării
actelor .................................................................................................................................... 40
Anexa VII. Informarea destinatarului cu privire la dreptul de a refuza primirea
unui act .................................................................................................................................. 43
Bibliografie .............................................................................................................. 43
 Introducere

Lucrarea a dorit să evidențieze care sunt procedurile de urmat pentru a se

transmite actele de comunicare la nivel transfrontalier, ce impedimente ar putea
să apară prin refuzul destinatarului de a nu primi actele de care îl vizează, ce
proceduri se pot aplica în alte state, atunci când nu se cunoaște domiciliul sau
reședința destinatarului și dacă autoritățile străine au acces la baza de date a
persoanelor dintr-un alt stat pentru a afla date pentru a se facilita o mai bună
comunicare.
Astfel, prin Convenția de la Haga din 1965 și prin Regulamentul 1397/2007
s-a realizat o armonizare aproape unitară, deoarece statele care le au ratificat au
un mijloc comun de a se ajuta în ceea ce privește comunicarea și notificarea
actelor întrucât omenirea a evoluat, iar granițelor țărilor au devenit mai permisive
în a lăsa alte persoane să intre pe teritoriul lor. Cu toate acestea, și litigiile au
devenit mai numeroase, mai ales în cazul în care acestea apar la nivel
internațional, deoarece pot apărea divergențe legate de legislația aplicabilă, ori
dacă se pot comunica sau nu diverse acte pentru destinatarii vizați.
În ceea ce privește, problemele care s-au pus în ipoteza necunoașterii
domiciliului destinatarilor, autoritățile din statele solicitate au întreprins, unele
dintre ele, găsirea în bazele de identificare ale persoanelor date care să conducă la
o adresă valabilă. Însă, unele state nu au recurs la un astfel de sistem pentru
întrajutorare, și a lăsat la dispoziția statului solicitant să transmită adresa unde se
află destinatarul, iar dacă nu se cunoaște, statul solicitant să întreprindă măsurile
pentru a găsi domiciliul.
Mai mult de atât, unele state au permis accesul autorităților străine, ori
părților într-un litigiu să se folosească de anumite mecanisme pentru a afla adresa
de domiciliu al destinatarilor. Acestea pot fi obținute fie în mod gratuit, ori prin
plata unor taxe. De asemenea, se pot depune cereri către statele solicitate, ori se
poate căuta pe paginile de internet ale instituțiilor din aceste state.

7
 Capitolul I. Comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare în și din
străinătate
1.1. Prezentare generală

Comunicarea, într-un sens mai larg, reprezintă exprimarea, transmiterea

unor mesaje, fie verbal, fie prin mijloacele de transmitere la distanță ori chiar prin
limbajul corpului. Cu toate acestea, comunicarea actelor de procedură judiciară și
extrajudiciară presupune anumite mijloace care să asigure o mai bună eficiență și
celeritate, astfel încât, persoana vizată să ia cunoștință de conținutul acestora.
Însă, problema se pune în cazul în care este necesar să se comunice aceste
acte, în situația în care persoana ori persoanele se află în alt stat, deoarece nu
există pârghiile prin care să se facă notificarea unui litigiu, deoarece părțile nu vor
putea cunoaște de nașterea acestuia.
Astfel, Convenția de la Haga din 1965, vine să reglementeze această
procedură de transmitere și notificare a actelor și publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 265 din 16 aprilie 2003 și transpusă în România prin Legea
nr.124/2003. De asemenea, la această Convenție au luat parte și state care nu se
află în Europa, cum este cazul Australiei, Coreei de Sud, Japoniei, Marocului ori
1
. Ceea ce reprezintă un punct forte, deoarece, oamenii au tendința de a călători și
de a se stabili în alte state, care poate nu se află în Europa, dar se pot naște procese,
iar transmiterea acestor acte se poate realiza și la nivelul acestora, nemaiexistând
un impediment. România a aderat la această Convenție prin Legea 124/2003.
Aceasta conține procedurile prin care se realizează transmiterea, cât și
notificarea actelor de procedură judiciară și extrajudiciară, în materie civilă și
comercială, dar și anexele, de care agenții de transmitere ori de primire se folosesc
pentru a le comunica și pentru a le primi.
Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul nr.1348 din 29 mai
2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și
extrajudiciare în materie civilă și comercială. Acesta conține în ansamblu aceleași
prevederi pe care le conține și Convenția.
Regulamentul nr. 1348/2000 vine în sprijinul statelor europene, în sensul
că, acesta prevede o reglementare unitară, și astfel pe baza acestuia se poate
renunţa la cooperarea pe baza dreptului internaţional general.2 Deși s-a observat
că acesta a adus îmbunătățiri semnificative pentru statele membre ale Uniunii
Europene, însă aplicarea unor prevederi din Regulament nu a avut randamentul
scontat de către Consiliul și s-a decis abrogarea acestuia prin intrarea în vigoare a
Regulamentului nr.1393 din 13 noiembrie 2007.

1
http://www.cnpsv.ro/date_gen/apostila/Lista%20state%20supralegalizare%20si%20apostilare.pdf, accesat la
02.05.2020, ora 09:35.
2
Manual de Cooperare Judiciară în Materie Civilă și Comercială,
http://old.just.ro/Portals/0/CooperareJudiciara/Doc%201_Manual%20Civil.pdf, accesat la 03.05.2020.
8
 1.2. Definiție. Sediul și obiectul materiei

Comunicarea în sens non-juridic presupune expunerea unor informații

între două sau mai multe persoane, care se poate realiza fie verbal, fie prin scris.
Noțiunea de comunicare a actelor de procedură nu este definită de către
Regulamentul 1393/2007, dar potrivit prevederilor din Legea nr.189/2003 privind
asistența judiciară în materie civilă și comercială, modificată prin Legea nr.
44/2007, comunicarea de acte judiciare și extrajudiciare în și din străinătate
reprezintă formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţa
destinatarilor: părţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în
statul solicitant.3
Actele judiciare sunt cele care se emit pe parcursul soluţionării unui
proces: cereri de chemare în judecată, citaţii, hotărâri, cereri privind căi de atac şi
alte asemenea comunicări (enumerarea este exemplificativă şi nu limitativă).
Actele extrajudiciare sunt cele care nu emană de la instanţele
judecătoreşti, însă pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial. Cu
toate acestea, Regulamentul nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau
administrativă, nici în ceea ce privește răspunderea statului privind acte sau
omisiuni în cadrul exercitării autorității publice.4
Prin practica Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt considerate acte
extrajudiciare cele care, în primul rând, au făcut obiectul unei intervenții ce rezultă
dintr-un act public sau care provine de la o autoritate publică. Acestea trebuie să
producă efecte juridice specifice și diferențiate ca urmare a intervenției în cauză.
O altă condiție presupune faptul că acestea trebuie să poată fi folosite pentru a
susține o cerere într-o eventuală procedură judiciară. Revine instanței naționale
obligația de a stabili, în lumina celor trei condiții de mai sus, dacă un act notarial
de punere în întârziere și de comunicare, întocmit pentru a notifica rezilierea unui
contract de vânzare imobiliară, constituie un „act extrajudiciar”.5
Astfel, în cazul comunicării actelor în străinătate, autorităţile competente
române vor da curs cererilor autorităţilor străine, primite prin intermediul
Ministerului Justiţiei, de a comunica acte de stare civilă române, precum şi copii
certificate de pe hotărârile pronunţate în materie de stare civilă, dacă aceste
documente se referă la cetăţeni ai statului solicitant.
Sediul materiei cu privire la comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare
în şi din statele membre ale Uniunii Europene este reglementată conform
dispoziţiilor Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară în materie civilă şi
3
https://lege5.ro/Gratuit/gq3dcmrw/legea-nr-189-2003-privind-asistenta-judiciara-internationala-in-materie-
civila-si-comerciala, accesat la 28.12.2019.
4
Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind
notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială
(notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului, https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:02007R1393-20130701, accesat la 09.01.2020.
5
Hotărârea Curții din data de 25 iunie 2009, Roda Golf, C-14/08, ECLI:EU:C:2009:134, punctul 93,
http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=690B6B836F01E4B24E9B37E1A7CBEE1C?text
=&docid=72501&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=421215, accesat la
16.05.2020.
9
comercială, dar și in Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1393/2007
privind notificarea sau comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare în materie
civilă şi comercială între statele membre.
Legea nr. 189/2003 reprezintă cadrul juridic general, aceasta
reglementând dispozițiile din Regulament privind comunicarea și notificarea
actelor cu caracter de extraneitate, prin reglementarea asistenţei judiciare în
materie civilă şi comercială atât în ceea ce priveşte transmiterea actelor judiciare
în statele membre ale U.E., cât şi în statele ce nu sunt membre ale U.E. Conform
articolului 2 alineatul 2 din Legea nr. 189/2003 dispoziţiile legii nu aduc atingere
prevederilor convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este sau va
deveni parte, completând situaţiile nereglementate de acestea.
De asemenea, Legea nr. 189/2003 enumeră mai multe sectoare în care se
aplică asistența judiciară: comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din
străinătate, obţinerea de probe prin comisii rogatorii internaţionale, transmiterea
sau obţinerea de informaţii asupra dreptului străin, accesul la justiţie al străinului.
Regulamentul nu se aplică atunci când adresa destinatarului nu este
cunoscută. De asemenea, conform dispozițiilor de la articolul 1 alineatul 3,
noțiunea de „ stat membru” înseamnă orice stat al Uniunii Europene, inclusiv
statul Danemarca in baza Acordului pe care aceasta l-a încheiat cu Uniunea
Europeană. Acest fapt a fost posibil, deoarece acest stat a notificat Uniunea printr-
o declarație, prin care își asumă obligațiile impuse prin semnarea acestui acord cu
privire la comunicarea și notificarea actelor judiciare și extrajudiciare în materie
civilă și comercială.6

1.3. Procedura de comunicare a actelor judiciare şi extrajudiciare în

statele membre U.E.
1.3.1. Agenţiile de transmitere şi agenţiile de primire.

