Contractul de depozit

și magazinaj
 Cuprins:
1. Definiţia şi caracterele juridice ale
contractului de depozit
2. Elementele contractului de depozit
3. Drepturile şi obligaţiile părţilor
4. Varietăţile raporturilor de depozit
5. Magazinajul
1. Definiţia şi caracterele juridice ale contractului de depozit
Definiția până la modernizare – art.1086 CC RM, prin
contractul de depozit o parte (depo­zitar) se obligă să păstreze
bunul mobil, predat de cealaltă parte (deponent), o perioadă
determinată sau nedeterminată şi să-l restituie la cerere.
Definiția nouă – art.1537 CC RM prin contract de depozit o
parte (deponent) se obligă să predea pentru păstrare, pe o
perioadă determinată sau nedeterminată, bunul mobil celeilalte
părți (depozitar), iar depozitarul se obligă să păstreze bunul
mobil și să-l restituie la cerere.
Scopul urmărit de părţi la încheierea unui contract de depozit
este con­servarea substanţei bunului care reprezintă obiectul
contractului, asigurarea integrităţii lui şi păstrarea calităţilor
utile.
 Caracterele contractului:
Caracter unilateral sau sinalagmatic?
Gratuit – oneros ?
consensual (art.1538 CC RM) ?
intuitu personae, ?
cu executare succesivă.
Creează între părţile contractante raporturi
obligaţionale, el nu transferă proprietatea şi nici
posesia asupra lucrului depozitat.
 2. Elementele contractului
Deponent poate fi orice persoană fizică sau juridică înzestrată
cu capacitatea de a încheia acte de administrare, proprietarul
bunului, ceea ce nu reprezintă însă o condiţie obligatorie. Poate
preda bunul în depozit orice persoană interesată să asigure
păstrarea bunu­lui pe care îl deţine – uzufructuarul, creditorul
gajist, locatarul, comodatarul, vânzătorul, transportatorul
(art.1541 CC RM).
Depozitar - persoanele înzestrate cu capacitate depli­nă de
exerciţiu. Depozitar profesionist pot activa doar societăţile
comerciale, întreprinzătorii individuali şi organizaţiile
necomerciale, care pot fi depozitari profesionişti doar dacă
activitatea de păstrare reprezintă una din activităţile necesare
care contribuie la realizarea scopului statutar.
Art.1542 CC RM – subdepozitar.
Obiectul juridic al contractului de depozit sunt
serviciile depozitarului de asigurare a păstrării
bunului, iar obiect material - bunurile transmise
spre păstrare. În calitate de obiect material al
contractului de depozit pot fi şi banii sau do­cumente
constatatoare de drepturi (titluri de valoare,
testamente, contracte etc.). Depozitul nere­gulat are
ca obiect bunuri determinate generic (art.1556 CC
RM).
Contractul de depozit poate fi cu titlu oneros şi cu
titlu gratuit. Preţul contractului este numit
remuneraţie (art.1539, 1554 CC RM).
În lipsa unor prevederi legale exprese cu privire
la forma contractului de depozit acesta se va
încheia cu respectarea normelor generale privind
la forma actului juridic. Depozitul prestat de
camerele de bagaje se atestă prin chitanţa de
bagaje sau jeton, iar cel prestat de lombard - prin
chitanţa nominativă de depozit.
Termenul contractului de depozit prezintă
interes ca şi perioada de timp în decursul căreia
depozitarul este obligat să asigure păstrarea
bunului (alin. 2, art. 1547, 10548 CC RM).
 3. Drepturile și obligațiile
Drepturile și obligațiile deponentului:
- este obligat să transmită bunul spre păstrare în
modul şi în termenele prevăzute de contract
(art.1537 CC RM).
