Subiecte comert examen

1.Care este contractul de esenta din continutul leasingului?

Contractul de esenta din contarctul de leasing este contarctul de locatiune.

Contract de locatiune:locatorulfinantator-utilizator locatar

2.Care este partea cu obligatia caracteristica din contractul de esenta ?

Partea cu obligatia caracteristica din contractul de leasing este finantatorul.

3.Franciza principala

In scopul de a- si extinde afacerea , extinde afacerea , francizorul poate sa opteze pentru

deschiderea unei filiale intr-o anumita tara , regiune , intr-o astfel de situatie nefiind
nevoie de contract de franciza.
Doar in cazul in care francizorul doreste extinderea afacerii sale prin intermediul retelei
de franciza, atunci o poate face prin incheierea de contracte in mod direct cu francizatii
pentru o anumita zona geografica , teritoriu , tara, etc.( se incheie in acest caz un contract
de franciza principala).

Astfel ca, in situatia in care promotorul unei retele de franciza doreste sa isi extinda
afacerea intr-o anumita arie teritoriala o poate face apeland la franciza principala.

4.Franciza de stand

O alta forma a francizei, respectiv , o forma de organizare in reteaua de franciza o

constituie franciza de stand , numita si franciza partiala , respectiv franciza de ‘tejghea”.
Activitatea care face obiectul francizei de stand se caracterizeaza prin faptul ca se
desfasoara intr-o parte a locatiei unde se comercializeaza si alte produse , aceasta forma
de franciza fiind intalnita in cadrul francizei de distributie , deci atunci cand se
comercializeaza produse (ex standurile cu produse cosmetice), dar se poate intalni si in
cadrul unei francize de servicii.

Astfel de francize stand sunt intalnite in marile galerii comerciale , ori in spatiile anume
destinate din aeroporturi.
Retinem ca , asemena oricarui tip de franciza si in cazul francizei de stand, francizorul va
trebui sa aiba un sistem deja testat , precum si obligatia de a-i acorda francizatului
asistenta sa tehnica pe toata durata derularii contractului.

5.Franciza mixta

Comerciantul care intentioneaza sa-si francizeze afacerea va dezvolta in primul rand

potentialul afacerii sale pe cont propriu , deci pentru sine , acesta fiind si mecanismul
francizei.
Tocmai pentru ca initial ideea a fost a promotorului retelei care a vazut ca are succes cu
bussinesul sau a incercat cu un al 2-lea si chiar cu mai multe , hotarand mai apoi sa isi
multiplice afacerea prin intermediul francizatilor , incheiind astfel contract de franciza.

In concluzie, franciza mixta presupune situatia in care in acest timp, francizorul isi
continua afacerea , dar conceptul francizorului este dat spre exploatare in baza unor
contracte de franciza unor francizati (franciza mixta reprezinta in concret , situatia in care
francizorul merge in parallel cu dezvoltarea teritoriala a afacerii sale pe orizontala (1)
prin unitati proprii , iar pe verticala prin intermediul retelei de franciza (2).

6.Franciza financiara

Pe langa dreptul de a folosi marca , dreptul transmis de francizor , francizatului, in cazul

francizei financiare aportul francizorului vine intr-o maniera diferita spre francizat.
Astfel, daca in general franciza presupune un transfer al metodelor de productie sau
comerciale spre francizat , asistat fiind acesta din urma pe tot parcursul derularii
contractului , in cazul francizei financiare , francizorul va fi cel care desfasoara pentru
francizat activitatea comerciala care face obiectul francizei.

Asadar , in cadrul francizei financiare se face o diferenta clara intre investitia propriu zisa
si valorificarea investitiei , francizatul avand doar un aport financiar (deciziile in
majoritatea lor , ca de ex alegerea unui stabiliment pentru desfasurarea activitatii
afacerii , raman in sarcina francizorului , aceasta forma de franciza este utilizata cu
precadere in sistemul hotelier).

7.Contractul de depozit . Notiune. Caractere juridice.Specificitatea in raport de

depozitul civil

Notiune
Contractul de depozit commercial poate fi definit ca fiind un contract prin care
propietarul unor marfuri numit deponent le incredinteaza spre pastrare si conservare
pentru o anumita perioada catre o alta persoana (propietar de depozit , docuri antrepozite)
numita depozitar, in conditii determinate (de prêt, modalitate de plata ) cu obligatia
pentru depozitar de a le restitui la cerere.