Articolul 2 din Regulament prevede că fiecare stat membru desemnează

funcţionarii publci, autorităţile sau alte persoane, denumite „agenţii de
transmitere”, care au competenţa să transmită actele judiciare sau extrajudiciare
ce urmează să fie notificate sau comunicate într-un alt stat membru.7 Cu titlu de
exemplu, astfel de organisme de transmitere sunt: funcționarii instanțelor
însărcinați cu notificarea sau comunicarea, organele de poliție judiciară,
executorii judecătorești ai instanțelor și operatorii de servicii poștale și, în anumite
condiții, pentru unii destinatari, de asemenea, administrația
penitenciarelor, instituțiile de învățământ instituționalizat sau de protecție,
centrele de detenție preventivă, cartierul militar regional, Ministerul de Interne și
Ministerul de Justiție).8 De asemenea, fiecare stat membru desemnează
6
G. Florescu, Manual INM 2014-2015 – formare inițială. CAPITOLUL 5: COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN
MATERIE CIVILĂ, http://www.euroquod.ro/dokuwiki/lib/exe/fetch.php?media=capitolul_4_-
_sect_1_citare_civil.pdf accesat la 09.02.2020.
7
Legea 189/2003 privind asistență judiciară internațională în materie civilă și comercială, Monitorul Oficial, nr.
392 din 2 iunie 2015, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/43767, accesat la 10.01.2020.
8
https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-cz-ro.do?member=1, accesat la 10.01.2020.
10
funcţionarii publici, autorităţile sau alte persoane, denumite în continuare „agenţii
de primire”, care au competenţa să primească actele judiciare sau extrajudiciare
provenind din alt stat membru.
Conform articolului 2 alineatele 3 si 4, statele membre pot să desemneze
fie o agenție de transmitere și o agenție de primire, fie o singură agenție care să
îndeplinească ambele funcții. De asemenea, statele federale, statele în care sunt în
vigoare mai multe sisteme de drept sau în statele în care există unități teritoriale
autonome au libertatea de a desemna mai multe asemenea agenții. Desemnarea
acestora produce efecte pentru un termen de cinci ani și poate fi reînnoită la fiecare
cinci ani.9
Statele membre sunt obligate să prezinte Comisiei următoarele informații:
denumirile și adresele agențiilor de primire, competența teritorială a
acestora, mijloacele de primire a actelor de care acestea dispun si limbile care pot
fi utilizate pentru completarea formularului tip prevăzut în anexa I. Statele
membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestor
informații.
Potrivit dispoziţiilor articolului 3 din Regulament, fiecare stat membru
trebuie să desemneze o autoritate centrală însărcinată să furnizeze informaţii
agenţiilor de transmitere, să identifice soluţii în cazul dificultăţilor care pot să
apară cu ocazia transmiterii actelor în scopul notificării sau comunicării şi să
înainteze, în cazuri excepţionale, la cererea unei agenţii de transmitere, o cerere
de notificare sau comunicare către agenţia competentă de primire.10
Autoritatea centrală în România este Ministerul Justiţiei prin intermediul
care autorităţile române solicitante efectuează comunicarea de acte în străinătate.
În functie de situațiile ivite, autorităţile române solicitante pot fi instanţele
judecătoreşti, notarii publici, executorii judecătoreşti, dar şi alte autorităţi care au,
potrivit legii, atribuţii în comunicarea actelor.
Pe aceeaşi linie a armonizării legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-a
prevăzut în articolul 331 din Legea nr. 189/2003, faptul că instanţele române,
indiferent de gradul de jurisdicţie, vor trimite în mod direct instanţelor străine sau
autorităţilor primitoare din oricare stat membru al Uniunii Europene solicitat,
cererea de comunicare a actelor, fără a mai fi nevoie de trimiterea acestora prin
intermediul Ministerului Justiţiei, căruia îi va fi transmisă o copie a cererii de
comunicare, pentru înregistrarea în evidenţă.
Notarii, executorii judecătoreşti şi alte autorităţi, în competenţa cărora
intră comunicarea de acte în străinătate, efectuează transmiterea cererilor prin
intermediul judecătoriilor în a căror circumscripţie îşi au sediul profesional,
urmând ca judecătoriile să le trimită în mod direct instanţelor străine sau
autorităţilor primitoare din oricare stat membru solicitat, cererea fiind apoi
înaintată, pentru evidenţă, către Ministerul Justiţiei.

9
S.A. Stănescu, Legislație privind raporturile de drept internațional privat: îndrumar practic București, 2017, pp.
481-482.
10
Ibidem, p. 482.
11
 1.3.2. Transmiterea actelor judiciare şi extrajudiciare

În articolul 4 din Regulament se prevede că actele judiciare sunt transmise

direct şi în termenul cel mai scurt între agenţiile desemnate în conformitate cu
articolul 2 din Regulament, pentru a răspunde astfel cerinţei de celeritate instituită
de Regulament, aceasta fiind şi principalul motiv ce a condus la nevoia de
reglementare prin norme comunitare a domeniului cooperării judiciare în materie
civilă şi comercială.
Transmiterea actelor, cererilor, confirmărilor, confirmărilor de primire,
certificatelor şi a oricăror alte documente între agenţiile de transmitere şi cele de
primire se poate face prin orice mijloace corespunzătoare, cu condiţia ca actul
primit să aibă un conţinut conform şi fidel cu cel al actului înaintat şi ca toate
informaţiile conţinute de acesta să poată fi citite cu uşurinţă.
Prin urmare, actele judiciare şi cele extrajudiciare pot fi transmise prin
poştă, fax, email, respectând condiţia ca mijloacele folosite să îndeplinească
criteriile privind lizibilitatea şi fidelitatea actului primit.
Securitatea transmiterii impune ca actul ce urmează a fi comunicat să fie
însoţit de un formular, ce se completează în limba locului unde se realizează
notificarea sau comunicarea, sau într-o altă limbă, acceptată de către statul
membru în cauză.
Informaţiile transmise în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului ar
trebui să beneficieze de un regim de protecţie corespunzător.
Actul care urmează să fie transmis trebuie să fie însoţit de o cerere
completată conform formularului tip din anexa I la Regulament, formular ce se
găseşte pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei, pe site-ul www.just.ro11,
link-ul „cooperare judiciară internaţională” sau la adresa de internet - https://e-
justice.europa.eu/content_serving_documents_forms-269-ro.do.12
Formularul se completează în limba oficială a statului membru căruia i se
adresează această cerere sau, în cazul în care există mai multe limbi oficiale în
statul membru în cauză, în limba oficială sau una din limbile oficiale ale locului
unde urmează să se facă notificarea sau comunicarea ori într-o altă limbă pe care
statul membru respectiv a indicat că o acceptă.
Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale ale Uniunii
Europene, altele decât propria limbă, în care acesta acceptă să fie completat
formularul.
Pentru a obţine informaţii despre limba sau limbile oficiale ale statelor
Uniunii Europene, în care trebuie transmise actele judiciare şi extrajudiciare
precum şi cererea de notificare sau comunicare a acestora, instanţele naţionale şi
celelalte autorităţi au la îndemână, pentru consultare, manualul întocmit în
conformitate cu dispoziţiile din preambulul Regulamentului, dispoziţii conform

11
www.just.ro, accesat la 01.01.2020.
12
https://e-justice.europa.eu/content_serving_documents_forms-269-ro.do, accesat la 10.01.2020.
12
cărora măsurile necesare pentru aplicarea Regulamentului includ redactarea şi
actualizarea unui manual.
În cazul în care agenţia de transmitere doreşte să i se returneze un
exemplar al actului, însoţit de certificatul prevăzut la articolul 10, aceasta
expediază actul de notificat sau comunicat în dublu exemplar.
Actele judiciare şi extrajudiciare transmise direct în unul dintre statele
membre ale Uniunii Europene trebuie să fi traduse, în una dintre limbile prevăzute
de articolul 8 din Regulament. Limba în care vor fi traduse actele de transmis este
limba pe care destinatarul o înţelege sau limba oficială a statului membru de
destinaţie ori, dacă există mai multe limbi oficiale în acest stat, limba oficială sau
una din limbile oficiale din locul unde urmează să fie efectuată notificarea sau
comunicarea (Hotărârea din 8 mai 2008, cauza C-14/07, Weiss und Partner).13
Astfel, în cauza indicată s-a ridicat problema traducerii anexelor care
însoțesc anumite acte care se comunică între părți. Curtea a afirmat că în baza
articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1348/2000, în prezent abrogat,
destinatarul unui act de sesizare a instanței de comunicat sau de notificat nu are
dreptul să refuze primirea acestui act, cu condiția ca actul să dea posibilitatea
destinatarului să își invoce drepturile în cadrul unei proceduri judiciare în statul
membru de origine și dacă acest act este însoțit de anexe formate din înscrisuri
justificative care nu sunt traduse în limba statului membru de destinație sau într‑o
limbă din statul membru de origine pe care destinatarul o înțelege, dar care au
exclusiv o funcție probatorie și nu sunt indispensabile pentru a se înțelege obiectul
și cauza cererii.
Mai mult de atât, instanțele naționale sunt competente să verifice dacă
conținutul actului de sesizare a instanței este suficient pentru a da posibilitatea
pârâtului să își invoce drepturile sau dacă îi revine expeditorului obligația de a
remedia lipsa traducerii unei anexe indispensabile.
Destinatarul unui act comunicat sau notificat a convenit într‑un contract
încheiat cu reclamantul în cadrul activității sale profesionale că limba de
corespondență este limba statului membru de origine nu constituie o prezumție de
cunoaștere a limbii. Cu toate acestea, reprezintă un indiciu care poate fi luat în
considerare în situație în care destinatarul înțelege limba statului membru de
origine, dar în baza unor verificări prealabile.
S-a mai statuat faptul că destinatarul unui act de sesizare a instanței nu
poate să invoce această dispozițiile articolului 8 din Regulament pentru a refuza
primirea unor anexe la un act care nu sunt redactate în limba statului membru de
destinație sau într‑o limbă din statul membru de origine pe care destinatarul o
înțelege atunci când, în cadrul activității sale profesionale, a încheiat un contract
în care s‑a convenit că limba de corespondență este limba statului membru de
origine și atunci când anexele, pe de o parte, se referă la corespondența menționată
și, pe de altă parte, sunt redactate în limba convenită.

13
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A62007CJ0014, accesat la 04.05.2020.
13
 Dacă actul ce trebuie transmis se adresează unui destinatar ce are
domiciliul în străinătate, dar care înţelege limba română, actul va fi transmis în
limba română, fără a mai fi necesară traducerea lui în limba indicată de statul
membru U.E. pe al cărui teritoriu se află destinatarul.
Agenţia de primire informează destinatarul, folosind formularul din anexa
II, că poate să refuze să primească actul de notificat sau de comunicat ori poate să
returneze actul agenţiei de primire în termen de o săptămâna, dacă acesta nu este
redactat sau însoţit de o traducere într-una din limbile arătate anterior.
De asemenea, agenţia de transmitere va trebui să comunice solicitantului
că destinatarul poate refuza primirea actului dacă nu este redactat într-una din
limbile prevăzute în art. 8 din Regulament.
Atunci când agenţia de primire este informată că destinatarul a refuzat să
accepte actul transmis, aceasta informează imediat agenţia de transmitere prin
intermediul certificatului şi returnează cererea şi documentele a căror traducere
este solicitată.
Destinatarul poate să refuze să primească actul care este notificat, fie în
momentul comunicării acestuia, fie în termen de o săptămână, dacă acest act nu
este tradus într-una din următoarele limbi: limbă pe care destinatarul o înțelege
sau limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul în care în acest stat
membru există mai mute limbi oficiale, limba oficială sau una din limbile oficiale
ale locului în care urmează să se efectueze notificarea sau comunicarea. Astfel,
destintarul este singurul în măsură să refuze primirea actului, și nu agenția de
primire. Destinatarul nu trebuie să abuzeze în a refuza primirea actelor, iar acesta
lucru trebuie să se facă doar în situații excepționale (Hotărârea din 16 septembrie
2015, Alpha Bank Cyprus, C-519/1314, Ordonanţa din 28 aprilie 2016, Alta
Realitat, C-384/14).15 Curtea a afirmat că agențiile de primire sunt ținute, în toate
împrejurările, să informeze destinatarul unui act despre dreptul său de a refuza
primirea acestuia prin utilizarea sistematică în acest scop a formularului tip
prevăzut în anexa II la regulamentul menționat. De asemenea, împrejurarea că
această agenție, atunci când notifică sau comunică un act destinatarului acestuia,
nu a atașat formularul tip prevăzut în anexa II la Regulamentul nr. 1393/2007 nu
constituie un motiv de nulitate a procedurii, ci o omisiune care trebuie îndreptată
în conformitate cu dispozițiile prevăzute de acest regulament.
În situația în care comunicarea are loc pe cale consulară sau diplomatică,
prin intermediul agenților diplomatici sau consulari sau prin intermediul
serviciilor de curierat, destinatarul este informat cu privire la dreptul de a refuza
primirea și că orice act trebuie să fie returnat agenților, autorității sau persoanei
care l-a remis. Totuși, dacă destinatarul refuză primire, aceasta se poate remedia

