Sanctionarea tentativei

Incriminarea si sanctionarea tentativei au constituit pt doctrina penala 2 probleme majore.Daca tentativa se

impune sa fie sanctionata in cazul oricarei infractiuni precum si daca trebuie sa fie sanctionata la fel ca
infractiunea fapt consumat sau in mod diferentiat.
Dezbaterile prilejuite de solutionarea acestor probleme au dus la conturarea a 2 conceptii:
-a incriminarii nelimitate care consacra regula ca tentativa trebuie incriminata fara exceptie si indiferent de
gravitatea infractiunii
-a incriminarii limitate potrivit careia incriminarea tentativei se impune doar la infractiunile grave
Sanctionarea tentativei
In teoria dreptului penal sunt cunoscute:
- sistemul parificarii care presupune sanctionarea tentativei cu aceeasi pedeapsa ca si infractiunea
consumata
- sistemul diversificarii care presupune sanctionarea tentativei in limite mai reduse decat cele prevazute
pentru infractiunea consumata
Codul Penal in vigoare ca si Codul Penal de la 1868 a ales sistemul incriminarii limitate si diversificarii
pedepsei in ceea ce priveste regimul sanctionator al tentativei.Potrivit acestui sistem tentativa se sanctioneaza
numai cand legea prevede expres aceasta ,iar pedeapsa prevazuta de lege este mai redusa in cazul tentativei
decat in cazul infractiunii fapt consumat.
Potrivit art.33(2) tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata ale
carei limite se reduc la jumatate.Astfel:
-daca pentru infractiunea fapt consumat legea prevede pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani,pentru
tentativa pedeapsa se va stabili intre 5 si 10 ani.
-daca pentru infractiunea comisa legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata ,in cazul tentativei se aplica o
pedeapsa a inchisorii de la 10 la 20 de ani conform art.33(2)teza a II-a.
-daca infractiunea savarsita este sanctionata cu amenda reducerea opereaza doar cu privire la limitele zilelor
amenda,nu si la suma corespunzatoare unei zile amenda.
Alte categorii de sanctiuni:
Regimul sanctionator al tentativei se refera numai la pedepsele principale .Pedepsele complementare precum
si masurile educative se aplica in limitele prevazute de legea penala.
Cauzele de nepedepsire a tentativei
Codul Penal in vigoare prevede ca nu se pedepseste autorul care inainte de descoperirea faptei s-a desistat
ori a incunostiintat autoritatile de comiterea acesteia astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata sau a
impiedicat el insusi consumarea infractiunii.
Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului sunt cauze personale de nepedepsire de care beneficiaza
numai autorul care s-a desistat ori a impiedicat in conditiile legii producerea rezultatului. Atat desistarea cat si
impiedicarea producerii rezultatului trebuie sa aibe loc inainte de descoperirea faptei,inainte ca fapta sa fie
cunoscuta altor persoane.

Desistarea
Prin desistare se intelege renuntarea de buna voie la hotararea de a savarsi infractiunea si incetarea actiunii
care constituie elementul material al infractiunii. Desistarea exista cand autorul fara a fi determinat de o cauza
exterioara a decis in mod liber sa nu isi continue actul infractional.
Existenta desistarii presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii:
-

Intreruperea actului de executare : desistarea nu este posibila decat in timpul executarii faptei si din
aceasta cauza nu poate exista desistare in cazul unei actiuni terminate care a dus la consumarea
infractiunii; nu poate fi considerata intrerupere a actului de executare faptul ca faptuitorul nu a repetat
lovitura aplicata victimei si aceasta a scapat cu viata
Caracterul voluntar al intreruperii actului de executare : pentru ca desistare sa constituie o cauza de
nepedepsire trebuie sa se constate ca faptuitorul a intrerupt executarea infractiunii pentru ca nu a voit
sa continue ,desi avea posibilitatea sa o faca ; daca autorul faptei si-a intrerupt activitatea pentru ca nu
a putut sa continue ,desi ar fi voit sa o faca nu se poate vorbi de desistare
Desistarea trebuie sa intervina inainte de descoperirea faptei : aceasta conditie este impusa de textul
art 34(1) care prevede ca desistarea va opera ca o cauza de neimputabilitate numai atunci cand
renuntarea de buna voie la actiunea inceputa se face inainte de descoperirea faptei; prin descoperirea
faptei se intelege ca fapta sa fi ajuns la cunostinta organelor de urmarire penala sau a oricarei
persoane ; nu este necesar ca organele de urmarire penala sa intocmeasca un act procedural cu
privire la fapta savarsita ,simpla informare a acestora fiind suficienta

Impiedicarea producerii rezultatului

Potrivit art 34 teza a II-a nu se pedepseste autorul care inainte de descoperirea faptei a incunostiintat
autoritatile de comiterea acesteia astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata sau a impiedicat el insusi
consumarea infractiunii.
Impiedicarea producerii rezultatului este actul prin care autorul dupa ce a executat in intregime actiunea ce
constituie elementul material al infractiunii impiedica el insusi de buna voie si inainte de descoperirea faptei
producerea rezultatului sau incunostiinteaza autoritatile sa o faca.
In timp ce desistarea este o cauza de nepedepsire specifica tentativei intrerupte impiedicarea producerii
rezultatului poate fi intalnita in cazul tentativei perfecte sau terminate.
Impiedicarea producerii rezultatului nu trebuie confundata cu inlaturarea sau diminuarea consecintelor
infractiunii prevazuta de art 75(2) litera a) care se situeaza dupa consumarea faptei si este o circumstanta
atenuanta judiciara.
Impiedicarea producerii rezultatului presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:
a)actul de executare sa fi fost incheiat : impiedicarea producerii rezultatului opereaza doar in cazul
infractiunilor materiale caracterizate prin producerea unui anumit rezultat ,nu si in cazul infractiunilor formale
care se consuma prin simpla savarsire in intregime a actiunii care constituie elementul lor material
b)impiedicarea producerii rezultatului sa fie realizata voluntar : conduita autorului trebuie sa fie liber
determinata ,impiedicarea producerii rezultatului fiind expresia propriei optiuni ,nefiind impusa de o cauza
externa ;caracterul voluntar al impiedicarii nu implica necesitatea ca ideea impiedicarii rezultatului sa fi
apartinut autorului,ideea putand apartine unui tert sau chiar victimei,dar trebuie sa fie insusita de autor in mod
voluntar ; nu se poate vorbi de o impiedicare a producerii rezultatului prin transportarea minorei de la rau ,unde
inculpatul incercase sa o ucida ,la gara unde a fost abandonata intrucat actiunea nu a fost voluntara si
determinata de tipetele victimei

c)impiedicarea producerii rezultatului trebuie sa aiba loc inainte de descoperirea faptei ; necesitatea
impiedicarii producerii rezultatului inainte de descoperirea faptei se intemeiaza pe 2 argumente:
-primul argument consta in ideea ca nu se poate vorbi de caracterul voluntar al impiedicarii dupa descoperirea
faptei
-al doilea argument este acela ca odata descoperita fapta impiedicarea producerii rezultatului o pot face alte
persoane,inclusiv autoritatile ;prin descoperirea faptei se intelege nu numai descoperirea acesteia de catre
organele judiciare ,ci si descoperirea de catre orice persoana ;daca se constata ca fapta fusese deja
descoperita cand autorul de buna credinta a impiedicat producerea rezultatului ,dar nu avea cunostinta de
acest fapt cauza de nepedepsire se aplica autorul beneficiind de impunitate
d)impiedicarea producerii rezultatului sa fie efectiva : pentru a constitui o cauza de nepedepsire impiedicarea
producerii rezultatului trebuie sa fie efectiva in sensul ca autorul trebuie sa reuseasca sa impiedice survenirea
acestuia; in cazul in care a incercat sa zadarniceasca producerea urmarilor ,dar nu a reusit ,autorul nu va
beneficia de impunitate,dar eforturile sale pot constitui circumstanta atenuanta
Impiedicarea producerii rezultatului este posibila numai in cazul infractiunilor pentru care legea prevede
conditia unui rezultat material independent de actiune si determinat de aceasta.
Pedepsirea actelor de executare calificate
Potrivit art 34(2) daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii rezultatului constituie o
alta infractiune se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.Actele care constituie o alta infractiune sunt
acele acte susceptibile de o calificare juridica alternativa in sensul ca luate separat acestea se incadreaza intro anumita dispozitie a codului penal ca infractiune de sine statatoare(lovire distrugere etc),dar atunci cand sunt
efectuate in activitatea de savarsire a unei alte infractiuni acestea capata calificarea alternativa de acte de
executare ale acesteia.(omor,furt prin efractie etc)
Actele de executare susceptibile de o calificare alternativa se numesc acte de executare calificate.
Actele de executare calificate sunt intalnite frecvent in cazul infractiunilor complexe,cand pana in momentul
desistarii sau al impiedicarii producerii rezultatului actele savarsite intrunesc elementele constitutive ale
infractiunii absorbite ,infractorul nefiind pedepsit pentru infractiunea complexa de a carei executare s-a desistat
,ori a impiedicat producerea rezultatului ,dar va fi pedepsit pentru infractiunea absorbita care s-a consumat
pana in momentul desistarii sau al impiedicarii producerii rezultatului. Spre ex,fapta aceluia care dupa ce a
patruns in locuinta unei persoane prin spargerea geamurilor si deteriorarea usilor a scos dintr-un dulap mai
multe lucruri cu intentia de a le insusi ,dar apoi din proprie initiativa a parasit incaperea fara sa-si insuseasca
ceva constituie tentativa de furt calificat prin efractie care nu se pedepseste intrucat faptuitorul s-a desistat.In
sarcina inculpatului se va retine insa infractiunea de distrugere savarsita prin spargerea geamurilor si
deteriorarea usilor.
Efectele desistarii si ale impiedicarii producerii rezultatului
Expresia nu se pedepsestecu care incepe dispozitia din alin 1 al art 34 ne arata ca suntem in prezenta unei
cauze de impunitate.Aceste cauze de impunitate : desistarea si impiedicarea producerii rezultatului fac ca
autorul sa nu fie sanctionat ,dar nu inlatura existenta tentativei care isi pastreaza toate trasaturile generale ale
infractiunii: tipicitate,vinovatie,antijuridicitate,imputabilitate.
Infractiunea fapt consumat

Infractiunea fapt consumat reprezinta forma atipica sau perfecta a infractiunii in raport cu fazele desfasurarii
activitatii infractionale .O infractiune se considera consumata atunci cand actele de executare au fost duse
pana la capat si s-a produs rezultatul prevazut de norma de incriminare.
Momentul consumarii difera in raport cu natura infractiunii.
->In cazul infractiunilor de pericol abstract consumarea are loc in momentul in care se produce actiunea
sau inactiunea descrise in norma de incriminare,acesta fiind si momentul in care se produce starea de pericol
pentru valoarea sociala aparata de lege ; spre ex in cazul infractiunii de marturie mincinoasa consumarea
infractiunii are loc in momentul in care se fac afirmatii mincinoase intr-o cauza penala,civila sau in orice
procedura in care se asculta martori
->In cazul infractiunilor de rezultat consumarea nu poate avea loc decat in momentul in care se produce
starea de pericol pentru valoarea sociala aparata de lege,adica atunci cand se produce rezultatul descris in
norma de incriminare,astfel in cazul infractiunii de omor consumarea are loc in momentul in care victima a
decedat si nu in momentul in care a fost agresata
Forma infractiunii consumate este forma obisnuita a infractiunii si de aceea dispozitiile legale din partea
speciala si din legile speciale se refera la infractiunile fapt consumat.
Infractiunea fapt epuizat
Infractiunea fapt epuizat este o forma derivata si atipica a infractiunii caracterizata prin producerea dupa
momentul consumarii faptei a unor urmari noi ,fie prin amplificarea rezultatului initial ,fie prin continuarea
activitatii infractionale dupa ce aceasta a atins momentul consumarii.Aceste urmari,ulterioare momentului
consumarii infractiunii continua sa se produca pana la un moment final ,moment al epuizarii faptului dincolo de
care nicio evolutie a rezultatului nu mai este posibila.
Infractiunile susceptibile de forma fapt epuizat
Urmarile specifice infractiunii fapt epuizat nu sunt posibile decat in cazul anumitor categorii de infractiuni ,cum
sunt infractiunile continue ,continuate ,progresive sau de obicei.

Cursul 2 26.02.2015

Unitatea si pluralitatea de infractiuni

Unitatea de infractiuni Constituie unitatea de infractiune activitatea desfasurata de o persoana in care
identificam continutul unei singure infractiuni .
Constitutie pluralitate de infractiuni activitatea unei persoane in care identificam continutul a doua sau mai
multe infractiuni .
Categorii de unitate infractionala unitatea infractionala poate rezulta din unitatea actiunii sau inactiunii si in
acest caz ne aflam in fata unei unitati naturale de infractiune sau din vointa leguitorului cand o pluraitate de
actiuni sau inactiuni sunt incriminate ca o singura infractiune ,caz in care ne aflam in fata unei unitati legale de
infractiune .

In cadrul unitatii naturale de infractiune se face distinctia intre 3 tipuri de unitate infractiunea simpla
,continua si infractiunea deviata.In cazul unitatii legale de infractiune se face distinctie intre 4 tipuri de unitate
infractionala : infractiune complexa ,infractiune continuata , infractiune progresiva, infractiune de obicei.
Unitatea naturala de infractiuni
Infractiunea Simpla infractiune al carei element material consta intr-o activ.unica sau intr-un fapt simplu
adica intr-o actiune sau inactiune instantanee care produce rezultatul prevazut in norma de incriminare ,a fost
denumita in doctrin penala infractiune simpla. Aceasta este de cele mai multe ori instantanee .La infractiunea
simpla instantanee in momentul consumarii infractiunii actiunea sau inactiunea a incetat iar rezultatul s-a
produs integral .
Jurisprudenta a statuat ca exista unitate naturala de infractiune : atunci cand s-au aplicat mai multe lovituri
asupra aceleasi persoane cu aceeasi ocazie .In cazul sustragerii din aceeasi unitate a unor saci si a unor
cantitati de paine pe care inculpatul a transportat-o cu sacii furati ;in cazul in care inculpatul patrunzand fara
drept intr-un magazin universal si a insusit in cadrul unei activ.neintrerupte mai multe bunuri din incaperile a
doua raioane chiar daca prin aceasta a cauzat pagube la doua gestiuni diferite ,in astfel de cazuri unitatea de
infractiune se constituie in mod natural si este recunoscuta ca atare.
Infractiunea continua a fost definita ca fiind acea infractiune la care actiunea se continua neintrerupt o
durata oarecare de timp sau ca infractiune al carei element material constand intr-o actiune sau inactiune se
prelungeste in timp natural chiar dupa momentul consumarii pana la un moment al epuizarii cand inceteaza
activitatea infractionala .
Specific infractiunii continue este ca in desfasurarea actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material al
infractiunii exista un moment in care acumularile cantitative fac ca rezultatul ca pana atunci nerelevant din
punct de vedere penal sa dobandeasca relevanta penala .Acest moment a fost denumit ,momentul
consumativ.Spre deosebire de infractiunea instantanee unde momentul consumativ este punctul final al
activitatii infractionale ,la infractiunea continua momentul consumativ reprezinta un punct intermediar ,intrucat
de la acest punct actiunea sau inactiunea constitutiva pe de o parte si procesul de producere al rezultatului pe
de alta parte sunt susceptibile de prelungire pana cand autorul insusi ori o interventie externa le pune capat .
Sub raportul sustructurii, infractiunile continue sunt infractiuni simple .Numai in mod exceptional infractiunile
continue au caracter complex.Sub raportul laturii obiective infractiunea continua simpla se caracterizeaza
printr-o simpla actiune sau o singura inactiune si printr-un singur rezultat.Sub aspectul laturii subiective ii este
proprie o singura hotarare infractionala .
In cazul infractiunilor succesive simple elementul material este alcatuit dintr-o pluralitate de acte materiale
similare .La actiunea continua complexa apar elemente de pluralitate unei actiuni principale i se poate adauga
o actiune adiacenta iar unui rezultat principal i se poate adauga un rezultat adicent . In doctrina se face
distinctie intre infractiuni continue permanente si infractiuni continue succesive. Infractiunile continue
permanente se caracterizeaza printr-o activitate continua fara momente de discontinuitate .Sunt infractiuni
continue permanente nerespectarea regimului detinerii armelor si munitiilor (art 342 cod penal) , sustragerea
de energie electrica( art 228 alin 3.cod penal) ,lipsirea de libertate in mod ilegal (art .205) .In aceste cazuri
intalnim o infractiune unica ,in al carui continut intra o actiune unica ,un rezultat unic prin care se aduce
atingere unui singur obiect social .
Infractiunile continue succesive se caracterizeaza pin anumite intreruperi care survin in desf.actiunii
infractionale determinate de natura acesteia fara ca intreruperile sa transforme unitatea infractionala intr-o
pluraitate de infractiuni sau intr-o actiune continuata .

Sunt infractiuni continue succesive portul fara drept de uniforme sau semne distinctive ale unei autoritati
publice( art 258 alin 3. CP),nerespectarea regimului armelor si munitiilor in varianta portului ilegal de arme
(art342 .CP),abandonul de familie in varianta neplatii cu rea credinta a pensiei de intretinere(art 368 .alin 1
lit.c). In mod firesc ,momentele de care legea leaga de momentul consumarii infractiunii in cazul infractiunii
continue sunt legate de momentul epuizarii activitatii infractionale ,infractiunea continua se considera savarsita
in momentul incetarii actiunii sau inactiunii infractionale oricare ar fi durata acestuia .
Infractiunea deviata este acea forma a unitatii naturale de infractiune caracterizata prin devierea faptei
materiale de la obiectul sau persoana impotriva careia este indreptata datorata erorii faptuitorului asupra altei
persoane sau altui obiect decat acela pe care voia sa il vatame ori prin devierea actiunii de la un obiect sau o
persoana asupra careia era indreptata spre alt obiect sau spre alta persoana datorita greselii faptuitorului .
Infractiunea deviata se prezinta asadar in 2 forme : a) infractiunea sav.prin devierea actiunii faptuitorului
datorita erorii acestuia in executarea actiunii spre un alt obiect sau persoana decat ceva vizata (eror in
personam)
b) infractiunea sav .prin devierea actiunii datorita greselii autorului spre o alta pers.sau un alt obiect decat cel
vizat ( aberatio ictus)
Intr-o prima opinie majoritara in doctrina se sustine ca in cazul actiunii deviate exista o singura infractiune
savarsita prin devierea de la proiectul initial deoarece rezolutia infractionala unica a fost elaborata integral iar
faptul ca infractorul a ucis sau a lovit alta persoana pe care a confudat-o cu cea pe care o urmarea este fara
importanta pentru existenta unei infractiuni unice .Intr-o alta opinie se sustine ca in cazul devierii actiunii ori de
cate ori se constata ca pe langa actiunea consumata trebuie sa se retina si elementele consitutive ale unei
tentative pedepsibile .
NE EXPRIMAMA REZERVE FATA DE ACEASTA OPINIE INTRUCAT IN CAUZA EXISTA O SINGURA
ACTIUNE SI UN SINGUR REZULTAT MATERIAL ,O SINGURA HOTARARE INFRACTIONALA ,ASTFEL CA
NU PUTEM AVEA O PLURALITATE DE INFRACTIUNI.
Unitatea legala de infractiuni.
Este o creatie a legiuitorului ,care din motive de politica legislativa a retinut in continutul aceleiasi infractiuni
mai multe fapte distincte ca si in cazul unitatii naturale de infractiuni ,unitatea legala se caracterizeaza prin
unitate de subiect activ si unitate de rezolutie infractionala .Deosebirea constand in existenta mai multor actiuni
fiecare putand constitui o infractiune distincta .
Infractiunea continuata este def de art 35.alin 1 care prevede ca infractiunea este continuata cand o
persoana sav. la diferite intervale de timp dar in realizarea aceleasi rezolutii si impotriva aceluiasi subiect pasiv
actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleasi infractiuni. Fata de Codul Penal anterior
,Codul Penal in vig. a introdus conditia unitatii de subiect pasiv. Infrac.continuata se carac . printr-o pluralitate
de acte materiale legate printr-o vadrupla unitate : persoanala (acelasi subiect activ) ,psihica (aceiasi
rez.infractionala) .,unitate de subiect pasiv (ac.subiect pasiv) si omogenitate juridica (actiuni sau inactiuni care
prezinta continutul aceleasi infractiuni)
CONDITIILE INFRACTIUNII CONTINUATE . 1) UNITATE DE SUBIECT ACTIV actiunile sau inactiunile care
prezinta fiecare in parte continutul ac.infractiuni trebuie sav.de ac.persoana
2)savarsirea la diferite intervale de timp a mai multor ACTIUNI SAU INACTIUNI pentru existenta infractiunii
continuate este necesar ca subiectul activ sa sav mai multe actiuni sau inactiuni ,caci numai in acest caz se
pune problema unitatii legale de infractiune .

