Sunteți pe pagina 1din 54

Sanctionarea tentativei

Incriminarea si sanctionarea tentativei au constituit pt doctrina penala 2 probleme majore.Daca tentativa se impune sa fie sanctionata in cazul oricarei infractiuni precum si daca trebuie sa fie sanctionata la fel ca infractiunea fapt consumat sau in mod diferentiat.

Dezbaterile prilejuite de solutionarea acestor probleme au dus la conturarea a 2 conceptii:

-a incriminarii nelimitate care consacra regula ca tentativa trebuie incriminata fara exceptie si indiferent de gravitatea infractiunii

-a incriminarii limitate potrivit careia incriminarea tentativei se impune doar la infractiunile grave

Sanctionarea tentativei

In teoria dreptului penal sunt cunoscute:

- sistemul parificarii care presupune sanctionarea tentativei cu aceeasi pedeapsa ca si infractiunea consumata

- sistemul diversificarii care presupune sanctionarea tentativei in limite mai reduse decat cele prevazute pentru infractiunea consumata

Codul Penal in vigoare ca si Codul Penal de la 1868 a ales sistemul incriminarii limitate si diversificarii pedepsei in ceea ce priveste regimul sanctionator al tentativei.Potrivit acestui sistem tentativa se sanctioneaza numai cand legea prevede expres aceasta ,iar pedeapsa prevazuta de lege este mai redusa in cazul tentativei decat in cazul infractiunii fapt consumat.

Potrivit art.33(2) tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata ale carei limite se reduc la jumatate.Astfel:

-daca pentru infractiunea fapt consumat legea prevede pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani,pentru tentativa pedeapsa se va stabili intre 5 si 10 ani.

-daca pentru infractiunea comisa legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata ,in cazul tentativei se aplica o pedeapsa a inchisorii de la 10 la 20 de ani conform art.33(2)teza a II-a.

-daca infractiunea savarsita este sanctionata cu amenda reducerea opereaza doar cu privire la limitele zilelor amenda,nu si la suma corespunzatoare unei zile amenda.

Alte categorii de sanctiuni:

Regimul sanctionator al tentativei se refera numai la pedepsele principale .Pedepsele complementare precum si masurile educative se aplica in limitele prevazute de legea penala.

Cauzele de nepedepsire a tentativei

Codul Penal in vigoare prevede ca nu se pedepseste autorul care inainte de descoperirea faptei s-a desistat ori a incunostiintat autoritatile de comiterea acesteia astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata sau a impiedicat el insusi consumarea infractiunii.

Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului sunt cauze personale de nepedepsire de care beneficiaza numai autorul care s-a desistat ori a impiedicat in conditiile legii producerea rezultatului. Atat desistarea cat si impiedicarea producerii rezultatului trebuie sa aibe loc inainte de descoperirea faptei,inainte ca fapta sa fie cunoscuta altor persoane.

Desistarea

Prin desistare se intelege renuntarea de buna voie la hotararea de a savarsi infractiunea si incetarea actiunii care constituie elementul material al infractiunii. Desistarea exista cand autorul fara a fi determinat de o cauza exterioara a decis in mod liber sa nu isi continue actul infractional.

Existenta desistarii presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii:

- Intreruperea actului de executare : desistarea nu este posibila decat in timpul executarii faptei si din aceasta cauza nu poate exista desistare in cazul unei actiuni terminate care a dus la consumarea infractiunii; nu poate fi considerata intrerupere a actului de executare faptul ca faptuitorul nu a repetat lovitura aplicata victimei si aceasta a scapat cu viata

- Caracterul voluntar al intreruperii actului de executare : pentru ca desistare sa constituie o cauza de nepedepsire trebuie sa se constate ca faptuitorul a intrerupt executarea infractiunii pentru ca nu a voit sa continue ,desi avea posibilitatea sa o faca ; daca autorul faptei si-a intrerupt activitatea pentru ca nu a putut sa continue ,desi ar fi voit sa o faca nu se poate vorbi de desistare

- Desistarea trebuie sa intervina inainte de descoperirea faptei : aceasta conditie este impusa de textul art 34(1) care prevede ca desistarea va opera ca o cauza de neimputabilitate numai atunci cand renuntarea de buna voie la actiunea inceputa se face inainte de descoperirea faptei; prin descoperirea faptei se intelege ca fapta sa fi ajuns la cunostinta organelor de urmarire penala sau a oricarei persoane ; nu este necesar ca organele de urmarire penala sa intocmeasca un act procedural cu privire la fapta savarsita ,simpla informare a acestora fiind suficienta

Impiedicarea producerii rezultatului

Potrivit art 34 teza a II-a nu se pedepseste autorul care inainte de descoperirea faptei a incunostiintat autoritatile de comiterea acesteia astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata sau a impiedicat el insusi consumarea infractiunii.

Impiedicarea producerii rezultatului este actul prin care autorul dupa ce a executat in intregime actiunea ce constituie elementul material al infractiunii impiedica el insusi de buna voie si inainte de descoperirea faptei producerea rezultatului sau incunostiinteaza autoritatile sa o faca.

In timp ce desistarea este o cauza de nepedepsire specifica tentativei intrerupte impiedicarea producerii rezultatului poate fi intalnita in cazul tentativei perfecte sau terminate.

Impiedicarea producerii rezultatului nu trebuie confundata cu inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii prevazuta de art 75(2) litera a) care se situeaza dupa consumarea faptei si este o circumstanta atenuanta judiciara.

Impiedicarea producerii rezultatului presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

a)actul de executare sa fi fost incheiat : impiedicarea producerii rezultatului opereaza doar in cazul infractiunilor materiale caracterizate prin producerea unui anumit rezultat ,nu si in cazul infractiunilor formale care se consuma prin simpla savarsire in intregime a actiunii care constituie elementul lor material

b)impiedicarea producerii rezultatului sa fie realizata voluntar : conduita autorului trebuie sa fie liber determinata ,impiedicarea producerii rezultatului fiind expresia propriei optiuni ,nefiind impusa de o cauza externa ;caracterul voluntar al impiedicarii nu implica necesitatea ca ideea impiedicarii rezultatului sa fi apartinut autorului,ideea putand apartine unui tert sau chiar victimei,dar trebuie sa fie insusita de autor in mod voluntar ; nu se poate vorbi de o impiedicare a producerii rezultatului prin transportarea minorei de la rau ,unde inculpatul incercase sa o ucida ,la gara unde a fost abandonata intrucat actiunea nu a fost voluntara si determinata de tipetele victimei

c)impiedicarea producerii rezultatului trebuie sa aiba loc inainte de descoperirea faptei ; necesitatea impiedicarii producerii rezultatului inainte de descoperirea faptei se intemeiaza pe 2 argumente:

-primul argument consta in ideea ca nu se poate vorbi de caracterul voluntar al impiedicarii dupa descoperirea faptei

-al doilea argument este acela ca odata descoperita fapta impiedicarea producerii rezultatului o pot face alte persoane,inclusiv autoritatile ;prin descoperirea faptei se intelege nu numai descoperirea acesteia de catre organele judiciare ,ci si descoperirea de catre orice persoana ;daca se constata ca fapta fusese deja descoperita cand autorul de buna credinta a impiedicat producerea rezultatului ,dar nu avea cunostinta de acest fapt cauza de nepedepsire se aplica autorul beneficiind de impunitate

d)impiedicarea producerii rezultatului sa fie efectiva : pentru a constitui o cauza de nepedepsire impiedicarea producerii rezultatului trebuie sa fie efectiva in sensul ca autorul trebuie sa reuseasca sa impiedice survenirea acestuia; in cazul in care a incercat sa zadarniceasca producerea urmarilor ,dar nu a reusit ,autorul nu va beneficia de impunitate,dar eforturile sale pot constitui circumstanta atenuanta

Impiedicarea producerii rezultatului este posibila numai in cazul infractiunilor pentru care legea prevede conditia unui rezultat material independent de actiune si determinat de aceasta.

Pedepsirea actelor de executare calificate

Potrivit art 34(2) daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii rezultatului constituie o alta infractiune se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.Actele care constituie o alta infractiune sunt acele acte susceptibile de o calificare juridica alternativa in sensul ca luate separat acestea se incadreaza intr- o anumita dispozitie a codului penal ca infractiune de sine statatoare(lovire distrugere etc),dar atunci cand sunt efectuate in activitatea de savarsire a unei alte infractiuni acestea capata calificarea alternativa de acte de executare ale acesteia.(omor,furt prin efractie etc)

Actele de executare susceptibile de o calificare alternativa se numesc acte de executare calificate.