14
Hotărârea din 16 septembrie 2015, Apha Bank Cyprus vs Dau Si Senh and Others, C-519/13,
ECLI:EU:C:2015:603,http://curia.europa.eu/juris/celex.jsf?celex=62013CJ0519&lang1=en&type=TXT&ancre=,
accesat la 04.05.2020.
15
S. L. Rus, Jurisprudență CJUE în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune(IX),
https://www.juridice.ro/514403/jurisprudenta-cjue-recenta-materie-de-notificare-sau-comunicare-de-acte-
uniune-ix.html, accesat la 04.05.2020.
14
prin comunicarea actului însoțit de o traducere într-una din limbile prevăzute de
Regulament.
În ceea ce privește modalitatea în care judecătorul național va remedia
lipsa traducerii actului, în vederea retransmiterii într-o limbă pe care destinatarul
a indicat că o cunoaște, instanța va aplica dreptul său intern, respectând totodată
finalitatea regulamentului și asigurând deplina sa eficacitate. În acest caz data
comunicării este cea la care actul însoțit de traducere a fost notificat, în
conformitate cu legislația statului membru de destinație.
Solicitantul (partea în procesul care se defăşoară în România:
reclamant/pârât, intervenient, chemat în garanţie, apelant/intimat,
recurent/intimat, creditor/debitor, contestator, moştenitori, notificator/notificat,
etc.) suportă toate cheltuielile pentru traducere, efectuate înainte de transmiterea
actului, fără a aduce atingere unei eventuale decizii adoptate ulterior de instanţă
sau de autoritatea competentă cu privire la sarcina suportării acestor cheltuieli.

1.3.3. Verificările efectuate de instanţa sau de agenţia română de transmitere

Controlul efectuat de instanţa sau de agenţia română constă în a verifica

dacă destinatarul domiciliază într-un stat membru al U.E.
Dacă destinatarul domiciliază în alt stat atunci instanţa sau agenţia de
transmitere trebuie să formuleze cererile în temeiul convenţiilor internaţionale la
care România este parte sau în temeiul curtoaziei internaţionale şi să le transmită
Ministerului Justiţiei.
Apoi se va stabili dacă sunt anexate toate actele enumerate în adresa de
însoţire şi dacă toate actele sunt anexate în limba română şi, în dublu exemplar,
în traducere autorizată cu parafa traducătorului autorizat, în limba statului
solicitat, dacă se solicită expres acest lucru în temeiul articolul 4 alineatul 5 din
Regulament.
Dacă vor trebui comunicate hotărâri ale instanţelor trebuie să existe pe
filele acestora menţiunea „pentru conformitate”.
Dacă termenul de judecată este prea scurt sau este depăşit se va comunica
actul judiciar cu indicarea noului termen de judecată.
Exemple de acte anexate cererii: extrase de carte funciară, încheieri în
limba română, cu semnătura şi parafa instanţei, cereri de chemare în judecată
(dacă procesul se află la primul termen de judecată), cereri de apel sau recurs,
citaţii (semnate şi ştampilate, în cuprinsul cărora trebuie să fie menţionată
conform dispozitiilor din Codul de procedură civilă, potrivit căreia, destinatarii
care domiciliază în străinătate urmează să indice un domiciliu ales, în România,
unde urmează să fie făcute toate comunicările ulterioare privind procesul).
Actele judiciare sau extrajudiciare ce vor trebui comunicate în statele
membre ale Uniunii Europene nu trebuie să cuprindă menţiuni referitoare la faptul
că destinatarului i se va comunica cererea de asistenţă judiciară sau formularul de
dovadă a comunicării, adrese privind solicitarea de relaţii etc., deoarece în
practică, au fost restituite cererile de asistenţă de către autorităţile judiciare
15
străine, cu justificarea că destinatarului nu i se înmânează cererea de asistenţă
(aceasta constituie un act prin care autorităţile judiciare străine sunt sesizate în
vederea îndeplinirii cererii). De asemenea, destinatarului nu i se înmânează nici
formularul de certificat, acesta din urmă având rolul de a atesta îndeplinirea sau
neîndeplinirea procedurii de transmitere a actelor judiciare şi se înapoiază
instanţei sau agenţiei de transmitere completat cu motivele îndeplinirii sau
neîndeplinirii.16
Nu se poate anexa cererii de notificare: adresa prin care se solicită dovada
veniturilor pârâtului, deoarece pentru astfel de relaţii se formulează cerere de
comisie rogatorie; adresa prin care se solicită informaţii cu privire la dreptul
străin.
Pentru a se respecta cerinţa de fidelitate şi lizibilitate impusă de
Regulament, actele ce vor fi transmise trebuie să fie redactate lizibil şi acest fapt
trebuie verificat de instanţă sau de agenţiile de trnasmitere.17
Instanţele române sunt abilitate să comunice direct actele judiciare sau
extrajudiciare către agenţiile de primire ale statelor membre U.E., atât în ceea ce
priveşte actele a căror comunicare a fost dispusă de instanţe, cât şi în privinţa
actelor ce intră în competenţa de comunicare a notarilor, executorilor judecătoreşti
şi a altor autorităţi, obligaţia de a completa cererea de comunicare sau de notificare
prevăzută în art.4 din Regulament revine instanţelor.
Instanţele care au acces la internet, pot completa on-line cererea în limba
română, accesând informaţiile aflate la dispoziţie pe site-ul https://e-
justice.europa.eu/home.do?plang=ro&action=home iar, după imprimare, o vor
semna, data şi ştampila.
Regulamentul are 7 formulare dinamice pentru notificarea si comunicarea
actelor. Acestea vor putea fi folosite în funcție de necesitățile ivite. Spre de
exemplu, „ Cererea de notificare sau de comunicare a actelor”, va fi completată
în funcție de dispozițiile prevăzute la Anexa1. Aceasta va fi completată potrivit
rubricilor din formularul ce are conţinutul din anexă la Regulament. Celelalte
formulare sunt confirmarea de primire ( Anexa 2 ), avizul de returnare a cererii și
a actului ( Anexa 4 ), avizul de retransmitere a cererii și a actului către agenția de
primire competentă ( Anexa 5 ), avizul de primire din partea agenției de primire
competente către agenția de transmitere ( Anexa 6 ) și informarea
destinatarului cu privire la dreptul de a refuza primirea unui act, prevăzută la
Anexa 7.18

16
G. Florescu, Manual INM 2014-2015 – formare inițială. CAPITOLUL 5: COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN
MATERIE CIVILĂ, ,http://www.euroquod.ro/dokuwiki/lib/exe/fetch.php?media=capitolul_4_-
_sect_1_citare_civil.pdf, accesat la 13.01.2020.
17
http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2010/Continut/art24Rus.pdf, accesat la 11.01.2020.
18
https://e-justice.europa.eu/content_serving_documents_forms-269-ro.do, accesat la 13.01.2020.
16
 După ce se selectează formularul, se va alege țara căreia urmează a i se
trimite. De asemenea, se specifică faptul că, după o anumita perioadă de timp,
19

inactivă, iar nu informațiile care nu au fost salvate se vor pierde.

Instanţele care nu au acces la internet pot apela la curtea de apel sau la
Ministerul Justiţiei pentru a solicita un exemplar din cererea de notificare şi o pot
completa scriind de mână sau pot tehnoredacta această cerere.
Cererea trebuie să fie completată de către agenția de transmitere in
conformitate cu ceea ce este stipulat în cerere.
Astfel, la rubrica „Număr de referinţă” se va completa cu numărul
dosarului instanţei transmiţătoare,. In mod similar se întâmplă și în cazul
dosarelor solicitate de către notari, executori judecătoreşti şi de alte autorităţi,
comunicarea de acte în statele membre ale Uniunii Europene, motivat de faptul că
este vorba de o cerere, ce va fi soluţionată în procedura necontencioasă.
La „Agenţia de transmitere” se va completa cu coordonatele agenției de
transmitare: denumire, sediu, telefon, fax, email (indicarea adresei de email este
facultativă). In cazul „Agenţiei de primire”, se vor completa cu coordonatele
autorităţii străine primitoare, care se determină cu ajutorul manualului, versiunea
consolidată.
Site-ul Ministerului Justiţiei recomandă ca verificarea coordonatelor
autorităţii străine primitoare să fie făcută prin accesarea site-ul atlasului judiciar
electronic.
La rubrica „Reclamant” se vor completa cu coordonatele şi calitatea părţii
din cadrul procesului care se desfăşoară în România: reclamant/pârât,
intervenient, chemat în garanţie, apelant/intimat, recurent/intimat,
creditor/debitor, contestator, moştenitori, notificator/notificat etc. La „Destinatar”
se vor completa coordonatele părţii căreia i se comunică actele în străinătate,
indiferent de calitatea procesuală (reclamantului/pârât, intervenient, chemat în
garanţie, apelant/intimat, recurent/intimat, creditor/debitor, contestator,
moştenitori etc.).
La rubrica „ Modul de notificare sau de comunicare” se va completa prin
încercuirea punctului: „ În conformitate cu legislaţia statului membru de
destinaţie”. Pentru completare rubricii „6. Actul de notificat sau comunicat, 6.1.
Natura actului” se va încercui 6.1.1. – judiciar sau 6.1.2. - extrajudiciar.
La rubrica subsecventă 6.1.1. se va încercui actul care urmează a fi
notificat. Dacă se transmite un alt act, decât citaţia, hotărâre sau cererea de
apel/recurs se va înscrie natura actului transmis, în limba română, la rubrica
„altele”.
Completarea punctului 6.2. „Data sau termenul după care notificarea sau
comunicarea nu mai este necesară” se va realiza prin indicarea termenului de
judecată care trebuie să coincidă cu cel menţionat în citaţie sau, în cazul în care