- permite să refuze în mod unilateral executarea
obli­gaţiei de predare;
- refuzul in­tenţionat sau din culpă gravă al
deponentului de a preda bunul are ca obligație la
repararea prejudiciului cauzat;
- obligația de achitare a remunerației (art.1554 CC
RM);
- este obligat să compenseze depozitarului
cheltuielile necesare pă­strării bunului (alin.2
art.1551 CC RM);
- este obligat să ridice bunul păstrat la încetarea
depozitului (art.1548 CC RM);
- obligația cheltuielilor de restituire (alin.1
art.1552 CC RM)
- dreptul de a ridica bunul (art.1547 CC RM);
- obligația de reparare a prejudiciului cauzat prin
caracteristicile bunului (art.1545 CC RM);
- dreptul de preda a bunurilor la depozit.
Drepturile și obligațiile depozitarului:
- se obligă să primească bunul specificat spre
păstrare în modul şi termenele stabilite de
contract (art.1537 CC RM);
- obligă depozitarul să repare daunele cauzate
deponentului pentru neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare pentru păstrare;
- dreptul de a refuza primire bunului (alin.2,
art.1538 CC RM):
- obligaţia în asigurarea păstrării bunului pe toată
durata contractului;
- este obligat să îngrijească de integritatea bunului
primit cu prudenţa şi diligenţa unui bun
profesionist (alin.1 art.1540 CC RM);
- obligaţia de păstrare a bunului ce rezultă dintr-un
contract cu titlu oneros se prezumă culpabilă,
obligat să repare integral prejudiciul cauzat;
- este dator să se îngrijească de integritatea
bunului ca de propriul bun (alin.2 art.1540 CC
RM);
- este ţinut să execute obligaţia de păstrare
personal (art.1542 CC RM);
- de­pozitarul conservă răspunderea pentru alegerea
terţului şi a locului de depozi­tare;
- nu este în drept să folosească bunul depozitat
(art.1543 CC RM);
- este ţinut să respecte condiţiile de păstrare convenite
de părţi (arl.1544 CC RM);
- dreptul de a modifica condițiile de păstrare;
- obligația de informare a deponentului;
- dreptul de a vinde bunul (alin.3 art.1544 CC RM);
- este obligat să perceapă fructele civile doar dacă
aceasta este necesar pentru conservarea bunului
predat spre păstrare (alin.1 art.1551 CC RM);
- este obligat să plătească dobânda (alin.3 art.1551 CC
RM);
- obligația de restituire la locul unde a fost predat bunul
(art.1550 CC RM);
- obligația cheltuielilor de restituire (alin.2 art.1552 CC
RM);
- în cazul decesului depozitarului obligaţia de restituire
este pusă în sar­cina succesorilor care au acceptat
moştenirea. Dacă succesorii depozitarului au vândut
bunul, crezând că este parte a activului succesoral, ei vor
fi obligaţi să restituie doar preţul obţinut sau să cedeze
creanţa contra cumpărătorului, dacă preţul nu a fost
plătit.
4. Varietățile raporturilor de depozit
Clasificarea depozitului se face în baza diverselor
criterii: temeiul apariţiei raporturilor de depozit,
obiectul contractului, temeiul în­cheierii contractului
de depozit, calitatea părţilor.
Depo­zitul propriu-zis – depozitul obişnuit şi
depozitul neregulat.
Depozitul obişnuit are o natură voluntară şi este
regulat. Obiect al con­tractului de depozit obişnuit
sunt bunurile mobile individual determinate.
Reglementarea depozitului obişnuit reprezintă dreptul
comun pentru toate categoriile de depozit.
Depozitul neregulat este distinct de depozitul
obişnuit prin natura bunu­rilor care reprezintă
obiectul contractului şi prin efectele produse prin
trans­miterea lor. Obiect al contractului de
depozit neregulat sunt bunurile deter­minate
generic, care prin natura lor sunt consumptibile
şi fungibile (art.1556 CC RM). La scadenţă
depozitarul este dator să restituie bunuri de
aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate. Transferul
de proprietate ge­nerează consecinţe juridice în
privinţa riscurilor pieirii fortuite.
