Capitolul X.

CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ

Secţiunea I. NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE ŞI CONDIŢIILE DE
VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE RENTĂ VIAGERĂ

1. 1. Noţiunea contractului de rentă viageră

Contractul de rentă viageră este acel contract prin care o parte, numită debirentier, se obligă

să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în

sume de bani sau alte bunuri fungibile (art. 2242 Cod civil).

Părţile contractului de rentă viageră sunt:

- credirentierul – persoana care beneficiază de prestaţiile periodice convenite;

- debirentierul – persoana care se obligă să efectueze prestaţiile periodice,

constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.

Cuantumul ratei de rentă se stabilește în mod liber, prin convenția părților și se va

plăti în funcție de stipulația din contract

Dacă renta viageră este stipulată în favoarea unui terț (donație indirectă), părțile

sunt constituitorul (stipulantul), debirentierul (promitentul) iar credirentierul reste terțul

beneficiar.

Renta viageră se constituie pe durata vieţii credirentierului dacă părţile nu au

stipulat constituirea acesteia pe durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane

determinate.

Renta viageră poate fi constituită în următoarele moduri:

a) renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice

natură, sau cu titlu gratuit și este supusă, sub rezerva respectării regulilor specifice,

regimului juridic propriu al actului juridic de constituire;

b) atunci când renta viageră este stipulată în favoarea unui terț, chiar dacă acesta o

primește cu titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevăzute pentru donație (este o

donaţie indirectă).

1
 c) renta viageră poate fi constituită pe durata vieții mai multor persoane, urmând

ca, în acest caz, în lipsă de stipulație contrară, obligația de plată a rentei să înceteze la data

la care decedează ultima dintre aceste persoane;

d) renta se poate constitui în favoarea uneia sau mai multor persoane. Dacă nu s-a

convenit altfel, obligația de plată a rentei viagere este indivizibilă în privința

credirentierilor. Moartea unuia dintre credirentieri nu duce la stingerea parțială a rentei ci

aceasta urmează a se plăti integral credirentierilor supraviețuitori. Dacă moare

debirentierul şi are mai mulţi moştenitori, credirentierul poate cere oricăruia dintre ei să

facă plata.

1. 2. Caracterele juridice ale contractului de rentă viageră

a) Contractul de rentă viageră este de regulă, un contract cu titlu oneros, ambele

părţi urmărind obţinerea de foloase patrimoniale în schimbul obligaţiei pe care şi-o asumă.

Renta viageră poate fi încheiată şi cu titlu gratuit prin donaţie sau testament.

Renta viageră cu titlu gratuit constituie o liberalitate în cazul în care renta se

stipulează nu în favoarea persoanei care a încredinţat bunul, ci în favoarea unui terţ. În

acest caz, părţile contractului sunt: constituitorul, debirentierul şi terţul beneficiar, fiind

vorba despre o stipulaţie pentru altul. Aceasta este de fapt o donaţie indirectă, fiind

supusă regulilor de fond prevăzute pentru donații, nu însă și formei autentice.

b) este un contract aleatoriu, deoarece există pentru fiecare parte şansa de câştig,

respectiv de pierdere, care depinde de un eveniment viitor şi incert ca dată a realizării,

anume durata vieţii credirentierului.

c) Renta viageră este un contract sinalagmatic, pentru că naşte obligaţii în sarcina

ambelor părţi, dacă este constituită cu titlu oneros sau este un contract unilateral dacă este

constituită cu titlu gratuit.

d) Este un contract consensual, fiind valabil încheiat prin simplul consimţământ al

părţilor. Renta viageră va fi un contract solemn dacă se constituie cu titlu gratuit prin

testament sau donaţie ori dacă prin contract se transmite un drept de proprietate cu

privire la un imobil.

e) Contractul de rentă viageră este translativ de proprietate. Transferul dreptului de

proprietate are loc în momentul acordului de voință al părților, de plin drept. Ca şi

2
vânzătorul, credirentierul are obligaţia de garanţie, reglementată de regulile privitoare la

obligaţia de garanţie în materia vânzării-cumpărării, care sunt aplicabile nu doar vânzării-

cumpărării ci şi altor contracte translative de proprietate.

f) Renta viageră este un contract cu executare succesivă în ce priveşte renta, pe care

debirentierul o plăteşte periodic.

g) este un contract irevocabil, caracter prevăzut expres în art. 2252 din noul Cod

civil. Astfel, debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului și

renunțând la restituirea ratelor plătite. Debirentierul este ținut la plata rentei până la

decesul persoanei pe durata vieții căreia a fost constituită renta, oricât de împovărătoare ar

putea deveni prestarea acesteia.

1. 3. Condiţiile speciale de validitate ale contractului de rentă viageră

În principiu, condițiile de validitate aplicabile pentru contractul de rentă viageră

sunt cele prevăzute de dreptul comun în materie. Pe lângă cerinţele generale impuse de

lege pentru valabilitatea oricărui contract, contractul de rentă viageră presupune şi o serie

de condiţii speciale, diferenţiate după natura actului constitutiv, cu titlu oneros sau cu titlu

gratuit.

În cazul rentei viagere constituită gratuit, atât credirentierul cât și debirentierul

trebuie să aibă capacitatea necesară pentru a primi și respectiv pentru a face donații.

Obiectul prestaţiei credirentierului îl constituie transmiterea proprietăţii unui bun

mobil sau imobil ori a unui capital (sumă de bani).

Obiectul prestaţiei debirentierului îl constituie renta, care poate consta într-o sumă

de bani sau alte bunuri fungibile, predate la intervalele de timp stabilite.

Regula este că renta se constituie pe durata vieții credirentierului. Prin excepție,

părțile pot conveni să constituie renta fie pe durata vieții debirentierului, fie pe durata

vieții unei terțe persoane determinate.