19
https://ejustice.europa.eu/dynForms.do?1578940249161&introMemberState=7&introTaxonomy=269&form4B
C=sd&subform4BC=dynform_sd_a&currentPage=dynform_sd_a_1&selectedFormPage=dynform_sd_a_1_actio
n&redirectPath=/jsp/dynforms/sd/dynform_sd_a_1_tile.jsp , accesat la 13.01.2020.
17
cererea are ca obiect comunicarea unei hotărâri judecătoreşti, se va menţiona
termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac.
La rubrica subsecventă 6.3. „Limba actului” se va încercui la subrubrica
6.3.1. limba în care este redactat în original actul, iar la rubrica 6.3.2 şi limba în
care este însoţit în traducere actul original. Pentru celelalte limbi se va scrie în
spaţiul denumit „altele”. La rubrica „ 6.4. Număr de documente anexate” se va
completa cu cifra care reprezintă numărul de anexe.
Rubrica „Întocmită la” se va completa cu denumirea localităţii în care îşi
are sediul instanţa care completează cererea. Rubrica „Data” se va completa cu
data formulării cererii.
Rubrica „Semnătura şi/sau ştampila” se va completa cu semnătura
judecătorului delegat cu procedura cu străinătatea sau a grefierului, etc. şi/sau
ştampila instanţei române transmiţătoare.
Conform articolului 4 alineatul 3 din Regulament, formularul se
completează în limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul în care
există mai multe limbi oficiale în statul membru în cauză, în limba oficială sau
una dintre limbile oficiale ale locului unde urmează să se facă notificarea sau
comunicarea, sau într-o altă limbă pe care statul membru respectiv a indicat că o
acceptă. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale ale instituțiilor
Uniunii Europene, altele decât cea proprie, în care acceptă să fie completat
formularul.20
Instanţele care nu au acces la internet pot apela la curtea de apel sau la
Ministerul Justiţiei pentru a solicita un exemplar din cererea de notificare în limba
statului solicitat şi o pot completa, prin tehnoredactare, tot în limba română,
deoarece completările au ca obiect nume, prenume, denumiri, sedii, adrese,
numere de telefon sau fax şi încercuiri care nu necesită traduceri.
Legea 189/2003 alineatele 2 si 3 ale articolului 7 mai prevăd faptul că
cererea trebuie însoţită de actul sau actele care urmează să fie comunicate, în
dublu exemplar, iar la cerere se va anexa şi formularul de dovadă a comunicării,
care va cuprinde următoarele elemente: denumirea autorităţii solicitante; actele
transmise în vederea comunicării; numele şi domiciliul destinatarului; denumirea
autorităţii judiciare solicitate; numele şi calitatea persoanei care a primit actele
(destinatar, soţ, rudă - pentru persoanele fizice, sau funcţia - pentru persoanele
juridice); semnătura destinatarului (cu aplicarea ştampilei, pentru persoanele
juridice); data comunicării actelor; motivele necomunicării (refuzul
destinatarului, adresa schimbată etc.); semnătura agentului de procedură şi
ştampila autorităţii judiciare solicitate. Cererea şi documentele-anexă sunt scutite
de orice supralegalizare.21

20
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32007R1393&from=RO, accesat la
13.01.2020.
21
Legea 189/2003 privind asistență judiciară internațională în materie civilă și comercială, Monitorul Oficial, nr.
392 din 2 iunie 2015, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/43767, accesat la 13.01.2020.
18
 1.4. Alte modalități de transmitere a actelor judiciare și extrajudiciare

Aceste modalități de transmitere sunt reglementate atât în Convenția de la

Haga din 1965, dar și în Regulamentul 1393/2007. Astfel, ele sunt notificarea sau
comunicarea prin intermediul agenţilor diplomatici sau consulari; notificarea sau
comunicarea prin intermediul serviciilor de curierat și notificare sau comunicare
directă.22
Astfel, prima modalitatea este reglementată de Regulament în articolul 13,
și se prevede faptul că - Fiecare stat membru este liber să procedeze la notificarea
sau comunicarea actelor judiciare persoanelor care au reşedinţa într-un alt stat
membru, fără nicio constrângere, în mod direct prin agenţii săi diplomatici sau
consulari. Însă, alineatul 2 al aceluiași articol prevede faptul că statele se pot
opune acestui mijloc de comunicare sau de notificare, dar el se poate realiza dacă
persoana are aceeași cetățenie cu cea a statului de origine. State care s-au opus
acestei metode de comunicare sunt: România, Belgia, Franța, Lituania, precum și
altele.
Mai mult de atât, Regulamentul permite posibilitatea comunicării actelor
judiciare și extrajudiciare prin intermediul serviciilor de curierat. aceasta
notificare ori comunicarea se va realiza prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire sau echivalentul acesteia.
S-a Curtea de Justiție a Uniunii Europene prevede23 faptul că dacă apare
un cumul al mijloacelor de comunicare și notificare, între intermediul agențiilor
de transmitere și de primire desemnate de statele membre și cel prin intermediul
serviciilor de curierat, se va lua în considerare data primei comunicări valabil
efectuate. Aceeași Curte, a arătat faptul că între metodele de transmitere și
notificare nu există nici o ierarhie acestora. Pentru a se folosi această metodă este
necesar să se completeze Anexa II.
În ceea ce privește folosirea comunicării directe, adică prin intermediul
funcționarilor judiciari, al autorităților sau al altor persoane competente din statul
membru de primire, statele au fost reticente în ceea ce privește folosirea acestei
metode, dar se poate efectua numai în situația în care legislația statului de
destinație o permite.24

22
G. Florescu, Manual INM 2014-2015 – formare inițială. CAPITOLUL 5: COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN
MATERIE CIVILĂ, http://www.euroquod.ro/dokuwiki/lib/exe/fetch.php?media=capitolul_4_-
_sect_1_citare_civil.pdf, accesat la 02.03.2020.
23
Hotărârea Curții din 9 februarie, PLUMEX VS YOUNG SPORTS NV, C-473/04, ECLI:EU:C:2006:96,
http://curia.europa.eu/juris/showPdf.jsf?text=&docid=55654&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ
=first&part=1&cid=3041518, accesat la 07.05.2020.
24
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32007R1393, accesat la 04.05.2020.
19
 1.5. Data comunicării și calculul termenelor pentru notificare și
comunicare

Data prezintă o importanță extrem de mare, deoarece trebuie să se ia în

considerare mai mulți factori, fiindcă se produc efecte juridice. Aceste efecte
juridice țin de fiecare legislație în parte, deoarece în ipoteza în care un anumit act
nu este comunicat în termen, poate interveni decăderea din prisma statului
solicitant.
Conform articolului 9 alineatul din Regulament data notificării sau a
comunicării este data la care acesta este notificat sau comunicat în conformitate
cu legislația statului membru de destinație. Însă, dacă un act va trebui să fie
comunicat ori notificat într-un anumit termen care este determinat, se va lua în
calcul data stabilită de legislația acelui stat membru.
De asemenea, data se aplică și mijloacelor speciale de transmitere sau
notificare a actelor de procedură judiciară și extrajudiciară.
Calcularea termenelor se efectuează potrivit regulilor stabilite de
Regulamentul nr. 1182/ 197125 privind stabilirea regulilor care se aplică
termenelor, datelor şi expirării termenelor.
Zilele de sărbătoare care trebuie luate în considerare la aplicarea
regulamentului sunt toate cele prevăzute ca atare de statul membru sau de
instituţia comunitară care elaborează un act, iar zilele lucrătoare sunt toate zilele,
altele decât zilele de sărbători legale, duminicile şi sâmbetele.
Termenele care sunt exprimate în săptămâni, în luni sau în ani încep să
curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la
expirarea ultimei ore a zilei care, în ultima săptămână, în ultima lună sau în ultimul
an, poartă aceeaşi denumire sau aceeaşi cifră ca prima zi de calcul. Dacă, într-un
termen exprimat în luni sau în ani, ziua determinată pentru expirarea sa lipseşte
în ultima lună, termenul se încheie la expirarea ultimei ore din ultima zi a acelei
luni.
Însă, dacă un termen include fracţiuni de lună, la calcularea acestor
fracţiuni se consideră că o lună este formată din treizeci de zile.

1.6. Neprezentarea pârâtului la înfățișare

Conform dispozițiilor din articolul 19 din Regulament, atunci când o

cerere introductivă de instanţă sau un act echivalent a fost transmis într-un alt stat
membru în vederea notificării sau comunicării şi există posibilitatea ca
destinatarul să nu se prezinte, pronunţarea hotărârii se va suspenda până când se
stabileşte dacă, fie actul a fost notificat sau comunicat conform formelor

25
Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se
aplică termenelor, datelor și expirării termenelor, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31971R1182, accesat la 18.06.2020.
20
prevăzute de legislaţia statului membru de destinaţie pentru notificarea sau
comunicarea actelor întocmite în acest stat aplicabile persoanelor care se află pe
teritoriul său, fie actul a fost în fapt remis pârâtului sau la reşedinţa acestuia în alt
mod prevăzut
prin Regulament; precum şi dacă, în fiecare dintre cele două situaţii, notificarea,
comunicarea sau remiterea au avut loc în timp util pentru ca pârâtul să-şi poată
pregăti apărarea (Hotărârea din 19 decembrie 2012, cauza C-325/1126, Alder și
Hotărârea din 8 noiembrie 2005, C-443/0327, Leffler).
În baza dispozițiilor din Regulamentul nr. 1393/2007, acesta se opune
legislației unui stat membru care prevede că actele judiciare destinate unei părți
cu domiciliul sau reședința obișnuită într‑un alt stat membru sunt păstrate la
dosar, cu consecința că ele sunt considerate notificate în cazul în care această parte
nu a desemnat un reprezentant autorizat să primească notificările domiciliat în
primul stat, în care este pendinte procedura jurisdicțională. Mai mult de atât,
acesta nu permite o procedură de notificare sau de comunicare fictivă precum cea
în vigoare în Polonia. De asemenea, se consideră că nu oferă destinatarului dreptul
de a beneficia de primirea reală a actelor, în sensul că acesta nu își poate construi
o apărare și nici poate să își traducă, în mod cert, apărarea efectuată.
Cu toate acestea, statele membre sunt libere să lase la libera apreciere a
judecătorilor săi de a se pronunţa asupra unei soluții, chiar dacă nu s-a primit
niciun certificat de constatare a notificării, comunicării sau remiterii, dacă vor fi
îndeplinite în mod cumulativ, următoarele condiții: actul a fost transmis prin unul
dintre mijloacele prevăzute prin regulament; de la data transmiterii actului s-a
scurs un termen considerat adecvat de către judecător în acel caz, dar nu mai puţin
de şase luni și nu a putut fi obţinut niciun certificat, în pofida tuturor demersurilor
autorităţilor statului membru de destinaţie pentru obţinerea acestuia.
Dacă există, însă, cazuri urgente, în conformitate cu articolul 19 alineatul
3, judecătorul poate să dispună orice măsură provizorie sau asiguratorie necesară.
Tot ca un remediu, venit în sprijinul destinatarului este și faptul că
judecătorul are libertatea de a dispune cu privire la repunerea în termen a pârâtului
pentru exercitarea unei căi de atac. Însă această repunere trebuie îndeplinească
obligatoriu următoarele condiții: pârâtul, din motive care nu-i sunt imputabile, nu
a luat cunoştinţă de actul respectiv în timp util pentru a se apăra sau nu a luat
cunoştinţă de hotărâre în timp util pentru a exercita o cale de atac și motivele în
apărare ale pârâtului nu apar a fi la prima vedere neîntemeiate.
Cu toate acestea, cererea pentru repunerea în termen trebuie formulată
într-un termen rezonabil de la data la care pârâtul a luat cunoştinţă de hotărâre.
De asemenea, libertatea statelor membre nu este îngrădită, dacă acestea consideră
că cererea de repunere în termen nu a fost formulată în perioadă prevăzută, acesta

26
Hotărârea din 19 decembrie 2012, Alder vs. Orlowska și Orlowski, C-325/11, ECLI:EU:C:2012:583,
http://curia.europa.eu/juris/celex.jsf?celex=62011CC0325&lang1=ro&type=TXT&ancre=, accesat la 04.05.2020.
27
Hotărârea din 8 noiembrie 2005, Leffler vs Berlin Chemie AG., C-443/05, ECLI:EU:C:2005:665,
http://curia.europa.eu/juris/showPdf.jsf?text=&docid=55594&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ
=first&part=1&cid=3145879, accesat la 04.05.2020.
21
neputând fi mai scurt de un an. Termenul începe să curgă de la datat pronunțării
hotărârii, însă nu se va aplica hotărârilor care privesc starea civilă și capacitatea
persoanelor.