Specificitatea in raport de depozitul civil

Contractul de depozit commercial nu se deosebeste foarte mult de depozitul civil pastrand
in mare masura caracterul acestuia din urma cu anumite exceptii .
In ceea ce priveste contractul de depozit commercial international , spre deosebire
contractul de depozit intern prezinta specificitate determinate de elementele de
internationalitate (calitatea partilor contractului genereaza elemente de specificitate ,
respectiv sediul partilor , intentia acestora la momentul incheierii contractului etc).

In raport de depozitul civil , depozitul commercial cunoaste caractere proprii

particularizand.
In concret, spre deosebire de depozitul civil care de principiu este cu titlu gratuit ,
depozitul commercial este un contract cu tiltu oneros (trasatura esentiala a depozitului
commercial).
O alta trasatura caracteristica este conferita de calitatile partilor contractante (depozitar-
deponent) care in cazul depozitului commercial trebuie sa fie un comerciant profesionist.
O ultima caracteristica se refera la caracterul sinalagmatic al contractului de depozit
commercial , caracter care il deosebeste de contractul de depozit civil , acesta din urma
fiind de principiu un contract unilateral, caracterul sinalagmatic decurgand doar din
obligatiile fixate in sarcina ambelor parti contractante .

Caractere juridice
a)este un contract numit (este un contract reglementat)
b)este un contract voluntar (in sensul ca deponentul are de cele mai multe ori
posibilitatea sa aleaga depozitarul , nefiind tinut de situatia exclusiva de a se adresa unui
anumit depozitar, un exemplu de situatie exclusiva il constituie situatia depozitelor in
cazul transportului international maritim , cand pentru transportul marfurilor de pe un vas
pe altul se foloseste exclusiv docul portului de translurdare).
c)este un contract real (astfel ca pentru acordul de vointa al partilor este necesar
remiterea materiala ă marfurilor date in depozit .
In plus retinem cerinta imperativa a incheierii sale in mod obligatoriu in forma scrisa.
Forma scrisa presupune pentru dreptul continental intocmirea a 3 documente (talonul ,
recipisa de depozit, warantul), in timp ce in dreptul anglo-saxon si american se solicita
intocmirea a 2 documente (talonul si recipisa de depozit).
d)este un contract oneros (spre deosebire de depozitul civil care este un contract cu titlu
gratuit ; contractul de depozit commercial este intotdeauna un contract cu tiltu oneros ;
depozitarul comerciant profesionist fiind platit pentru prestatia sa ; remuneratia reprezinta
o taxa de depozit prestabilita si convenita de parti in functie de perioada depozitului; in
functie de conditiile de pastrare a marfurilor; etc)
e)este un contract sinalagmatic (astfel ca prin incheierea sa partile dobamdesc drepturi
si obligatii reciproce si interdependente)
f)este un contract deschis (spre deosebire de depozitul civil , depozitul commercial nu se
incheie intuituu personae , caracteristica generate de faptul ca depozitarul este un
comerciant profesionist si nu o persoana fizica de ale carei calitati depinde hotararea
deponentului de a-i incredinta marfa spre depozitare)
g)este un contract netranslativ de propietate cu executare uno inctu si negociat