Actele de executare calificate sunt intalnite frecvent in cazul infractiunilor complexe,cand pana in momentul desistarii sau al impiedicarii producerii rezultatului actele savarsite intrunesc elementele constitutive ale infractiunii absorbite ,infractorul nefiind pedepsit pentru infractiunea complexa de a carei executare s-a desistat ,ori a impiedicat producerea rezultatului ,dar va fi pedepsit pentru infractiunea absorbita care s-a consumat pana in momentul desistarii sau al impiedicarii producerii rezultatului. Spre ex,fapta aceluia care dupa ce a patruns in locuinta unei persoane prin spargerea geamurilor si deteriorarea usilor a scos dintr-un dulap mai multe lucruri cu intentia de a le insusi ,dar apoi din proprie initiativa a parasit incaperea fara sa-si insuseasca ceva constituie tentativa de furt calificat prin efractie care nu se pedepseste intrucat faptuitorul s-a desistat.In sarcina inculpatului se va retine insa infractiunea de distrugere savarsita prin spargerea geamurilor si deteriorarea usilor.

Efectele desistarii si ale impiedicarii producerii rezultatului

Expresia “nu se pedepseste”cu care incepe dispozitia din alin 1 al art 34 ne arata ca suntem in prezenta unei cauze de impunitate.Aceste cauze de impunitate : desistarea si impiedicarea producerii rezultatului fac ca autorul sa nu fie sanctionat ,dar nu inlatura existenta tentativei care isi pastreaza toate trasaturile generale ale infractiunii: tipicitate,vinovatie,antijuridicitate,imputabilitate.

Infractiunea fapt consumat

Infractiunea fapt consumat reprezinta forma atipica sau perfecta a infractiunii in raport cu fazele desfasurarii activitatii infractionale .O infractiune se considera consumata atunci cand actele de executare au fost duse pana la capat si s-a produs rezultatul prevazut de norma de incriminare.

Momentul consumarii difera in raport cu natura infractiunii.

->In cazul infractiunilor de pericol abstract consumarea are loc in momentul in care se produce actiunea sau inactiunea descrise in norma de incriminare,acesta fiind si momentul in care se produce starea de pericol pentru valoarea sociala aparata de lege ; spre ex in cazul infractiunii de marturie mincinoasa consumarea infractiunii are loc in momentul in care se fac afirmatii mincinoase intr-o cauza penala,civila sau in orice procedura in care se asculta martori

->In cazul infractiunilor de rezultat consumarea nu poate avea loc decat in momentul in care se produce starea de pericol pentru valoarea sociala aparata de lege,adica atunci cand se produce rezultatul descris in norma de incriminare,astfel in cazul infractiunii de omor consumarea are loc in momentul in care victima a decedat si nu in momentul in care a fost agresata

Forma infractiunii consumate este forma obisnuita a infractiunii si de aceea dispozitiile legale din partea speciala si din legile speciale se refera la infractiunile fapt consumat.

Infractiunea fapt epuizat

Infractiunea fapt epuizat este o forma derivata si atipica a infractiunii caracterizata prin producerea dupa momentul consumarii faptei a unor urmari noi ,fie prin amplificarea rezultatului initial ,fie prin continuarea activitatii infractionale dupa ce aceasta a atins momentul consumarii.Aceste urmari,ulterioare momentului consumarii infractiunii continua sa se produca pana la un moment final ,moment al epuizarii faptului dincolo de care nicio evolutie a rezultatului nu mai este posibila.

Infractiunile susceptibile de forma fapt epuizat

Urmarile specifice infractiunii fapt epuizat nu sunt posibile decat in cazul anumitor categorii de infractiuni ,cum sunt infractiunile continue ,continuate ,progresive sau de obicei.

Unitatea si pluralitatea de infractiuni

Cursul 2 26.02.2015

Unitatea de infractiuni Constituie unitatea de infractiune activitatea desfasurata de o persoana in care identificam continutul unei singure infractiuni .

Constitutie pluralitate de infractiuni activitatea unei persoane in care identificam continutul a doua sau mai multe infractiuni .

Categorii de unitate infractionala unitatea infractionala poate rezulta din unitatea actiunii sau inactiunii si in acest caz ne aflam in fata unei unitati naturale de infractiune sau din vointa leguitorului cand o pluraitate de actiuni sau inactiuni sunt incriminate ca o singura infractiune ,caz in care ne aflam in fata unei unitati legale de infractiune .

In cadrul unitatii naturale de infractiune se face distinctia intre 3 tipuri de unitate infractiunea simpla ,continua si infractiunea deviata.In cazul unitatii legale de infractiune se face distinctie intre 4 tipuri de unitate infractionala : infractiune complexa ,infractiune continuata , infractiune progresiva, infractiune de obicei.

Unitatea naturala de infractiuni

Infractiunea Simpla infractiune al carei element material consta intr-o activ.unica sau intr-un fapt simplu adica intr-o actiune sau inactiune instantanee care produce rezultatul prevazut in norma de incriminare ,a fost denumita in doctrin penala infractiune simpla. Aceasta este de cele mai multe ori instantanee .La infractiunea simpla instantanee in momentul consumarii infractiunii actiunea sau inactiunea a incetat iar rezultatul s-a produs integral .

Jurisprudenta a statuat ca exista unitate naturala de infractiune : atunci cand s-au aplicat mai multe lovituri asupra aceleasi persoane cu aceeasi ocazie .In cazul sustragerii din aceeasi unitate a unor saci si a unor cantitati de paine pe care inculpatul a transportat-o cu sacii furati ;in cazul in care inculpatul patrunzand fara drept intr-un magazin universal si a insusit in cadrul unei activ.neintrerupte mai multe bunuri din incaperile a doua raioane chiar daca prin aceasta a cauzat pagube la doua gestiuni diferite ,in astfel de cazuri unitatea de infractiune se constituie in mod natural si este recunoscuta ca atare.

Infractiunea continua a fost definita ca fiind acea infractiune la care actiunea se continua neintrerupt o durata oarecare de timp sau ca infractiune al carei element material constand intr-o actiune sau inactiune se prelungeste in timp natural chiar dupa momentul consumarii pana la un moment al epuizarii cand inceteaza activitatea infractionala .

Specific infractiunii continue este ca in desfasurarea actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material al infractiunii exista un moment in care acumularile cantitative fac ca rezultatul ca pana atunci nerelevant din punct de vedere penal sa dobandeasca relevanta penala .Acest moment a fost denumit ,momentul consumativ.Spre deosebire de infractiunea instantanee unde momentul consumativ este punctul final al activitatii infractionale ,la infractiunea continua momentul consumativ reprezinta un punct intermediar ,intrucat de la acest punct actiunea sau inactiunea constitutiva pe de o parte si procesul de producere al rezultatului pe de alta parte sunt susceptibile de prelungire pana cand autorul insusi ori o interventie externa le pune capat .

Sub raportul sustructurii, infractiunile continue sunt infractiuni simple .Numai in mod exceptional infractiunile continue au caracter complex.Sub raportul laturii obiective infractiunea continua simpla se caracterizeaza printr-o simpla actiune sau o singura inactiune si printr-un singur rezultat.Sub aspectul laturii subiective ii este proprie o singura hotarare infractionala .

In cazul infractiunilor succesive simple elementul material este alcatuit dintr-o pluralitate de acte materiale similare .La actiunea continua complexa apar elemente de pluralitate unei actiuni principale i se poate adauga o actiune adiacenta iar unui rezultat principal i se poate adauga un rezultat adicent . In doctrina se face distinctie intre infractiuni continue permanente si infractiuni continue succesive. Infractiunile continue permanente se caracterizeaza printr-o activitate continua fara momente de discontinuitate .Sunt infractiuni continue permanente nerespectarea regimului detinerii armelor si munitiilor (art 342 cod penal) , sustragerea de energie electrica( art 228 alin 3.cod penal) ,lipsirea de libertate in mod ilegal (art .205) .In aceste cazuri intalnim o infractiune unica ,in al carui continut intra o actiune unica ,un rezultat unic prin care se aduce atingere unui singur obiect social .