22
 Capitolul II. Notificarea și comunicarea actelor judiciare și
extrajudiciare în statele membre la Regulamentul 1397/2007
2.1. Belgia

Belgia28 este un stat semnatar al acestui Regulament, iar acest stat face o
distincție între notificare și comunicare. Astfel, comunicarea presupune
înmânarea unui act către o altă persoană prin intermediul unui funcționar
ministerial, iar acest se numește executor judecătoresc.
Comunicarea propriu-zisă constă în înmânarea de către executorul
judecătoresc, prin aviz al executorului, a unei copii conforme a documentului care
trebuie comunicat celeilalte părți. Notificarea reprezintă trimiterea prin poștă a
unui act de procedură în original sau în copie. Deci nemaifiind, nevoie ca
executorul judecătoresc să preocupe cu comunicarea acestui act.
Deși executorul judecătoresc este cel care transmite actele de procedură,
ele pot fi transmise și de către grefier, prin scrisoare judiciară recomandată, ori
chiar o scrisoare simplă. Totuși, cazurile în care grefierul unei instanțe belgiene
transmite un act sunt destule de rare.
În conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 1397/2007, s-a pus
problema dacă, destinatarul nu mai are același domiciliul cu cel cunoscut de către
instanță solicitantă, și dacă autoritatea solicitată poate afla noua adresă a
destinatarului. Astfel, răspunsul a fost unul pozitiv, întrucât executorii
judecătorești sunt la nivel teritorial și aceștia pot accesa Registrul Național al
Persoanelor Fizice, pentru orice date și informații care țin de aducere la bun sfârșit
a sarcinilor ce țin de soluționarea cu celeritate a acestora.
De asemenea, autoritățile străine nu au acces la această bază, iar
autoritățile belgiene publice pot obține acces printr-o autorizație care se eliberează
de către Comitetul sectorial al Registrului Național. Executorul judecătoresc va fi
remunerat pentru activitatea prestată, cea de a comunica actele, printr-o
indemnizație.

2.2. Republica Cehă

În Cehia29, autoritățile care asigură notificarea sau comunicarea actelor

judiciare sunt instanțele. Acestea se deservesc de organismele de notificare sau
comunicare, funcționarii instanțelor însărcinați cu notificarea sau comunicarea,
organele de poliție judiciară, executorii judecătorești ai instanțelor și operatorii de
servicii poștale și, în anumite condiții, pentru unii destinatari, de asemenea,
administrația penitenciarelor, instituțiile de învățământ instituționalizat sau de
protecție, centrele de detenție preventivă, cartierul militar regional, Ministerul de
Interne și Ministerul de Justiție, pentru a realiza sarcinile instituite.
La fel în cazul Belgiei, s-a pus aceeași problemă, destinatarul nu mai are
același domiciliul cu cel cunoscut de către instanță solicitantă, și dacă autoritatea
28
https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-be-ro.do?member=1, accesat la 03.05.2020.
29
https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-cz-ro.do?member=1, accesat la 03.05.2020.
23
solicitată poate afla noua adresă a destinatarului. Astfel, instanța efectuează o
investigație și încearcă să afle, prin consultarea sistemului informatic al registrului
de evidență a populației cehe, adresa de reședință permanentă/locul de desfășurare
a activității unei persoane sau adresa sediului social/adresa unei unități
organizaționale înregistrate în registrul relevant în cazul unei entități juridice.
Adresa pentru notificarea unei persoane include adresa reședinței
permanente a persoanei și adresa locului de desfășurare a activității acesteia;
pentru entitățile juridice, aceasta este adresa sediului social al entității înscrisă în
registrul relevant și adresa sediului social al unei unități organizaționale. În
situația în care, destinatarul deține o căsuță poștală de date înregistrată în
Republica Cehă, instanța livrează actele către respectiva căsuță poștală de date
prin intermediul rețelei publice de date. Livrarea către o căsuță poștală de date
este considerată livrare personală.
Autoritățile străine pot să aibă acces la bazele de date cu privire la datele
și informațiilor destinatarilor numai dacă acestea sunt reglementate într-un tratat
la care Republică Cehă este parte. Informațiile cu privire la entitățile juridice și
persoanele fizice care desfășoară activități comerciale, care locuiesc sau care
desfășoară activități comerciale în Republica Cehă și care solicită înregistrarea
sunt păstrate într-un registru public. Registrul este accesibil atât cetățenilor cehi,
cât și celor străini și oricine îl poate consulta și poate obține copii sau extrase din
acesta.
Registrul public este menținut în formă electronică și, prin urmare, poate
fi accesat de la distanță. Se percepe o taxă de 50 CZK per pagină sau parte a unei
pagini pentru realizarea unui duplicat sau a unei copii a unui act depus în colecție,
inclusiv extrase din registrul comerțului în limba cehă, dacă acest lucru se face
fără verificare și, respectiv, de 70 CZK cu verificare.
Atunci când notifică sau comunică expedieri din străinătate, Poșta Cehă
procedează în mod similar ca în cazul livrărilor interne. Aceasta înseamnă, cu
excepția cazului în care plicul sau bonul de livrare indică în mod expres că
expedierea poate fi notificată sau comunicată doar personal, că aceasta poate fi
notificată sau comunicată nu doar destinatarului, ci și agentul său,
reprezentantului său legal sau unui agent al reprezentantului său legal, sub rezerva
acelorași condiții care revin destinatarului.
În cazul în care un act este notificat sau comunicat în temeiul articolului 14
din regulament, adică prin intermediul serviciului poștal, iar expedierea poștală
nu este predată cu succes, aceasta este depusă și în căsuța poștală a destinatarului
este lăsată o înștiințare prin care i se solicită acestuia să ridice expedierea poștală
într-un anumit termen specificat și de la un anumit oficiu poștal. În cazul în care
destinatarul nu ridică expedierea poștală în termenul prevăzut, aceasta este
returnată expeditorului ca fiind nelivrabilă.

24
 2.3. Germania

Codul de procedură civilă german prevede faptul că grefa instanței are mai
multe mijloace de a comunica și notifica actele către destinatarii30. Acestea sunt:
notificarea sau comunicarea către un avocat, cu returnarea confirmării de primire,
prin livrarea fizică a actului la sediul oficial al instanței către destinatar ori un
reprezentant legal al acestuia, prin serviciile poștale și prin darea instrucțiunilor
către un angajat al sistemului judiciar care să notifice sau să comunice actele.
Există situații în care, judecătorul este responsabil pentru organizarea
notificării sau comunicării, de exemplu în cazul notificării sau comunicării în
străinătate sau al notificării sau comunicării prin publicare. De asemenea, un rol
important îl are și executorul judecătoresc în ceea ce privește notificarea sau
comunicarea la inițiativa părților. Acesta trebuie să fie numit de instanță și este
însărcinat cu această misiune direct de către parte sau prin intermediul grefei
instanței sesizate. Mai mult de atât, și executorul judecătoresc poate să
încredințeze unui serviciu poștal notificare sau comunicarea actelor de procedură.
În ipoteza în care destinatarul nu mai locuiește la adresa indicată în cererea
de notificare sau comunicare, agenția de primire germană la care se recurge
depune, de regulă, toate eforturile pentru a afla adresa actuală a acestuia. Acest
lucru se întâmplă nu doar în cazurile în care destinatarul s-a mutat, ci și atunci
când adresa acestuia menționată în cererea de notificare sau comunicare este
incorectă sau incompletă. Cu toate acestea, serviciile prestate de agenția de
primire în acest scop constituie un demers voluntar, agenția neavând
nicio obligație de a face acest lucru.
Se permite autoritățile publice străine și persoanele fizice străine să obțină
anumite informații despre o anumită persoană de la autoritățile de înregistrare
germane, fără a indica motivele pentru care le solicită. Un astfel de document este
denumit extras simplu din registru.
Cererea trebuie să fie adresată autorității de înregistrare competente.
Aceasta este, în majoritatea cazurilor, fi biroul administrativ pentru cetățeni din
municipiul sau orașul în care se crede că ar locui persoana. Pentru extrasul din
registru se percepe o taxă. Cuantumul acesteia poate varia de la un land la altul.
Extrasul din registru poate fi eliberat numai dacă persoana căutată poate
fi identificată cu exactitate din informațiile furnizate de autoritatea solicitantă,
ceea ce înseamnă că nu este posibil să se prezinte o „listă de rezultate” cu nume
posibile. În plus, un extras din registru nu trebuie să fie eliberat în cazul în care în
registru s-a înregistrat o blocare a divulgării pentru persoana în cauzăsau în cazul
în care divulgarea ar aduce atingere intereselor protejate ale persoanei în cauză în
orice alt mod.

30
https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-de-ro.do?member=1, accesat la 03.05.2020.
25
 2.4. Portugalia

În Portugalia31, comunicarea și notificarea pot fi efectuate, în general, de

către executorii judecătorești sau de către reprezentantul legal al uneia dintre părți.
Comunicarea și notificarea se pot efectua și de către notari în cadrul procedurilor
succesorale.
În anumite cazuri, notificarea se poate efectua de către avocați, avocați
consultanți sau executori judecătorești, chiar înainte de introducerea unei acțiuni.
Comunicarea și notificarea se pot efectua și de către ofițerii de stare civilă
în cadrul unor proceduri jurisdicționale voluntare care sunt audiate în fața
ofițerului de stare civilă, în special în materie de drept al familiei și al minorilor.
În temeiul legislației portugheze este de datoria executorilor judecătorești
să întreprindă, din proprie inițiativă și fără a fi nevoie de un ordin judecătoresc,
toate măsurile necesare pentru a comunica sau a notifica un act către o persoană.
În acest scop, executorii judecătorești consultă informațiile disponibile în
format electronic în alte departamente guvernamentale, pentru a afla dacă s-a
produs o schimbare de reședință și a stabili adresa actuală a persoanei care este
destinatarul comunicării sau notificării. Aceasta constituie regula „propriei
inițiative” pentru măsurile care trebuie luate pentru comunicare sau notificare.
Executorii judecătorești au, de asemenea, acces la anumite baze de date
ale departamentelor guvernamentale, pentru a putea verifica domiciliul fiscal al
debitorilor împotriva cărora s-a pronunțat o hotărâre, de exemplu, în cadrul unei
proceduri de executare.
În temeiul legislației portugheze, ori de câte ori o parte susține în mod
justificat că se confruntă cu dificultăți serioase în ceea ce privește obținerea de
informații, în special cu privire la schimbarea domiciliului persoanei căreia
urmează să i se adreseze comunicarea sau notificarea, fapt care afectează
exercitarea efectivă a unui drept procedural ori îndeplinirea unei îndatoriri sau a
unei pretenții, instanța poate ordona oricăror persoane sau entități să coopereze
pentru obținerea acestor informații. Indiferent dacă sunt sau nu părți la procedură,
acestea au datoria de a coopera cu instanța, furnizând informațiile ordonate de
aceasta.
Cu toate acestea, autoritățile sau instituțiile străine nu au acces la aceste
baze de date, așa cum se întâmplă în temeiul altor legislații.