Potrivit art. 2246 Cod civil, contractul de rentă viageră care stipulează o rentă

constituită pe durata vieții unui terţ care era decedat în ziua încheierii contractului este

lovit de nulitate absolută.

De asemenea, este nulă constituirea rentei şi nu produce, de asemenea, niciun efect

contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieții unei persoane

3
care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval

de cel mult 30 de zile de la această dată (art. 2247 Cod civil), prezumându-se, cu caracter

absolut, lipsa cauzei juridice (a elementului aleatoriu). Pentru a opera nulitatea

contractului în acest caz, trebuie întrunite trei condiții:

a) credirentierul să fie bolnav la data încheierii contractului;

b) decesul său să fie cauzat de boala de care acesta suferea;

c) decesul să fi intervenit în termenul de 30 zile de la încheierea contractului de

rentă viageră.

Secţiunea a II-a. EFECTELE CONTRACTULUI DE RENTĂ VIAGERĂ

Contractul de rentă viageră, valabil încheiat, fiind în principiu sinalagmatic, dă

naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi.

2. 1. Obligaţiile credirentierului

Obligaţiile ce revin credirentierului din contractul de rentă viageră sunt: plata

capitalului sau predarea bunului (cu obligaţia accesorie a conservării bunului până la

predare) şi garanţia contra evicţiunii şi contra viciilor ascunse.

Cu referire la aceste obligaţii, se aplică regulile prevăzute în materia vânzării-

cumpărării, texte ce constituie dreptul comun în materia garanţiei pentru lucrul transmis.

2. 2. Obligaţiile debirentierului

A.Obligaţia de plată a rentei

Obligaţia de plată a ratelor de rentă incumbă debirentierului, care trebuie să o

execute în cuantumul şi la termenele stabilite prin contract. Renta se dobândeşte de către

credirentier proporţional cu timpul trăit de acesta.

În lipsă de stipulație contrară, ratele de rentă se plătesc trimestrial în avans și

indexate în funcţie de rata inflaţiei. Legiuitorul a ales soluția indexării ratelor de rentă,

pentru menținerea echilibrului contractual, dar și având în vedere că în cele mai multe

cazuri, renta este stabilită în bani.

Plata rentei se face de regulă la domiciliul credirentierului.

Atunci când credirentierul decedează înainte de expirarea perioadei pentru care

renta s-a plătit în avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei plătite aferente

4
perioadei în care creditorul nu a mai fost în viaţă.

Dacă renta a fost stipulată în favoarea mai multor persoane, decesul uneia dintre

acestea nu atrage reducerea corespunzătoare a rentei, profitând astfel credirentierilor în

viaţă. Aceasta numai în lipsa unei stipulaţii contrare, pentru că părţile pot să prevadă în

contract reducerea proporţională a rentei în caz de deces a unuia dintre credirentieri.

În cazde moarte a debirentierului, obligația de plată a rentei se transmite la

moștenitorii săi, contractul neavând caracter intuitu persoane.

Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului și

renunțând la restituirea ratelor plătite. Debirentierul este ținut la plata rentei până la

decesul persoanei pe durata vieții căreia a fost constituită renta, oricât de împovărătoare ar

putea deveni prestarea acesteia.

Odată încasate, ratele de rentă pot fi urmărite de către creditorii credirentierului,

întrucât numai renta cu titlu gratuit poate fi declarată insesizabilă prin convenţia părţilor.

Chiar și în acest caz, stipulația nu își produce efectele decât în limita valorii rentei care este

necesară credirentierului pentru asigurarea întreținerii.

Sancţiunea neexecutării obligaţiei de plată a rentei

Dacă debirentierul nu îşi îndeplineşte obligația de plată a ratelor de rentă scadente,

credirentierul poate cere executarea silită asupra patrimoniului debirentierului sau

rezoluţiunea contractului de rentă viageră. Astfel, art. 2250 Cod civil prevede că în caz de

neîndeplinire a obligaţiei de plată a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul și

vânzarea bunurilor debirentierului, până la concurenţa unei sume suficiente spre a asigura

plata rentei pentru viitor.

Această sumă se stabilește, în condiţiile legii, pe baza unei expertize întocmite în

conformitate cu metodologia de calcul aplicabilă în cazul asigurărilor de viață, ținându-se

seama, printre altele, de ratele deja încasate de credirentier, de vârsta şi de starea acestuia.

După ce a fost obținută în urma vânzării bunurilor debirentierului, suma se

consemnează la o instituție de credit și va fi plătită credirentierului cu respectarea

cuantumului și scadențelor convenite prin contractul de rentă viageră.

Dacă debirentierul intră în lichidare, credirentierul își poate realiza dreptul la rentă

înscriind în tabloul creditorilor creanța sa.

5
 Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezoluțiunea

contractului dacă debirentierul nu depune garanția promisă în vederea executării

obligației sale ori o diminuează.

Părțile pot conveni, printr-un pact comisoriu expres asupra dreptului de a cere

rezoluțiunea pentru neexecutare.

În lipsa unei stipulații contrare, rezoluțiunea nu conferă debirentierului dreptul de

a obține restituirea ratelor de rentă deja plătite.

B.Obligaţia de a garanta plata rentei constituite cu titlu oneros

Conform art. 2249 Cod civil, dacă renta viageră s-a constituit cu titlu oneros,

credirentierul are, cu privire la creanţa sau bunul transmis debirentierului, un privilegiu

sau după caz, o ipotecă legală, în cazurile prevăzute de lege, aplicându-se dipsoziţiile din

materia contractuluid e vânzare-cumpărare privind garantarea creanţei preţului.