3) actiunile sau inactiunile sa prezinte fiecare in parte continutul aceleasi infractiuni existenta infractiunii
continuate nu este conditionata de omogenitatea faptica a actiunilor componente ,este doar necesar ca
deosebirile de ordin material sa nu afecteze omogenitatea juridica .
4) unitatea de rezolutie infractionala infractiunea continuata are ca factor determinant pozitia subiectiva
speciala a autorului pe care art.35 alin 1.o sublinizeaza cerand actiunile sau inactiunile care prezinta fiecare in
parte continutul acelelasi infractiuni ,sa fie sav. in realizarea aceleasi rezolutii infractionale.
5)unitatea de subiect pasiv- este o conditie noua introdusa de legiuitor prin care s-a dorit sa se puna capat
controversei referitoare la identitatea subiectului pasiv actiunilor sau inactiunilor componente unei infractiuni
continuate ,indiferent daca e vorba de infractiuni contra persoanei sau contra patrimoniului .
STABILIREA DATEI CAND SE CONSIDERA SAV.ACTIUNEA CONTINUATA potrivit art 154. alin 2 CP ,
DATA SAVARSIRII infractiunii continuate este data sav ultimii actiuni sau inactiuni ca si la infractiunea
continua toate consecintele juridice care sunt legate de momentul consumarii infractiunii sunt legate si in cazul
infractiunii continuate de momentul epuizarii ,in raport cu data ultimei actiuni sau inactiuni se stabileste legea
penala incidenta ,se analizeaza aplicabilitatea unei legi de amnistie si gratiere si incepe sa curga termenul de
prescriptie al raspunderii penale .
Pedeapsa pentru infractiunea continuata potrivit art 36.alin 1.CP infractiunea continuata se sanctioneaza cu
pedeapsa prev.de lege pentru infractiunea sav. a carui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul
pedepsei amenzii .Din aceasta reglementare rezulta ca infractiunea continuata este o cauza reala de agravare
facultativa a pedepsei spre deosebire de concursul de infractiuni care este o cauza de agravare obligatorie .
INFRACTIUNEA COMPLEXA potrivit art 35.,alin 2 CP ,definim infractiunea complexa ca o forma a unitatii
legale de infractiune in continutul careia intra ca element constituiv sau ca element circumstantial agravant o
actiune care constituie prin ea insasi o fapta prev.de legea penala .
Forme ale infractiunii complexe Infractiunea complexa se prezinta sub 2 forme diferite :
a) infractiune complexa ca infractiune tip este creata prin inculderea in continutul sau ca element constitutiv
a unei actiuni sau inactiuni care constituie prin ea insasi O FAPTA prev. de legea penala .Au aceasta forma
toate actiunile complexe propriu-zise ( talharia art 233. ,actele de diversiune art .403)
b) infractiunea complexa agravata care se caracterizeaza prin absorbirea ca element circumstantial agravat in
continutul unei infractiuni de baza a unei actiuni sau inactiuni care constituie prin ea insasi o infractiune .
Legislatia cunoaste astfel de infractiuni care in configuratia tipica sunt infractiuni simple dar care in variantele
lor agravate sunt infractiuni complexe : lipsirea de libertate in mod ilegal (art 205 CP , actul sexual cu un minor
art 220 CP , furtul calificat art 229 CP )
Modalitati ale infractiunii complexe In ambele sale forme infractiunea complexa se prezinta in cate doua
modalitati diferite . In cazul formei simple sau de baza ,prima modalitate este formata din reunirea a doua
infractiuni distincte ,[spre exemplu talharia] iar cea de-a doua modalitate exista atunci cand in continutul
infractiunii intra o alta infractiune fara sa se creeze o alta infractiune distincta cum este atentatul care pune in
pericol securitatea nationala .
In cazul formei agravate sau calificate prima modalitate se realizeaza atunci cand o infractiune simpla include
o alta infractiune ca circumstanta agravanta spre ex. Furtul simplu (228 CP) include infractunea de distrugere
si formeaza furtul calificat (229 CP ).A doua modalitate apare cand forma complexa in forma simpla include o
alta infractiune ca circumstanta agravanta de ex pirateria care a avut ca urmare vatamarea integritarii
corporale (art .235 alin 3) .

Pedeapsa pentru infractiunea complexa infractiunea complexa se sanctioneaza cu pedeapsa prev.de lege
pentru acea infractiune ,infractiunea complexa nu este o cauza de agravare sau de modificare a pedepsei
astfel ca se aplica in limitele prevazute pentru infractiunea savarsita .
Complexitatea naturala exista atunci cand elementele obiective ale unei infractiuni sunt cuprinse prin firea
lucrurilor in continutul altei infractiuni astfel infractiunea de omor pentru a se consuma contine elementele
infractiunii de lovire sau alte violente .

5.03.
C3- Pluralitate de infractiune

Conceptul de pluralitate de infractiune :

-

In sens larg prin pluralitate de infractiuni se intelege un grup de doua sau mai multe infractiuni:
Legatura obiectiva dintre infractiuni poarta denumirea de conexitate
In functie de conditiile in care se desfasoare pluralitatea de infractiuni distingem dintre conexitate
cronologica atunci cand infractiunile au fost savarsite in acelasi timp , topografica atunci cand au fost
savarsite in acelasi loc , etiologica atunci cand una din infractiuni serveste drept cauza celeilalte,
consecventiala cand una din infractiuni serveste drept scop pentru cealalta;

Institutia juridical a conexitatii prezinta sub aspect proceasual penal reunind reuniunea cazurilor in fata
instantei

Forme pluralitatii de infractiuni :

In dreptul penal sunt consecrate forme ale pluralitatii de infractiuni , concursul de infractiuni , recidiva si
pluralitate intermediara.
Concursul de infractiuni :
-

Este definita ca forma pluralitatii de infractiuni constand in doua sau mai multe infractiuni savarsite de
aceeasi persoana inaite de a fi definitive condamnata pentru una din ele.
Conditiile de existent ale concursului de infractiuni :
1. Savarsirea de doua sau mai multe infractiuni infractiunile pot fi savarstite in calitate de autor ,
instigator sau complice , pot avea forma faptului consumat sau a unei tentative pedepsibile , pot fi
savarsite cu orice forma de vinovatie, pot fi de aceeasi natura ,situatie in care avem concurs
omogen sau de natura diferita , situatie in care avem concurs eterogen.
2. Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana :
Conexitatea im-personam a celor doua sau mai multe infractiuni este esentiala pentru existenta
concursului de infractiuni ; nu este necesar ca cel care a savarsit infractiunile sa aiba aceeasi calitate in
toate cazurile , putand fi autor la una dintre infractiuni si complice sau instigator la celelalte . Poate
savarsi unele din infractiuni , singur , iar altele in participatie.
3. Infractiunile sa fie savarsite inainte ca persoana pe care le-a comis sa fie definitive condamnata
pentru una din ele.

Interventia unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare intre momentele savarsite intre
doua sau mai multe infractiuni de catre aceasi persoana diferentiaza concursul in celelalte forme de
pluralitate de infractiuni.
Recidiva si pluralitatea intermediara

4. Infractiunile savarsite sau cel putin doua dintre ele sa poata fi supuse judecatii , aceasta inseamna
ca cel putin doua infractiuni sa poata atrage raspunderea penala a celui care le-a savarsit . Nu
trebuie sa existe o cauza justificativa , o cauza de neimputabilitate , o cauza care inlatura
raspunderea penala(amnistia,prescriptia) sau sa nu fi interventi o cauza de pedepsire generala
(desistarea sau impiedicarea rezultatului) sau speciala (denuntarea de catre mituitor a dari de mita).

Formele concursului de infractiuni :

Formele concursului de infractiuni pot fi definite ca modalitati de savarsarsire a doua sau mai multe
infractiuni de aceasi persoana . Astfel daca cele doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de
aceasi persoana prin actiuni sau inactiuni distincte , inainte de a fi definitiv condamnata pentru una din
ele exista concurs real de infractiuni. Daca persoana in cauza a savarsit o singura actiune sau
inactiune care din cauza imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs realizeaza
continutul mai multor infractiuni conform art.38 alin.2 din Codul Penal constiutie concurs formal sau
ideal de infractiune.

Concursul real sau material de infractiuni:

-

Se caracterizeaza prin imprejurarea ca cele doua sau mai multe infractiuni pe care il alcatuiesc sunt
comise prin doua sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte adica , care constituie fiecare in parte
concursul unei infractiuni de sine statatoare

Concursul real de infractiuni prezinta doua modatlitati :

-concursul simplu la care intre infractiunile pe care il compun nu exista legatura obiectiva (in-rem) si
concursul cu conexitate sau caracterizat format din infractiuni intre care exista o legetura obiectiva.
In cazul concursului simplu intalnim concursul omogen :- cand infractiunile care il compun sunt savarsite in
baza unor rezolutini distincte sau forme de vinovatie distincte (exemplu:lovirea cu aceasi ocazie a doua
personae).
Daca infractiunile sunt diferite exista concurs real eterogen-exista in cazul parasiri postului de un revizor de
ace intr-o statie SNCPR fara acordul sefului statiei care a mers sa consume bauturi alcoolice dupa care a fost
gasit la locul de munca in stare de ebrietate.

Concursul cu conexitate este formate din infractiuni intre care exista un raport de la infractiune mijloc la
infractiune scop, de la cauza la effect . Aceasta modalitate se prezinta in doua variante:
-

Prima varianta consta in comiterea unei infractiuni pentru a putea savarsi alta(ex:inselaciunea savarsita
printr-un inscris fals, violarea de domiciliu urmat de un furt prin efractie, comiterea omorului in scop de
talharie )

A doua varianta consta in savarsirea unei infractiuni pentru ascunderea alteia : in acest caz hotararea
s-a luat dupa ce prima a fost savarsita deci este comisa cu intentie pe cand prima infractiune s-a
savarsit fie cu intentie fie din culpa (ex:se comite o ucidere din culpa de catre un conducator auto dupa
care acesta paraseste locul accidentului pentru a nu fi descoperit ).

Concursul formal sau ideal de infractiuni :

-

Potrivit art.38 alin.2 din Codul penal exista concurs formal de infractiuni cand o singura actiune sau
inactiune savarsita de o persoana din cauza imprejurarilor in care a avut loc, sau urmarilor pe care le-a
produs realizeaza continutul mai multor infractiuni. Ceea ce diferentiaza concursul real sau ideal de
infractiuni de concursul material sau real este imprejurarea in care cele doua infractiuni il compun nu
sunt savarsite prin tot atatea actiuni sau inactiuni ca in cazul concursului real si printr-o singura actiune
sau inactiune in care sunt comprimate elementele caracteristice obiective si subiective ale acestei
infractiuni . Astfel , raportul sexual cu o persoana de sex diferit , care este ruda in linie directa sau frate
sau sora , profitand de posiblitate de a se apara , constiutie infractiune de viol cat si de incest , in
concurs formal.

Fapta inculpatului de a fi constrans 4 persoane: printr-o amenintare unica cu bataia sa ii dea banii pe care ii
avea asupra lor , constituie dotorita subiectilor pasivi , 4 infractiuni de talharie in concurs formal si nu una
singura chiar daca victimele au remis sumele in acelasi timp.
Infractiunile pot fi comise toate cu intentie directa , altele pot fi comise cu intentie directe iar altele cu intentie
indirecta, unele infractiuni pot fi comise din intentie iar altele din culpa.
In sfarsit toate infractiunile pot fi savarsite din culpa .Uciderea unei persoane din culpa , ca urmare a
nerespectari tot din culpa a normelor de protectia muncii.
Exista concurs ideal de infractiuni si nu infractiune unica , daca s-a vatamat integritatea corporala din culpa a
doua persoane ca urmare a conducerii autovehiculului fara respectarea legii de circulatie.

Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni :

-

In teoaria dreptului penal s-au conturat de-a lungul timpului trei mari sisteme sanctionare a concursului
de infractiuni :

Sistemul cumului arithmetic , sistemul cumulului juridic , cumulul absortie fiecare cunoscand mai multe
variante .
1 . Sistemul cumulului aritmeti- stabileste fiecare pedeapsa pt fiecare infractiune in parte sa fie
totalizate, iar condamnatul sa fie obligat la executarea pedepselor cumulate. Acest sistem exclude
contopirea pedepeselor ,condamnatul sa execute atatea pedepse cate infractiuni a savarsit . S-a
considerat ca acest system corespunde logicii morale si repesiuni in sensul ca cel care a comis mai
multe infractiuni trebuie sa suporte pedeapsa pentru fiecare din ele. Contrar acestor argumente , in
practica cumulul arithmetic ridica numeroase probleme , in multe situatii , pedepsele cumulate
depasesc durata medie de viata , cee ace face pedeapsa neexecutabila , in acelasi timp o pedeapsa
care depaseste durata normala a vietii este descurajanta pentru cel contamnat care nu prevede
posibilitaea unei eliberari posibilie chiar daca da dovezi de indreptare.

2. Sistemul absortiei consta in obligarea condamnatului la execturea celei mai grele pedepse ,
pedeapsa cea mai grea absoarbe pe cele usoare. Acest system , potrivit caruia infractorul nu raspunde
decat pentru una din infractiunile savarsite , a fost criticat tocmai pentru aceasta impunitate pe care o
creeaza pentru infractorul dupa ce a savarsit o infractiune grava , poate savarsi orice alta infractiune
mai putin grava cu convingerea ca va fi pedepsit doar pentru prima.
3. Sistemul cumulului juridic a aparut din necesitatea de a compensa inconvenientele celor doua
sisteme anterioare. Potrivit acestui sitem , instant stabileste cate o pedeapsa pentru fiecare infractiune
concurenta , iar apoi aplica pedeapsa cea mai grea care poate fi sporita in cadrul unor limite prevazute
de lege.
In esenta cumulul consta in aplicarea pedepesei cele mai grele si agravarea acesteia.

Mecanisme derivate de sanctionare a concursului de infractiuni:

1. Sistemul cumulului progresiv porneste de la pedeapsa cea mai grea , care poate sporit de atatea
ori in functie de cate infractiuni au fost savarsita , stabilind un cuantum al sporului pentru fiecare
infractiune nou-comisa
2. Sistemul eliminarii nedeterminate unei reactii represive pe termen nedeterminat , urmand sa fie
eliberata cand vor exista dovezi ca s-a indreptat.
3. Sistemul cumulului prin conversie : propunea stabilirea unei pedepse pentru fiecare dintre
infractiunile concurente , urmata de conversia pedepselor mai usoare , infractionand pedeapsa mai
grea , dupa care se facea totalitatea acestor fractiuni .

Sanctionarea concursului de infractiuni in CODUL PENAL in vigoare :

Spre deosebire de codul penal anterior , care adoptase cumulul juridic cu spor facultativ variabil , Codul
Penal in vigoare a adoptat sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu fix. Sanctionarea concursului se
face in doua etape :
1. Se stabileste categoria pedepsei si cuantumul acesteia pentru fiecare infractiune comisa.
2. Se face aplicarea pedepsei tinand seama de principiile cumulului juridic prevazute de art. 39 alin. 1
lit a,e COdul penal :
Se executa pedeapsa cea mai grea la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse
stabilite , cu exceptia situatiei in care s-a stabilit pedeapsa detentiunii pe viata la care nu se poate
adauga un spor .
Detentiunea pe viata absoarbe pedeapsa inchisorii , pedeapsa inchisorii in cuantum mai ridicat absoare
pedeapsa inchisorii in cuantum mai scazut , pedeapsa amenzii in cuantum mai ridicat absoarbe
pedeapsa amenzii in cuantum mai scazut.
Cand s-a stabilit pedeapsa cu inchisoarea si o pedeapsa cu amenda , se aplica pedeapsa cu
inchisoarea la care se adauga pedeapsa amenzii
In cazul in care s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea si mai multe pedepse cu amenda , se
aplica pedeapsa cea mai grea a inchisorii la care se adauga pedeapsa cea mai grea a amenzii ,
ambele sporite art. 39 alin 1. Lit b,c .

Conceptia Codului Penal in vigoare , referitoare la sanctionarea concursului de infractiuni, prin

aplicarea pedepselor cele mai grele sporita cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite , permite
in anumite situatii depasirea maximului general al pedepsei. Din acest motiv , legiuitorul a renuntat la
dispozitia din art.34 din COdul Penal anterior , potrivit careia , prin aplicarea concursului de infractiuni
nu se poate depasi totalul pedepselor stabilite de instant pentru infractiunile concurente . De asemenea
denunim cap.1 din textul 3 destinat pedepselor , nu a mai facut referire la limitele generale ale
pedepselor ci doar la categoriile pedepselor. Legiuitorul a acceptat posibiliatea depasirii limitelor
generale ale pedepselor pentru a descuraja pluri-infractionalismul. Din dispozitiiele art.39 alin .2 rezulta
ca atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea daca prin adaugarea la pedeapsa cea
mai mare a sporului de o treime din sporul celorlalte pedepse s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult din
maximul general al pedepsei , iar cel putin pentru una dintre infractiuni pedeapsa prevuzata de lege
este 20 de ani sau mai mare se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
In conditiile in care agravarea pedepsei este facultative ce se intampla daca instanta nu este de accord
cu aplicarea pedepsei detentiunii pe viata ?? . Majoritatea autorilor de drept penal apreciaza ca in acest
caz , pedeapsa se reduce la maximul general motivate de existenta principiului egalitatii pedepsei care
nu permite depasirea maximului general si in cazul in care nu se aplica pedeapsa detentiunii pe viata
este obligata sa aplice maximul general al pedepsei inchisorii. Avem indoieli privind corectitudinea
acestei opinii intrucat daca legiuitorul ar fi avut in vedere o astfel de solutie nimic nu-l impiedica sa o
prevada expres.

Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente :

A.

B.

C.

D.

Este o institutie juridico-penala ce pemite aplicarea pedepsei concursului de infractiuni , in cazul in care
doua sau mai multe infractiuni concurente nu au fost judecate in acelasi timp si de aceasi instanta.
Pentru a evita ca infractorul condamnat definitiv sa execute toate aceste pedepse , legiuitorlu a creat
INSTITUTIA CONTOPIRII.
Art.40 din cod penal reglementeaza :
Dupa condamnarea definitiva pentru o infractiune , infractorul este judecat pentru o alta infractiune
concurenta , in acest caz instanta va proceda la pedepse pentru a doua pedeapsa , apoi o va contopi
cu pedeapsa pentru prima fapta.
Ambele infractiuni concurente au fost definitiv judecate prin hotarari distincte- instanta va proceda la
contopirea pedepselor applicate prin cele doua hotarari judecatoresti definitive fara a modifica
cuantumul acestora. In mod similar se procedeaza daca exista mai multe hotarari definitive , iar cu
privire la infractiunile savarsite se pot aplica regulile concursului de infractiuni. Daca prin hotarari
distincte au fost judecate doua sau mai multe infractiuni aplicandu-se in fiecare instanta o pedeapsa de
executat , in caz de contopire nu se va avea in contopire doar ci v-a viza toate infractiunile concurente.
In acest scop de procedeaza la descontopire in pedepse component.
Contopirea pedepselor in cazul in care infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin
hotararea anteriaoara art.40 alin.3 . Aplicarea dispozitiilor la efectuarea contopirii pedepselor pentru
infractiui concurente , este obligatorie chiar daca infractorul a executat total sau in parte , pedeapsa
prin hotarea anterioara- in acest caz ce s-a executat se scade din durata pedepsei applicate
.Contopirea nu se poate face decat intre pedepse executabile, daca una din pedepse este gratiata ,
cererea de contopire nu poate fi admisa.
Contopirea pedepselor in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata
sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii art.40 alin.4 . In acest caz pedeapsa detentiunii pe viata se
considerea parte executata din pedeapsa inchisorii.