2.5. Finlanda

În Finlanda32, instanța este, în general, responsabilă de comunicarea sau

notificarea documentelor. La cererea unei părți și dacă consideră că există motive
temeinice, instanța poate încredința părții respective responsabilitatea de a
comunica sau a notifica documente. Însă, alte cazuri, partea în interesul căreia

31
https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-pt-ro.do?member=1, accesat la 09.05.2020.
32
https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-fi-ro.do?member=1, accesat la 05.05.2020.
26
urmează să fie comunicate sau notificate documentele este responsabilă de
notificarea sau comunicarea acestora.
Dacă destinatarul nu are domiciliu cunoscut, dar există motive că acesta
s-ar mai afla în țara solicitată, executorii judecătorești au acces la baza de date, cu
privire la evidența populației și pot comunica datele actualizate.
Autoritățile străine au acces la sistemul de evidență al persoanelor. Mai
mult de atât se poate afla adresele cetățenilor finlandezilor care trăiesc în
străinătate, dacă aceștia au anunțat un oficiul local de evidență cu privire la adresa
lor actuală. Informațiile Serviciului se bazează pe informațiile din sistemul de
evidență a populației întreținut de Centrul de Evidență a Populației și oficiile
locale de evidență .
Se vor transmite adresele pentru fiecare persoană căutată în mod clar, dar
aceasta trebuie să aibă vârsta de peste 15 ani si nu trebuie refuze permisiunea de
furnizare a adresei sale. Căutarea adreselor se face după prenumele și numele de
familie ale persoanei respective. Acesta poate fi un nume anterior sau actual.
Elemente precum vârsta persoanei, data nașterii și domiciliul anterior și cel actual
pot fi utilizate ca termeni de căutare cu filtrare.
Serviciul de adrese este disponibil prin telefon și pe internet, dar apelul
telefonic se poate face doar din Finlanda. Căutarea în cadrul Serviciului poate fi
efectuată pentru 1-20 adrese ale persoanelor o dată, dar se percepe o taxare pentru
fiecare adresă, iar taxa se plătește prin virament bancar online. Serviciul poate fi
utilizat și din străinătate în cazul în care utilizatorul are detalii bancare finlandeze
pentru tranzacții online.
Solicitări de informații cu privire la adrese pot fi transmise, de asemenea,
Oficiului de evidență din Helsinki prin e-mail. Acestea pot fi transmise în limba
finlandeză, suedeză sau engleză la adresa de e-mail. Solicitările de informații pot
fi făcute, de asemenea, în scris la Oficiul de evidență din Helsinki. Cu toate
acestea, și pentru acestea se percepe o taxă pentru fiecare extras în parte.

2.6. Malta

După depunerea unui act la instanță, instanța este responsabilă de

comunicarea actelor. Partea care introduce acțiunea trebuie să depună actul la
instanță indicând persoana căreia trebuie să îi fie comunicat actul și adresa de
comunicare. În cazul în care există mai mult de un singur destinatar, partea care
depune actul trebuie să se asigure că există un număr suficient de copii pentru toți
destinatarii.
Autoritatea malteză de destinație verifică adresa furnizată în cazul în care
comunicarea nu a putut fi efectuată. Însă pentru a face acest lucru, autorităților
malteze trebuie să li se furnizeze numărul cărții de identitate a destinatarului în
cazul acesta este o persoană fizică. În cazul în care autoritatea de origine
furnizează acest număr de identificare, care este unic pentru fiecare persoană
fizică, autoritatea de destinație poate încerca să stabilească o altă reședință.

27
 În cazul societăților, autoritatea solicitată verifică adresa înregistrată a
societății destinatare prin intermediul unui sistem online operat de Registrul
Comerțului din cadrul Autorității malteze pentru servicii financiare. În cazul în
care adresa furnizată de către autoritatea de origine diferă de cea indicată în
sistem, se va efectua o nouă comunicare a actelor la adresa sediului social.
Atunci când executorul judecătoresc indică faptul că nu a găsit destinatarul
la adresa furnizată sau că nimeni nu a deschis ușa, autoritatea solicitată depune o
cerere la instanța competentă pentru a obține permisiunea de a comunica actele
persoanei în cauză la aceeași adresă, dar după orele de program stabilite de lege.
Uneori comunicarea este efectuată cu succes.
Atunci când este necesară stabilirea adresei unei persoane fizice, numai
autoritatea de destinație are acces la documentele referitoare la adresa unei
persoane, dar cu condiția ca autoritatea de origine să furnizeze un număr de
identificare. Această bază de date nu este disponibilă pentru publicul larg sau
pentru autoritățile străine. Pe de altă parte, informațiile esențiale referitoare la
societățile comerciale, cum ar fi denumirea corectă a societății, numărul de
înregistrare al societății și sediul social, pot fi verificate de orice persoană, gratuit,
prin intermediul unui sistem online pus la dispoziție de Registrul Comerțului din
cadrul Autorității malteze pentru servicii financiare. Pot fi obținute online de pe
același site și informații specifice, cum ar fi numele administratorilor, ale
reprezentanților legali, ale secretarului societății, însă pentru aceasta este necesară
crearea unui cont, iar accesul la astfel de informații este acordat contra cost.33

2.7. România

Statul român poate să fie și stat solicitat. Astfel, în România, comunicarea

actelor de procedură, precum și a citațiilor, se face, în mod gratuit, și din oficiu de
către instanțe. Astfel, se prevede următoarele modalități de comunicare: prin
agenți procedurali, prin poștă, prin telefax sau prin alte mijloace ce asigură
transmiterea textului actului și confirmarea acestuia, prin publicitate, prin avocați
ori consilieri juridici.34
Comunicarea efectuată prin agenți procedurali se va face în plic închis,
unde se va alătura dovada de înmânare, procesul verbal și înștiințarea, care este
prevăzută de Codul de procedură civilă. Plicul va trebui, în mod obligatoriu să
poarte sintagma – „ PENTRU JUSTIȚIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE”.35
În ceea ce privește comunicare făcută prin agenții poștali, este necesar să
fie efectuată prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis.
La aceasta se va atașa dovada de înmânare, procesul verbal și înștiințarea.
Dacă comunicarea se realizează prin telefax, poștă electronică ori prin alte
mijlocii care asigură comunicarea la distanță, este necesar ca acestea să fie însoțite

33
https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-mt-ro.do?member=1, accesat la 09.05.2020.
34
A. Tabacu, Citarea și comunicarea actelor de procedură civilă, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura
Universul Juridic, București, 2015, p.93.
35
A. Tabacu, Drept procesual civil, Editura Universul Juridic, București, 2013, p.185.
28
de o semnătură electronică extinsă a instanței, de unde se cere comunicarea
citațiilor și a actelor procedurale. Această semnătură electronică extinsă este
unică și înlocuiește ștampila instanței, precum și semnătura grefierului de ședință.
Comunicarea se poate realiza și la cererea părții interesate, dar aceasta se
va efectua pe propria sa cheltuială. Acesta se realizează fie prin executorii
judecătorești, fie prin firmele de curierat.
În cazul în care s-a ales comunicarea printr-un executor judecătoresc,
competența va aparține executorului judecătoresc în circumscripția de apel, în a
cărui raza teritorială se află domiciliul părții interesate ori sediul unde urmează să
se realizeze comunicarea. Executorul judecătoresc trebuie să se realizeze în mod
personal pentru a înmâna actele de procedură care fac obiectul comunicării. Părții
interesate i se va înmâna de către grefa instanței citația ori actele de procedură, iar
acest este obligat să le transmită către executorul judecătoresc ales.
În cazul comunicării printr-o firmă de curierat, aceasta se va face prin
scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis, și se va atașa
dovada de primire, procesul verbal și înștiințarea. În mod similar, firma de curierat
va primi de la partea interesată citația ori actele de procedură.
De asemenea, părțile își pot comunica și, în mod direct, actele de
procedură. Cu toate acestea, ele nu își vor putea transmite una altei, hotărârile
judecătorești, citații ori chiar alte acte procesuale care emană de la instanța de
judecată. Comunicarea în mod direct, se realizează nemijlocit, doar după ce
instanța a fost sesizată cu o asemenea cerere. De asemenea, părțile trebuie să aibă
un avocat ori un consilier juridic.36
Ca în cazul celorlalte state analizate, s-a pus aceeași problemă, dacă în
temeiul Regulamentului 1397/2007, destinatarul nu mai are aceeași adresă, statul
solicitat poate să efectueze, din propria inițiativă, demersurile pentru a afla noul
domiciliul? Răspunsul este un pozitiv, deoarece instanța în baza rolului său activ,
poate întreprinde toate măsurile legale pentru ca în final să poată da o hotărâre
care să aibă la bază motive temeinice.
Autoritățile străine ori părțile implicate într-un proces au acces la bazele
de date interne ale statului român pentru a afla domiciliul persoanei în cauză.
Astfel, ei vor putea să obțină adresa unui cetățean român prin intermediul
Ministerului Afacerilor Interne, mai exact prin Inspectoratul Național pentru
Evidenţă Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date - INEPABD37 sau prin
intermediul serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor.
Persoanele interesate pot formula cereri pentru a li se comunica date cu
caracter personal din Registrul național de evidență a persoanelor cetățeni români,
referitoare la domiciliu și reședință. Aceste cereri scrise trebuie motivate și se
depun la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor pe raza căruia se
afla sediul cabinetului de avocatură/persoana căutată. Pentru ca furnizarea datelor
să se realizeze fără nici un impediment, este necesar ca în prealabil să se obțină,
consimțământul persoanei ori persoanelor vizate.
36
G. Boroi, M. Stancu, Fișe de procedură civilă, Editura Hamangiu, București, 2019, pp.220-221.
37
http://depabd.mai.gov.ro/furnizari_date.html, accesat la 30.06.2020.
29
 Cu toate acestea, consimţământul nu este necesar dacă exista un temei
legal justificat și solicitarile sunt primite din partea anumitor autorități sau
persoanele fizice ale căror interese legitime sunt probate prin înscrisuri ce fac
dovada temeiului legal justificat. Competenţa soluţionării revine serviciilor
publice comunitare de evidenţă a persoanelor sau INEPABD, pentru cererile
formulate de persoanele juridice.
Pentru cererile care au un volum redus taxa este de 1 leu RON/persoana
si se achita in contul bugetului de stat și când furnizarea este făcută de INEPABD
sau în contul consiliilor locale, când furnizarea este făcută la serviciile publice
comunitare de evidenta a persoanelor.
Fiecare cerere se timbrează cu timbru fiscal de 5 RON. În ceea ce privește
cererile cu volum mare, taxa este de 120 lei /ora exploatare sistem informatic
central sau 7 lei/ora exploatare sistem informatic teritorial. Vor fi exceptate de la
plata taxelor, anumite instituții publice care își desfășoară activității, în domenii
precum securitatea națională, sănătate, dar pentru datele solicitate in scopul
exercitării atribuțiilor legale.
Dacă persoana în cauză este persoană juridică, atunci obținerea sediului se
va realiza prin Oficiului Național al Registrului Comerțului38 sau al oficiilor
registrului comerțului de pe lângă tribunale.
Datele cu privire la sediile sociale ale firmelor ori alte date importante nu
pot fi actualizate la o anumit termen, din cauza volumului mare de informații.
Astfel, ele sunt verificate și actualizate pe parcursul unui anumit număr de luni.
Însă, anumite informații cu privire la insolvență, documente oficiale ori înființare
de firme noi sunt actualizate zilnic.
Mai mult de atât, legea 26/199039 prevede faptul că firmele în cursul
activităților pe care le desfășoară ori la încetarea acestora sunt obligate să solicite
înscrierea în același registru a mențiunilor actelor și faptelor prevăzute de lege. În
situația în care actele și faptele nu au fost înscrise în registru acestea nu pot fi
opuse terților, ele opunându-se doar dacă s-a făcut dovada că erau cunoscute de
către terți. Firmele care nu își înregistrează mențiunile actelor și faptelor vor fi
sancționați în baza dispozițiilor din Legea 26/1990, Capitolul V.
Pe cheltuiala părții interesate ori a autorității străine din statul solicitant se
pot elibera copii certificate de pe înregistrările efectuate în registru şi actele
prezentate. Se mai pot elibera informaţii despre datele înregistrate şi certificatele
constatatoare că un anumit act sau fapt este ori nu este înregistrat. Actele pot fi
cerute şi eliberate şi prin corespondenţă. La cerere, documentele se eliberează
electronic, cu transmitere on-line, având încorporată, ataşată sau logic asociată
semnătura electronică extinsă.Dacă au fost încheiate protocoale de colaborare se
pot elibera gratuit documente și informații anumitor autorităţi şi instituţiir publice,
persoane juridice, jurnaliştilor şi reprezentanţilor mijloacelor de informare în
masă, misiunilor diplomatice acreditate.
38
https://portal.onrc.ro, accesat la 30.06.2020.
39
Legea 26/1990 privind registrul comerțului, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.49 din 04 februarie 1998,
în vigoare din 07 decembrie 1990, https://lege5.ro/Gratuit/gy4dinry/legea-nr-26-1990-privind-registrul-
comertului, accesat la 18.06.2020.
30
 Concluzii