Depozitul hotelier. Particularităţile depozitului hotelier
sunt determinate de prevederile art.1557 și art.1566 CC
RM, potrivit cărora hotelurile, sanatorii, spitale, pensiuni,
vagoane de dormit, restaurante, teatre, biblioteci, săli de
sport ,căminele, casele de odihnă ş.a. răspund pentru
pierderea sau deterio­rarea bunurilor persoanelor fizice, pe
care acestea le au cu ele în încăperile rezer­vate lor.
Depozitul se aplică în privinţa bunurilor depuse la garde­
robă, vestiare sau alte locuri destinate în mod special
pentru paza bunurilor.
Răspunderea hotelurilor şi a instituţiilor asemănătoare nu
se extinde asu­pra banilor, titlurilor de valoare şi bijuteriilor,
dacă acestea nu au fost predate în locuri special amenajate.
Depozitul sechestrul convențional. Potrivit cu
art. 1567 CC, sechestrul convențional este
depozitul în baza căruia persoanele remit un bun
mobil sau imobil în litigiu unui terț, care se
obligă să-l restituie, după terminarea procesului,
celui care are drept asupra lui.
Art.1568 CC RM – alegerea depozitarului;
Art.1569 CC RM – drepturile depozitarului;
Obligația de dare de seamă – art.1571 CC RM;
Încheierea sechestrului convențional – art.1570
CC RM.
5. Magazinajul
Raporturilor de magazinaj, care este un contract de
predare a bunurilor spre păstrare la un depozit de mărfuri,
se aplică în modul corespunzător dispoziţiile referitoare la
depozit dacă prezentul capitol nu prevede altfel (art.1573
CC RM).
Magazinerul trebuie să asigure înmagazinarea şi păstrarea
bunurilor preluate cu diligenţa unui bun profesionist, fiind
responsabil de distrugerea, pierderea ori deteriorarea lor.
Magazinerul nu este obligat, dacă contractul nu prevede
altfel, să constate cantitatea (numărul, greutatea), genul,
felul şi alte caracteristici (alin.1 art.1575 CC RM).
Drepturile și obligațiile deponentului:
- dreptul de inspectare a bunurilor (art.1576 CC
RM);
- dreptul de predare a bunurilor (art.1573 CC
RM);
- obligația de a ridica bunul (art.1590 CC RM);
Drepturile și obligațiile magazinerului:
- dreptul de a amesteca bunurile (art.1579 CC RM);
- dreptul de vânzare a bunului (art.1580, 1591 CC RM);
- dreptul de grevare a bunului (art.1583 CC RM);
- drept de gaj (art.1589 CC RM);
- drept de a cere ridicarea bunurilor (1590 CC RM);
- obligația de diligență (art.1574 CC RM);
- obligația de constatare a cantității și felului bunului (art.1575 CC RM);
- obligație de informare (art.1577 CC RM);
- drept și obligație de a preda fiecărui deponent partea cei se cuvine
(art.1579 alin.(3) CC RM);
- obligația de a elibera recipisa de magazinaj (art.1581 CC RM);
- dreptul de a andosa recipisa (art.1584 CC RM);
Recipisa de magazinaj este o valoare mobiliară şi un
titlu de dispoziţie asupra bunului. Ca şi alte valori
mobiliare, recipisa de magazinaj atestă un drept
patrimonial.
Recipisa de magazinaj confirmă primirea bunului la
păstrare, precum şi apartenenţa acestui bun. În baza
acestui document bunul depozitat poate fi înstrăinat.
Posesorul recipisei de magazinaj poate greva bunul
înmagazinat în calitate de garanţie pentru o altă creanţă.
Andosare - girare a unei polițe prin iscălirea pe dos, a
indica, pe versoul unui cec, numele persoanei
împuternicite să încaseze contravaloarea cecului.