Curs 4 drept penal

12.03.2015

Studiul recidivei

Notiune:
-

Recidiva este o forma a pluralitatii de infractiuni care in consta in savarsirea din nou a unei infractiuni
de catre o persoana care a fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.
Termenul de recidiva folosit initial in medicina a inceput sa fie folosit in dreptul penal la sfarsitul sec.16
si provine de la adjectival ,, recidivus cu sensul de ,,decazut,, .

STRUCTURA RECIDIVEI :
-

Este conditionata de existent a doua elemente :

O prima condamnare
O infractiune ulterioara acestei condamnari
In teoria dreptului penal s-a dat defnirea acestor 2 elemente :
PRimul termen al recidivei trebuie sa fie o condamnare , o achitare neputand constitui prin termen al
recidivei indifferent ce motive o justifica . De asemenea o masura educative data catre un minor nu
poate fi un termen al recidivei.
Primul termen poate consta : fie printr-o condamnare pronuntata de o instanta nationala , fie de o
instanta a unui alt stat , daca hotararea judecatoreasca pronuntata in strainatate a fost recunoscuta
potrivit legii romane.
Termenul 2 : este format dintr-o noua infractiune :
al recidivei a
devenit definitiva si aceasta infractiune poate fi de aceasi gravitate sau de o gravitate diferita fata de
primul termen.

Reglementarea recidivei trebuie sa tina seama de trasaturile si variatiunile pe care le reprezinta cei doi
termini ai recidivei .

MODALITATILE RECIDIVEI :
Recidiva prezinta anumite partiucularitai in rapot de variatiunile la care sunt supusi cei doi termini care
intra in componenta sa.
- In teoria dreptului penal s-a dat denumirea de modalitati ale recidivei caracteristicilor specifie pe care le
reprezinta aceasta in raport cu variatiunile la care sunt supusi cei doi termeni .
A. Recidiva dupa condamnare sau post condamnatorie
B. Recidiva fictiva
C.
D. Recidiva reala
A. Consta in savarsirea din nou a unei infractiuni inainte de inceperea executarii primei condamnari in
timpul executarii acesteia ori in stare de evadare
B. Recidiva post executorie consta in savarsirea unei noi infractiuni dupa executarea de catre infractor
in intregime a pedepsei anterioare sau dupa aceasta este considereta ca executata.
C. Recidiva generala si cea speciala :
-

Recidiva este generala cand nu se prevede nici o conditie cu privire la genul , specia sau tipul
infractiunilor ce intra in componenta celor doi termeni ai recidivei .
Recidiva este speciala cand infractiunile ce intra in compunerea celor doi termeni trebuie sa fie de
aceasi natura . Recidiva speciala este considerata mai periculoasa punand in evidenta o anumita
specializare a infractorului.
D. Recidiva absoluta si relative : Recidiva absoluta nu este conditionata de
, in
cazul celei relative pedeapsa anterioara trebuie sa fie de o anumita gravitate pentru a pune in
evidenta perseverenta infractionala a autorului
Recidiva mare si recidiva mica :
Recidiva al carei prim termen solicita condamnare la o pedeapsa de gravitate mare este denumita
recidiva mare , Recidiva mica a fost atribuita recidivei al carei prim termen este format din mai multe
condamnari la pedepse mai mici.
E. Recidiva temporara si perpetua : este temporara cand savarsirea unei noi infractiuni a avut loc in
cadrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei . Este perpetua cand
conditiile acesteia se realizeaza indifferent de intervalul de timp in care s-a savarsit din nou o
infractiune.
F. Recidiva cu effect unic si recidiva cu efecte progressive : Recidiva cu effect unic este aceea a carei
efecte sunt aceleasi ori de cate ori s-ar repeta starea de recidiva . Recidiva cu efecte progesive
este aceia a carei consecinte se agraveaza progresiv cu fiecare noua recidiva .
G. Recidiva teritoriala si recivida internationala : Este teritoriala atunci cand existenta ei este
conditionata de cerinta ca primul sau termen sa fie o hotarare de condamnare pronunta de o instant
nationala . Recidiva internationala se caracterizeaza prin aceea ca primul termen este o
condamnare pronuntata in strainatate.
Recidiva post-condamnatorie :
Conditie referitoare la primul termen al recidivei : Legea penala a renunta la reglementarea micei
recidive astfel ca in continuare ne vom referi la marea recidiva care trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii :
1. Sa existe o hotarare definitiva de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa
inchisorii mai mare de un an. Infractiunile trebuie sa fie savarsite de aceasi persoana indifferent de
calitate , autor , instigator sau complice , iar cu privire la aceasta persoana sa se fi pronuntat una
sau mai multe condamnari penale definitive. Cel putin una din condamnarile definitive trebuie sa
contina pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de un an , fie si numai cu o
zi indifferent ca s-a aplicat pentru o singura infractiune sau o pedeapsa rezultanta pentru un
concurs de infractiuni. Primul termen nu va mai exista atunci cand condamnarea este inlaturata prin
dezincriminare sau amnistie . Daca hotararea de condamnarea nu era definitiva in momentul
savarsirii de celei de a doua infractiuni nu va exista recidiva ci concurs de infractiuni .
2. Hotararea de condamnare sa fi fost pronuntata pentru o infractiune cu intentie sau cu intentie
depasita. Forma de vinovatie cu care trebuie sa se savarseasca primul termen al recidivei este
prevazut in art.41 alin 1 din Codul Penal .
3. Condamnarea sa nu fie dintre cele care potrivit art. 42 Cod Penal , nu atrag starea de recidiva.
Hotararea prin care s-a pronuntat condamnarea pentru fapte ce constituie primul termen al recidivei
nu trebuie sa se refere la fapte care nu mai sunt prevazute de legea penala , ca effect al
dezincriminarii la infractiunile amnistiate , la infractiuni savarsite din culpa in cazul carora nu i se
poate imputa autorului perseverenta infractionala ce atrage un regim juridic mai sever. In cuprinsul
art . 41 nu s-a mai facut referire la infractiunile savarsite in timpul minoritatii intrucat minorilor nu li
se mai aplica pedepse, ci exclusive masuri educative care nu atrag interdictii , decaderi sau
incompatibilitati. De asemenea nu au mai fost mentionate spre deosebire de condul penal anterior ,
nici condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare intrucat
aceasta conditie a fost introdusa in art41 codul penal care difineste recidiva.

Conditiile referitoare la cel de al doilea termen al recidivei :

1. Sa se savarseasca din nou o infractiune cu intentie sau preaterintentie. NU se cere ca
infractiune sa fie de aceasi natura ca aceea pentru care a fost condamnat anterior , legea
consacrand recidiva generela. Infractiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat
ori poate consta in savarsirea acestora ca autor , complice , instigator. Savarsirea unei
infractiuni in perioada termenului gratierii conditionate constituie recidiva post-condamnatorie. Al
doilea termen al recidivei poate fi format si dintr-un concurs de infractiuni pentru ca ce
intereseaza este ca pedeapsa pravazuta de lege pentru cel putin o infractiune concurenta sa fie
mai mare de un an.
2. Pedeapsa prevazute de lege pentru noua infractiune sa fie de cel putin un an, chiar daca
aceasta este prevazuta alaturi de amenda ca pedeapsa alternativa. Daca in cazul primului
termen se are in vedere pedeapsa concret stabilita de instanta , in cazul celui de al doilea
termen se are in vedere limita maxima speciala pravazuta pentru textele incriminatorii iar nu
limita minima.
Recidiva post executorii si conditiile de existenta a acesteia :

Spre deosebire de codul penal anterior , codul penal in vigoare nu mai defineste distinct recidiva
post executorie , conditiile aceste reiesind implicit din art 43.alin 5 care se refera la recidiva post
condamnatorie si post executorie .
Conditii prinvind primul termen al recidivei post condamnatorie:
1. Existenta unei hotarari de condamna la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii
cu termean de un an.
2. Infractiune sa fie savarsita cu intentie sau cu intentie depasita
3. Pedeapsa pentru infractiunea savarsita sa fi fost in intregima executata sau considerate ca
executata.
4. COndamnarea sa nu intre in categoria celora care nu atrag starea de recidiva , potrivit art.42 din
codul penal .

Conditiile celui de al doilea termen :

1. Sa se fi savarsit o infractiune cu intentie sau cu preate-intentie
2. Pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune sa fie de cel putin un an.
3. Cea de a doua infractiune sa fie comisa dupa executarea sau considerarea ca executata a primei
pedepse .
4. Infractiunea sa nu se incadreze in categoriile la care face referire art. 42 din Codul Penal.

Recidiva internationala :
Potrivit art . 41 alin.3 Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotarea pronuntata in
strainatate , pentru o fapta prevazuta de legea penala romana , daca hotararea de condamnare a
fost recunoscuta protivit legii.
Recidiva al carei prim termen este o hotarare de condamnare pronuntata in strainatate este
denumita recidiva international , spre deosebire de recidiva teritoriala care este conditionata de
cerinta ca primul sau termen sa fie o hotarare de condamnare pronuntata in tara . Recidiva

internationala este posibila atat in modalitatea recidivei post-condamnatorii cat si in modalitatea

recividei post executorii . Retinerea recidivei international in codul penal in vigoare este obligatory
pentru autoritatile judiciare romane ne mai avand caracterul facultativ prevazut de art37 alin 3 din
c.p anterior.

Conditii :
A. Sa existe dubla incriminare , in sensul ca fapta pentru care s-a pronuntat hotararea
judecatoreasca definitiva in strainatate si constituie prim termen al recidivei sa fie prevazut si de
legea penala romana .
B. Hotararea pronuntata in strainatate sa fie recunoscuta potrivit legii romane , legea nr.302 /2004
prvind cooperarea judiciara in materie penala.
C. Al doilea termen al recidivei , infractiunea savarsita in tara sa indeplineasca conditiile legii
pentru existent condamnari post condmanatorie sau post executorie .Daca pentru infractiunea
savarsita in strainatate a intervenit in Romania amnistia nu se mai poate tine seama de
condamnarea pronuntata in strainatate la stabilirea starii de recidiva.

Sanctionarea recidivei :
In sanctionarea recidivei legiuitorul a facut distinctive dintre recidiva post condamnatorie si post executorie ,
recurcand la cumulul arithmetic si majorarea legala a limitelor speciale de pedeapsa cu jumatate in cazul
recidivei post-executorie .Pedeapsa in cazul recidivei in situatia in care al doilea termen este o infractiune
unica :
-

Spre deosebire de c.p anterior care consacra sistemul cumulului juridic cu spor facultative si variabil
pana la 7 ani, codul penal in vigoare a adoptat cumulul special arithmetic. Pedeapsa pentru a doua
infractiune se adauga fie la pedeapsa anterioara neexecutata , fie la arestul neeexecutat din prima
pedeapsa la data comiterii celei de a doua infractiuni . Din aceasta pedeapsa se scade ulterior cea ce
s-a executat din momentul comieterii celei de a doua infractiuni pana la momentul judecarii pentru noua
infractiune.
Pedeapsa recidivei post-condamnatorii in situatia in care cel de al doilea termen este un concurs de
infractiuni : In acest caz intr-o prima etap sa stabileste pedeapsa pentru fiecare dintre infractiunile
concurente ce formeaza cel de al doilea termen al recidivei , dupa care se aplica regulile art.39 c.p
referitoare la pedeapsa in cazul concursului de infractiuni +
IN a doua etapa ce consta in termenul de pedeapsa al recidivei , ori la arestul neexecutat din aceasta
se adauga pedeapsa stabilita pentru concursul de infractiuni ce constituie al doilea termen al recidivei
post-condamnatorie , ca si in cazul concursului de infractiuni daca prin insumarea pedepselor de 10 sar depasi maximul pedepsei iar pentru cel putin din una din infractiuni pedeapsa este de 20 ani sau mai
mare in locul pedepesei cu inchisoare sa poate aplica detentiunea pe viata .
Stabilirea pedepsei recidivei post-executorie :
Regimul de sanctionare al recidivei post executorie prevazut art 43.alin.5 din Codul Penal este
diferit de regimul de condamnare al celei post-condamnatorie , neputanadu-se aplica cumulul
arithmetic. In doctrina s-a precizat ca potrivt c.p in vigoare recidiva post-condamnatorie este
sanctionata mai sever de cat recidiva post executorie ,desi aceasta este apreciata ca fiind cea mai
grava modalitate a recidivei.
Descoperirea ulterioara a starii de recidivei : art.43.alin 6 daca dupa ramanera definitive a
hotararii de condamnare pentru noua infractiune si mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau
considerate ca executata se descopera ca cel condamnat se afla in stare de recidiva , instanta
apeleaza la aplicarea regimului sanctionatar al recidivei post-condamnatorie sau post-executorie dupa
caz

Pluralitatea intermediara : potrivit art.44 exista plurarlitate intermediara de infractiuni in cazul in care
in ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata
sau considerate ca executata , persoana condamnata savarseste din nou o infractiune si nu sunt
intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva .
PLuralitatea intermediara este acea a forma a pluralitatii de infractiuni care consta in savarsirea de
catre persoana condamnata a unei infractiuni in intevalul de timp situate intre termenul hotararii
definitive a unei hotarari judecatoresti de condamnare si data la care pedeapsa este executata sau
considerata ca executata . Aceasta forma de pluralitate a fost denumita intermediara pentru ca
desemneaza o pluralitate de infractiuni ce nu ppoate fi considerate concurs deoarece s-a interpus o
condamnare definitiva pentru una dintre infractiunile comise de aceasi persoana si nu sunt indeplinite
nici conditiile recidivei post-condamnatorii. Pluralitatea intermediara difera de concursul de infractiuni
prin facputl ca cele doua infractiuni a intervenit o hotarare definitva de condamnare pentru prima
infractiune . Pluralitate intermediara difera de recidiva pentru ca lipseste cel putin una din conditiile de
existent ale acesteia :
Pedeapsa aplicata prin condamnarea definiitva este inchisoarea mai mica de un an , ori amenda in
cazul primului termen si legea prevede amenda sau inchisoarea mai mica de un an in cazul celui de al
doilea termen sau una din cele doua infractiuni face parte din categoria prevazuta art42 .

Curs 5 Drept Penal II

19.03.2015

Pluralitate de infractori

1.Notiune :
Pluralitatea de infratori este situatia in care 2 sau mai multe persoane au comis prin eforturi conjugate o
fapta prevazuta de legea penala . Este o situtatie simetrico-opusa pluralitatii de infractiuni , cand aceaiasi
persoana savarseste 2 sau mai multe infractiuni ; in cazul pluralitatii de infractori aceiasi infractiune este
savarsita de 2 sau mai multe persoane. Fapta fiind savarsita prin contributia tuturor faptuitorilor , raspunderea
penala a acestora este in general aceeasi .
Unicitatea infractiunii face din pluralitatea de persoane care contribuie la savarsirea ei o pluralitate de faptuitori
,iar aceasta pluralitate de faptuitori constituie o pluralitate de infractori in masura in care fapta este savarsita cu
vinovatie in forma ceruta de lege de cel putin 2 faptuitori ori chiar de catre un singur faptuitor care savarseste
fapta cu intentie impreuna cu una sau mai multe persoane care au actionat din culpa sau fara vinovatie. Cea
ce este caracteristic pluralitatii de infractori este unicitatea faptei prevazuta de legea penala existenta mai
multor subiecti activi si vointa comuna a acestora de a contribui la savarsirea faptei.
2.Formele pluralitatii de infractori :
Modul in care 2 sau mai multe persoane contribuie sa la savarsirea unei infractiuni poarta denumirea de forme
ale pluralitatii de infractori . Diversitatea de forme ale pluralitatii de infractori este determinata de modul de
constituire de rolul faptuitorului in cadrul acestuia si a raspunderii penale pentru fapta savarsita . In teoria
dreptului penal se admite ca pluralitatea de infractori prezinta 3 forme principe :
1. Pluralitatea naturala
2. Pluralitatea constituita
3. Pluralitatea ocazionala sau participatia penala.

este acea forma a pluralitatii de infractori determinata de natura faptei prevazuta de legea
penala care nu poate fi savarsita decat prin contribuita a doua sau mai multe persoane ,
din acest motiv pluralitate naturala este numita si PLURALITATE NECESARA. O prima
categorie de infractiuni savarsita in conditii de pluralitate naturala sunt cele care nu pot fi
savarsite decat prin contributia a 2 persoane fizice si din acest motiv sunt numite infractiuni
BILATERALE :
- Bicamia (art.376) , incestul (art.377) , luarea si darea de mita (art. 289 , 290)
- O alta categorie sunt infractiunile ce implica cooperarea unui mai mare numar de
persoane , din aceasta cauza fiind numita de unii autori , infractiuni colective :
incaierarea (art.198), infractiunile impotriva ordinii constitutionale(art.397) etc.

Pluralitatea colectiva legiuitorul nu face nicio diferire in privinta numarului de persoane care trebuie sa
continue la savarsirea faptei . Unii autori au exprimat opinia ca 2 persoane sunt suficiente pentru toate formele
de pluralitate naturala , altii autori au sustinut ca numarul participantilor ar trebui sa fie de cel putin 3.

Caracteristic pluralitatii naturale de infractori este faptul ca fiecare participant la savarsirea faptei este
privit ca autor al infractiunii alaturi de ceilalti participanti si raspunde de rezultatul produs dar nu toti
participantii trebuie sa aiba si calitatea de infractori fiind necesar ca cel putin unul sa actioneze cu
vinovatie si sa aiba aceasta calitate .
2.Pluralitatea constituita : este o forma a pluralitatii de infractori careia prin asocierea sau gruparea mai
multor persoane in vederea savarsirii de infractiuni . Spre deosebire de celelalte forme de pluralitati de
infractori , pluralitatea constituita se caracterizeaza prin acea ca , i-a nastere prin simplul fapt al
asocierii sau al gruparii mai multor persoane in vederea savarsirii de infractiuni indiferent daca aceasta
grupare a fost sau nu de umarea punerea in practica a unora din proiectele lor infractionale . Spre
deosebire de pluralitatea naturala in care gravitatea faptei este apreciata in raport de ce savarsesc in
mod concret participantii , in cazul pluralitatii constituite gravitatea faptei este determinata de simplul
fapt al asocierii in vederea savarsiri de infractiuni , de potentialul crinogen al asociereii . Infractiunea sa
comite prin simplul fapt al asocierii si este incriminata prin vointa legiuitorului tocmai datorita
caracterului periculos al gruparii strucaturata de regula in trepte sau nivele de comanda cu sarcini
precise ierarhizarii precizii exacte . C. penal a incriminat constituirea unui grup infractional in art.367,
constituirea de structuri informative ilegale art.409 , intelegerea in vederea savarsirii infractiunii de
genocid art.438alin 3.

Conditii de exista ale pluralitatii constituite :

A. Sa existe o grupare de mai multe persoane art.367.alin.6 defineste grupul infractional organizat ca
fiind grupul format de 3 sau mai multe persoane . In practica s-a retinut ca fapta inculpatilor detinuti intrun penitenciar de a se fi asociat intocmind un plan amanuntit cu determinarea rolului fiecaruia pentru a
lovi pe angajati , a lua uniforme , arme si a evada intruneste elementele asocierii pentru comiterea de
infractiuni .
B. Gruparea sa fie constituita pe o anumita perioada de timp sa nu aiba caracter ocazional , aceasta
inseamna ca intre membrii gruparii trebuie sa existe o intelegere care confera stabilitate si durabilitate.
C. Gruparea sa aiba un program si o structura ierarhica numai avand acest program , gruparea poate
actiona in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multe infractiuni. Jurisprudenta a statuat ca
5 inculpati care au savarsit impreuna mai multe infractiuni de furt calificat nu au alcatuit o grupare cu
caracter organizat , intrucat nu au avut un program de activitate si nici nu a existat o repartizare a
atributiilor intre membrii grupului , imprejurare ce ar demonta o structura organizatorica .Astfel ca nu se
poate retine in sarcina lor asocierea in vederea savarsirii de infractiuni .