În încheiere, prin comunicarea și notificare se relevă vastitatea domeniului

mai ales în situațiile în care acestea se realizează la nivel transfrontalier. Astfel,
pot apărea mai multe impedimente în realizarea acestor sarcini, cum sunt cazurile
în care traducerea actelor nu se realizează limba sau limbile solicitate, dacă nu se
cunoaște adresa destinatarului, iar autoritatea sau instituția solicitantă nu cunoaște
noua adresa ori autoritatea solicitată nu poate sau o divulge ori nu permit accesul
autorităților străine la baza lor de date cu privire la identificarea persoanelor.
Mai mult de atât, se apreciază că ar fi benefic și fără a se aduce atingere
securității naționale al fiecărui stat semnatar al Convenției de la Haga din 1965,
fie al statelor din Uniunea Europeană să se prevadă un sistem sau o bază de date
comună pentru a se afla în timp util și eficient datele de identificare ale
persoanelor.
De asemenea, unele impedimente ar putea veni chiar din legislația proprie
al fiecărui stat în parte, deoarece fie acestea nu au luat parte la Convenție, fie sunt
anumite disensiunii apărute între unele state legate probleme de ordine politică,
religioasă.
Cu privire la refuzul destinatarului, deși este un drept al acestuia, el nu ar
trebui să abuzeze în mod discreționar de acesta, deoarece ar putea urma anumite
repercusiuni mai grave, în sensul că, procedurile judiciare ar putea fi de ordin
civil, iar acesta neștiind conținutul actelor care i se comunică, ar putea pierde
litigiul din lipsa apărării pe care acesta nu a putut să o construiască.
Astfel, articolul 8 alineatul 1 din Regulament, prevede refuzul doar în
situațiile în care actele care se comunică nu sunt traduse într-o limbă oficială sau
într-o limbă pe care destinatarul o cunoaște. Dar și așa pot apărea abuzuri,
deoarece, destinatarul poate să declare că nu cunoaște niciuna una dintre limbile
enumerate de către articolul menționat, deși acesta poate, în fond, o știa.
Pe calea de consecință, Regulamentului 1397/2007, i se pot aduce
îmbunătățiri, chiar dacă are o eficiență mai ridicată față de Regulamentul
1348/2000, în prezent abrogat. Acesta necesită a fi îmbunătățit, întrucât este
posibil ca pe parcursul timpului să apară alte deficiențe, care în timp vor duce la
o ineficacitate a acestuia, fie pe seama legislațiilor unor state, fie prin raportare la
situații socio - economice, calamității naturale, pandemii, ori chiar războaie.

31
 Anexe

Anexa I. Cererea de notificare sau de comunicare a actelor

ANEXA I

CERERE DE NOTIFICARE SAU DE COMUNICARE A ACTELOR

[ Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și
al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a
actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (1)]

Număr de referință:
1. AGENȚIA DE TRANSMITERE

1.1. Denumire :

1.2. Adresă :
1.2.1. Stradă și număr/C.P. :

1.2.2. Localitate și cod poștal :

1.2.3. Țara :

1.3. Tel. :

1.4. Fax (*):

1.5. E-mail (*):

2. AGENȚIA DE PRIMIRE
2.1. Denumire :

2.2. Adresă :
2.2.1. Stradă și număr/C.P. :

2.2.2. Localitate și cod poștal :

2.2.3. Țara :

32
 2.3. Tel. :

2.4. Fax (*):

2.5. E-mail (*):

3. RECLAMANT
3.1. Nume :

(1) JO L 324, 10.12.2007, p. 79.

(*) Element facultativ.
3.2 . Adresă :
3.2.1 . Stradă și număr/C.P. :
3.2.2 . Localitate și cod poștal :
3.2.3 . Țara :
3.3 .

Tel.

(*):

3.4 .

Fax

(*):

3.5 . E-mail (*):

4. DESTINATAR

4.1. Nume :

4.2. Adresă :
4.2.1. Stradă și număr/C.P. :
33
 4.2.2. Localitate și cod poștal :

4.2.3. Țara :

4.3. Tel. (*): 4.4 . Fax (*):

4.5. E-mail (*):

4.6. Număr de identificare/numărul de securitate socială/codul societății/sau echivalent (*):

5. MODALITATEA DE NOTIFICARE SAU DE COMUNICARE

5.1. În conformitate cu legislația statului membru de destinație
5.2. Prin următoarea metodă specială :

5.2.1. În cazul în care această metodă este incompatibilă cu dreptul statului membru de
destinație, actul (actele) trebuie notificat(e) sau comunicat(e) în conformitate cu dreptul
respectivului stat membru:
5.2.1.1. da
5.2.1.2. Nu
6. ACT DE NOTIFICAT SAU DE COMUNICAT

(*) Element facultativ.

6.1 . Natura actului
6.1.1 . Judiciar 6.1.1.1 . citație
6.1.1.2 . Hotărâre judecătorească :
6.1.1.3 . cale de atac
6.1.1.4 . altele
6.1.2 . extrajudiciar
6.2 . Data sau termenul după care notificarea sau comunicarea nu mai este necesară (*):
(ziua) (luna) ( anul )
6.3 . Limba actului :
6.3.1 . original (BG, ES, CS, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL,
PT, RO, SK, SL, FI, SV, altele ):
6.3.2 . traducere (*) (BG, ES, CS, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL,
PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV, altele ):
6.4 . Număr de documente anexate :

34
 7. O COPIE A ACTULUI TREBUIE RETURNATĂ CU CERTIFICATUL DE
NOTIFICARE SAU DE COMUNICARE [articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE)
nr. 1393/2007]
7.1. Da (în acest caz, trimiteţi două copii ale documentului care trebuie notificat )
7.2. Nu

1. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 vi se

solicită să luați toate măsurile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului cât mai
curând posibil și, în orice caz, în termen de o lună de la primire. Dacă nu este posibil să
efectuați notificarea sau comunicarea în termen de o lună de la primire, trebuie să informați
această autoritate, precizând aceasta la punctul 13 din certificatul de notificare sau
comunicare a actelor.
2. În cazul în care nu puteți îndeplini această cerință de notificare sau de comunicare pe
baza informațiilor sau a actelor transmise, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din
Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 vi se solicită să contactați această autoritate prin cele mai
rapide mijloace posibile pentru a obține informațiile sau actul lipsă.

Întocmită la:

Data:

Semnătura şi/sau ştampila:

35
Anexa II. Confirmarea de primire

Nr. de referință al agenției de transmitere:

Nr. de referință al agenției de primire:

CONFIRMARE DE PRIMIRE
[ Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și
al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în
statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau
comercială]

Prezenta confirmare trebuie transmisă prin cele mai rapide mijloace în cel mai scurt termen
după primirea actului și în orice caz în termen de șapte zile de la primire.

8 . DATA PRIMIRII

Întocmită la:

Data:

Semnatura si stampila

36
Anexa III. Avizul de returnare a cererii și a actului

Nr. de referință al agenției de transmitere:

Nr. de referință al agenției de primire:

AVIZ DE RETURNARE A CERERII ȘI A ACTULUI

[ Articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și
al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea și comunicarea în statele membre a
actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (1)]

Cererea și actul trebuie returnate la primire.