8.Drepturile si obligatiile deponentului in contractul de depozit international

Drepturi
-dreptul de a solicita in orice moment restituirea marfurilor date spre depozitare in starea
in care au fost predate
-dreptul la despagubiri in cazul in care depozitarul refuza restituirea bunurilor sau
marfurilor (in caz de nerestituire deponentul solicita despagubiri prin exercitarea unei
actiuni in instanta)
-in cazul in care se naste un drept de retentie in favoarea depozitarului , acesta nu va
putea retine decat partea din marfa a carei valoare acopera pretul contractului
Obligatii
-obligatia de a preda marfa ambalata , etichetata si marcata potrivit naturii specifice a
acesteia (aceasta obligatie decurge din calitatea pe care o au partile , respectiv aceea de
comerciant profesionist)
-obligatia de a utiliza in cadrul depozitului spatiul special indicat de catre depozitar
-obligatia de a declara correct natura , cantitatea si valoarea marfurilor in vederea
completarii corecte a documentelor de depozit (talonul, recipisa de depozit, warantul)
-obligatia de a conveni cu depozitarul eventualele sarcini suplimentare ce incumba
acestuia din urma determinata de specificul marfurilor (aerisire, o anumita umiditate,
temperatura)
-obligatia de plata ă taxei de depozit ce se calculeaza in raport de cantitatea marfurilor ,
de spatiul de depozitare , durata depozitului, ori asumarea de catre depozitar a
eventualelor obligatii suplimentare
-olbigatia de a-l despagubi pe depozitar in cazul in care marfurile depozitate au provocat
degradari imobilului in incinta caruia au fost depozitate marfurile
-obligatia de a-si ridica marfurile din depozit si implicit de a elibera documentele in acest
sens
-obligatia de a restitui cheltuielile facute de depozitar pentru pastrarea bunurilor , cat si
cheltuielile facute in vederea preintampinarii ori repararii unor eventuale prejudicii ale
bunurilor depozitate

9.Drepturile si obligatiile depozitarului in contractul de depozit international

Drepturi
-dreptul de retentie asupra marfurilor in cazul in care deponentul nu achita integral
cuantumul chiriei , ori deponentul nu achita despagubirile in cazul in care marfurile
depozitate au provocat degradari ale imobilului in incinta caruia au fost depozitate
Dreptul de retentie nu confera depozitarului prerogativa de a-si insusi bunurile ori de a
dispune de acestea in orice mod . Altfel spus, depozitarul poate doar sa refuse restituirea
bunurilor pana la satisfacerea pretului depozitului .
Acest drept de retentie poate fi invocat pe cale de exceptie pentru ă “paraliza” o actiune
in obligatia de a face , cat sip e calea unei contestatii la executare ce are ca obicet
restituirea marfurilor , insa numai in situatii in care aceasta s-a nascut ulterior obtinerii
hotararii judecatoresti de restituire
-dreptul de a valorifica marfa prin vanzare la licitatie pulbica in cazul in care marfa care
face obiectul unui warrant nu este ridicat in termenul fixat in recipisa

Obligatii
-obligatia de a pastra si conserva marfa pe toata perioada stabilita in contractul de depozit
, in caz contrar fiind obligat sa raspunda pentru deteriorarea sau pierderea acesteia
-obligatia de a restitui marfa la prima cerere ă deponentului sau a oricarei persoane
indreptatite sau imputernicite de acesta
10.Identificati caracteristicile talonului, recipisei de depozit, warantului

Talonul este primul inscris care se completeaza in cazul contractului de depozit , acesta
se pastreaza intr-un registru special de catre depozitar aband valoare probanta in sensul ca
face dovada contractului de depozit.

Recipisa de depozit asigura deponentului dreptul de propietate exclusiva asupra

marfurilor aflate in depozit .
Recipisa de depozit se remite deponentului la momentul depozitarii marfurilor si are
valoare probanta a faptului ca marfurile au fost primite in depozit.
In situatia schimbarii titularului dreptului de propietate asupra marfurilor aflate in depozit
, deponentul care doreste sa vanda marfa va trebui sa gireze noului propietar , recipisa de
depozit si warantul .
In aceste conditii , marfa poatefi ridicata din depozit de cel care se legitimeaza prin
procedura girului ca fiind ultimul propietar al marfurilor.(cum dovedeste calitatea de
propietar?-prin prezentarea recipisei si warantului depozitarului, solicitand marfa)
Altfel spus, intrunirea acestor elemente , recipisa+warant in persoana cumparatorul
marfurilor aflate in depozit, confera legitimitate acestuia sa ceara depozitarului eliberarea
marfurilor.

Warantul este definit ca fiind un titlu de credit care certifica in persoana detinatorului sau
dreptul de a cumpara marfa aflata in depozit la un prêt stabilit pana la /la data expirarii
warantului si care va fi decontat , fie prin livrarea marfii aflata in depozit , fie prin
decontare prin numerar.