Pluralitatea ocazioanala (participatia penala) :

Participatia penala se refera in principiu la infractiuni care potrivit enuntului legal pot fi savarsite de catre
o singura persoana dar care in realitate sunt rezultatul actiunii conjugate a 2 sau mai multe persoane.
Participatia penala propri-zisa (perfecta) reprezinta acel de particapatie obisnuita sau comuna la care toti
participantii (autori , instigatori , complici) actioneaza cu intentie , iar in cazul infractiunilor de culpa toti
faptuitorii(co-autori) actioneaza din culpa . Participatia penala propriu-zisa este forma tipica si frecvent
intalnita in practica ce consta in cooperarea la savarsirea unei infractiuni a unui numar de persoane mai
mare decat cel impus de lege dintre care atat autorul cat si ceilalati participanti actioneaza cu intentie .
Orice contributie neintentionata este incompatibila cu ideea de participatie penala proprie la infractiunile din
culpa participati aparand ca o conlucrare din culpa a 2 sau mai multe persoane la savarsirea in mod
nemijlocit a unei fapte prevazuta de legea penala. In stiinta dreputului penal exista mai multe clasificari ale
participatie penale :
-

In funcite de atitudinea psihica a participantilor distingem intre participatie proprie cand

toti participantii actioneaza cu o pozitie subiectiva identica , fie cu intentie fie din culpa
si participatie inproprie cand unul din participanti savarseste fapta prevazuta de legea
penala din culpa sau fara vinovatie iar cealalta(instigatorul sau complicele) determina ,
inlesnesc sau ajuta in orice mod cu intentie la savarsirea ei
Dupa felul contributie participantilor : putem avea participatie omogena cand toti
participantii contribuie la savarsirea infractiunii in aceiasi calitate (coauto) si participatie
eterogena cand au calitati diferita
Dupa felul participarii : exista participatie spontana fara o intelegere prealabila si
participatie pre-ordinara
Participatia anterioara cand contributia este data inainte de executarea faptei si
participatie concomitenta cand contributia are loc in timpul executarii

Conditiile participatie penale :

1. Sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala
2. Fapta sa fie savarsita prin contributia mai multor persoane
3. Sa exista o legatura psihica intre participanti cu scopul de a coopera la aceaias fapta prevazuta de
legea penala.
Formele participatie penale proprie :
A. Efectuarea de acte prin care se realizeaza insasi fapta prevazuta de legea penala (acte de executare).
B. Efectuarea de acte prin care se determina formarea hotararii de a savarsi fapta si de a trece la
realizarea acestei hotarari(acte de determinare).
C. Prin efectuarea de acte prin care se ajuta la savarsirea faptei(acte de sprijinire).
Actele de executare privesc pe autor
Actele de determinare pe instigator
Actele de sprijinire privesc pe complice
Autoratul : este acea forma de participare care consta in savarsirea de acte de executarea a faptei prevazuta
de legea penala . Autoratul este singura forma de contributie la actiune care poate exista si in afara
participatiei. Autoratul se deosebeste de instigare care in consta in actiunea de determinare a unei persoane la
savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala . Autoratul de deosebeste si de complicitate care consta in
sprijinirea sub orice forma a executarii de catre autor a actiunii incriminate.

In cazul actiunilor proprii( care cer o anumita calitate a autorului) numai executarea faptei de catre persoana
care are calitatea ceruta de lege este co-autorat nu si contribuita unei persoane fara calitate. Autoratul poate fi
realizat cu orice forma de vinovatie. Datorita specificului sau de contributie esentiala constant in savarsirea
nemijlocita a faptei incriminate .
Coautoratul : Prin coatutorat intelegem acea forma de participatie prin savarsirea in mod nemijlocit a unei fapte
prevazute de legea penala de catre 2 sau mai multe persoane care devin astfel coautor a acelei fapte .
Coautoratul presupune existenta unei legaturi subiective intre persoanele care savarsesc in mod nemijlocit
fapta prevazuta de legea penala . In lipsa unei legaturi subiective fiecare participant v-a raspunde in calitate de
autor si nu de coautor . Contributiile coautorilor nu trebuie sa fie identice , exista coautorat chiar daca numai
lovitura data de un participant este mortala iar celelalte aplicate de ceilalti nu . Exista tentativa la infractiunea
de omor comisa in coautorat cu toate ca numai unul dintre infractori a produs cele 2 leziuni ce au pus in pericol
viata victimei din moment ce ambii inculpati au atacat simultan cu cutitele .
Conditiile coautoratului :
Pentru existenta coautoratului se cer a fi indeplinite anumite conditii : unele de ordin obiectiv si unele de ordin
subiectiv.
Ordin obiectiv : este unitatea de fapta prevazuta de legea penala aceasta inseamna ca toti autorii sa
contribuie nemijlocit la executarea aceleiasi fapte prevazuta de legea penala.
Savarsirea de catre participanti in mod nemijlocit impreuna a faptei prevazuta de legea penala
Prin acte de savarsire de nemijlocire a faptei
prin care se executa indirect
actiunea sau inactiunea incriminata de lege . Exista coautorat daca mai multe persoane a lovit victima cu un
instrument apt de a ucide , este coautor la infractiunea de umor si acela care prevazand si acceptand rezultatul
letal produs survenit a lovit-o cu muchia unui topor lezand-o nu pe victima ci pe o persoana din apropierea
acesteia care sari-se sa o apere pe victima. Simpla prezenta fizica a unei persoane la momentul
nu constituie coautorat .
Legatura subiectiva dintre coautori in lipsa unei legaturi subiective intre participanti nu exista coautorat
desi intre acestia exista o cooperare materiala. Astfel legatura subiectiva nu se realizeaza in caz de omor cand
un inculpat a cauzat victimei o vatamare a integritatii corporale inainte ca alt inculpat sa fi aplicat victimei
lovitura mortala pentru ca nu a existat o intelegere prealabila intre ei , in acest caz vom avea 2 infractiuni
distincte vatamarea integritatii corporale savarsita de primul si omor savarsit de ultimul. Legatura subiectiva
poate interveni inainte sau dupa momentul executari infractiunii. Daca in timp ce inculpatul lovea victima au
mai venit inca 4 persoane care au inceput sa o loveasca si ele unele cu cutite altele cu obiecte actionand
simultan si conjugat la suprimarea vietii victimei legatura subiectiva dintre participanti s-a stabilit in timpul
executarii actiunii. Actiuni la care coautoratul nu este posibil :
A. Infractiuni cu autor unic in cazul acestor actiuni , actiunea tipica nu poate fi realizata decat de un
singur autor (marturie mincinoasa.art273)
B. Infractiuni omisive aceste infractiuni nu pot fi savarsite in forma coautoratului intrucat elementul lor
material consta in indeplinirea unor obligatii impuse de lege si are un caracter personal
C. Infractiuni cu subiect calificat in cazul infractiunilor la care legea cere ca autorul sa aiba o unimita
calitate (functionar public) , pentru exisstenta coautoratului este necesar ca cei care au savarsit in mod
nemijlocit fapta sa aiba aceasta calitate.

Curs 6 Drept penal II

26.03.2015
Instigarea si complicitatea

Notiunea de instigare :
Instigarea este o forma a participatie penale constand in fapta unei persoane instigator care cu intentie
determina prin orice mijloace pe o alta persoana instigat sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala .
Cea ce caracterizeaza instigarea , este faptul ca instigatorul este cel dintai care ia hotararea de a savarsi
infractiunea dar nu trece la savarsirea faptei ci transmite aceasta hotarare altei persoane , care determinata sa
savarseasca fapta prevazuta de legea penala trece in mod concret la comitera ei. Instigatorul este cel care
fara a participa fizic la infractiune a sugerat autorului material sa o comita . Instigatorul este din cauzele
generatoare ale infractiunii si poate fi considerat ca autor moral sau intelectual.
Subiectii instigarii:
Instigarea ca forma a participatiei penale presupune exsitenta a 2 persoane . O prima persoana care
desfasoara activitatea de instigare denumita instigator sau autor moral si a doua persoana asupra careia se
exercita actiunea de instigare denumita instigat sau autor material. Instigator poate fi orice persoana care
indeplineste conditiile de varsta si responsabilitate cerute de lege pentru a putea fi subiect al unei infractiuni .
Instigarea este posibila la oricare fapta prevazuta de legea penala . Instigarea poate fi savarsita de mai multe
persoane simultan sau succesiv determinand aceasi persoana la savarsirea aceleiasi infractiuni .
Persoana instigata : nu se cere sa se indeplineasca conditiile de responsabilitate si varsta cerute de legea
penala . In cazul neindepliniri acestori conditii participatia va fi improprie .
Conditiile instigarii :
A. Sa existe o activitate de determinare din partea unei persoane(instigator) asupra altei
persoane(instigat) la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala. Actiunea de determinare il
diferentiaza pe instigator atat pe autor care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea
penala cat si de complice care inlezneste sau ajuta la savarsirea faptei prevazuta de legea penala .
Hotararea de savarsi infractiunea trebuie sa apartina instigatorului care prin actiunea de determinare o
transmite autorului . Este posibil ca ideea savarsirii infractiunii sa fi preexistat in mintea autorului, dar el
sa nu fi trecut la actiune decat in urma indemnarilor si staruintelor instigatorului .Pentru existenta
instigarii sa cere ca determinarea sa se refere la o fapta concreta pravazuta de legea penala . Actele
de instigare pot fi realizate prin cuvinte , prin scris , prin gesture sau orice alte acte cu semnificatie
neindoielnica . In raport cu mijloacele folosite in activitatea de determinare facem deosebirea intre
instigarea simpla la care nu se folosesc mijloace de determinarea o vointei instigatului (rugaminti ,
indemnuri , insinuari) si instigare calificata la care se folosesc mijloace cum ar fi : promisiuni de daruri
sau alte foloase sau exercitarea de presiuni sub diverse forme. Ordinul superiorului daca este contrar
legii si subordonatul il executa desi este constient de ilegalitatea acestuia constituie instigare . Nu este
posibila instigarea negativa in care instigatorul ii spune instigatului sa nu comita o infractiune contend
tocmai pe contrariu. Activitatea de instigarea poate fi savasita direct asupra persoanei ce urmeaza sa
savarseasca fapta prevazuta de legea penala (instigare imediata) sau asupra unei persoane ce
urmeaza sa determine la randul sau pe cel ce va savarsi fapta prevazuta de legea penala(instigare
mediata). Obiectivul activitatii de determinare trebuie sa-l constituie o fapta prevazuta de legea penala .
B. Existenta unei hotarari anterioare a instigatului de a savarsi fapta prevazuta de legea penala.
Activitatea instigatorului trebuie sa fie anterioara hotararii autorului de a savarsi fapta prevazuta de
legea penala . Nu exista instigare in cazul in care indemnul a fost adresat unei persoane care luase
deja hotararea de a savarsi fapta prevazuta de legea penala.
C. Activitatea de determinare sa se efectueze cu intentie. Activitatea de instigare implica intentie din
partea instigatorului intrucat instigarea presupune luarea unei hotarari pe care sa o transfere altei

persoane. Disp. Art.47 din Codul Penal impun conditia intentiei numai in ceea ce priveste activitatea
instigatorului nu si a instigatului a carui activitatea poate imbraca fie forma intentiei , fie a culpei ori
chiar lipsei totale de vinovatie . Rezultate infractiunilor praeter intentioanate constituie o imprejurare
reala care se rasfrange si asupra instigatorului in masura in care a avut posibilitatea sa o cunoasca.
D. Activitatea de determinare sa fie urmata de execture. Instigarea impune cu necesitate ca autorul sa fi
dat curs instigarii prin savarsirea faptei in forma consumata sau a unei tentative pedepsibile. In cazul in
care instigarea sa referit la o infractiune mai usoara iar instigatul a savarsit o infractiune mai grava ,
instigatorul va raspunde pentru infractiunea la care a instigat iar instigatul va raspunde pentru
infractiunea comisa . Daca autorul comite o infractiune mai usoara decat la cea care fost determinat ,
instigatorul va raspunde in raport cu fapta savarsita si nu cu cea la care a instigat. In situatia in care
inculpatul comite atat acte de instigare cat si acte de autorat va raspunde numai ca autor iar in situatia
in care savarseste concomitent acte de instigare si de complicitate privitor la aceasi infractiune va
raspunde numai pentru instigare .

Forme ale instigarii : Instigarea se prezinta sub mai multe forme :

A. In functie de numarul de persoane care se desfasoara activitatea de instigare . Se face deosebire intre
instigarea individuala se adreseaza unei persoane determinata , colectiva-se adreseaza unui numar
nedeterminat de persoane si este denumita instigare publica(art.368).
B. In raport cu modul cum este comunicata , idea infractionala distingem intre instigare implicita sau
deschisa si instigare ascunsa sau insidioasa .
C. Dupa modul direct sau mediat al autorului se face distinctie intre instigare mediate si imediata.
D. Dupa criteriul de mijloace folosite de instigator pentru determinarea autorului distingem intre instigare
simpla si calificata. In cazul instigarii simple , instigatorul foloseste mijloace simple ca rugaminiti ,
indemnuri sau prezentarea unor argumente . Instigarea calificata presupune oferirea de daruri sau de
avantaje.
E. Dupa cum sau nu sunt definite exact; fapta si conditiile in care urmeaza sa fie savarsita facem distinctie
intre instigare determinata cand instigatorul precizeaza fapta si conditiile in care urmeaza sa fie comisa
si instigare nedeterminata cand instigatorul indeamna la savarsirea de fapte prevazute de legea penala
si lasa persoanei instigate posibilitatea alegerii faptei ce urmeaza a fi savarsita.
F. In functie de forma de vinovatie cu care autorul savarseste fapta distingem intre instigarie proprie sau
perfecta si instigare improprie sau imperfecta . Instigarea proprie se carcterizeaza prin concordanta sub
aspect subiectiv intre autor si instigat , Atat fapta si instigarea sunt savarsite cu intenite . Istigarea
improprie sau imperfecta are ca specific o actiune de determinare cu intentie si o fapta prevazuta de
legea penala savarsita din culpa sau fara vinovatie.
G. Tinand seama de efectul obtinut distingem intre instigare cu efect pozitiv(reusita,urmata de executare)
si instigare cu efect negativ(nereusita , neurmata de executare).

Complicitatea
Este definita ca forma a participatiei penale ce consta in fapta persoanei care cu intentie inlesnesste sau ajura
in orice mod la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala ori promite inainte ori dupa savarsirea faptei
ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau il va favoriza pe faptuitor chiar daca dupa indeplinirea faptei
prevazuta de legea penala promisiunea nu este respectata . Complicitatea reprezinta o contributie indirecta la
savarsirea infractiunii intrucat complicele nu determina nici realizeaza in mod mijlocit fapta prevazuta de legea
penala ci inlesneste autorului aceasta realizare.

Conditiile complicitatii :
A. Savarsirea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala ca forma de pariticipatie accesorie
complicitatea nu este conceput fara savarsirea in mod nemijlocit de catre o alta persoana a unei fapte
prevazuta de legea penala . Fapta trebuie sa corespunda laturii obiective a unei infractiuni consumate
sau cel putin a unei tentative pedepsibile.
B. Savarsirea de catre complice a unor acte de sprijinire a savarsirii faptei de catre autor . Actele de
sprijinire pot fi acte de inlesnire sau de ajutor in vederea realizari laturii obiective a faptei prevazuta de
legea penala(complicitate materiala) sau acte de inlesnire sau de ajutor in vederea realizari laturii
subiective(complicitate morala). Art. 48(a. inlesnirea sau darea de ajutor in orice mod la savarsirea
faptei pravazuta de legea penala , b. promisiunea de tainuire a bunurilor provenite din savarsirea a
unei fapte prevazuta de legea penala sau promisiunea de favorizare a faptuitorului chiar daca aceasta
promisune este nindeplinita . Inlesnirea se refera la acte indeplinite anterior executarii sau la acte
preparatorii constand in procurarea de mijloace luare de masuri sau creare de conditii de natura sa
faciliteze savarsirea faptei. Ajutorul se refera la acte indeplinite de complice chiar in cursul executarii
de catre autor a actiunii determinate . Aceastea pot consta in : inmanarea armei , asigurarea pazei,
deschiderea unei usi. Actele de ajutor constituie asa numita complicitatea concomitenta . Promisiunea
de tainuire sau de favorizare-constituie un mijloc de intarire a hotararii infractionale si un sprijin de care
autorul are nevoie dupa executarea faptei . Acest sprijin poate consta fie in tainuirea bunurilor , fie in
favorizarea infractorului adica in fapte care atunci cand sunt savarsite fara o intelegere prealabila
constituie infractiuni de sine statatoare: tainuirea art.270 si favorizarea infractorului art.269. Contributia
complicelui in oricare dintre modurile prevazute de art.48 trebuie sa fie efectiva si sa fi folosit autorului
la savarsirea faptei prevazuta de legea penala.
Formele complicitatii :
- Complicitatea este posibila de numeroase variatiuni in natura cu sprinjinul acordat de complice cu
momentul si cu modul in care acordat acest sprijin.
A. In functie de natura sprijinului acordat complicitatea poate materiala sau morala.
Complicitatea materiala presupune o activitate de ajutorare , inlesnire sau a pregatirii faptei
savarsite de autor . Acesta presupune procurarea pentru autor a unor instrumente sau mijloace
cu ajutorul carora acesta savarseste fapta penala . Complicitate moarala presupune acte de
natura sa consolideze rezolutia infractionala a autorului , sa confere acestuia siguranta in
savarsirea faptei.
B. In raport de momentul in care este realizata contributia complicelui se face distinctie in
complicitate anterioara si concomitenta . Complicitatea anterioara , materiala sau morala se
caracterizeaza prin acea ca actele complicelui sunt efectuate inainte de executarea faptei de
catre autor si constau in pregatirea conditiilor de savarsirea acestora . Complicitatea
concomitenta, materiala sau morala presupunea efectuarea de acte de ajutor de catre complice
in timpul comiteri infractiunii de catre autor cu ar fi paza locului faptei incurajarea autorului
,asezarea unei arme la indemana autorului.
C. In functie de forma in care se prezinta ajutorul acordat autorului exista complicitate prin
actiune si complicitate prin inactiune . Complicitatea prin actiune consta in savarsirea de actiuni
de inlesnire sau de ajutoare la savarsirea faptei de catre autor.Complicitatea prin inactiune
presupune neindeplinirea de catre complice a unor activitati pe care avea obligatia sa le
indeplineasca si prin aceasta ajuta la savarsirea de catre autor a faptei prevazuta de legea
penala.
Dupa modul direct sau indirect in care este data contributia complicelui la savarsirea faptei se
face diferenta intre complicitate mijlocita si complicitate nemijlocita . Exista complicitate
mijlocita sau mediata cand sprijinul este acordat de complice autorului prin intermediul altui
complice. Complicitatea la complicitatea constituie tot complicitate(adica nu schimba natura
complicitatii). Este nemijlocita cand complicele sprijin direct autorului infractiunii.

Actul de complicitate in oricare din modurile in care s-a manifestat trebuie sa fie efectuat cu intentie . Sub
aspect subiectiv trebuie sa fie efectuat cu intentie . Sub aspect subiectiv complicele trebuie sa cunoasca
actiunea sau inactiunea care constituie elementul material al infractiunii ce urmeaza a fi comisa de autor ,
umarile acesteia si ca actul sau se alatura actiunii autorului. Sprijinul acordat de complice poate fi acordat
direct sau indirect si evidentiaza legatura psihica dintre acesta si autor . Aceasta legatura poate fi bilaterala
cand se manifesta sub forma unei intelegeri expresa sau tacita . Prealabila sau concomitenta ori unilaterala
cand se stabileste de complice la autor . De esenta complicitatii este vointa complicelui de a-si unii contributia
sa cu activitatea autorului indiferent daca acesta are sau nu cunostinta de ajutorul dat.