Infractiunile continue succesive se caracterizeaza pin anumite intreruperi care survin in desf.actiunii infractionale determinate de natura acesteia fara ca intreruperile sa transforme unitatea infractionala intr-o pluraitate de infractiuni sau intr-o actiune continuata .

Sunt infractiuni continue succesive portul fara drept de uniforme sau semne distinctive ale unei autoritati publice( art 258 alin 3. CP),nerespectarea regimului armelor si munitiilor in varianta portului ilegal de arme (art342 .CP),abandonul de familie in varianta neplatii cu rea credinta a pensiei de intretinere(art 368 .alin 1 lit.c). In mod firesc ,momentele de care legea leaga de momentul consumarii infractiunii in cazul infractiunii continue sunt legate de momentul epuizarii activitatii infractionale ,infractiunea continua se considera savarsita in momentul incetarii actiunii sau inactiunii infractionale oricare ar fi durata acestuia .

Infractiunea deviata este acea forma a unitatii naturale de infractiune caracterizata prin devierea faptei materiale de la obiectul sau persoana impotriva careia este indreptata datorata erorii faptuitorului asupra altei persoane sau altui obiect decat acela pe care voia sa il vatame ori prin devierea actiunii de la un obiect sau o persoana asupra careia era indreptata spre alt obiect sau spre alta persoana datorita greselii faptuitorului .

Infractiunea deviata se prezinta asadar in 2 forme : a) infractiunea sav.prin devierea actiunii faptuitorului datorita erorii acestuia in executarea actiunii spre un alt obiect sau persoana decat ceva vizata (eror in personam)

b) infractiunea sav .prin devierea actiunii datorita greselii autorului spre o alta pers.sau un alt obiect decat cel vizat ( aberatio ictus)

Intr-o prima opinie majoritara in doctrina se sustine ca in cazul actiunii deviate exista o singura infractiune savarsita prin devierea de la proiectul initial deoarece rezolutia infractionala unica a fost elaborata integral iar faptul ca infractorul a ucis sau a lovit alta persoana pe care a confudat-o cu cea pe care o urmarea este fara importanta pentru existenta unei infractiuni unice .Intr-o alta opinie se sustine ca in cazul devierii actiunii ori de cate ori se constata ca pe langa actiunea consumata trebuie sa se retina si elementele consitutive ale unei tentative pedepsibile .

NE EXPRIMAMA REZERVE FATA DE ACEASTA OPINIE INTRUCAT IN CAUZA EXISTA O SINGURA ACTIUNE SI UN SINGUR REZULTAT MATERIAL ,O SINGURA HOTARARE INFRACTIONALA ,ASTFEL CA NU PUTEM AVEA O PLURALITATE DE INFRACTIUNI.

Unitatea legala de infractiuni.

Este o creatie a legiuitorului ,care din motive de politica legislativa a retinut in continutul aceleiasi infractiuni mai multe fapte distincte ca si in cazul unitatii naturale de infractiuni ,unitatea legala se caracterizeaza prin unitate de subiect activ si unitate de rezolutie infractionala .Deosebirea constand in existenta mai multor actiuni fiecare putand constitui o infractiune distincta .

Infractiunea continuata este def de art 35.alin 1 care prevede ca infractiunea este continuata cand o persoana sav. la diferite intervale de timp dar in realizarea aceleasi rezolutii si impotriva aceluiasi subiect pasiv actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleasi infractiuni. Fata de Codul Penal anterior ,Codul Penal in vig. a introdus conditia unitatii de subiect pasiv. Infrac.continuata se carac . printr-o pluralitate de acte materiale legate printr-o vadrupla unitate : persoanala (acelasi subiect activ) ,psihica (aceiasi rez.infractionala) .,unitate de subiect pasiv (ac.subiect pasiv) si omogenitate juridica (actiuni sau inactiuni care prezinta continutul aceleasi infractiuni)

CONDITIILE INFRACTIUNII CONTINUATE . 1) UNITATE DE SUBIECT ACTIV actiunile sau inactiunile care prezinta fiecare in parte continutul ac.infractiuni trebuie sav.de ac.persoana

2)savarsirea la diferite intervale de timp a mai multor ACTIUNI SAU INACTIUNI pentru existenta infractiunii continuate este necesar ca subiectul activ sa sav mai multe actiuni sau inactiuni ,caci numai in acest caz se pune problema unitatii legale de infractiune .

3)

actiunile sau inactiunile sa prezinte fiecare in parte continutul aceleasi infractiuni existenta infractiunii

continuate nu este conditionata de omogenitatea faptica a actiunilor componente ,este doar necesar ca

deosebirile de ordin material sa nu afecteze omogenitatea juridica .

4) unitatea de rezolutie infractionala infractiunea continuata are ca factor determinant pozitia subiectiva

speciala a autorului pe care art.35 alin 1.o sublinizeaza cerand actiunile sau inactiunile care prezinta fiecare in

parte continutul acelelasi infractiuni ,sa fie sav. in realizarea aceleasi rezolutii infractionale.

5)unitatea de subiect pasiv- este o conditie noua introdusa de legiuitor prin care s-a dorit sa se puna capat controversei referitoare la identitatea subiectului pasiv actiunilor sau inactiunilor componente unei infractiuni continuate ,indiferent daca e vorba de infractiuni contra persoanei sau contra patrimoniului .

STABILIREA DATEI CAND SE CONSIDERA SAV.ACTIUNEA CONTINUATA potrivit art 154. alin 2 CP , DATA SAVARSIRII infractiunii continuate este data sav ultimii actiuni sau inactiuni ca si la infractiunea continua toate consecintele juridice care sunt legate de momentul consumarii infractiunii sunt legate si in cazul infractiunii continuate de momentul epuizarii ,in raport cu data ultimei actiuni sau inactiuni se stabileste legea penala incidenta ,se analizeaza aplicabilitatea unei legi de amnistie si gratiere si incepe sa curga termenul de prescriptie al raspunderii penale .

Pedeapsa pentru infractiunea continuata potrivit art 36.alin 1.CP infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prev.de lege pentru infractiunea sav. a carui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei amenzii .Din aceasta reglementare rezulta ca infractiunea continuata este o cauza reala de agravare facultativa a pedepsei spre deosebire de concursul de infractiuni care este o cauza de agravare obligatorie .

INFRACTIUNEA COMPLEXA potrivit art 35.,alin 2 CP ,definim infractiunea complexa ca o forma a unitatii legale de infractiune in continutul careia intra ca element constituiv sau ca element circumstantial agravant o actiune care constituie prin ea insasi o fapta prev.de legea penala .

Forme ale infractiunii complexe Infractiunea complexa se prezinta sub 2 forme diferite :

in continutul sau ca element constitutiv

a unei actiuni sau inactiuni care constituie prin ea insasi O FAPTA prev. de legea penala .Au aceasta forma toate actiunile complexe propriu-zise ( talharia art 233. ,actele de diversiune art .403)

a) infractiune complexa ca infractiune tip este creata prin inculderea

b) infractiunea complexa agravata care se caracterizeaza prin absorbirea ca element circumstantial agravat in

continutul unei infractiuni de baza a unei actiuni sau inactiuni care constituie prin ea insasi o infractiune . Legislatia cunoaste astfel de infractiuni care in configuratia tipica sunt infractiuni simple dar care in variantele lor agravate sunt infractiuni complexe : lipsirea de libertate in mod ilegal (art 205 CP , actul sexual cu un minor art 220 CP , furtul calificat art 229 CP )

Modalitati ale infractiunii complexe In ambele sale forme infractiunea complexa se prezinta in cate doua modalitati diferite . In cazul formei simple sau de baza ,prima modalitate este formata din reunirea a doua infractiuni distincte ,[spre exemplu talharia] iar cea de-a doua modalitate exista atunci cand in continutul infractiunii intra o alta infractiune fara sa se creeze o alta infractiune distincta cum este atentatul care pune in pericol securitatea nationala .

In cazul formei agravate sau calificate prima modalitate se realizeaza atunci cand o infractiune simpla include

o

alta infractiune ca circumstanta agravanta spre ex. Furtul simplu (228 CP) include infractunea de distrugere

si

formeaza furtul calificat (229 CP ).A doua modalitate apare cand forma complexa in forma simpla include o

alta infractiune ca circumstanta agravanta de ex pirateria care a avut ca urmare vatamarea integritarii

Pedeapsa pentru infractiunea complexa infractiunea complexa se sanctioneaza cu pedeapsa prev.de lege pentru acea infractiune ,infractiunea complexa nu este o cauza de agravare sau de modificare a pedepsei astfel ca se aplica in limitele prevazute pentru infractiunea savarsita .