11.Circulatia prin gir atat a recipisei , cat si a warantului

In cazul in care recipisa si warantul sunt transmise concomitant in persoana aceluiasi

beneficiar , girul realizat in aceste conditii valoreaza vanzarea marfurilor aflate in depozit
(prin gir se transfera dreptul de propietate asupra marfurilor).
Astfel, noul titular al dreptului de propietate asupra marfurilor poate sa le ridice din
depozit si sa dispuna de ele.

La ridicarea marfurilor cumparate girantul va trebui sa prezinte depozitarului recipisa de

depozit si warantul , ambele cu mentiunea girului fiind obligat sa plateasca toate taxele de
depozit datorate.
Girul ambelor inscrisuri se realizeaza prin semnatura giratorului (cel care vinde marfa,
titularul initial al dreptului de propietate asupra marfurilor ) aplicata atat la finalul
recipisei , cat si pe warrant.

12.Circulatia prin gir doar a recipisei de depozit (valorificarea transferului

dreptului de propietate asupra unor bunuri fara deposedare)

Recipisa de depozit poate face obiectul girului si separate de warrant . In acest caz,
girarea valoreaza transfer de propietate asupra marfurilor aflate in depozit.
13.Circulatia prin gir a warantului (nu avem transfer , atesta, garanteaza ,
constituie un gaj asupra bunurilor aflate in depozit, gaj fara deposedare)

Si circulatia juridical a warantului se realizeaza tot prin procedura girului , dar prin
girarea warantului se transmite noului posesor numai un drept de gaj asupra marfurilor
aflate in depozit in schimbul imprumutului acordat deponentului , astfel posesorul
warantului obtinut prin gir trebuie sa inscrie mentiunile din warrant si in recipisa si numai
dupa aceea sa se prezinte solicitand depozitarului inscrierea aceleasi mentiuni in tablou.

Prin girarea warantului se sonstituie un gaj fara deposedare asupra marfurilor aflate in
depozit . Dovada gajului facandu-se prin girul mentionat in warrant si prin transcrierea sa
pe recipisa de depozit si tablou.
Este necesar , dar si sufficient semnatura aplicata de propietarul initial al marfurilor in
finalul warantului.

14.Legea aplicabila contractului de depozit international ( partea cu obligatiile

caracteristice si legea aplicabila)

In materia contractului de depozit international nu se retine o reglementare unitara

privitoare la norma aplicabila.
Caracterul international al depozitului commercial face ca partile sa poata determina la
momentul incheierii contractului, legea aplicabila efectelor juridice contractuale. (prin
inserarea clauzei pactum de lege utenda ).
Caracterul international al contractului de depozit commercial este dat dupa caz de faptul
ca depozitarul , deponentul , giratarul ori girantul isi au sediile pe teritorii diferite.

In cazul in care partile prin aplicarea lui lex voluntatis nu au determinat lex contractus se
va aplica norma conflicuala subsidiara, adica se va determina partea cu obligatia
caracteristica din contractul de depozit, iar legea aplicabila contractului de depozit va fi
legea statului pe teritoriul caruia isi are sediul la moemntul incheierii contractului partea
cu obligatia caracteristica . In concret, partea cu olbigatia caracteristica din contractul de
depozit este depozitarul , iar legea aplicabila contractului este legea sediului
depozitarului.

15.Legea aplicabila recipisei de depozit si warantului

In ceea ce priveste warantul si recipisa de depozit ca titulu de valoare , acestea vor fi

supuse legii locului de emitere ă titlurilor (in cazul nostru , titlurile se emit prin
specificul contractului de depozit la sediul depozitarului, si legea aplicabila este cea de la
sediul acestuia).

16.Contractul de curtaj. Definitie. Caractere

Contractul de curtaj este acea conventie prin care o persoana numita curtier , se obliga ca
in schimbul unei sume de banji, numita curtaj , sa procure celeilalte parti numite client un
cocontractant .
Caractere
-este un contract sinalagmatic dand nastere obligatiilor in sarcina ambelor parti
contarctante
-este un contract cu titlu oneros , fiecare parte urmareste realizarea unui folos patrimonial
-este un contract consensual (contractul ia nastere prin simpla manifestare de vointa ă
partilor). De obicei , contractul se incheie in forma scrisa, conditia fiind ceruta ad
probationem.