Curs 7 Drept penal II

2.04.2015
Participatia improprie

Este o forma a participatiei penale in cadrul careia persoanele care savarsesc prin vointa comuna o fapta
prevazuta de legea penala nu actioneaza cu aceias forma de vinovatie . Potrivit art52- c.p participatie proprie
exista ori de cate ori o fapta prevazuta de legea penala este savarsita de mai multe persoane , fiecare
actionand cu forme de vinovatie diferite; unii cu intentie,altii din culpa sau chiar fara vinovatie .
Participatia improprie in doctrina penala :
Participatia improprie poate exista in toate formele de participatie . In forma coautoratului in cazul in
care unul sau mai multi autori savarsesc fapta cu intentie iar altii din culpa sau fara vinovatie in forma instigari
improprii in cazul in care se savarsesc acte de determinare cu intentie la savarsirea de catre o alta persoana
din culpa sau chiar fara vinovatie a unei fapte prevazuta de legea penala sau in forma complicitatii impropri in
cazul in care o persoana ajuta sau inlesneste cu intentie o alta persoana care savarseste din culpa sau chiar
fara vinovatie o fapta prevazuta de legea penala. La sfarsitul sec.19 jurisprudenta a ridicat problema modului
de sanctionare a instigatorului cand persoana instigata este uniresponasabila . Autorii germani au sugerat ca
instigatorul sa raspunda in calitate de autor mediat care a realizat fapta prin intermediul persoanei incapabile .
Asupra acestei opinii s-a sustinut ca ar fi o fictiune juridica sa se considere autor o persoana care nu a desfarut
decat actiuni de instigare la infractiune si ca in ipoteza de mai sus , instigatorul trebuie sa raspunda ca
instigator idiferent daca cel instigat este sau nu este responsabil ori a actionat cu sau fara vinovatie . Pe
aceasta pozitie s-au situat autorii codului penal roman care au reglementat pentru prima data in legislatia
noastra penala participatia improprie in 1969.
Modalitatile participatiei improprie :
Variatiunile pe care le reprezinta participatia improprie in raport cu natura contributiei date la savarsirea faptei
si in raport cu atitudinea psihica a celui care a dat aceasta contributie poarta denumirea de modalitati.
Participatie improprie cunoaste 4 modalitati :
A.
B.
C.
D.

Modalitatea intentie si culpa

Modalitatea intentie si lipsa de vinovatie
Modalitatea culpa si intentie
Modalitatea lipsa de vinovatie in intentie

Dintre aceastea legea penala reglementeaza modalitatea : intentie si culpa, modalitatea intentie si lipsa de
vinovatie , celelalte fiind fara relevanta penala . Din punct de vedere obiectiv participatia improprie nu se
deosebeste cu nimic de participatia proprie. Ambele presupun o pluralitate de faptuitori savarsirea unor fapte

prevazute de legea penala precum si o cooperare externa efectiva la realizarea acelei fapte. Elementul
distinctiv este cel subiectiv , caci participatia proprie se caracterizeaza printr-o pozitie subiectiva , omogena ,
simetrica din partea tuturor celor care contribuie la savarsirea faptei prevazuta de legea penala . In cazul
participatiei improprie pozitia subiectiva a participantilor este mereu asimetrica eterogena .
Participatia improprie in modalitatea intentie si culpa :
Aceasta modalitate este reglementata prin dispozitiile art. 52 alin.1 teza I si alin.2 Cod Penal si consta in
savarsirea nemijlocita cu intentie de catre o persoana a unei fapte prevazuta de legea penala la care din culpa
contribuie cu acte de executare o alta persoana ori consta in inlesnirea sau ajutarea in orice mod cu intentie la
savarsirea din culpa da catre o alta persoana a unei fapte prevazuta de legea penala. Cea ce caracterizeaza
acesta participatie improprie este faptul ca autorul savarseste fapta din culpa fiind determinat cu intentie de
catre o alta persoana(instigator) sprijinit cu intentie de catre un alt participant(complice) sau coopereaza cu o
persoana care actioneaza cu intentie(coautor) . O persoana care voind sa ucida pe alta , inmaneaza o pusca
incarcata unui cunoscut de al sau asigurandu-l ca arma nu este incarcata si indemnantul sa tinteasca in gluma
asupra peroanei pe care voia sa o ucida iar aceasta trage si ucide persoana respectiva , avem participatie
improprie in modalitate intentie si culpa .Daca participantul(coautor instigator-complice) actioneaza cu intentie
si pentru rezultatul mai grav(in cazul preater-intentie) v-a raspunde pentru fapta savarsita cu
intentie(exemplu:omor) in timp ce autorul raspunde pentru fapta savarsita cu preater-intentie(lovituri
cauzatoare de moarte).
Participatie improprie in modalita intentie si lipsa de vinovatie. Diferea de cea precedenta prin acea ca autorul
savarseste fapta fara vinovatie . Autorul determinat sau ajutat cu intentie savarseste fapta prevazuta de legea
penala fara vinovatie datorita iresponasabilitatii , erorii de fapt , constrangerii fizice sau morale , betie
involuntara etc. Aceste stari care inlatura vinovatia trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei prevazuta de
legea penala . In cea ce priveste contributiile participantilor savarsirea mijlocita cu intentie constituie coautorat ,
determinarea intentie la savarsirea faptei va fi considerata instigare iar inlesnirea sau ajutarea intentionata se
considera complicitate . Astel fapta unei persoane de ar fi participat prin acte ajutor alaturi de un minor in
varsta de 13 ani la savarsirea unui furt intr-un local public constituie participatie improprie la savarsirea acestei
infractiuni , fiind aplicata si agravanta major cu minor.
Pedeapsa in caz de participatie :
1. Conceptii cu vedere la temeiul raspunderii penala in caz de participatie
- In doctrina penala au fost create doua mari teorii referitor la modul cum este conceputa participatia ;
Teoria unitatii predominanta in doctrina considera participatia ca o institutie care priveste
priveste pe subiectii activi ai infractiunii , pe subiectii activi prevazuti de legea penala si nu
continutul juridic al infractiunii nici continutul real al faptei preavuzata de legea penala . Potrivit
acestei teorii cand mai multe persoana au contribuit la savarsirea unei fapte prevazuta de legea
penala exista o singura fapta si mai multi faptuitori , iar daca acestia au lucrat cu vinovatie exista o
singura infractiune si mai multi infractori. Unui rezultat unic sau unei stari unice ii corespunde o
fapta unica , o singura violare de legea , in singura infractiune.

Teoria pluralista
In caz de participatie fiecare persoana savarseste o fapta penala si eventual atatea infractiuni cati
faptuitori sunt. Aceasta conceptie transforma pluralitatea de faptuitori intr-o pluralitate de fapte . Autorii
resping teoria unitatii pe motiva ca aceasta ar conduce uneori la consecinte inadmisibile . Obiectiunea
este serioasa insa consecinte absurde pe care le combate nu constituie o dovada temeiniciei teoriei
unitatii si evidentiaza modul gresit in care este conceputa participatia in dreptul penal atat in teoria

unitatii cat si in cea a pluralitatii . In reglementarea participatiei daca se porneste la realitatea obiectiva
(savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala) iar nu de la entitatea juridica(infractiune) se pot da
solutii juridice pentru diversi participanti in raport cu situatia fiecaruia fara a se aduce atingerii unitatii
faptei savarite si implicit conceptiei unitare a participatiei. Codul penal in vigoare ca si cel anterior a
reglementat participatia in raport cu fapta penala savarsita de participanti realizand o importanta
invovatie care creaza o baza temeinica teoriei unitatii.
Sisteme de pedepsire a participatie:
A. Sistemul parificarii se pune accentul pe aspectul subiectiv al participatiei se sustine ca toti participantii
indiferent de felul contributiei trebuie sa fie sanctionati de lege cu aceasi pedeapsa urmand ca in
procesul individualizarii judiciare pedepsele concret aplicate sa se diferentieze . Intr-un alt sistem
diametral opus intitulat al diversificarii retinandu-se ca o realitate vadita deosebirea calitativa si
cantitativa dintre diferitele contributii aduse de catre participanti la savarsirea faptei si rolul deosebit pe
care il are la realizarea faptei , fiecare participant se sustine ca sanctiunile penale trebuie sa fie diferite
pentru fiecare categorie de participanti .
B. Sistemul diversificarii are o baza pur formala a contributiei diferitilor participanti clasificandu-le in
principale si secundare , grave si mai putin grave. C.p in vigoare a prevazut un sistem de sanctionare
diferit pentru participatia perfecta sau propriu-zisa in raport cu participatia improprie. Pentru participatia
proprie a fost consacrat sistemul parificarii dar cu obligatia instantei de a tine seama la stabilirea
pedepsei de contributia efectiva a fiecarui participant la savarsirea infractiunii ca si de circumstantele
personale si reale ale participantilor. Referitor la participatia improprie a fost preferat sistemul
diversificarii pedepselor .
Pedeapsa aplicabila in cazul participatiei proprii. Art.149 Cod Penal cooautorul , instigatorul si
complicele la o infractiune savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru
autor . La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii precum si
de dipozitiile art.74 din C.penal cu privire la individualizare. Aceste dispozitii consacra implicit sistemul
parificarii pedepsei pentru toti participantii la infractiune .
Pedeapsa aplicabila in cazul participatie penele improprii . Codul penal in vigoare a consacrat sistemul
diversificarii pedepselor pentru participatia improprie. Modalitatea intentiei culpa a participatiei
improprii-> cel care actioneaza nemijlocit determina,inlesneste sau ajuta in orice mod cu intentie la
savarsirea din culpa de catre o alta persoana a unei fapte prevazuta de legea penala se sanctioneaza
cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie. In cazul celei de a doua
modalitati a participatiei improprii derminarea , inlesnirea sau ajutarea cu intentie la savarsirea fara
vinovatie a unei fapte prevazuta de legea penala , participantii care au actionat cu intentie se
sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor ca si in cazul in care acesta ar fi actionat cu
intentie . Pentru instigator si complice la fapta savarsita de catre autor fara vinovatie se prevede
sistemul parificarii in raport cu fapta comisa de autor cu intentie . Cat priveste autorul care a actionat
fara vinovatie acesta nu va raspunde penal . La ambele modalitati de participatie improprie legea
penala prevede ca sunt aplicabile dispozitiile legale referitoare la circumstantele reale si personale la
impiedicarea de catre participant la savarsirea faptei fiind astfel pus in evidenta aspectele comune ale
participatiei proprii si ale participatiei improprii.
Circumstantele personale si reale : potrivit art.5 c. penal circumstantele penale referitoare la
persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti iar circumstantele privitoare
la fapta se rasfrang asupra participantilor doar in masura in care le-au cunoscut ori le-au prevazut .
Circumstantele sunt imprejurari , stari , calitati sau situtatii care insotesc activitati infractionale si care
privesc fie realizarea faptei prevazuta de legea penala , fie persoana faptuitorului caracterizand-o sub
raportul periculozitatii sale. Circumstantele care se refera la fapta se numesc REALE iar cele care se
refera la persoane se numesc PERSONALE . Circumstantele reale sunt recunoscute de autori
deoarece savarsind in mod nemijlocit fapta au reprezentarea tuturor imprejurarilor de comitere a celor
preavazute anterior precum si a celor ce survin in timpul savarsirii faptei.

Impiedicarea de catre participant a savarsirii infractiunii :

Participantul nu se pedepseste daca inainte de descoperirea faptei denunta savarsirea infractiunii
astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata sau daca impiedica el insusi consumarea
infractiunii. Impiedicarea savarsirii infractiunii este o cauza de nepedepsire a participantilor prevazuta
de art.51 Cod Penal intervenita in cursul executarii si inainte de descoperirea acesteia .
Conditiile impiedicarii savarsirii infractiunii :
A. Participantul sa impiedice in mod efectiv nu este suficienta o simpla renuntare personala la
contributia realizata sau actele ce urma sa le execute in vederea savarsirii faptei. Participantul
trebuie sa se manifeste activ prin impiedicarea efectiva a activitatii infractionale . Daca in ciuda
eforturilor nu reuseste sa impiedice consumarea faptei va fi sanctionat pentru cooperare la
savarsirea faptei comise de autor dar la individualizare se va tine seama de eforturile sale.
B. Impiedicarea sa aiba loc in cursul executarii
C. Impiedicarea sa se produca inainte de descoperirea faptei .
Efecte:
Daca participantul a reusit sa intrerupa savarsirea faptei insa actele savarsite pana in acel moment
constituie prin ele insele o alta infractiune cooautorul sau complicele vor fi consideranti participanti
la aceasta din urma fapta .

C8

Raspunderea penala

Este o institutie juridica fundamentala a dreptului penal care impreuna cu celelalte 2 institutii fundamentale
:infractiunea si sanctiunea alcatuiesc structura fundamentala a dreptului penal.
Prin raspundere juridica se intelege obligatia unei persoane de a suporta o anumita consecinta juridica ca
urmare a incalcarii unui drept al altuia.
Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice alaturi de raspunderea civila,administrativa sau
disciplinara.Raspunderea penala are ca unic temei savarsirea unei infractiuni.
Raspunderea penala poate fi definita ca fiind insasi raportul juridic penal de constrangere nascut ca urmare a
savarsirii unei infractiuni intre stat pe de o parte si infractor pe de alta parte al carui continut il formeaza dreptul
statului de a trage la raspundere pe infractor ,de a ii aplica sanctiunea prevazuta pentru infractiunea savarsita
si de a-l constrange sa o execute si obligatia infractorului de a raspunde pentru fapta sa si de a se supune
sanctiunii aplicate in vederea restabilirii ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii.
Principiile raspunderii penale:
1.Principiul legalitatii raspunderii penale
In domeniul raspunderii penale principiul legalitatii presupune ca apararea ,desfasurarea ca si solutionarea
raportului penal are loc pe baza legii si in stricta conformitate cu aceasta.
2.Infractiunea ca unic temei al raspunderii penale
Acest principiu presupune ca raspunderea penala se intemeiaza numai pe savarsirea unei infractiuni.
3.Principiul umanismului
Presupune ca raspunderea penala utilizeaza instrumente ca prin natura si continutul lor nu duc la umilirea si
degradarea fiintei umane ,ci dimpotriva preconizeaza cai,metode,mijloace care sa conduca la resocializarea
infractorilor.

4.Principiul personalitatii raspunderii penale

Raspunderea penala nu poate interveni pentru fapta altuia ,dupa cum nu poate fi colectiva sau de grup.
5.Principiul unicitatii raspunderii penale
Inseamna ca o persoana care a savarsit o infractiune nu poate fi trasa la raspundere decat o singura data.
6.Principiul inevitabilitatii raspunderii penale
Oricine savarseste o infractiune trebuie sa raspunda penal.Raspunderea penala este o consecinta inevitabila a
savarsirii unei infractiuni.
7.Principiul individualizarii raspunderii penale
Raspunderea penala trebuie sa fie diferentiata in functie de gravitatea infractiunii ,de persoana infractorului
pentru a asigura atat sanctionarea corecta a infractorului ,cat si realizarea preventiei generale si speciale.
Cauzele care inlatura raspunderea penala
Cauzele care inlatura raspunderea penala au fost definite ca institutii de drept penal destinate sa asigure
constrangerii juridice penale o incidenta si o functionare care sa corespunda scopurilor legii penale si
scopurilor pedepsei.
In legislatia noastra penala cauzele care inlatura raspunderea penala sunt: amnistia,prescriptia raspunderii
penale,lipsa plangerii prealabile,retragerea plangerii prealabile si impacarea partilor.Tot la capitolul cauze care
inlatura raspunderea penala trebuie introduce si masurile de inlocuire a raspunderii penale care sunt
:renuntarea la urmarire penala si renuntarea la pedeapsa.
Cauzele care inlatura raspunderea penala au aplicabilitate generala,in sensul ca privesc orice infractiune si
trebuie deosebite de asa numitele cauze de nepedepsire sau de impuritate prevazute in partea speciala a
codului penal si care au incidenta numai in cazul acelor infractiuni pentru care sunt prevazute.
Amnistia
Amnistia este un act de clementa al puterii legiuitoare (Parlamentul Romaniei)care pentru ratiuni de politica
penala inlatura posibilitatea aplicarii sanctiunilor penale pentru anumite infractiuni anume prevazute de
legiuitor.
Felurile amnistiei(clasificarea amnistiei):
In raport de aria de incidenta amnistia poate fi :
-amnistie generala atunci cand priveste toate infractiunile savarsite pana la data acordarii ei indiferent de
natura,gravitatea sau sediul legislativ al infractiunilor
-amnistie speciala care se acorda numai pentru anumite infractiuni prevazute in actul de clementa
In raport de conditiile in care se acorda:
-amnistie neconditionata (pura si simpla) atunci cand acordarea beneficiului ei nu depinde de indeplinirea
vreunei conditii cu privire la fapta savarsita ,la persoana faptuitorului sau la imprejurarile in care s-a comis
infractiunea
-amnistie conditionata cand acordarea ei este subordonata indeplinirii unor conditii

In raport cu momentul in care intervine actul de amnistie:

-amnistie intervenita inainte de condamnare (amnistie proprie)
-amnistia intervenita dupa condamnare (amnistie improprie)
Obiectul si caracterele amnistiei
Amnistia are ca obiect toate sau anumite infractiuni savarsite pana la data aparitiei actului de
amnistie.Legiuitorul poate sa conditioneze beneficiul amnistiei de anumite conditii personale,ceea ce are drept
consecinta faptul ca amnistia capata un caracter mixt atat in rem ,cat si in personam.
Efectele amnistiei
Principalul efect al amnistiei este inlaturarea raspunderii penale.Pe langa acest efect mai exista si alte efecte:
a)amnistia antecondamnatorie sau proprie constituie o cauza care inlatura raspunderea penala pentru
infractiunile savarsite anterior momentului adoptarii
b)amnistia postcondamnatorie sau improprie are ca efect pe langa inlaturarea raspunderii penale inlaturarea
pedepsei pronuntate si a celorlalte consecinte ale condamnarii;ea inlatura pedeapsa principala daca nu a fost
executata sau restul de pedeapsa ramas neexecutat
Amnistia inlatura executarea pedepselor complementare.Cat priveste pedeapsa accesorie aceasta inceteaza
odata cu executarea pedepsei principale.
Limitele efectelor amnistiei
Amnistia nu produce efecte asupra masurilor de siguranta.Amnistia nu produce efecte asupra despagubirilor
civile sau a cheltuielilor judiciare stabilite prin hotararea de condamnare care pot fi puse in executare potrivit
legii civile.Persoana careia i s-a desfacut contractul de munca ca urmare a savarsirii infractiunii nu poate
pretinde reintegrarea in functia detinuta anterior.
Amnistia are caracter obligatoriu,astfel ca persoana condamnata nu poate sa refuze amnistia.Cu toate
acestea,suspectul sau inculpatul are dreptul sa ceara continuarea procesului penal pentru a-si dovedi
nevinovatia.Daca se dovedeste ca a savarsit infractiunea nu va putea refuza beneficiul amnistiei.
Prescriptia raspunderii penale
Desemneaza acea cauza de stingere a obligatiei infractorului de a suporta consecintele penale ale faptei
savarsite ca efect al trecerii unui interval de timp anume precizat prin dispozitii legale.
Spre deosebire de prescriptia pedepsei ,prescriptia raspunderii penale opereaza prin simpla trecere a
timpului,fara a cere indeplinirea vreunei conditii active cum ar fi buna conduita.
Efecte
Implinirea termenului prevazut de lege are drept consecinta ca prescriptia isi produce automat efectul
inlaturand posibilitatea aplicarii sanctiunilor de drept penal.
Termenele de prescriptie a raspunderii penale
Potrivit art 154 aceste termene sunt fixate in raport cu gravitatea infractiunii ,mai precis cu maximul special al
pedepsei.Aceste termene sunt:

-15 ani cand legea prevede pt infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii mai mare de
20 de ani
-10 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani ,dar care nu
depaseste 20
-8 ani cand legea prevede pt infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani ,dar care nu
depaseste 10
-5 ani cand legea prevede pt infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an ,dar care nu
depaseste 5
-3 ani cand legea prevede pt infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste 1 an sau amenda
Potrivit art 148 raspunderea penala a persoanei juridice se prescrie in conditiile prevazute de lege pentru
persoana fizica.Dispozitiile art 153,156 aplicandu-se in mod corespunzator.
Calculul termenelor de prescriptie
Potrivit art 154(2)termenele de prescriptie a raspunderii penale se socotesc de la data savarsirii infractiunii.
In cazul infractiunilor continue termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii.In cazul infractiunilor
continuate de la data savarsirii ultimei actiuni/inactiuni,iar in cazul infractiunilor de obicei de la data savarsirii
ultimului act.In cazul infractiunilor progresive termenul de prescriptie al raspunderii penale incepe sa curga de
la data savarsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului
definitiv produs.
In cazul infractiunilor contra libertatii si integritarii sexuale savarsite fata de un minor termenul de prescriptie
incepe sa curga de la data la care acesta a devenit major.
Daca minorul a decedat inainte de implinirea majoratului termenul de prescriptie incepe sa curga de la data
decesului,La calcularea termenului de prescriptie se are in vedere pedeapsa prevazuta de lege facandu-se
abstractie de circumstantele atenuante sau agravante care i se pot aplica.
In ceea ce priveste tentativa se ia in considerare pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata
cu argumentul ca daca legiuitorul ar fi dorit alta solutie ar fi exprimat-o asa cum a facut in cazul minorilor.
In caz de participatie termenul de prescriptie curge pentru toti participantii de la data savarsirii infractiunii
oricare ar fi data la care diversii participanti au prestat contributia lor.
Intreruperea cursului prescriptiei
Este o cauza legala care lipseste de eficienta timpul scurs pana in momentul intervenirii sale facand sa
inceapa un nou termen de prescriptie dupa indeplinirea actului intrerupator.
Intreruperea cursului prescriptiei are 3 caractere :
a)este legala intrucat actele care au intrerupt sunt prevazute de lege
b)este obligatorie pt ca recunoastere efectului lor nu este lasata la aprecierea organelor judiciare
c)este absoluta intrucat opereaza fata de orice infractiune
Cauzele de intrerupere a prescriptiei

Potrivit art 155 cursul prescriptiei se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.Pentru a
avea efect intrerupator actul trebuie sa fie in conformitate cu dispozitiile legale ,adica sa fie valabil si sa fie
comunicat potrivit legii suspectului sau inculpatului.
Efecte
Actele intrerupatoare au ca efect neluarea in calcul a timpului scurs pana la data indeplinirii actului.Fiecare
intrerupere face sa curga un nou termen de prescriptie.
Intreruperea produce efecte in rem ,in sensul ca aceste efecte se produc fata de toti participantii.
Prescriptia speciala
Limiteaza efectul intreruperilor in sensul ca inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni daca
termenul de prescriptie este depasit cu inca jumatate.
Suspendarea cursului prescriptiei
Potrivit art 156 cursul termenului de prescriptie este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o
imprejurare de neprevazut sau de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea
procesului penal.
Cauzele de suspendare
a)cursul prescriptiei poate fi suspendat datorita unei dispozitii legale care impiedica punerea in miscare a
actiunii penale sau continuarea procesului penal
b)cursul prescriptiei poate fi suspendat datorita interventiei unor cazuri de forta majora cum sunt
epidemiile,inundatiile,starea de razboi
Efecte
Suspendarea cursului prescriptiei are un efect mai limitat fiindca nu determina decat o amanare a curgerii
termenului de prescriptie ,termen care se prelungeste cu durata cat a existat impiedicarea.Suspendarea
produce efecte in personam,opereaza numai in raport cu persoanele fata de care nu a fost posibila punerea in
miscare a actiunii penale.
Lipsa plangerii prealabile
Prin exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal legiuitorul a prevazut ca pentru anumite infractiuni ,de
regula de gravitate redusa ,tragerea la raspundere penala sa fie lasata la aprecierea persoanei vatamate.
Punerea in miscare a actiunii penale fiind conditionata de o manifestare de vointa expresa a persoanei
vatamate.
Plangerea prealabila trebuie formulata de persoana vatamata,cu exceptia cazului in care aceasta este un
minor sau un incapabil cand plangerea se formuleaza de reprezentantul lor legal.(parinte/tutore/curator)
Art 296 CPP prevede ca plangerea prealabila trebuie introdusa in termen de 3 luni din ziua in care persoana
vatamata a aflat de savarsirea faptei.Daca persoana vatamata este un minor sau un incapabil termenul curge
de la data cand a aflat reprezentantul legal.
Lipsa plangerii prealabile inlatura raspunderea penala.Plangerea prealabila nu se confunda cu
plangerea.Plangerea reprezinta o incunostiintare a organului judiciar despre savarsirea infractiunii , in timp ce
plangerea prealabila este o conditie a tragerii la raspundere penala.

Efectele plangerii prealabile

Plangerea prealabila produce efecte in rem.In caz de participatie fapta atrage raspunderea penala a tuturor
participantilor chiar daca plangerea s-a facut sau se mentine numai cu privire la unul din ei.
Plangerea prealabila are caracter indivizibil in raport cu efectele pe care le produce si caracter personal
neputand fi introdusa de catre alta persoana decat victima.
Consecintele lipsei plangerii prealabile
Lipsa plangerii prealabile inlatura raspunderea penala.Constatand lipsa plangerii prealabile organul de
urmarire penala va dispune dupa caz clasarea sau incetarea urmaririi penale ,iar instanta va dispune incetarea
procesului penal.
Retragerea plangerii prealabile
Retragerea plangerii prealabile echivaleaza cu lipsa acesteia conducand la inlaturarea raspunderii
penale.Retragerea plangerii prealabile este un act juridic unilateral ,personal prin care persoana vatamata ce a
formulat plangere prealabila retracteaza aceasta plangere in mod irevocabil fie personal ,fie prin mandatar
special.
La cererea inculpatului instanta va continua procesul penal pentru a ii da dreptul acestuia sa isi dovedeasca
nevinovatia.
Retragerea plangerii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-sa aiba loc in cazurile prevazute de lege
-sa existe o manifestare de vointa neechivoca
-sa fie totala si neconditionata
-sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii
-in cazul in care exista mai multe persoane vatamate retragerea sa fie facuta de catre toate victimele
In cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu retragerea se face de reprezentantii lor legali ,iar in cazul
persoanelor cu capacitate restransa retragerea se face cu incuviintarea persoanelor prevazute de
lege.(parinti,tutori,curatori)
Impacarea partilor
Impacarea partilor constituie un act bilateral,o intelgere intervenita intre partea vatamata si infractor cu privire
la incetarea procesului penal si inlaturarea raspunderii penale.
Potrivit art 159(1) impacarea poate interveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut din
oficiu daca legea o prevede in mod expres.
Conditiile impacarii:
a)sa fie vorba de o infractiune pt care legea prevede aceasta modalitate
b)impacarea sa fie un act bilateral
c)impacarea sa fie personala,adica intre pers intre care s-a derulat conflictul

d)sa intervina pana la citirea actului de sesizare

e)sa fie totala si neconditionata
f)sa fie definitiva
Legea prevede o serie de infractiuni pt care este prevazuta impacarea:furtul simplu (art 228),furtul calificat(art
229(1)(2)litere b si c) ,furtul de folosinta(art 230),insusirea bunului gasit (art 243),inselaciune(art
244),inselaciune privind asigurarile (art 245)
Efectele impacarii
Impacarea opereaza in personam,adica inlatura raspunderea penala numai fata de inculpatul cu care
persoana vatamata s-a impacat.
In cauzele in care asistenta juridica este obligatorie instanta dispune incetarea procesului penal ca urmare a
impacarii numai in prezenta aparatorului ales sau a aparatorului din oficiu.

Curs 9 23.04.2015

Drept Penal (II)

Sanctiunile de drept penal

Sunt consecinte pe care legea le impune in cazul incalcarii percepelor , masuri de constrangere pe care l-e
atrage comiterea de fapte prevazute de legea penala cat si instrumentelor de realizare a ordinii in drept.
Sanctiunile sunt reglementate in cadrula uneia dintre cele 3 institutii fundamentale ale dreptului penal alaturi de
INFRACTIUNI si RASPUNDEREA PENALA.
Cadrul sanctiunilor de drept penal :
Notiunea de sanctiuni de drept penal ,desemneaza sanctiunile pe care dreptul penal le reglementeaza si
anume : pedepsele,masurile educative si masurile de siguranta. Aceste 3 categorii de sanctiuni sunt
consacrate in Codul Penal Roman sub ansamblul unor reglementari prin care sunt stabilite categoriile de
sanctiuni aplicabile si conditiile in care acestea se aplica.
Pedepsele reprezinte cele mai importante sanctiuni de drept penal , fiind sanctiunile specifice dreptului penal.
Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal aplicabile inclusiv infractorilor minori si care au in continut un
preponderet educativ. Ele reprezinta sanctiuni specifice minorilor.
Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal cu caracter preponderent colectiv si se iau fata de
persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala in scopul inlaturarii unor stari de pericol si al
preintampinarii a faptelor prevazute de legea penala.

Pedepsele :
Notiune : Pedeapsa este o forma de constrangere juridica proprie dreptului penal; constituie termenul tehnic
pentru a denumi sanctiunea care se aplica in cazul savarsirii unei infractiuni. Sintagma ,, santiune penala,,
denumeste pedeapsa . Scopul executarii pedepselor si a masurilor educative privative de libertate este
prevenirea de savarsire a unei infractiuni .

Functiile pedepselelor:
A. Functia de constrangere sau represiune - pedeapsa este de neconceput fara impunerea de restrictii
sau privatiuni celui condamnat si fara dezabrobarea publica ce o insoteste.
B. Functia de reeducare decurge din caracterul de mijloc de reeducare pe care il are pedeapsa. Functia
de reeducare se completeaza reciproc cu functia de constrangere.Prin cumulul acestor functii se
realizeaza scopul pedepsei
C. Functia de exemplaritate este o functie adicenta care consta in influenta pe care pedeapsa aplicata
condamnatului o exercita asupra altor persoane
D. Functia de eliminare consta in eliminarea temporara sau definitiva a condamnatului din societae.

Categorii de pedepse :
Dupa obiectului lor : Pedepse corporale , privative sau restrictive de libertate , pecuniare , privative sau
restrictive de drepturi
Dupa gravitate: Pedepse criminale(pentru crime) corectionale, simple politii potrivit impartirii tripartite in crime,
delicte si contraventii
Dupa caracterul lor : Pedepse politice , de drept comun si pedepse mixte
Dupa importanta lor : Pedepse principale , pedepse secundare
Codul penal in vigoare cuprinde o clasificare a pedepselor in functie de felul in care se aplica si pe baza
importantei lor ; in pedepse principale si pedepse secundare.
Pedepsele principale sunt cele care pot fi stabilite si aplicate singure , in timp ce pedepsele
secundare(complementare si accesorii ) apar ca un ados(complement sau ca un accesoriu al unei pedepse
principale sau privative de libertate) .
In functie de persoana care savarseste infractiunea ,pedepsele se impart in pedepse aplicabile persoane fizice
si pedepse aplicabile persoanei juridice.

Cadrul pedepselor in Codul penal roman :

Art.53 Cod Penal :
1. Pedepsele principale :
a. Detentiunea pe viata
b. Inchisoarea
c. Amenda
2. Pedepsele complementare :
a. Interzicerea unor drepturi de la 1 la 10
b. Degradarea militara
c. Publicarea hotararii de condamnare
3. Pedeapsa accesorie consta in interzicerea unor drepturi din momentul ramanerii definitive a hotararii de
condamnare si pana la executarea sau considerarea ei.
Art.136 cuprinde 2 categorii de pedepse diferentiate dupa modul de aplicare; PEDEPSE PRINCIPALE
si PEDEPSE COMPLEMENTARE.

Peapsa principala pentru pesoana juridica este amenda

1. Pedepsele complementare pentru persoana juridica sunt : suspendarea activitatii pesoanei juridice
pe durata de la 3 luni la 1 an , suspenderea pe o durata de la 3 luni la 3 ani, dizolvarea persoanei
juridice , inchiderea unor puncte de lucru de la 3 luni la 3 ani , interzicerea de a participa la
procedurile achizitii publice pe durata de la 1 la 3 ani, plasarea sub supraveghere judiciara, afisarea
sau difuzarea hotararii de condamnare.
Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice :
Pedeapsa detentiunii pe viata : Detentiunea pe viata consta in privarea de libertate pe durata nedeterminata si
se executa potrivit legii 254/2013 . Este prevazuta pentru infractiunile cele mai grave(omor calificat art.189 ,
infractiuni contra securitatii nationale , infractiuni militare. Pedeapsa detentiunii pe viata este alternativ
completata cu inchisoare pentru 25 ani, asigurand o eficienta individualizare e pedepsei. Codul penal vine cu 2
cazuri noi cand se poate aplica o astfel de pedeapsa si anume in cazul concursului de infractiuni precum si in
cazul recidivei. Pedeapsa detentiunii pe viata a fost introdusa in legislatia noastra prin decredul 6 ianuarie
1990 care a abolit pedeapsa cu moartea inlocuind-o cu pedeapsa pe viata. Pedeapsa detentiunii pe viata nu
se poate aplica minorilor si persoanelor care au implinit varsta de 65 ani. In cazul in care cel condamnat pe
viata a implinit varsta de 65 ani in timpul executarii pedeapsa poate fi inlocuita cu inchisoarea de 30 ani si
interzicerea exercitatii unor drepturi pe durata maxima daca a avut o buna conduita , a indeplinit integral
obligatiile civile si a facut progrese constante si evidente in vederea reintegrarii.

Pedeapsa inchisorii : Consta in privarea de libertate pe durata determinata intre 15 zile si 30 ani si se executa
potrivit legii privind executarea pedepselor.
Regimul de executare al pedepsei cu inchisoarea : Legea 254/2013 fiind bazat pe sistemul descrescator .
Regimul de executare al pedepselor privative de libertate trebuie sa asigure respectarea si protejarea vietii ,
sanatatii si demnitatii , drepturilor acestora fara sa cauzeze suferinte fizice sau injosiri.

Regimul de maxima siguranta: Se aplica persoanele condamnate la pedeapsa detentiunii pe viata precum si
persoanelor condamnate la inchisoare mai mare de 13 ani . Natura si modul infractiunii precum si persoana
condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate in regimul de executare imediat inferior ca
grad prin conditiile stabilite regulamentul legii.
Persoanele condamnate care executa pedeapsa in regim de maxima siguranta sunt supuse unor masuri
stricte de paza si escorta , supraveghere ; sunt cazate deregula individual , presteaza munca si masurile
educative , culturale , terapeutice , de consiliere psihologica in spatii anume stabilite sub supraveghere
continua.
Nu se aplica regimul de maxima siguranta : Barbatilor care au implinit 65 de ani si femeilor care au implinit 55
ani.
Femeilor insarcinate sau care in ingrijire un copil mai mic de 1 an.
Persoanelor incadrate in gradul 1 de invaliditate precum si cele cu afectiuni locomotorii grave.
Regimul inchis : Se aplica la persoanele cu condamnare mai mare de 3 ani dar care nu depaseste 13 ani.

Natura si modul de savarsire al infractiunii precum si persoana condamnatului pot determina includerea in
regimul de executare imediat ulterior ca grad de severitate .Pesoanele condamnate care executa pedeapsa in
regim inchis sunt cazate in comun , presteaza munca si masuri educative , culturale de consiliere psihologica
in interiorul penitenciarului sub paza si supraveghere; cu aprobarea directorului penitenciarului pot presta
munca si in afara pentitenciarului sub paza si supraveghere continua.
Regimul semi-deschis : Se aplica la persoanele condamantate la pedeapsa inchisorii mai mari de 1 ani dar
care nu depaseste 3 ani . Natura si modul de savarsire pot determina in regimul de executare interior ca grad
de severitate . Persoanele condamnate care executa pedeapsa in regim semi-deschis sunt cazate in comun ,
se pot deplasa neinsotite in interiorul penitenciarului , presteaza munca si activitati educative , culturale etc
sub supraveghere in grupuri in spatiul penitenciarului care raman deschise in timpul zilei. Aceste persoane pot
presta munca si in afara pentitenciarului sub supraveghere.
Regimul deschis : Se aplica persoanele cu condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult 1 an . Sunt cazate
comnun , se pot deplasa neinsotite in interiorul pentitenciarului , pot presta munca si activitati educative in
afara penitenciarului fara supraveghere.

Stabilirea regimului de executare :

Se stabileste la primirea persoanei condamnate in penitenciar de catre comisia pentru individualizarea
regimului de executare al pedepselor privative de libertate . Impotriva modului de stabilire a regimului de
executare persoana condamnata poate formula plangere la judecatorul de supraveghere in termen de 3 zile de
cand i s-a comunicat decizia de stabilire a regimului de executare . Judecatorul de supraveghere solutioneaza
plangerea in termen de 10 zile de la primire. Incheierea se comunica pesoanei in termen de 2 zile de la
pronuntare impotriva incheierii judecatorului persoana condamnta poate depune contestatie la judecatorie in
carei circumscriptie se afla penitenciarul in termen de 3 zile de comunicare incheierii.
Schimbare regimului de executare al pedepselor:
Se dispune de comisia de individualizare a pedepselor privative de libertate. Comisia are obligatia ca o data la
6 ani si 6 luni in cazul pedepselor cu detentiunea pe viata si unei 1/5 din durata pedepesei inchisorii sa
analizeze conduita persoanei condamnate si eforturile depuse de aceasta pentru reintegrarea sociala
intocmind un raport care se aduce la cunostinta persoanei condamnate .
Individualizarea regimului de executare : se stabilieste de catre comisia de individualizare a regimului de
executare in functie de : durata condamnarii , conduita , personalitate , varsta , starea de sanatate, gradul de
risc si posibilitatile de reintegrare sociala. Persoana condamnata este inclusa in programe care urmaresc:
desfasurarea de operatiuni educative , culturale , tereapeutice , instruirea scoalara si profesioanala.
Munca prestata de persoanele condamnate : este remunerata cu exceptia celor cu caracter gospodaresc si
cele in caz de calamitate . Munca persoanelor condamnate la pedepsele privative de libertate se realizeaza :
a.
b.
c.
d.
e.
f.