Complexitatea naturala exista atunci cand elementele obiective ale unei infractiuni sunt cuprinse prin firea lucrurilor in continutul altei infractiuni astfel infractiunea de omor pentru a se consuma contine elementele infractiunii de lovire sau alte violente .

C3- Pluralitate de infractiune

Conceptul de pluralitate de infractiune :

5.03.

- In sens larg prin pluralitate de infractiuni se intelege un grup de doua sau mai multe infractiuni:

- Legatura obiectiva dintre infractiuni poarta denumirea de conexitate

- In functie de conditiile in care se desfasoare pluralitatea de infractiuni distingem dintre conexitate cronologica atunci cand infractiunile au fost savarsite in acelasi timp , topografica atunci cand au fost savarsite in acelasi loc , etiologica atunci cand una din infractiuni serveste drept cauza celeilalte, consecventiala cand una din infractiuni serveste drept scop pentru cealalta;

Institutia juridical a conexitatii prezinta sub aspect proceasual penal reunind reuniunea cazurilor in fata instantei

Forme pluralitatii de infractiuni :

In dreptul penal sunt consecrate forme ale pluralitatii de infractiuni , concursul de infractiuni , recidiva si pluralitate intermediara.

Concursul de infractiuni :

- Este definita ca forma pluralitatii de infractiuni constand in doua sau mai multe infractiuni savarsite de aceeasi persoana inaite de a fi definitive condamnata pentru una din ele.

- Conditiile de existent ale concursului de infractiuni :

1. Savarsirea de doua sau mai multe infractiuni infractiunile pot fi savarstite in calitate de autor , instigator sau complice , pot avea forma faptului consumat sau a unei tentative pedepsibile , pot fi savarsite cu orice forma de vinovatie, pot fi de aceeasi natura ,situatie in care avem concurs omogen sau de natura diferita , situatie in care avem concurs eterogen.

2. Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana :

- Conexitatea im-personam a celor doua sau mai multe infractiuni este esentiala pentru existenta concursului de infractiuni ; nu este necesar ca cel care a savarsit infractiunile sa aiba aceeasi calitate in toate cazurile , putand fi autor la una dintre infractiuni si complice sau instigator la celelalte . Poate savarsi unele din infractiuni , singur , iar altele in participatie.

Interventia unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare intre momentele savarsite intre doua sau mai multe infractiuni de catre aceasi persoana diferentiaza concursul in celelalte forme de pluralitate de infractiuni.

Recidiva si pluralitatea intermediara

4. Infractiunile savarsite sau cel putin doua dintre ele sa poata fi supuse judecatii , aceasta inseamna ca cel putin doua infractiuni sa poata atrage raspunderea penala a celui care le-a savarsit . Nu trebuie sa existe o cauza justificativa , o cauza de neimputabilitate , o cauza care inlatura raspunderea penala(amnistia,prescriptia) sau sa nu fi interventi o cauza de pedepsire generala (desistarea sau impiedicarea rezultatului) sau speciala (denuntarea de catre mituitor a dari de mita).

Formele concursului de infractiuni :

- Formele concursului de infractiuni pot fi definite ca modalitati de savarsarsire a doua sau mai multe infractiuni de aceasi persoana . Astfel daca cele doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceasi persoana prin actiuni sau inactiuni distincte , inainte de a fi definitiv condamnata pentru una din ele exista concurs real de infractiuni. Daca persoana in cauza a savarsit o singura actiune sau inactiune care din cauza imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs realizeaza continutul mai multor infractiuni conform art.38 alin.2 din Codul Penal constiutie concurs formal sau ideal de infractiune.

Concursul real sau material de infractiuni:

- Se caracterizeaza prin imprejurarea ca cele doua sau mai multe infractiuni pe care il alcatuiesc sunt comise prin doua sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte adica , care constituie fiecare in parte concursul unei infractiuni de sine statatoare

Concursul real de infractiuni prezinta doua modatlitati :

-concursul simplu la care intre infractiunile pe care il compun nu exista legatura obiectiva (in-rem) si concursul cu conexitate sau caracterizat format din infractiuni intre care exista o legetura obiectiva.

In cazul concursului simplu intalnim concursul omogen :- cand infractiunile care il compun sunt savarsite in baza unor rezolutini distincte sau forme de vinovatie distincte (exemplu:lovirea cu aceasi ocazie a doua personae).

Daca infractiunile sunt diferite exista concurs real eterogen-exista in cazul parasiri postului de un revizor de ace intr-o statie SNCPR fara acordul sefului statiei care a mers sa consume bauturi alcoolice dupa care a fost gasit la locul de munca in stare de ebrietate.

Concursul cu conexitate este formate din infractiuni intre care exista un raport de la infractiune mijloc la infractiune scop, de la cauza la effect . Aceasta modalitate se prezinta in doua variante:

- Prima varianta consta in comiterea unei infractiuni pentru a putea savarsi alta(ex:inselaciunea savarsita printr-un inscris fals, violarea de domiciliu urmat de un furt prin efractie, comiterea omorului in scop de talharie )

- A doua varianta consta in savarsirea unei infractiuni pentru ascunderea alteia : in acest caz hotararea s-a luat dupa ce prima a fost savarsita deci este comisa cu intentie pe cand prima infractiune s-a savarsit fie cu intentie fie din culpa (ex:se comite o ucidere din culpa de catre un conducator auto dupa care acesta paraseste locul accidentului pentru a nu fi descoperit ).

Concursul formal sau ideal de infractiuni :

- Potrivit art.38 alin.2 din Codul penal exista concurs formal de infractiuni cand o singura actiune sau inactiune savarsita de o persoana din cauza imprejurarilor in care a avut loc, sau urmarilor pe care le-a produs realizeaza continutul mai multor infractiuni. Ceea ce diferentiaza concursul real sau ideal de infractiuni de concursul material sau real este imprejurarea in care cele doua infractiuni il compun nu sunt savarsite prin tot atatea actiuni sau inactiuni ca in cazul concursului real si printr-o singura actiune sau inactiune in care sunt comprimate elementele caracteristice obiective si subiective ale acestei infractiuni . Astfel , raportul sexual cu o persoana de sex diferit , care este ruda in linie directa sau frate sau sora , profitand de posiblitate de a se apara , constiutie infractiune de viol cat si de incest , in concurs formal.

Fapta inculpatului de a fi constrans 4 persoane: printr-o amenintare unica cu bataia sa ii dea banii pe care ii avea asupra lor , constituie dotorita subiectilor pasivi , 4 infractiuni de talharie in concurs formal si nu una singura chiar daca victimele au remis sumele in acelasi timp.

Infractiunile pot fi comise toate cu intentie directa , altele pot fi comise cu intentie directe iar altele cu intentie indirecta, unele infractiuni pot fi comise din intentie iar altele din culpa.

In sfarsit toate infractiunile pot fi savarsite din culpa .Uciderea unei persoane din culpa , ca urmare a nerespectari tot din culpa a normelor de protectia muncii.

Exista concurs ideal de infractiuni si nu infractiune unica , daca s-a vatamat integritatea corporala din culpa a doua persoane ca urmare a conducerii autovehiculului fara respectarea legii de circulatie.

Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni :

- In teoaria dreptului penal s-au conturat de-a lungul timpului trei mari sisteme sanctionare a concursului de infractiuni :

Sistemul cumului arithmetic , sistemul cumulului juridic , cumulul absortie fiecare cunoscand mai multe variante .

1 . Sistemul cumulului aritmeti- stabileste fiecare pedeapsa pt fiecare infractiune in parte sa fie totalizate, iar condamnatul sa fie obligat la executarea pedepselor cumulate. Acest sistem exclude contopirea pedepeselor ,condamnatul sa execute atatea pedepse cate infractiuni a savarsit . S-a considerat ca acest system corespunde logicii morale si repesiuni in sensul ca cel care a comis mai multe infractiuni trebuie sa suporte pedeapsa pentru fiecare din ele. Contrar acestor argumente , in practica cumulul arithmetic ridica numeroase probleme , in multe situatii , pedepsele cumulate depasesc durata medie de viata , cee ace face pedeapsa neexecutabila , in acelasi timp o pedeapsa care depaseste durata normala a vietii este descurajanta pentru cel contamnat care nu prevede posibilitaea unei eliberari posibilie chiar daca da dovezi de indreptare.

