Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contractul de rentă viageră este un contract reglementat prin lege, prin care o
parte, numită debirentier, în schimbul unui capital de orice natură sau cu titlu gratuit,
se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane denumită credirentier,
prestaţii periodice constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.
Caractere juridice
8. Caracter
Având în vedere că renta nu are caracter
cesibil
personal, în principiu renta poate fi cedată, ca de
altfel şi urmărită, argumentul fiind dat şi de
dispoziţiile art. 2253 C.civ. care arată că numai
renta viageră cu titlu personal poate fi declarată de
părţi neurmăribilă.
Forma contractului
Contractul de rentă viageră este un contract consensual (dacă nu vizează
transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, situaţie în care cerinţa formei
autentice se impune ad validitatem, iar contractul capătă un caracter solemn, sub
sancţiunea nulităţii absolute; sau nu ia naştere în temeiul unei donaţii sau unui
testament, situaţie în care din nou, forma autentică trebuie respectată ad validitatem),
astfel că simpla manifestare de voinţă a părţilor este suficientă pentru încheierea
valabilă a contractului de rentă viageră.
Moduri de constituire
Ca şi contractul de întreţinere, contractul de rentă viageră se poate constitui cu
titlu oneros în schimbul unui capital de orice natură, sau cu titlu gratuit.
Obiectul rentei
Renta constă într-o sumă de bani sau în alte bunuri fungibile, totuşi, datorită
contraprestaţiei debirentierului, se poate pune problema în practică de calificare a
contractului de rentă viageră în raport de contractul de vânzare-cumpărare cu plata
preţului în rate sau faţă de contractul de schimb, criteriul principal fiind acela de
determinare a prestaţiei principale care poate consta fie în capitalul primit, fie în
prestaţia la care debirentierul s-a obligat să o dea.
Plata rentei
În lipsă de stipulaţie contrară legiuitorul a prevăzut că ratele de rentă se plătesc
trimestrial, în avans şi indexate în funcţie de rata inflaţiei. În cazul neplăţii la termenul
convenit, debirentierul poate fi pus în executare, conform dreptului comun prin
cererea de chemare în judecată, de exemplu, dar poate fi de drept în întârziere dacă s-a
prevăzut o asemenea sancţiune în contractul de rentă încheiat.
De reţinut! Părţile pot modifica această prevedere legală şi pot stabili o durată
mai scurtă sau mai lungă de plată în avans a ratelor de rentă.
Atunci când credirentierul decedează înainte de expirarea datei pentru care
renta s-a plătit în avans, debirentierul nu poate cere partea din renta plătită pentru
perioada în care creditorul nu a mai fost în viaţă.
Generat de natura contractului de rentă viageră şi de cauza naşterii unui astfel
de contract, plata ratelor de rentă trebuie făcută, în lipsă de stipulaţie contrară, la
domiciliul credirentierului. Nimic nu împiedică însă părţile să stabilească o altă
modalitate de plată, inclusiv prin transfer bancar, sens în care se uşurează şi dovada de
plată a acestora, care în acest caz se face prin criterii obiective, celerante, spre
deosebire de prima situaţie, care ar reclama reconstituirea unei dovezi, chitanţe
liberatorii.
Garantarea rentei
Obligaţia de prestare a rentei cu titlu oneros poate fi garantată la cererea părţii,
cu înscrierea unui privilegiu sau, după caz, a unei ipoteci legale asupra bunului oferit
în contraprestarea rentei în condiţiile art. 1723 coroborat cu art. 2249 C.civ.
Întrucât publicitatea imobiliară sus-menţionată rezidă din lege, taxarea
serviciului de către Agenţia Naţionala de Cadastru si Publicitate Imobiliară nu va
exista, înscrierea făcându-se ope legis, e adevărat, la cererea persoanei interesate,
motiv pentru care nu este necesară declararea valorii creanţei garantate în vederea
taxării, valoare greu de cuantificat datorită caracterului aleator.
asigurărilor de viaţă în care se iau în vedere criterii cum ar fi: vârsta şi starea de
sănătate a debirentierului, ratele deja încasate etc., costurile expertizei urmând a fi
suportate de debitorul culpabil.
Suma rezultată din vânzarea silită a bunurilor debirentierului se va consemna la
o instituţie de credit şi va fi plătită credirentierului cu respectarea cuantumului şi
scadenţelor convenite prin contractul de rentă viageră.
Dacă debirentierul va intra în lichidare, se vor aplica regulile specifice materiei
care presupun înscrierea creditorului în tabloul creditorilor ca urmare a procedurii
specifice de lichidare.
Irevocabilitatea rentei
Contractul de rentă are caracter irevocabil, justificat prin aceea că debitorul nu
se poate libera de prestarea rentei restituind creditorului bunul/valoarea prestată, chiar
dacă renunţă la restituirea prestaţiilor efectuate de el până la acea dată în favoarea
creditorului.
***
***