17.Obligatiile curtierului/intermediarului

a)intermediarul este obligat sa gaseasca un partener (tert interesat) si sa il puna inlegatura

cu clientul sau in vederea perfectarii unui contract commercial international
Demersurile curtierului trebuie sa fie eficiente avand ca scop convingerea tertului in
vederea incheierii contractului , deoarece numai in aceste conditii, curtierul are dreptul la
remuneratie
b)curtierul este obligat sa informeze tertul asupra conditiilor contractului (ex. pretul ,
modalitati de executare)

18.Obligatiile clientului

a)clientul este obligat sa puna la dispozitia curtierului toate informatiile necesare pentru
indeplinirea sarcinilor sale (ex sa informeze cu privire la parteneri preferati/agreati ,
conditii ale contarctului, pretul, modul de executare)
b)clientul este obligat sa comjunice intermediarului incheierea contractului cu tertul
(legislatia romana dispune ca , clientul are obligatia de ă comunica intermedierea daca s-ă
incheiat contractul intermediate in temren de 15 zile de la data incheierii acestuia)
In cazul nerespectarii acestei obligatii , clientul este sanctionat cu dublarea remuneratiei
(daca prin contractul de intermediere nu s-ă prevazut altfel)
c)Clientul este obligat sa plateasca remuneratia cuvenita curtierului .
Remuneratia se plateste numai in cazul in care contractul intermediate se incheie ca
urmare ă intermedierii sale .
In cazul in care in contract nu se stabileste remuneratia cuvenita acestuia , curtierul are
dreptul la o remuneratie in conformitate cu practicile comerciale anterioare stabilite intre
parti sau cu uzantele existente intre comerciantii profesionisti pentru astfel de contract.
d)clientul este obligat sa restituie curtierului, cheltuielile intermedierii
In legislatia romana, se prevede ca intermediarul este indreptatit la restituirea cheltuielilor
doar daca in contract se prevede in mod exepres acest drept.

19.Contractul de agentie. Definitie. Caractere

Contractul de agentie este acel contarct prin care o parte numita comitent imputerniceste
in mod statornic pe cealalta parte contractanta numita agent , fie sa negocieze , fie sa
negocieze si sa incheie contractul in numele si pe seama comotentului in schimbul unei
remuneratii in una sau mai multe regiuni determinate.
Caractere
-este un contract sinalagmatic , dand nastere la obligatii , atat in sarcina agentului , cat si
ă comitentului
-este un contract cu titlu oneros , ambele parti urmarest realizarea unui folos patrimonial
-este un contract cu executare succesiva (obligatia partilor se executa esalonat pe durata
determinate sau nedeterminata)
-este un contract consensual , insensul ca se incheie prin simplu accord de vointa al
partilor. Forma scrisa este ceruta ad probationem.

20.Notiunea juridica a contractului de agentie (a) –imputernicire de a negocia, (b)-

imputernicirea de a negocia si incheia

Potrivit legislatiei romane , dar si legislatiei internationale , in contractul de agentie ,

comitentul il imputerniceste pe agent , fie sa negocieze contractul, fie sa negocieze si sa
incheie contract in numele si pe seama comitentului.

(a) In cazul imputernicirii de ă negocia contractul , comitentul ii ofera agentului un

mandate fara reprezentare , in sensul ca agentul negociaza cu tertii conditiile (clauzele)
unor viitoare contracte urmarind ca acestea sa se incheie ulterior , direct intre comitent si
terti.
(in comert , aceasta activitate se rezuma la procurarea de comenzi sau oferte de la terti)

(b)In cazul imputernicirii de ă negocia si ă incheia contarct in numele si pe seama

comitentului , comitentul ii congera agentului un mandat de reprezentare , altfel spus,
agentul este imputernicit sa negocieze si sa incheie contract cu tertii in numele si pe
seama comitentului in limitele imputernicirii.
Din cele aratate rezulta ca , raporturile juridice care se stabilesc intre comitent si agent
sunt dupa caz raporturi de mandat fara reprezentare sau raport de mandat cu reprezentare.