9. MOTIVUL RETURNĂRII
9.1. În mod vădit cererea nu face parte din domeniul de aplicare al regulamentului :
9.1.1. actul nu este civil sau comercial
9.1.2. notificarea sau comunicarea nu este solicitată de un stat membru altui stat membru
9.2. Nerespectarea cerințelor de formă solicitate face imposibilă notificarea sau
comunicarea :
9.2.1. actul nu este ușor lizibil
9.2.2. limba folosită pentru completarea actului este incorectă
9.2.3. actul primit nu este o copie conformă și fidelă
9.2.4. altele (vă rugăm, precizați ):

Modalitatea de notificare sau de comunicare este incompatibilă cu dreptul statului

9.3.

membru de destinație [articolul 7 alineatul (1) din

Regulamentul (CE) nr. 1393/2007] Întocmit la:

Data:

Semnătura şi/sau ştampila:

37
Anexa IV. Aviz de retransmitere a cererii și a actului către agenția de
primire competentă

Nr. de referință al agenției de transmitere:

Nr. de referință al agenției de primire:

AVIZ DE RETRANSMITERE A CERERII ȘI A ACTULUI CĂTRE AGENȚIA DE

PRIMIRE COMPETENTĂ
[ Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și
al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a
actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (1)]

Cererea și actul au fost înaintate următoarei agenții de primire, care este competentă
teritorial pentru a le notifica sau comunica:

10. AGENȚIA DE PRIMIRE CORESPUNZĂTOARE

10.1. Denumire :

10.2. Adresă :
10.2.1. Stradă și număr/C.P. :

10.2.2. Localitate și cod poștal :

10.2.3. Țara :

10.3. Tel. :

10.4. Fax (*):

10.5. E-mail (*):

Întocmit la:

38
 Data:

Semnătura şi/sau ştampila:

Anexa V. Aviz de primire din partea agenției de primire competente către

agenția de transmitere

Nr. de referință al agenției de transmitere:

Nr. de referință al agenției de primire:

AVIZ DE PRIMIRE DIN PARTEA AGENȚIEI DE PRIMIRE COMPETENTE CĂTRE

AGENȚIA DE TRANSMITERE
[ Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și
al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a
actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (1)]

Prezentul aviz trebuie transmis prin cele mai rapide mijloace de transmitere, în cel mai
scurt termen după primirea documentului și în orice caz în termen de șapte zile de la
primire.

11 . DATA PRIMIRII

Întocmit la:

Data:

Semnătura şi/sau ştampila:

39
Anexa VI. Certificat de efectuare sau de neefectuare a notificării sau a
comunicării actelor

Nr. de referință al agenției de transmitere:

Nr. de referință al agenției de primire:

CERTIFICAT DE EFECTUARE SAU DE NEEFECTUARE A NOTIFICĂRII SAU A

COMUNICĂRII ACTELOR
[ Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al
Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre
a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (1)]

Notificarea sau comunicarea se efectuează cât mai curând posibil. În cazul în care nu este
posibilă efectuarea notificării sau a comunicării în termen de o lună de la primire, agenția de
primire informează agenția de transmitere [articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE)
nr. 1393/2007].

12. EFECTUAREA NOTIFICĂRII SAU A COMUNICĂRII

12.1. Data și adresa la care a fost efectuată notificarea sau comunicarea :

12.2. Actul a fost :

12.2.1. notificat sau comunicat în conformitate cu legislația statului membru de destinație, și
anume :
12.2.1.1. înmânat
12.2.1.1.1. destinatarului în persoană
12.2.1.1.2. altei persoane
12.2.1.1.2.1. Nume :

12.2.1.1.2.2. Adresă :
12.2.1.1.2.2.1. Stradă și număr/C.P. :

12.2.1.1.2.2.2. Localitate și cod poștal :

12.2.1.1.2.2.3. Țara:

12.2.1.1.2.3. Relația cu destinatarul : rudă

40
angajat

altele

12.2.1.1.3. adresa destinatarului

12.2.1.2. notificat sau comunicat prin intermediul serviciilor de curierat
12.2.1.2.1. fără confirmare de primire
12.2.1.2.2. cu confirmarea de primire anexată
12.2.1.2.2.1. de la destinatar
12.2.1.2.2.2. altă persoană 12.2.1.2.2.2.1. Nume

12.2.1.2.2.2.2 . Adresă
12.2.1.2.2.2.2.1 . Stradă și număr/C.P. :

12.2.1.2.2.2.2.2 . Localitate și cod poștal :

12.2.1.2.2.2.2.3. Țara:

12.2.1.2.2.2.3 .
Relația cu
destinatarul : rudă

angajat

altele

12.2.1.3 . comunicat sau notificat printr-o altă modalitate (vă rugăm, precizați ):

12.2.2 . notificat sau comunicat prin următoarea modalitate specială (vă rugăm, precizați ):

12.3 . Destinatarul actului a fost informat în scris că poate refuza primirea acestuia în cazul
în care nu este redactat sau însoțit de o traducere în una dintre limbile pe care le înțelege sau
în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului de notificare sau comunicare.
13. INFORMAȚII ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 7 ALINEATUL (2) DIN
REGULAMENTUL (CE) NR. 1393/2007
Nu a fost posibilă efectuarea notificării sau a comunicării actului în termen de o lună
de la primire.
14. REFUZUL ACTULUI

Destinatarul a refuzat să primească actul din cauza limbii folosite. Actele sunt anexate
prezentului certificat.
41
 15. MOTIVE PENTRU NEEFECTUAREA NOTIFICĂRII SAU A COMUNICĂRII
ACTULUI
15.1. Adresă necunoscută
15.2. Destinatarul nu poate fi localizat
15.3. Actul nu a putut fi notificat sau comunicat înaintea datei sau în termenul-limită
menționat la punctul 6.2
15.4. Altele (vă rugăm, precizați ):

Actul este anexat prezentului certificat.

Întocmit la:

Data:

Semnătura şi/sau ştampila:

42
Anexa VII. Informarea destinatarului cu privire la dreptul de a refuza
primirea unui act

43
 Bibliografie

Tratate, monografii și cursuri

1. G. Boroi, M. Stancu, Fișe de procedură civilă, Editura Hamangiu,
București, 2019.
2. G. Florescu, Manual INM 2014-2015 – formare inițială. CAPITOLUL 5:
COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE
CIVILĂ,http://www.euroquod.ro/dokuwiki/lib/exe/fetch.php?media=capitolul_4
_-_sect_1_citare_civil.pdf, accesat la 02.03.2020.
3. S.A. Stănescu, Legislație privind raporturile de drept internațional
privat: îndrumar practic București, 2017.
4. A. Tabacu, Citarea și comunicarea actelor de procedură civilă, ediția a
II-a, revizuită și adăugită, Editura Universul Juridic, București.
5. A. Tabacu, Drept procesual civil, Editura Universul Juridic, București,
2013.
6. Manual de Cooperare Judiciară în Materie Civilă și Comercială,
http://old.just.ro/Portals/0/CooperareJudiciara/Doc%201_Manual%20Civil.pdf,
accesat la 03.05.2020.

Articole de specialitate

1. S. L. Rus, Jurisprudență CJUE în materie de notificare sau

comunicare de acte în Uniune(IX), https://www.juridice.ro/514403/jurisprudenta-
cjue-recenta-materie-de-notificare-sau-comunicare-de-acte-uniune-ix.html,
accesat la 04.05.2020.

Legislație

1. Legea 189/2003 privind asistență judiciară internațională în materie civilă și

comercială, Monitorul Oficial, nr. 392 din 2 iunie 2015,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/43767, accesat la 10.01.2020.
2. Legea 26/1990 privind registrul comerțului, publicat în Monitorul
Oficial, Partea I, nr.49 din 04 februarie 1998, în vigoare din 07 decembrie 1990,
https://lege5.ro/Gratuit/gy4dinry/legea-nr-26-1990-privind-registrul-comertului,
accesat la 18.06.2020.
3. Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al
Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele
membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială
(notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE)
nr. 1348/2000 al Consiliului, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX:02007R1393-20130701, accesat la 09.01.2020.
4. Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie
1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării

44
termenelor, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31971R1182, accesat la 18.06.2020.

Jurisprudență

1. Hotărârea Curții din data de 25 iunie 2009, Roda Golf, C-14/08,

ECLI:EU:C:2009:134, punctul 93,
http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=690B6B836F01E
4B24E9B37E1A7CBEE1C?text=&docid=72501&pageIndex=0&doclang=EN&
mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=421215, accesat la 16.05.2020.
2. Hotărârea din 16 septembrie 2015, Apha Bank Cyprus vs Dau Si
Senh and Others, C-519/13,
ECLI:EU:C:2015:603,http://curia.europa.eu/juris/celex.jsf?celex=62013CJ0519
&lang1=en&type=TXT&ancre=, accesat la 04.05.2020.
3. Hotărârea Curții din 9 februarie, PLUMEX VS YOUNG SPORTS
NV, C-473/04, ECLI:EU:C:2006:96,
http://curia.europa.eu/juris/showPdf.jsf?text=&docid=55654&pageIndex=0&do
clang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3041518, accesat la
07.05.2020.
4. Hotărârea din 19 decembrie 2012, Alder vs. Orlowska și Orlowski,
C-325/11, ECLI:EU:C:2012:583,
http://curia.europa.eu/juris/celex.jsf?celex=62011CC0325&lang1=ro&type=TX
T&ancre=, accesat la 04.05.2020.
5. Hotărârea din 8 noiembrie 2005, Leffler vs Berlin Chemie AG., C-
443/05, ECLI:EU:C:2005:665,
http://curia.europa.eu/juris/showPdf.jsf?text=&docid=55594&pageIndex=0&do
clang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3145879, accesat la
04.05.2020.

Surse web

1. http://www.cnpsv.ro/date_gen/apostila/Lista%20state%20supralega
lizare%20si%20apostilare.pdf, accesat la 02.05.2020, ora 09:35.
2. https://lege5.ro/Gratuit/gq3dcmrw/legea-nr-189-2003-privind-
asistenta-judiciara-internationala-in-materie-civila-si-comerciala, accesat la
28.12.2019.
3. https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-cz-
ro.do?member=1, accesat la 10.01.2020.
4. www.just.ro, accesat la 01.01.2020.
5. https://e-justice.europa.eu/content_serving_documents_forms-269-
ro.do, accesat la 10.01.2020.
6. https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A62007CJ0014, accesat la 04.05.2020.

45
 7. http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2010/Continut/art24Rus.pdf,
accesat la 11.01.2020.
8. https://e-justice.europa.eu/content_serving_documents_forms-269-
ro.do, accesat la 13.01.2020.
9. https://ejustice.europa.eu/dynForms.do?1578940249161&introMem
berState=7&introTaxonomy=269&form4BC=sd&subform4BC=dynform_sd_a
&currentPage=dynform_sd_a_1&selectedFormPage=dynform_sd_a_1_action&
redirectPath=/jsp/dynforms/sd/dynform_sd_a_1_tile.jsp , accesat la 13.01.2020.
10. https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32007R1393&from=RO, accesat la
13.01.2020.
11. https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=CELEX:32007R1393, accesat la 04.05.2020.
12. https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-be-
ro.do?member=1, accesat la 03.05.2020.
13. https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-cz-
ro.do?member=1, accesat la 03.05.2020.
14. https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-de-
ro.do?member=1, accesat la 03.05.2020.
15. https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-pt-
ro.do?member=1, accesat la 09.05.2020.
16. https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-fi-
ro.do?member=1, accesat la 05.05.2020.
17. https://e-justice.europa.eu/content_service_of_documents-371-mt-
ro.do?member=1, accesat la 09.05.2020.
18. http://depabd.mai.gov.ro/furnizari_date.html, accesat la 30.06.2020.
19. https://portal.onrc.ro, accesat la 30.06.2020.

46