In regim de prestari servicii pentru p.f si p.j

In interes propriu
Pentru activitati cu caracter gospodaresc
In caz de calamitate
In caz de voluntariat
In alte cazuri in conditiile legii

Veniturile realizate de persoanele condamnate se impoziteaza privind prevederilor legale si sunt incasate
de catre administratia locului de detinere si repartizate astfel : 40 % din venit revine persoanei condamnate

care poate folosi pe durata executarii privative 90% din aceasta iar 10 % se consemneaza pe numele sau
la trezoreria statului urmand sa fie incasat in momentul punerii in libertate. Din aceasta din urma suma se
retine o cota de 50 % pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile daca nu a fost reparat , 60 % din
venit revine administratiei penitenciarului constituind venituri proprii care se utilizeaza potrivit dispozitiilor
legale privind finantele publice. Durata executarii pedepsei inchisorii se calculeaza din ziua in care
condamnatul incepe sa execute hotararea definitiva de condamnare . Timpul cat condamnatul s-a aflat in
spital se socoteste in durata executarii cu exceptia cand si-a provocat in mod voit boala . Timpul retinerii si
retinerii preventive se socotesc in durata executarii pedepsei .
Amenda penala : Este o pedeapsa cu caracter pecuniar constand intr-o suma de bani pe care
condamnatul este obligat sa o plateasca statului ; cuantumul amenzii se stabileste pe sistemul zilelor
amenda , suma corespunzatoare unei zile amenda cuprinsa intre 10-500 de lei se inmulteste cu numarul
zilelor amenda care este intre 30 400 de zile . Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor
generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul corespunzator a unei zile-amenda are in vedere si
situatia condamnatului si obligatiile legale ale acestuia. Limitele zilelor amenda sunt intre :
a. 60-180 zile amenda- cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa amenzii
b. 120-240 zile amenda cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel
mult 2 ani
c. 180-300 zile amenda cand legea prevede amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mult de 2 ani
Aceste limite se pot de ruduce cu 1/3 o singura data in cazul aplicarii circumstantelor atenuante.
Limitele speciale maxime se pot aplica in situatia circumstantelor agravante prevazuta de art.78 Cod
Penal , iar daca acesta sunt neindestulatoare se pot majora o singura data cu 1/3 .
Cumulul pedepsei amenzii cu inchisoarea se poate face diferentiat in raport cu durata pedepsei stabilita
de instanta ce se coroboreaza cu prevederile art.61 Cod Penal astfel incat in cazul cumulului zilele
amenda au un cuantum ce pornesc de la 120-180 zile amenda-inchisoare cel mult 2 ani , de la 180-300
cand se stabileste pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii este mai mare de 2 ani . Diferit
in situatia amenzii este pedeapsa unica ori instanta opteaza pentru aceasta pedeapsa , cumulul intre
amenda si inchisoare chiar daca infractorul a incercat sa obtina un folos patrimonial nu se va mai
aplica o reducere sau o majorare ca efect al cauzelor de atenuare sau agravare.
Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii : art.63 c.p daca persoana condamnata cu reacredinta nu executa pedeapsa amenzii in tot sau in parte , numarul zilelor-amenda neexecutate se
inlocuieste cu un numar corespunzator cu zile de inchisoare. Daca amenda neexecutata a insotit
pedeapsa inchisorii numarul zilelor amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator cu
inchisoarea care se adauga la pedeapsa inchisorii , pedeapsa astfel rezulata fiind considerata o
singura pedeapsa . In cazul inlocuirii pedepsei inchisorii cu amenda in cond. Art63 o zi amenda
corespunde 1 zi de inchisoare . Executarea pedepsei amenzii executa cu buna-credinta , integral in
termen de3 luni si sa comunice executorului delegat cu executarea dovada platii . Instanta dispune
executarea amenzii prin munca nemunerata in folosul comunitatii. In cazul in care cu rea-credinta
condamnatul nu executa pedeapsa amnezii instanta inlocuieste aceasta pedeapsa cu inschisoarea
conform art.63 Cod Penal.
Conditiile inlocuirii amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca remunerata:
a. Pedeapsa sa nu fi fost executata
b. Persoana condamnata sa-si dea consimtamantul
c. Persoana condamnata sa fie apta de munca
Inlocuirea amenzii care a insotit pedeapsa inchisorii : Legiuitorul a stabilit in care amenda inlocuita cum se
executa ; Inlocuirea pedepsei cu inchisoare si zilelor amenda neexecutate prin munca in folosul comunitatii , se
realizeaza astfel :

a. Pers. condm, nu executa munca in folosul comunitatii

b. Pers. savarseste o noua infractiune descoperita inainte de executarea integrala a obligatiei de munca
Executarea muncii in folosul comunitatii inceteaza prin plata amenzii corespunzatoare zilelor neexecutate .

Curs 10 30.04.2015

Drept Penal (II)

Pedepsele complementare si pedepsele accesorii

Pedep. Complementare insotesc pedeapsa principala si nu pot fi aplicate singure ; aplicarea lor este fie
obligatorie cand legea prevede aceasta , fie facultativa cand apreciaza instanta.
Pedepsele complementare sunt interzicerea unor drepturi , degradarea militara si publicarea hotararii
definitive de condamnare.
Pot fi interzise ca pedeapsa complementara urmatoarele drepturi :
-

Dreptul de a fi ales in autoritati publice sau alte autoritati

Dreptul de a ocupa o functie care constituie
Dreptul strainului de a se afla pe teritoriul romaniei
Dreptul a alege
Dreptul de a fi tutore sau curator
Dreptul de a ocupa functica , profesia sau meseria de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii
Dreptul de detine , purta si folosi orice categorie de arme
Dreptul de a conduce autovehicule
Dreptul de parasi teritoriul Romaniei
Dreptul de a ocupa o functie de pers. juridica de drept public
Dreptul de a se afla in anumite localitati
Dreptul de a se manifesta in anumite locuri
Dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii acesteia
Dreptul de a se apropia de locurile unde victima isi desfasoara activitatile

Conditiile de aplicare interzicerii drepturilor :

- pedeapsa pricipala sa fie inchisoara sau amenda , nu are relevanta cuantumul
- nu se aplica in cazul detentiunii pe viata
- aplicarea este obligatorie cand este prevazuta pentru infractiunea savarsita
Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi :
Incepe :
a. De la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii
b. De la ramanrea definitiva a hotararii in care se suspenda executarea pedepsei supraveghetorii
c. Dupa gratiarea totala sau a restului de pedeapsa , dupa implinirea termenului prescriptiei pedepsei sau
dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate

Degradarea militara poate fi obligatorie sau facultativa consta in pierderea gradului miliatar si a
dreptului de a mai purta uniforma
Este obligatorie cand pedeapsa cu inchisoarea este mai mare de 10 ani sau inchisoarea pe viata
Este facultativa cand pedeapsa cu inchsioarea de peste 5 ani dar nu mai mult de 10 ani
Publicarea hotararii definitive de condamnare :

-este de natura sa exercite o presiune o morala.

Este facultativa (art.70 din codul penal )..

Pedepsele accesorii: constau in interzicerea unor drepturi din momentul ramanerii definitive a hotararii de
condamnare si pana la executarea pedepsei privative de libertate. Ele insotesc pedeapsa principala a
detentiunii pe viata si a inchisorii ca un accesoriu
Pedeapsa accesorie prevede(art.66 CP alin 1 a-b , d-o ) a coror exericatare este interzisa de instanta ca
pedeapsa complementara

Pedepsele pricipale aplicate persoanelor juridice :

Persoana juridica cu execeptia statului raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului
de activitate in interesul sau in numele persoanei juridice
Pedeapsa pricipala este : Amenda , iar cele complementare sunt : dizolvarea persoanei juridice , suspendarea
activiatii sau a unei din activitatile pesoanei juridice de la 1 pana la 3 ani , inchiderea unor puncte de lucru de la
1 la 3 ani, interzicerea de a participa la procedurile de achizitii de la 1 la 3 ani , plasarea sub supraveghere

Amenda: este pedeapsa pricipala aplicabila persoanei juridice si consta in suma de bani in care aceasta este
obligata sa o plateasca statului ; cuantumul se stabileste prin sistemul zilelor amenda ; limitele zilelor amenda
(art.137 alin.4).Se tine seama de un criteriu special de individualizarea valoarea folosului patrimonial urmarit .
Individualizarea amenzii in zile amenda contine 3 etape :
In prima etapa se determina numarul zilelor amenda in raport cu gravitatea infractiunii sarvariste
In a doua se calculeaza cuantumul zilelor amenda in raport cu 2 criterii speciale de individualizare( cifra de
afaceri la persoanele cu activ , valoarea activului patrimonial). Astfel se stabileste valoarea unei zile amenda.
In a treia etapa se inmulteste suma din prima etapa cu cea din a doua.

Minoritatea

Minorii care nu au implinit varsta de 14 ani nu raspund penal

Minorii intre 14 si 16 raspund penal in masura in care se face dovada ca au savarsit fapta cu discernamant
Minorii intre 16 si 18 ani raspunde penal , se prezuma ca au acesta raspundere penala.
Sistemul sanctiunilor :
-masuri educative neprivative de libertate
-masuri educative privative de libertate
Fata de minori nu se pot aplica pedepse
Masurile educative neprivative de libertate sunt prevazute de art.115alin.1 din Codul Penal Roman.
1. Stagiul de formare civica: consta in obligarea minorului de a participa la anumite de activitati civice cu o
durata de 4 luni dar nu mai putin de 2 luni
2. Supravegherea: consta in indrumarea si controlarea minorului in cadrul programului sau zilnic pe o
durata intre 2 si 6 luni
3. Consemnarea la sfarsit de saptamana : consta in obligatia minorului de a nu parasi locuinta in zilele de
sambata si duminica
4. Asistarea zilnica : consta in obligatia minorului sa respecte un program stabilit de serviciu de probatiune
care contine orarul si conditiile de desfasurare a activitatilor , precum si interdictiile impuse minorului pe
o perioada cuprinsa intre 3 si 6 luni.

Prelungirea sau inlocuirea masurilor educative :

Daca pe perioada masurilor educative minorul nu respecta cu rea-credinta obligatiile impuse sau
savarseste o infractiune instanta dispune :
a. Prelungirea masurii fara depasirea maximului prevazut de lege
b. Inlocuirea masurii cu o masura mai severa
c. Inlocuirea masurii neprivative de libertate cu o masura educativa privativa de libertate
1. Internarea intr-un centru educativ consta in internarea minorului intr-o institutie de reeducare a
minorilor pe o durata intre 1si 3 ani
2. Internarea intr-un centru de detentie , consta in internarea minorului intr-o instiutie specializata
de recuperare a minorilor cu regim de paza si supraveghere unde va urma programa intensive
de reintegrare sociala , precum si programe de pragitre scolare si formare profesionala.
Internarea se dispune pe o periada de la 2 la 5 ani sau in mod exceptional pe perioada de la 5
la 15 in ipoteza savarsirii unor infractiuni foarte grave pentru care legea prevede sanctiuni pe
viata sau de cel putin 20 ani
Daca minorulu nu respecta cu rea-credinta conditiile de executare a masurii sau a obligatiei impuse ori
savarseste o infractiune , instanta dispune executarea restului ramas neexecutat intr-un centru de detentie sau
prelungeste durata internarii. Daca cel in cauza a implinit varsta de 18 ani si are un comportament care
influenteaza negatv sau impedica procesul recuperare si de reintegrare instanta poate dispune contiunuarea
masurii educative intr-un penitenciar.

Efectele cauzelor de atenuare si agravare :

Art.128 in cazul infractiunilor savarsite in timpul minoritatii cauzele de atenuare si agravare sunt avute in
vedere la alegerea masurii educative si produce efecte in limitele prevazute de lege pentru fiecare masura
educativa.

Pluralitatea de infractiuni : in cazul de concurs de infractiuni savarsite in timpul minoritatii se stabileste

.

Masurile de siguranta : sunt sanctiuni de drept penal cu scop preventiv destinate sa inlature o stare
de pericol si sa preintampine savarsirea faptelor prevazute de legea penala . Masurile de siguranta
au carater post-delictual , sensul ca pot fi luate in cazul savaririi unor fapte prevazute de legea
penala. In cazul in care faptuitorul prezinta pericol pentru societate iar aceasta periculozitate nu
poate fi inlaturata decat prin luarea unor masuri de siguranta
1. Obligarea la tratament medical- consta in obligarea faptuitorului care din cauza starii psiho-fizice
prezinta pericol pentru societate la efectuarea unui tratament medical.
Masura se ia pe o durata nedeterminata nefiind pedepse acestea pot fi luate pe o perioada
nedederminata.
Nerespectarea obligatiei duce la inlocuirea masurii cu internarea medicala
2. Internarea medicala: consta in internarea intr-o unitate sanitara de specialitate a persoanei care
datorita faptului ca este bolnava psihic sau consumatarea cronica de substante psiho-active ori
suferinda de o boala infecto-contagioasa a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

Drept penal (II)

Curs 11 -7.05.2015

Individualizarea pedepselor

Prin individualizarea pedepsei se intelege operatiunea de adaptare generala a pedepsei in raport cu gravitatea
infractiunii si personalitatea infractorului.
Forme si modalitati de individualizare :
Se realizeaza in 3 faze diferite individualizarea pedepsei :
-

Faza incriminarii
Faza judecatii
Faza executarii pedepsei aplicate

Se face distinctie intre cele 3 trepte de individualizare: Individualizare legala , judiciara , adm.inistrativa.
Individualizarea legala se realizeaza de legiuitor in baza incriminarii faptelor prin :
a. Stabilirea naturii si limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infractiune
b. Stabilirea unui sistem de cauze modificatoare de pedeapsa
c. Prevederea unui sistem de criterii de individualizare

d. Stabilirea unor mijloace de individualizare judiciara

Individualizarea judiciara : se realizeaza de catre instanta de judecata si consta in stabilirea si aplicarea
pedepsei pentru infractiunea savarsita.
Individualizarea administrativa se realizeaza de catre organele administrative in faza efectuarii pedepsei de
privare de libertate sub controlul instantei de judecata
Individualizarea judiciara se realizeaza de instanta de judecata sub respectarea criteriilor legale de
individualizare . Criteriile pot fi generale sau speciale dupa cum opereaza in toate cazurile sau numai in
anumite situatii de stabilire si aplicare a pedepselor. Ele trebuie aplicate impreuna si in acelasi timp. Criteriile
secundare de individualizare constituie ca si criteriile principale orientari obligatorii pentru instanta de judecata.
Criteriile secundare au caracter de reguli generale intrucat opereaza in toate cazurile de aplicare a sanctiunilor
de drept penal . Pluralitatea criteriilor secundare trebuie aplicate impreuna fiind considerate cumulative.
Criteriile generale de individualizare a pedepsei in stabilirea si aplicarea pedepsei instanta se conduca dupa
criteriile generale principale si obligatorii prevazute de art.74 alin.1 Cod Penal.
A. Gravitatea infractiunii savarsite
B. Periculozitatea infractorului
Criteriile secundare care servesc la evaluarea gravitatii infractiunii :
A.
B.
C.
D.

Imprejurarile si modul de comitere al infractiunii precum si mijloacele folosite

Starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita
Gravitatea si natura rezultatului produs
Motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit

Criteriile secundare care serversc la evaluarea infractorului :

A. Natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului
B. Conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal
C. Nivelul de educatie , varsta , starea de sanatate , situatia familiala si sociala

Criterii generale pentru pers. juridice : suntem in prezenta acelorasi criterii principale de individualizare ca si in
cazul persoanei fizice mai putin criteriile referitoare la periculozitate al infractorului.
Cazul pedepselor alternative legea prevede in art.74alin.2 ca in cazul pedepselor alternative se tine seama
de criteriile generale mai intai pentru alegerea uneia dintre acestea cum ar fi pedeapsa inchisorii sau amenda
dupa care se folosesc tot criteriile generale pentru dimensionarea acesteia.
Cauzele modificatoare de pedeapsa:
Notiune : Sunt acele stari , situatii sau imprejurari exterioare continutului infractiunii care pun in evidenta un
grad mai crescut sau scazut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului putand determina o
modificare a pedepsei fie cantitativa(sub aspectul duratei sau cuantumului ) , fie calitativa (schimbarea unei
pedepse principale cu alta). Se face distinctie intre stari de agravare si stari de atenuare pe de o parte si
circumstante agravante sau atenuante pe de alta pare.
Starile se refera la modul cum se prezinta anumite entitati , institutii cu o reglementare distincta in partea
generala a codului penal cum semnificatii in cea ce priveste gradul de periculozitate a faptei sau
periculozitatea infractorului. Prin legatura lor directa sau indirecta cu savarsirea infractiunii.

Circumstantele sunt situatii , intamplari , calitati sau alte date susceptibile de particulariza fapta sau faptuitorul
implicand o relatie fie de la fapta catre ambianta acesteia , fie de la faptuitor catre biografia acestuia.
Deosebirea intre stari si circumstante este importanta sub aspectul efectelor : In timp ce starile generale de
agravare sau atenuare isi produc fiecare in parte efectele actionand succesiv asupra pedepsei si producand
doua sau mai multe agravari ori atenuari , circumstantele produc o singura agravare sau atenuare.

Cauze generale si cauze speciale :

Cauzele generale isi exercita influenta cu privire la toaate infractiunile si sunt in partea generala a codului
penal.
Cauzele speciale au influenta asupra anumitor tipuri de infractiune si sunt prevazute in partea speciala.
Cauze generale : infractiunea continuata precum si o serie de circumstante atenuante
Cauze generale de atenuare : ramanerea infractiunii in stare de tentativa precum si unele circumstante
atenuante.
Intre cauzele speciale de agravare circumstante : nr victimelor , calitatea victimelor etc
Intre cauzele speciale de atenuare- circ. Atenuante

Cicumstantele : sunt situatii , intamplari , calitati insusiri sau orice alte realitati sau date susceptibile de a
evalua faptuitor si fapta acestuia.
Clasificarea circumstantelor :
A. Circumstante atenuante si agravante
B. Circumstante legale si judiciare
Ca circumstante agravante sau atenuante circumstantele judiciare sunt apreciate de instanta de judecata.
C. Circumstante reale si persoanele : cele reale au caracter obiectiv si consta in situatii , intamplari ; cele
personale sunt stari , situatii , insusiri
D. Circumstante cunoscute si necunoscute infractorului subiectul il constituie atitudinea subiecta a
infractorului si ele produc efecte in masura in care au fost cunoscute de catre infractor.
Circumstantele atenuante legale : art.75.alin 1 c.p prevede 3 circumstante:
a.
b.
c.
d.

Provocarea
Depasirea limitei legitimei aparari
Depesirea limitei starii de necesitate
Repararea prejudiciului material cauzat prin infractiune

1. Provocarea- exista atunci cand infractiunea o fost savarsita sub influenta unei tulburari sau emotie
determinata de o provocare din partea persoanei vatamate produsa prin violenta, prin atingere grava a
deminitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava
2. Depasirea limitelor legitimei aparari- sau asa numitul execes scuzabil se produce in cazul unei aparari
disproportionala de gravitatea faptei art.26 alin.1 . Excesul scuzabil nu inlatura caracterul penal al faptei
3. Depasirea limitelor starii de necesitate exista in cazul in care persoana aflata in stare de necesitate
si-a dat seama in momentul savarsirii faptei ca pricinuieste efecte mai grave ale faptei care le poate
produce daca pericolul nu era inlaturat
4. Repararea prejudiciului material cauzat prin infractiuni constituie circumstanta atenuanta acoperirea
integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune in cursul urmarii penale sau al judecatii pana la
primul termen daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstante intr-un interval de 5 ani
anterior comiterii faptei.
Circumstante atenuante judiciare:
1. Efortul depus de catre infractor pentru diminuarea consecintelor infractiunii este asa numita cainta a
infractorului manifestata nu prin simplu regret ci prin fapte la repararea raului cauzat prin infractiune
2. Imprejurarile legate de fapta comisa care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea
infractorului . Instanta va putea retine in orice alte imprejurari care dovedesc un grad scazut de pericol
social redus de fapte si a faptuitorului cum ar fi culpa comuna a autorului si a victimei in privinta unui
accident de circulatie .
Efectele circumstantelor atenuante:
Caracterul atenuarii pedepei in toate cazurile circumstantele atenuante au ca efect o atenuare a
pedepsei care consta in fie intr-o reducere a pedepsei , fie printr-o schimbare a pedepsei principale
prevazuta de lege.
Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor principale in cazul persoanelor fizice
-

Potrivit art.76 alin.1 in cazul in care exista circumstante atenuante limitele speciale ale pedepsei
se reduc cu o treime ; pedeapsa cu detentiunea pe viata se inlocuieste cu inchisoarea de la 10
pana la 20 de ani ; constatarea si retinerea in favoarea infractorului a mai multor circumstante
atenuante nu are ca efect o pluralitate de atenuari , insa de acest aspect se va tine cont la
individualizarea generala in sensul unei atenuari mai mari.

Circumstantele agravante legale :

-

Art 77 prevede 8 imprejurari :

1. Pluralitatea de faptuitori constituie circumstanta agravanta savarsirea faptei de 3 sau 4
indivizi ; circumstanta agravanta este realizata oricum daca indivizii sunt prezenti sau nu la
locul faptei , indiferent de contributia lor la savarsirea infractiunii si indiferent daca toti raspund
penal; fiind o circumstanta reala pluralitatea se rasfrange asupra tuturor participantilor in
masura in care au cunoscuto ori au prevazut-o . Agravanta pluralitatii faptuitorilor nu se aplica
in cazul infractiunilor in al caror continut intra ca element circumstantial de imprejurare
Tratamentele agravante sunt acele mijloace de injosire a victimei de creare unor suferinte
fizice sau psihice
Metodele si mijloace de pericol public
Participanti minori

Efectele circumstantelor agravante ; spre deosebire de cele atenuante pentru care legea prevede o atenuare
obligatorie a pedepesei in cazul circumstantelor agravante a consacrat PRINCIPIUL AGRAVARII
FACULTATIVE.