2.

Sistemul absortiei consta in obligarea condamnatului la execturea celei mai grele pedepse ,

pedeapsa cea mai grea absoarbe pe cele usoare. Acest system , potrivit caruia infractorul nu raspunde decat pentru una din infractiunile savarsite , a fost criticat tocmai pentru aceasta impunitate pe care o

creeaza pentru infractorul dupa ce a savarsit o infractiune grava , poate savarsi orice alta infractiune mai putin grava cu convingerea ca va fi pedepsit doar pentru prima.

3. Sistemul cumulului juridic a aparut din necesitatea de a compensa inconvenientele celor doua

sisteme anterioare. Potrivit acestui sitem , instant stabileste cate o pedeapsa pentru fiecare infractiune concurenta , iar apoi aplica pedeapsa cea mai grea care poate fi sporita in cadrul unor limite prevazute de lege.

In esenta cumulul consta in aplicarea pedepesei cele mai grele si agravarea acesteia.

Mecanisme derivate de sanctionare a concursului de infractiuni:

1. Sistemul cumulului progresiv porneste de la pedeapsa cea mai grea , care poate sporit de atatea ori in functie de cate infractiuni au fost savarsita , stabilind un cuantum al sporului pentru fiecare infractiune nou-comisa

2. Sistemul eliminarii nedeterminate unei reactii represive pe termen nedeterminat , urmand sa fie eliberata cand vor exista dovezi ca s-a indreptat.

3. Sistemul cumulului prin conversie : propunea stabilirea unei pedepse pentru fiecare dintre infractiunile concurente , urmata de conversia pedepselor mai usoare , infractionand pedeapsa mai grea , dupa care se facea totalitatea acestor fractiuni .

Sanctionarea concursului de infractiuni in CODUL PENAL in vigoare :

- Spre deosebire de codul penal anterior , care adoptase cumulul juridic cu spor facultativ variabil , Codul Penal in vigoare a adoptat sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu fix. Sanctionarea concursului se face in doua etape :

1. Se stabileste categoria pedepsei si cuantumul acesteia pentru fiecare infractiune comisa.

2. Se face aplicarea pedepsei tinand seama de principiile cumulului juridic prevazute de art. 39 alin. 1

lit a,e COdul penal :

- Se executa pedeapsa cea mai grea la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite , cu exceptia situatiei in care s-a stabilit pedeapsa detentiunii pe viata la care nu se poate adauga un spor .

- Detentiunea pe viata absoarbe pedeapsa inchisorii , pedeapsa inchisorii in cuantum mai ridicat absoare pedeapsa inchisorii in cuantum mai scazut , pedeapsa amenzii in cuantum mai ridicat absoarbe pedeapsa amenzii in cuantum mai scazut.

- Cand s-a stabilit pedeapsa cu inchisoarea si o pedeapsa cu amenda , se aplica pedeapsa cu inchisoarea la care se adauga pedeapsa amenzii

- In cazul in care s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea si mai multe pedepse cu amenda , se aplica pedeapsa cea mai grea a inchisorii la care se adauga pedeapsa cea mai grea a amenzii , ambele sporite art. 39 alin 1. Lit b,c .

Conceptia Codului Penal in vigoare , referitoare la sanctionarea concursului de infractiuni, prin aplicarea pedepselor cele mai grele sporita cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite , permite in anumite situatii depasirea maximului general al pedepsei. Din acest motiv , legiuitorul a renuntat la dispozitia din art.34 din COdul Penal anterior , potrivit careia , prin aplicarea concursului de infractiuni nu se poate depasi totalul pedepselor stabilite de instant pentru infractiunile concurente . De asemenea denunim cap.1 din textul 3 destinat pedepselor , nu a mai facut referire la limitele generale ale pedepselor ci doar la categoriile pedepselor. Legiuitorul a acceptat posibiliatea depasirii limitelor generale ale pedepselor pentru a descuraja pluri-infractionalismul. Din dispozitiiele art.39 alin .2 rezulta ca atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea daca prin adaugarea la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din sporul celorlalte pedepse s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult din maximul general al pedepsei , iar cel putin pentru una dintre infractiuni pedeapsa prevuzata de lege este 20 de ani sau mai mare se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata. In conditiile in care agravarea pedepsei este facultative ce se intampla daca instanta nu este de accord cu aplicarea pedepsei detentiunii pe viata ?? . Majoritatea autorilor de drept penal apreciaza ca in acest caz , pedeapsa se reduce la maximul general motivate de existenta principiului egalitatii pedepsei care nu permite depasirea maximului general si in cazul in care nu se aplica pedeapsa detentiunii pe viata este obligata sa aplice maximul general al pedepsei inchisorii. Avem indoieli privind corectitudinea acestei opinii intrucat daca legiuitorul ar fi avut in vedere o astfel de solutie nimic nu-l impiedica sa o prevada expres.

Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente :

- Este o institutie juridico-penala ce pemite aplicarea pedepsei concursului de infractiuni , in cazul in care doua sau mai multe infractiuni concurente nu au fost judecate in acelasi timp si de aceasi instanta.

- Pentru a evita ca infractorul condamnat definitiv sa execute toate aceste pedepse , legiuitorlu a creat INSTITUTIA CONTOPIRII.

- Art.40 din cod penal reglementeaza :

A. Dupa condamnarea definitiva pentru o infractiune , infractorul este judecat pentru o alta infractiune concurenta , in acest caz instanta va proceda la pedepse pentru a doua pedeapsa , apoi o va contopi cu pedeapsa pentru prima fapta.

B. Ambele infractiuni concurente au fost definitiv judecate prin hotarari distincte- instanta va proceda la contopirea pedepselor applicate prin cele doua hotarari judecatoresti definitive fara a modifica cuantumul acestora. In mod similar se procedeaza daca exista mai multe hotarari definitive , iar cu privire la infractiunile savarsite se pot aplica regulile concursului de infractiuni. Daca prin hotarari distincte au fost judecate doua sau mai multe infractiuni aplicandu-se in fiecare instanta o pedeapsa de executat , in caz de contopire nu se va avea in contopire doar ci v-a viza toate infractiunile concurente. In acest scop de procedeaza la descontopire in pedepse component.

C. Contopirea pedepselor in cazul in care infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin hotararea anteriaoara art.40 alin.3 . Aplicarea dispozitiilor la efectuarea contopirii pedepselor pentru infractiui concurente , este obligatorie chiar daca infractorul a executat total sau in parte , pedeapsa prin hotarea anterioara- in acest caz ce s-a executat se scade din durata pedepsei applicate .Contopirea nu se poate face decat intre pedepse executabile, daca una din pedepse este gratiata , cererea de contopire nu poate fi admisa.

D. Contopirea pedepselor in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii art.40 alin.4 . In acest caz pedeapsa detentiunii pe viata se considerea parte executata din pedeapsa inchisorii.

Notiune:

Studiul recidivei

-

Recidiva este o forma a pluralitatii de infractiuni care in consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care a fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.

-

Termenul de recidiva folosit initial in medicina a inceput sa fie folosit in dreptul penal la sfarsitul sec.16 si provine de la adjectival ,, recidivus ‘’ cu sensul de ,,decazut,, .

STRUCTURA RECIDIVEI :

 

-

Este conditionata de existent a doua elemente :

O

prima condamnare

O

infractiune ulterioara acestei condamnari

In teoria dreptului penal s-a dat defnirea acestor 2 elemente :

PRimul termen al recidivei trebuie sa fie o condamnare , o achitare neputand constitui prin termen al recidivei indifferent ce motive o justifica . De asemenea o masura educative data catre un minor nu poate fi un termen al recidivei. Primul termen poate consta : fie printr-o condamnare pronuntata de o instanta nationala , fie de o instanta a unui alt stat , daca hotararea judecatoreasca pronuntata in strainatate a fost recunoscuta potrivit legii romane.

Termenul 2 : este format dintr-o noua infractiune :

al recidivei a

devenit definitiva si aceasta infractiune poate fi de aceasi gravitate sau de o gravitate diferita fata de

primul termen.

 

Reglementarea recidivei trebuie sa tina seama de trasaturile si variatiunile pe care le reprezinta cei doi termini ai recidivei .

MODALITATILE RECIDIVEI :

 

-

Recidiva prezinta anumite partiucularitai in rapot de variatiunile la care sunt supusi cei doi termini care intra in componenta sa.