21.Deosebirea dintre contractul de agentie si contractul de mandat cu sau fara

reprezentare

-activitatea de intermediere in baza contractului de agentie are un caracter professional si

de durata , in timp ce in cazul contractului de mandat are un caracter ocazional
-pe baza contractului de agentie , agentul desfasoara activitati de intermediere in calitate
de intermediar independent (el este intotdeauna un comerciant profesionist, un auxiliar
independent , neputand fiind niciodata prepusul comitentului)
Agentul desfasoara activitate de intermediere cu caracter professional in schimbul unei
remuneratii , spre deosebore de mandatar care actioneaza strict la intrctiunile
comitentului
-activitatea de intermediere in baza contractului de agentie fata de cea din contractul de
mandat ori commission are ca obiect o multitudine de acte juridice ce produc efecte
juridice pentru mai multe regiuni determinate , in schimb in mandate sau commission
intalnim doar acte juridice concrete
-contractul de agentie prezinta fata de mandate ori commission clauze specifice (clauze
de exclusivitate , ori clauze de neconcurenta)
22.Efectele juridice ale contractului de agentie. Obligatiile agentului

a)agentul este tinut sa indeplineasca obligatia care decurge din imputernicirea primita de
la comitent
In indeplinirea mandatului sau , agentul trebuie sa actioneze in limitele imputernicirii sis
a respecte instructiunile comitentului.
Agentul isi indeplineste mandatul , fie personal , in calitatea sa de comerciant profesionist
, fie prin intermediul prepusilor sai .
b)agentul este obligat sa procure si sa ii comunice comitentului informatiile care l-ar
putea interesa privind regiunea sau regiunile stabilite prin contract (aceste informatii pot
avea ca obiect cererea si oferta privind bunurile si serviciile oferite de comitent ; preturile
practicate;)
c)agentul este obligat sa depuna toate diligentele necesare pentru indeplinirea mandatului
primit in conditii cat mai avantajoase pentru comitent
d)agentul este obligat sa respecte intructiunile rezonabile primite de la comitent (prin
instructiuni rezonabile intelegem acele instructiuni care se inscriu in limitele normale
obisnuite in activitatea de intemediere , acestea pot avea caracter imperativ , indicativ,
facultativ)
e)agentul este obligat sa tina in registrele sale evidente separate pentru fiecare contract al
comitentului
f)agentul este obligat sa depoziteze bunurile sau esantioanele primite de la comitent intr-o
modalitate care sa asigure identificarea lor

23.Efetele juridice ale contractului . Obligatiile comitentului

a)comitentul este obligat sa puna la dispozitia agentului cataloage , monster , tarife si

orice alta documentatie necesara agentului pentru indeplinirea mandatului sau
b)comitentul este obligat sa furnizeze agentului informatii executarii contractului
c)comitentul este obligat sa plateasca agentului remuneratia cuvenita
d)agentul este indreptatit la un commission pentru contractele incheiate pe durata
contarctului de agentie daca acestea sunt incheiate ca urmare a interventiei sale , ori fara
interventia agentului , dar cu un client procurat anterior de agent pentru contracte similare
Agentul are dreptul commission si in cazul in care contractile incheiate nu au fist
executate , cu conditia ca agentul sa isi fi indeplinit obligatiile asumate.
In cazul in care contractele nu au fost executate de catre parti ca urmare ă unor
circumstante imputabile agentului , dreptul la comisin dupa caz , se stige sau comisionul
se reduce proportional cu neexecutarea acestuia.
Dreptul la retentie al agentului , acest drept constituie o garantie ă creantelor agentului
impotriva comitentului , creante izvorate din contractul de agentie.

24.Legea aplicabila contractului de intermediere in comertul international

In cazul in care partile au facut aplicabilitatea lui lex voluntatis , de comun accord vor
determina lex contractus.
In cazul in care lex contrcatus nu ă fost determinate de parti se face aplicabilitatea normei
conflictuale subsidiare determinadu-se partea cu olbigatia caracteristica din contractul
commercial international .
Atat in cazulmcontractului de curtaj international , cat si in cazul contractului de agentie
international , partea cu obligatia caracteristica o constituie mijlocitorul sau intermediarul
(curtierul, respectiv agentul).
Drept urmare, legea aplicabila contractului de intermediere este legea statului pe teritoriul
caruia isi avea sediul la momentul incheierii contractului , intermediarul din contractul de
curtaj, ori din contractul de agentie.