Limitele agravarii pedesei in cazul in care exista circumstante agravante persoanei fizice i se poate aplica o
pedeapsa pana la maximul special al acesteia daca maximul special este neindestulator in cazul inchisorii se
poate adauga un spor de pana la 2 ani fara ca acest spor sa depaseasca o treime din maxim , iar in cazul
amenzii se poate aplica o treime din maximul special. Majorarea limitelor pedespei se face o singura data
indiferent de numarul circumstantelor aparute .
Concursul intre cauzele modificatoare de pedeapsa :
-

Individualizaarea maxima a pedepsei realizeaza printr-o operatie complexa prin care sunt folosite
toate celelalte criterii de individualizare prevazute de lege :
1. Concursul intre cauzele de atennuare pedepesei cand in cazul aceleasi infractiuni sunt
incidente 2 sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedesei limitele speciale
(maximum si minimum) ale pedepsei prevazute de lege se reduc prin aplicarea succesiva
privitoare la tentativa , circumstante atenuante , cazuri de reducere speciale a pedepsei.
2. Concursul intre cauzele de agravare a pedepsei : daca in cazul aceleasi infractiuni sunt
incidente 2 sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale pedeapsa
se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor
3. Concursul intre cauzele de agravare si atenuare a pedepsei cand in cazul aceleiasi sunt
incidente uuna sau mai multe cauze de individualizare a pedepesei sau de majoare a
pedepesei , limitele speciale prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc potrivit
art.79 alin.1 dupa care limitele privitoare la pedeapsa art.79 alin.2. In caz de concurs intre
cauzele de agravare si cele de atenuare mai intai se reduc limitele speciale ale pedepsei apoi
se agraveaza in raport cu cauzele de agravare.

Curs XII 14 mai 2015

Individualizarea judiciara a pedepselor

Instanta de judecata poate folosi urmatoarele mijloace de individualizare: renuntarea la aplicarea pedepsei,
amanarea aplicarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
Unii autori considera renuntarea la aplicarea pedepsei impreuna cu renuntarea la urmarire penala cauze de
inlaturare a raspunderii penale. Alti autori le considera mijloace de individualizari.
Renuntarea la aplicarea pedepsei
Conditii
1.Conditii privitoare la infractiune
Renuntarea la aplicarea pedepsei se dispune daca infractiunea savarsita este de o gravitate redusa.
2. Conditii privitoare la infractor
Sa fi avut o conduita buna anterior savarsirii infractiunii, sa fi depus eforturi pentru inlaturarea sau diminuarea
consecintelor infractiunii, sa dea dovada de posibilitati de indreptare, si de asemenea instanta tine seama de
varsta sex stare de sanatate nivel de pregatire, etc.
3.Convingerea instantei ca infractorul se poate indrepta fara aplicarea pedepsei

Situatii in care nu se poate renunta la aplicarea pedepsei:

a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute de art.42, literele a) si b)
b) fata de infractor s-a mai dispus renuntarea pedepsei in ultimii 2 ani
c) infractorul s-a sustras de la urmarirea penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a
identificarii ori tragerii la rasp penala a autorului
d) pedeapsa prevazuta de legea penala este inchisoarea mai mare de 5 ani
In cazul concursului de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca ptr fiecare din
infractiunile concurente sunt indeplinite conditiile de renuntare, conform art.80, alin.3 din Codul Penal.
Avertismentul
Cand dispune la renuntarea pedepsei, instanta .... infractorului un avertisment.

Anularea si efectele renuntarii la aplicarea pedepsei

Persoana fata de care s-a dispus renuntarea nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar
putea decurge din infractiunea savarsita.
Daca in termen de 2 ani de la ramanerea definitiva a hotararii pentru care s-a dispus renuntatrea se descopera
ca persoana in cauza savarsise anterior hotararii o alta infractiune pentru care i s-a stabilit o pedeapsa, chiar
dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleaza, si se stabileste pedeapsa ptr
infractiunea anterioara dupa care se aplica regulile pluralitatii de infractiuni.
Amanarea aplicarii pedepsei
Conditii de acordare
a) pedeapsa principala stabilita inclusiv in cazul concursului de infractiuni este amenda sau inchisoarea de cel
mult doi ani
b) infractorul sa nu mai fi fost condamnat anterior cu exceptia cazurilor prevazute in art.42 literele a) si b)
c) infractorul sa-si fi manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii
d) convingerea instantei ca infractorul se poate indrepta fara aplicarea unei pedepse
Situatii in care nu se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei:
a) pedeapsa prevazuta de lege este de 7 ani sau mai mare
b) infractorul s-a sustras de la urmarirea penala ori judecata
c) infractorul a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la rasp penala a autorului sau
participantilor
Amanarea aplicarii pedepsei atrage si amanarea aplicari amenzii care insoteste pedeapsa inchisorii.
Prezentarea motivelor care au determinat amanarea precum si atentionarea infractiunii. sunt obligatorii.
Termenul de sipraveghere

Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculeaza de la ramaneea definitiva a hot prin care s-a dispus
amanarea aplcarii pedepsei.
Art.85 din Codul Penal cuprinde o serie de masuri care se iau fata de persoana cu privire la care s-a aplicat
amanarea pedepsei, cu privire la persoana la care s-a dispus suspendarea si cu privire la persoana fata de
care s-a dispus liberarea conditionata.
Unele sunt masuri de control, altele sunt cu caracter formativ iar altele au caracter prohibitiv.
Supravegherea celui in cauza se face de catre serviciul de probatiune. Pe parcursul termenului de
supraveghere, unele masuri pot inceta daca nu mai este nevoie de ele, iar altele pot fi modificate.
Revocarea amanarii aplicarii pedepsei
Daca pe parcursul termenului de supraveghere, infractorul nu respecta obligatiile ce-i revin ori savarseste o
noua infractiune, instanta revoca amanarea aplicarii pedepsei.
Revocarea este obligatorie daca:
1. Pe parcursul termenului de supraveghere, persoana supravegheata cu rea credinta nu respecta masurile de
supraveghere sau nu executa obligatiile impuse.
2. Persoana obligata nu indeplineste integral obligatiile civile
3. Persoana a savarsit o noua infractiune cu intentie sau intentie depasita
Revocarea este facultativa daca noua infractiune este savarsita din culpa.
Anularea amanarii aplicarii pedepsei
Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savarsise o
infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus amanarea, pentru care i s-a aplicat
pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, amanarea se anuleaza.
Efectele amanarii aplicarii pedepsei
Efecte imediate sau provizorii: pedeapsa nu se mai aplica.
Efecte definitive: se produc la implinirea termenului de supraveghere si constau in neaplicarea pedepsei
stabilite si in nesupunerea vreunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea
savarsita.
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere
Conditii
a) Pedeapsa principala aplicata, inclusiv in caz de concurs de infractiuni, sa fie inchisoarea de cel mult 3 ani
b) Infractorul sa nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu exceptia art.42.
c) Infractorul sa-si fi manifestat acordul pentru a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii
d) Convingerea instantei ca infractorul se poate indrepta fara executarea pedepsei
Situatii cand nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei:
a) pedeapsa aplicata este numai amenda
b) aplicarea pedepsei a fost initial amanata dar ulterior amanarea a fost revocata
c) infractorul s-a sustras de la urmarirea penala sau judecata sau a zadarnicit ................

Cand pedeapsa inchisorii este insotita de pedeapsa amenzii, amenda se executa chiar daca inchisoarea a fost
suspendata.
Termenul de supraveghere
Pe durata suspendarii executarii pedepsei, se constituie un termen de supraveghere ptr condamnat cu o
durata intre 2 si 4 ani fara a putea fi mai mic decat durata pedepsei aplicate. Si in cazul pedepsei
supravegherii, condamnatul trebuie sa respecte o serie de masuri de supraveghere prevazute de art.93, alin.1
din Codul Penal.
Supravegherea condamnatului se face de catre serviciul de probatiune. Pe parcursul termenului, obligatiile pot
inceta sau pot fi modificate.
Revocarea suspendarii
a) Revocarea obligatorie - daca nu se respecta masurile, daca nu se indeplinesc obligatiile civile sau daca se
savarseste o noua infractiune
b) Revocarea facultativa - daca noua infractiune este savarsita din culpa
In toate cazurile in care se dispune revocarea, instanta dispune executarea pedepsei in regim de detentie.
Anularea suspendarii executarii pedepsei
Anularea intervine atunci cand pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana
condamnata mai savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a infractiunii prin care s-a dispus
suspendarea, pentru care s-a aplicat pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen.
Efectele suspendarii
Efecte imediate: suspendarea executarii pedepsei principale si a pedespei accesorii.
Efecte definitive: se produc la implinirea termenului de supraveghere cand pedeapsa suspendata se considera
executata.
Individualizarea administrativa
Calculul pedepselor
Durata executarii
Prin durata pedepsei intelegem intervalul de timp dintre ziua inceperii pedepsei si ziua in care aceasta
inceteaza.
Sunt incluse in durata executarii pedespei atat ziua in care incepe cat si ziua in care se termina executarea
pedepsei.
La calcularea timpului, ziua se socoteste de 24 de ore, saptamana de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna si anul se
socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care a inceput sa curga. In durata
executarii pedepsei, intra atat timpul cat condamnatul a executat efectiv pedeapsa, cat si timpul cat s-a aflat
bolnav in spital cu exceptia cazului cand si-a provocat in mod voit boala.
Perioada in care persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata
pedepsei pronuntate.

Liberarea conditionata
Este un mijloc de individualizare administrativa a pedepsei, care consta in punerea in libertate a condamnatului
inainte de executarea in intregime a pedepsei.
Conditiile de acordare In cazul detentiunii pe viata
a) executarea unei infractiuni din pedeapsa care trebuie sa fie de cel putin 20 de ani din pedeapsa
b) buna conduita a condamnatului
c) indeplinirea obligatiilor civile
d) convingerea instantei ca cel condamnat s-a indreptat
Este obligatorie prezentarea motivelor ce au determinat liberarea conditionata si atentionarea condamnatului
asupra conduitei viitoare. De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de
supraveghere de 10 ani.
Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii:
a) executarea a cel putin 2/3 din durata pedespei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin 3/4
din durata pedepsei care depaseste 10 ani dar nu mai mult de 20. In cazul condamnatilor care au implinit
varsta de 60 de ani, trebuie sa se execute jumatate din durata pedepsei care nu depaseste 10 ani, sau 2/3 din
durata pedepsei mai mare de 10 ani.
b) executarea pedepsei in regim semi-deschis sau deschis
c) indeplinirea obligatiilor civile
d) convingerea instantei ca cel condamnat s-a indreptat
Prezentarea motivelor si atentionarea condamnatului sunt obligatorii.
Existenta unui termen de supeaveghere
Intervalul cuprins intre data liberarii conditionate si data implinirii...... constituie termen de supraveghere pentru
condamnat.
Pe durata termenului de supraveghere se stabilesc masuri si obligatii.
Supravegherea condamnatului se face de serviciul de probatiune.
Obligatiile pot fi modificate sau se poate dispune incetarea lor.
Revocarea liberarii conditionate
Daca pe durata supravegherii, persoana condamnata, cu rea credinta nu respecta masurile de supraveghere
sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa. Daca
cel condamnat a savarsit o noua infractiune in cadrul termenului de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o
condamnare la pedeapsa inchisorii, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa.
Anularea liberarii conditionate

Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savarsise o

infractiune pana la acordarea liberarii pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui
termen, liberarea se anuleaza, aplicandu-se dupa caz, regulile pluralitatii de infractiuni.
Efectele liberarii conditionate
Efectul imediat este liberarea conditionata a celui condamnat. In timpul liberarii conditionate, condamnatul este
considerat in timpul executarii pedepsei, pana la expirarea acesteia, cu consecinta ca pedepsele accesorii se
executa.
Efectele definitive - In cazul in care condamnatul nu a savarsit o noua infractiune pana la expirarea termenului
de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberarii conditionate si nu s-a descoperit o cauza de anulare,
pedeapsa se considera executata.
Cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei
Gratierea
Este o masura de clementa ce consta in inlaturarea in tot sau in parte a executarii pedepsei aplicate de
instanta, ori in comutarea acesteia in alta mai usoara.
Gratierea poate fi acordata individual, prin decret al Presedintelui Romaniei, sau colectiv, prin lege organica,
de catre Parlament.
In raport de persoanele carora se acorda, distingem intre gratiere individuala si colectiva.
Dupa modul in care sunt reglementate, distingem intre gratiere conditionata si neconditionata.
Efectele gratierii
Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere, in afara de
cazul in care se dispune altfel prin actul de gratiere.
Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare si nici asupra pedepselor accesorii. Gratierea nu
produce efecte nici in ceea ce priveste masurile de siguranta, si nici asupra masurilor educative neprivative de
libertate.
Gratierea nu are efecte asupra drepturilor persoanei vatamate.
Gratierea individuala nu are efecte asupra laturii civile si asupra masurilor administrative pronuntate intr-o
cauza penala.
Gratierile partiale succeive intervenite in cursul unei pedepse de mai lunga durata au ca efect reducerea
succesiva a pedepsei corespunzator fiecarei gratieri daca nu exista dispozitii exprese care sa excluda de la
beneficiul gratierii pe cei care au beneficiat anterior de o alta gratiere.

C13- Prescriptia executarii pedepsei

Este o cauza care inlatura executarea pedepsei in sensul ca stinge dreptul statului de a cere
executarea pedepsei aplicate si totodata stinge obligatia condamnatului de a executa pedeapsa ce i
s-a aplicat.
Termenele de prescriptie ale executarii pedepsei:
Prin dispozitiile art 162(1) sunt stabilite termenele de prescriptie a executarii pedepsei pt pers fizica:
-20 de ani cand pedeapsa ce urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai
mare de 15 ani
-5 ani cand durata pedepsei ce urmeaza a fi executata se adauga la durata de 5 ani fara a depasi 15
ani
-3 ani cand pedeapsa este amenda
Calculul termenelor de prescriptie:
Durata termenelor de prescriptie se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii.
Termenul de prescriptie a executarii pedepsei in cazul revocarii sau amanarii aplicarii pedepsei
,suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate incepe sa curga de la
data cand hotararea de revocare sau anulare a ramas definitiva.
In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii termenul curge de la data cand hotararea
de inlocuire a ramas definitiva si se calculeaza in raport cu durata pedepsei inchisorii.
Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei:
Aceasta are loc prin:
a)inceperea executarii pedepsei
b)savarsirea din nou a unei infractiuni
c)sustragerea de la executare dupa inceperea executarii pedepsei ,sustragere care determina
curgerea unui nou termen de prescriptie care se calculeaza de la data sustragerii
In privinta amenzii,noua lege penala prevede inca un caz de intrerupere si anume cursul termenului
de prescriptie a executarii pedepsei se intrerupe prin inlocuirea obligatiei de plata a amenzii cu
obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.

Suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei:

Cursului termenului de prescriptie a executarii pedepsei poate fi oprit sau suspendat in cazurile
prevazute de lege si reluat dupa incetarea cauzei care a determinat suspendarea.

Cauzele de suspendare a termenului de prescriptie a executarii pedepsei precum si conditiile in care

opereaza sunt prevazute in Codul de procedura penala si se refera la exercitarea cailor extraordinare
de atac (art 441,460 CPP)sau la cazurile de amanare ori de intrerupere a executarii pedepsei
inchisorii sau detentiunii pe viata(art 589,592 CPP).
Efecte:
Prescriptia NU inlatura executarea pedepsei principale in cazul:
a)infractiunilor de genocid,contra umanitatii si de razboi indiferent cand au fost comise
b)infractiunilor prevazute la art 188,189 (omorul si omorul calificat) si al infractiunilor intentionate
urmate de moartea victimei
c)infractiunilor prevazute de art 188 si 189 si infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei pt
care la data intrarii in vioare a Noului Cod Penal nu se implinise termenul de prescriptie
Prescriptia NU inlatura executarea pedepselor complementare si NU produce efecte fata de masurile
de siguranta.In afara de acestea prescriptia inlatura executarea tuturor pedepselor principale.
Cauzele care inlatura consecintele condamnarii
Reabilitarea - este un mijloc legal prin care fostul condamnat este deplin integrat pe plan juridic in
societate.
Trasaturile reabilitarii:
Reabilitarea :
-produce efecte pt viitor.
-este indivizibila, in sensul ca nu poate fi obtinuta doar pt o parte din condamnarile suferite
1)Reabilitarea de drept
Intervine potrivit dispozitiilor art 165 in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii, la pedeapsa inchisorii
ce nu depaseste 2 ani sau la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata sub
supraveghere daca in decurs de 3 ani condamnatul nu a savarsit nicio alta infractiune
Conditii:
1.conditii privind condamnarea
Reabilitarea de drept intervine pt condamnari la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa inchisorii care nu
depaseste 2 ani ori 3 ani in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
Reabilitarea de drept NU opereaza in cazul in care condamnatul a suferit mai multe condamnari
susceptibile ,doar unele de reabilitare de drept ,altele fiind exceptate intrucat reabilitarea are caracter
indivizibil.
2.conditii privind termenul

Termenul reabilitarii de drept este de 3 ani de la executarea pedepsei principale ori de la

considerarea ca executata a acesteia.
3.conditii privind conduita condamnatului
Reabilitarea de drept este conditionata de buna conduita a condamnatului care in decurs de 3 ani nu
trebuie sa mai savarseasca nicio infractiune.
2)Reabilitarea judecatoreasca
Se acorda de instanta de judecata la cererea fostului condamnat in urma verificarii conditiilor
prevazute de lege.
a)conditii privind condamnarea:
-sa nu fie o condamnare pt care intervine reabilitarea de drept,asadar poate fi orice condamnare
b)conditii privitoare la termen: termenele sunt prevazute in art 166 CP si sunt urmatoarele:
- 4 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani care nu depaseste 5 ani
- 5 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani care nu depaseste 10 ani
- 7 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau in cazul pedepsei
detentiunii pe viata comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii
- 10 ani in cazul condamnarii la detentiunea pe viata
c)conditii privind conduita condamnatului:
- sa nu fi savarsit alta infractiune in cursul termenului de reabilitare
- sa fi achitat cheltuielile de judecata
Cererea de reabilitare NU poate fi respinsa pt motive de oportunitate ori pt ca infractiunea savarsita
prezinta un caracter deosebit de grav.
Respingerea cererii - > In caz de respingere a cererii NU se poate introduce o noua cerere decat
dupa un termen de 1 an.
Anularea reabilitarii: Intervine atunci cand se descopera ca cel reabilitat mai savarsise o infractiune
care daca ar fi fost cunoscuta ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.
Calcularea termenelor de reabilitare:
Termenul de reabilitare se stabileste in functie de pedeapsa aplicata condamnatului pt o singura
infractiune sau pt un concurs de infractiuni si nu fata de pedeapsa executata care poate fi mai
redusa.
La condamnarile succesive termenul se calculeaza in functie de pedeapsa cea mai grea.

Termenul de reabilitare se socoteste de la data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale ori
de la data cand aceasta s-a prescris.Pt cei condamnati la pedeapsa amenzii termenul curge de la
data cand amenda a fost achitata integral ori executarea ei s-a stins in alt mod.
In cazul gratierii totale sau a restului de pedeapsa termenul curge de la data actului de gratiere daca
acesta a fost adoptat dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Efectele reabilitarii:
Reabilitarea are ca efect incetarea decaderilor,interdictiilor si incapacitatilor care rezulta din
condamnare .Reabilitarea sau chiar numai implinirea termenului de reabilitare impiedica retinerea
starii de recidiva.
Reabilitarea NU are ca urmare obligatia de reintegrare in functie ori de redare a gradului militar
pierdut.