-

In teoria dreptului penal s-a dat denumirea de modalitati ale recidivei caracteristicilor specifie pe care le reprezinta aceasta in raport cu variatiunile la care sunt supusi cei doi termeni .

A.

Recidiva dupa condamnare sau post condamnatorie

 

B.

Recidiva fictiva

C.

D.

Recidiva reala

 

A. Consta in savarsirea din nou a unei infractiuni inainte de inceperea executarii primei condamnari in timpul executarii acesteia ori in stare de evadare

B. Recidiva post executorie consta in savarsirea unei noi infractiuni dupa executarea de catre infractor

in intregime a pedepsei anterioare sau dupa aceasta este considereta ca executata.

- Recidiva este generala cand nu se prevede nici o conditie cu privire la genul , specia sau tipul infractiunilor ce intra in componenta celor doi termeni ai recidivei .

- Recidiva este speciala cand infractiunile ce intra in compunerea celor doi termeni trebuie sa fie de aceasi natura . Recidiva speciala este considerata mai periculoasa punand in evidenta o anumita specializare a infractorului.

D. Recidiva absoluta si relative : Recidiva absoluta nu este conditionata de , in

cazul celei relative pedeapsa anterioara trebuie sa fie de o anumita gravitate pentru a pune in evidenta perseverenta infractionala a autorului Recidiva mare si recidiva mica :

- Recidiva al carei prim termen solicita condamnare la o pedeapsa de gravitate mare este denumita

recidiva mare , Recidiva mica a fost atribuita recidivei al carei prim termen este format din mai multe condamnari la pedepse mai mici.

E. Recidiva temporara si perpetua : este temporara cand savarsirea unei noi infractiuni a avut loc in cadrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei . Este perpetua cand conditiile acesteia se realizeaza indifferent de intervalul de timp in care s-a savarsit din nou o infractiune.

F. Recidiva cu effect unic si recidiva cu efecte progressive : Recidiva cu effect unic este aceea a carei efecte sunt aceleasi ori de cate ori s-ar repeta starea de recidiva . Recidiva cu efecte progesive este aceia a carei consecinte se agraveaza progresiv cu fiecare noua recidiva .

G. Recidiva teritoriala si recivida internationala : Este teritoriala atunci cand existenta ei este conditionata de cerinta ca primul sau termen sa fie o hotarare de condamnare pronunta de o instant nationala . Recidiva internationala se caracterizeaza prin aceea ca primul termen este o condamnare pronuntata in strainatate.

Recidiva post-condamnatorie :

Conditie referitoare la primul termen al recidivei : Legea penala a renunta la reglementarea micei recidive astfel ca in continuare ne vom referi la marea recidiva care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

1. Sa existe o hotarare definitiva de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii mai mare de un an. Infractiunile trebuie sa fie savarsite de aceasi persoana indifferent de calitate , autor , instigator sau complice , iar cu privire la aceasta persoana sa se fi pronuntat una sau mai multe condamnari penale definitive. Cel putin una din condamnarile definitive trebuie sa contina pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de un an , fie si numai cu o zi indifferent ca s-a aplicat pentru o singura infractiune sau o pedeapsa rezultanta pentru un concurs de infractiuni. Primul termen nu va mai exista atunci cand condamnarea este inlaturata prin dezincriminare sau amnistie . Daca hotararea de condamnarea nu era definitiva in momentul savarsirii de celei de a doua infractiuni nu va exista recidiva ci concurs de infractiuni .

2. Hotararea de condamnare sa fi fost pronuntata pentru o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita. Forma de vinovatie cu care trebuie sa se savarseasca primul termen al recidivei este prevazut in art.41 alin 1 din Codul Penal .

3. Condamnarea sa nu fie dintre cele care potrivit art. 42 Cod Penal , nu atrag starea de recidiva. Hotararea prin care s-a pronuntat condamnarea pentru fapte ce constituie primul termen al recidivei nu trebuie sa se refere la fapte care nu mai sunt prevazute de legea penala , ca effect al dezincriminarii la infractiunile amnistiate , la infractiuni savarsite din culpa in cazul carora nu i se poate imputa autorului perseverenta infractionala ce atrage un regim juridic mai sever. In cuprinsul art . 41 nu s-a mai facut referire la infractiunile savarsite in timpul minoritatii intrucat minorilor nu li se mai aplica pedepse, ci exclusive masuri educative care nu atrag interdictii , decaderi sau incompatibilitati. De asemenea nu au mai fost mentionate spre deosebire de condul penal anterior , nici condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare intrucat aceasta conditie a fost introdusa in art41 codul penal care difineste recidiva.

Conditiile referitoare la cel de al doilea termen al recidivei :

1. Sa se savarseasca din nou o infractiune cu intentie sau preaterintentie. NU se cere ca infractiune sa fie de aceasi natura ca aceea pentru care a fost condamnat anterior , legea consacrand recidiva generela. Infractiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat ori poate consta in savarsirea acestora ca autor , complice , instigator. Savarsirea unei infractiuni in perioada termenului gratierii conditionate constituie recidiva post-condamnatorie. Al doilea termen al recidivei poate fi format si dintr-un concurs de infractiuni pentru ca ce intereseaza este ca pedeapsa pravazuta de lege pentru cel putin o infractiune concurenta sa fie mai mare de un an.

2. Pedeapsa prevazute de lege pentru noua infractiune sa fie de cel putin un an, chiar daca aceasta este prevazuta alaturi de amenda ca pedeapsa alternativa. Daca in cazul primului termen se are in vedere pedeapsa concret stabilita de instanta , in cazul celui de al doilea termen se are in vedere limita maxima speciala pravazuta pentru textele incriminatorii iar nu limita minima.

Recidiva post executorii si conditiile de existenta a acesteia :

Spre deosebire de codul penal anterior , codul penal in vigoare nu mai defineste distinct recidiva post executorie , conditiile aceste reiesind implicit din art 43.alin 5 care se refera la recidiva post condamnatorie si post executorie .

Conditii prinvind primul termen al recidivei post condamnatorie……:

1. Existenta unei hotarari de condamna la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii cu termean de un an.

2. Infractiune sa fie savarsita cu intentie sau cu intentie depasita

3. Pedeapsa pentru infractiunea savarsita sa fi fost in intregima executata sau considerate ca executata.

4. COndamnarea sa nu intre in categoria celora care nu atrag starea de recidiva , potrivit art.42 din codul penal .

Conditiile celui de al doilea termen :

1. Sa se fi savarsit o infractiune cu intentie sau cu preate-intentie

2. Pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune sa fie de cel putin un an.

3. Cea de a doua infractiune sa fie comisa dupa executarea sau considerarea ca executata a primei pedepse .

4. Infractiunea sa nu se incadreze in categoriile la care face referire art. 42 din Codul Penal.

Recidiva internationala :

Potrivit art . 41 alin.3 Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotarea pronuntata in strainatate , pentru o fapta prevazuta de legea penala romana , daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta protivit legii. Recidiva al carei prim termen este o hotarare de condamnare pronuntata in strainatate este denumita recidiva international , spre deosebire de recidiva teritoriala care este conditionata de cerinta ca primul sau termen sa fie o hotarare de condamnare pronuntata in tara . Recidiva

internationala este posibila atat in modalitatea recidivei post-condamnatorii cat si in modalitatea recividei post executorii . Retinerea recidivei international in codul penal in vigoare este obligatory pentru autoritatile judiciare romane ne mai avand caracterul facultativ prevazut de art37 alin 3 din

c.p anterior.

Conditii :

A. Sa existe dubla incriminare , in sensul ca fapta pentru care s-a pronuntat hotararea judecatoreasca definitiva in strainatate si constituie prim termen al recidivei sa fie prevazut si de legea penala romana .

B. Hotararea pronuntata in strainatate sa fie recunoscuta potrivit legii romane , legea nr.302 /2004 prvind cooperarea judiciara in materie penala.

C. Al doilea termen al recidivei , infractiunea savarsita in tara sa indeplineasca conditiile legii pentru existent condamnari post condmanatorie sau post executorie .Daca pentru infractiunea savarsita in strainatate a intervenit in Romania amnistia nu se mai poate tine seama de condamnarea pronuntata in strainatate la stabilirea starii de recidiva.

Sanctionarea recidivei :

In sanctionarea recidivei legiuitorul a facut distinctive dintre recidiva post condamnatorie si post executorie , recurcand la cumulul arithmetic si majorarea legala a limitelor speciale de pedeapsa cu jumatate in cazul recidivei post-executorie .Pedeapsa in cazul recidivei in situatia in care al doilea termen este o infractiune unica :

- Spre deosebire de c.p anterior care consacra sistemul cumulului juridic cu spor facultative si variabil pana la 7 ani, codul penal in vigoare a adoptat cumulul special arithmetic. Pedeapsa pentru a doua infractiune se adauga fie la pedeapsa anterioara neexecutata , fie la arestul neeexecutat din prima pedeapsa la data comiterii celei de a doua infractiuni . Din aceasta pedeapsa se scade ulterior cea ce s-a executat din momentul comieterii celei de a doua infractiuni pana la momentul judecarii pentru noua infractiune.

- Pedeapsa recidivei post-condamnatorii in situatia in care cel de al doilea termen este un concurs de infractiuni : In acest caz intr-o prima etap sa stabileste pedeapsa pentru fiecare dintre infractiunile concurente ce formeaza cel de al doilea termen al recidivei , dupa care se aplica regulile art.39 c.p referitoare la pedeapsa in cazul concursului de infractiuni +

- IN a doua etapa ce consta in termenul de pedeapsa al recidivei , ori la arestul neexecutat din aceasta se adauga pedeapsa stabilita pentru concursul de infractiuni ce constituie al doilea termen al recidivei post-condamnatorie , ca si in cazul concursului de infractiuni daca prin insumarea pedepselor de 10 s- ar depasi maximul pedepsei iar pentru cel putin din una din infractiuni pedeapsa este de 20 ani sau mai mare in locul pedepesei cu inchisoare sa poate aplica detentiunea pe viata .

- Stabilirea pedepsei recidivei post-executorie :

Regimul de sanctionare al recidivei post executorie prevazut art 43.alin.5 din Codul Penal este diferit de regimul de condamnare al celei post-condamnatorie , neputanadu-se aplica cumulul arithmetic. In doctrina s-a precizat ca potrivt c.p in vigoare recidiva post-condamnatorie este sanctionata mai sever de cat recidiva post executorie ,desi aceasta este apreciata ca fiind cea mai grava modalitate a recidivei. Descoperirea ulterioara a starii de recidivei : art.43.alin 6 daca dupa ramanera definitive a hotararii de condamnare pentru noua infractiune si mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerate ca executata se descopera ca cel condamnat se afla in stare de recidiva , instanta apeleaza la aplicarea regimului sanctionatar al recidivei post-condamnatorie sau post-executorie dupa caz

Pluralitatea intermediara : potrivit art.44 exista plurarlitate intermediara de infractiuni in cazul in care in ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata sau considerate ca executata , persoana condamnata savarseste din nou o infractiune si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva . PLuralitatea intermediara este acea a forma a pluralitatii de infractiuni care consta in savarsirea de catre persoana condamnata a unei infractiuni in intevalul de timp situate intre termenul hotararii definitive a unei hotarari judecatoresti de condamnare si data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata . Aceasta forma de pluralitate a fost denumita intermediara pentru ca desemneaza o pluralitate de infractiuni ce nu ppoate fi considerate concurs deoarece s-a interpus o condamnare definitiva pentru una dintre infractiunile comise de aceasi persoana si nu sunt indeplinite nici conditiile recidivei post-condamnatorii. Pluralitatea intermediara difera de concursul de infractiuni prin facputl ca cele doua infractiuni a intervenit o hotarare definitva de condamnare pentru prima infractiune . Pluralitate intermediara difera de recidiva pentru ca lipseste cel putin una din conditiile de existent ale acesteia :

- Pedeapsa aplicata prin condamnarea definiitva este inchisoarea mai mica de un an , ori amenda in cazul primului termen si legea prevede amenda sau inchisoarea mai mica de un an in cazul celui de al doilea termen sau una din cele doua infractiuni face parte din categoria prevazuta art42 .

Curs 5 Drept Penal II

1.Notiune :

Pluralitate de infractori

19.03.2015

Pluralitatea de infratori este situatia in care 2 sau mai multe persoane au comis prin eforturi conjugate o fapta prevazuta de legea penala . Este o situtatie simetrico-opusa pluralitatii de infractiuni , cand aceaiasi persoana savarseste 2 sau mai multe infractiuni ; in cazul pluralitatii de infractori aceiasi infractiune este savarsita de 2 sau mai multe persoane. Fapta fiind savarsita prin contributia tuturor faptuitorilor , raspunderea penala a acestora este in general aceeasi .

Unicitatea infractiunii face din pluralitatea de persoane care contribuie la savarsirea ei o pluralitate de faptuitori ,iar aceasta pluralitate de faptuitori constituie o pluralitate de infractori in masura in care fapta este savarsita cu vinovatie in forma ceruta de lege de cel putin 2 faptuitori ori chiar de catre un singur faptuitor care savarseste fapta cu intentie impreuna cu una sau mai multe persoane care au actionat din culpa sau fara vinovatie. Cea ce este caracteristic pluralitatii de infractori este unicitatea faptei prevazuta de legea penala existenta mai multor subiecti activi si vointa comuna a acestora de a contribui la savarsirea faptei.

2.Formele pluralitatii de infractori :

Modul in care 2 sau mai multe persoane contribuie sa la savarsirea unei infractiuni poarta denumirea de forme ale pluralitatii de infractori . Diversitatea de forme ale pluralitatii de infractori este determinata de modul de constituire de rolul faptuitorului in cadrul acestuia si a raspunderii penale pentru fapta savarsita . In teoria dreptului penal se admite ca pluralitatea de infractori prezinta 3 forme principe :

1. Pluralitatea naturala

2. Pluralitatea constituita

1

este acea forma a pluralitatii de infractori determinata de natura faptei prevazuta de legea penala care nu poate fi savarsita decat prin contribuita a doua sau mai multe persoane ,

din acest motiv pluralitate naturala este numita si PLURALITATE NECESARA. O prima categorie de infractiuni savarsita in conditii de pluralitate naturala sunt cele care nu pot fi savarsite decat prin contributia a 2 persoane fizice si din acest motiv sunt numite infractiuni BILATERALE :

- Bicamia (art.376) , incestul (art.377) , luarea si darea de mita (art. 289 , 290)

- O alta categorie sunt infractiunile ce implica cooperarea unui mai mare numar de persoane , din aceasta cauza fiind numita de unii autori , infractiuni colective :

incaierarea (art.198), infractiunile impotriva ordinii constitutionale(art.397) etc.

Pluralitatea colectiva legiuitorul nu face nicio diferire in privinta numarului de persoane care trebuie sa continue la savarsirea faptei . Unii autori au exprimat opinia ca 2 persoane sunt suficiente pentru toate formele de pluralitate naturala , altii autori au sustinut ca numarul participantilor ar trebui sa fie de cel putin 3.

Caracteristic pluralitatii naturale de infractori este faptul ca fiecare participant la savarsirea faptei este privit ca autor al infractiunii alaturi de ceilalti participanti si raspunde de rezultatul produs dar nu toti participantii trebuie sa aiba si calitatea de infractori fiind necesar ca cel putin unul sa actioneze cu vinovatie si sa aiba aceasta calitate .

2.Pluralitatea constituita : este o forma a pluralitatii de infractori careia prin asocierea sau gruparea mai multor persoane in vederea savarsirii de infractiuni . Spre deosebire de celelalte forme de pluralitati de infractori , pluralitatea constituita se caracterizeaza prin acea ca , i-a nastere prin simplul fapt al asocierii sau al gruparii mai multor persoane in vederea savarsirii de infractiuni indiferent daca aceasta grupare a fost sau nu de umarea punerea in practica a unora din proiectele lor infractionale . Spre deosebire de pluralitatea naturala in care gravitatea faptei este apreciata in raport de ce savarsesc in mod concret participantii , in cazul pluralitatii constituite gravitatea faptei este determinata de simplul fapt al asocierii in vederea savarsiri de infractiuni , de potentialul crinogen al asociereii . Infractiunea sa comite prin simplul fapt al asocierii si este incriminata prin vointa legiuitorului tocmai datorita caracterului periculos al gruparii strucaturata de regula in trepte sau nivele de comanda cu sarcini precise ierarhizarii precizii exacte . C. penal a incriminat constituirea unui grup infractional in art.367, constituirea de structuri informative ilegale art.409 , intelegerea in vederea savarsirii infractiunii de genocid art.438alin 3.

Conditii de exista ale pluralitatii constituite :

A. Sa existe o grupare de mai multe persoane art.367.alin.6 defineste grupul infractional organizat ca fiind grupul format de 3 sau mai multe persoane . In practica s-a retinut ca fapta inculpatilor detinuti intr- un penitenciar de a se fi asociat intocmind un plan amanuntit cu determinarea rolului fiecaruia pentru a lovi pe angajati , a lua uniforme , arme si a evada intruneste elementele asocierii pentru comiterea de infractiuni .

B. Gruparea sa fie constituita pe o anumita perioada de timp sa nu aiba caracter ocazional , aceasta inseamna ca intre membrii gruparii trebuie sa existe o intelegere care confera stabilitate si durabilitate.

C. Gruparea sa aiba un program si o structura ierarhica numai avand acest program , gruparea poate actiona in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multe infractiuni. Jurisprudenta a statuat ca 5 inculpati care au savarsit impreuna mai multe infractiuni de furt calificat nu au alcatuit o grupare cu caracter organizat , intrucat nu au avut un program de activitate si nici nu a existat o repartizare a atributiilor intre membrii grupului , imprejurare ce ar demonta o structura organizatorica .Astfel ca nu se poate retine in sarcina lor asocierea in vederea savarsirii de infractiuni .

Pluralitatea ocazioanala (participatia penala) :

Participatia penala se refera in principiu la infractiuni care potrivit enuntului legal pot fi savarsite de catre o singura persoana dar care in realitate sunt rezultatul actiunii conjugate a 2 sau mai multe persoane.

Participatia penala propri-zisa (perfecta) reprezinta acel de particapatie obisnuita sau comuna la care toti participantii (autori , instigatori , complici) actioneaza cu intentie , iar in cazul infractiunilor de culpa toti faptuitorii(co-autori) actioneaza din culpa . Participatia penala propriu-zisa este forma tipica si frecvent intalnita in practica ce consta in cooperarea la savarsirea unei infractiuni a unui numar de persoane mai mare decat cel impus de lege dintre care atat autorul cat si ceilalati participanti actioneaza cu intentie . Orice contributie neintentionata este incompatibila cu ideea de participatie penala proprie la infractiunile din culpa participati aparand ca o conlucrare din culpa a 2 sau mai multe persoane la savarsirea in mod nemijlocit a unei fapte prevazuta de legea penala. In stiinta dreputului penal exista mai multe clasificari ale participatie penale :

- In funcite de atitudinea psihica a participantilor distingem intre participatie proprie cand toti participantii actioneaza cu o pozitie subiectiva identica , fie cu intentie fie din culpa si participatie inproprie cand unul din participanti savarseste fapta prevazuta de legea penala din culpa sau fara vinovatie iar cealalta(instigatorul sau complicele) determina , inlesnesc sau ajuta in orice mod cu intentie la savarsirea ei

- Dupa felul contributie participantilor : putem avea participatie omogena cand toti participantii contribuie la savarsirea infractiunii in aceiasi calitate (coauto) si participatie eterogena cand au calitati diferita

- Dupa felul participarii : exista participatie spontana fara o intelegere prealabila si participatie pre-ordinara

- Participatia anterioara cand contributia este data inainte de executarea faptei si participatie concomitenta cand contributia are loc in timpul executarii

Conditiile participatie penale :

1. Sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala

2. Fapta sa fie savarsita prin contributia mai multor persoane

3. Sa exista o legatura psihica intre participanti cu scopul de a coopera la aceaias fapta prevazuta de legea penala.

Formele participatie penale proprie :

A. Efectuarea de acte prin care se realizeaza insasi fapta prevazuta de legea penala (acte de executare).

B. Efectuarea de acte prin care se determina formarea hotararii de a savarsi fapta si de a trece la realizarea acestei hotarari(acte de determinare).

C. Prin efectuarea de acte prin care se ajuta la savarsirea faptei(acte de sprijinire).

Actele de executare privesc pe autor

Actele de determinare pe instigator

Actele de sprijinire privesc pe complice

Autoratul : este acea forma de participare care consta in savarsirea de acte de executarea a faptei prevazuta de legea penala . Autoratul este singura forma de contributie la actiune care poate exista si in afara participatiei. Autoratul se deosebeste de instigare care in consta in actiunea de determinare a unei persoane la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala . Autoratul de deosebeste si de complicitate care consta in sprijinirea sub orice forma a executarii de catre autor a actiunii incriminate.

In cazul actiunilor proprii( care cer o anumita calitate a autorului) numai executarea faptei de catre persoana care are calitatea ceruta de lege este co-autorat nu si contribuita unei persoane fara calitate. Autoratul poate fi realizat cu orice forma de vinovatie. Datorita specificului sau de contributie esentiala constant in savarsirea nemijlocita a faptei incriminate .

Coautoratul : Prin coatutorat intelegem acea forma de participatie prin savarsirea in mod nemijlocit a unei fapte prevazute de legea penala de catre 2 sau mai multe persoane care devin astfel coautor a acelei fapte . Coautoratul presupune existenta unei legaturi subiective intre persoanele care savarsesc in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala . In lipsa unei legaturi subiective fiecare participant v-a raspunde in calitate de autor si nu de coautor . Contributiile coautorilor nu trebuie sa fie identice , exista coautorat chiar daca numai lovitura data de un participant este mortala iar celelalte aplicate de ceilalti nu . Exista tentativa la infractiunea de omor comisa in coautorat cu toate ca numai unul dintre infractori a produs cele 2 leziuni ce au pus in pericol viata victimei din moment ce ambii inculpati au atacat simultan cu cutitele .

Conditiile coautoratului :

Pentru existenta coautoratului se cer a fi indeplinite anumite conditii : unele de ordin obiectiv si unele de ordin subiectiv.

Ordin obiectiv : este unitatea de fapta prevazuta de legea penala aceasta inseamna ca toti autorii sa contribuie nemijlocit la executarea aceleiasi fapte prevazuta de legea penala.

Savarsirea de catre participanti in mod nemijlocit impreuna a faptei prevazuta de legea penala

Prin acte de savarsire de nemijlocire a faptei prin care se executa indirect actiunea sau inactiunea incriminata de lege . Exista coautorat daca mai multe persoane a lovit victima cu un instrument apt de a ucide , este coautor la infractiunea de umor si acela care prevazand si acceptand rezultatul letal produs survenit a lovit-o cu muchia unui topor lezand-o nu pe victima ci pe o persoana din apropierea acesteia care sari-se sa o apere pe victima. Simpla prezenta fizica a unei persoane la momentul nu constituie coautorat .

Legatura subiectiva dintre coautori in lipsa unei legaturi subiective intre participanti nu exista coautorat desi intre acestia exista o cooperare materiala. Astfel legatura subiectiva nu se realizeaza in caz de omor cand un inculpat a cauzat victimei o vatamare a integritatii corporale inainte ca alt inculpat sa fi aplicat victimei lovitura mortala pentru ca nu a existat o intelegere prealabila intre ei , in acest caz vom avea 2 infractiuni distincte vatamarea integritatii corporale savarsita de primul si omor savarsit de ultimul. Legatura subiectiva poate interveni inainte sau dupa momentul executari infractiunii. Daca in timp ce inculpatul lovea victima au mai venit inca 4 persoane care au inceput sa o loveasca si ele unele cu cutite altele cu obiecte actionand simultan si conjugat la suprimarea vietii victimei legatura subiectiva dintre participanti s-a stabilit in timpul executarii actiunii. Actiuni la care coautoratul nu este posibil :

A. Infractiuni cu autor unic in cazul acestor actiuni , actiunea tipica nu poate fi realizata decat de un singur autor (marturie mincinoasa.art273)

B. Infractiuni omisive aceste infractiuni nu pot fi savarsite in forma coautoratului intrucat elementul lor material consta in indeplinirea unor obligatii impuse de lege si are un caracter personal

C. Infractiuni cu subiect calificat in cazul infractiunilor la care legea cere ca autorul sa aiba o unimita calitate (functionar public) , pentru exisstenta coautoratului este necesar ca cei care au savarsit in mod nemijlocit fapta sa aiba aceasta calitate.

Curs 6 Drept penal II

26.03.2015

Notiunea de instigare :

Instigarea si complicitatea

Instigarea este o forma a participatie penale constand in fapta unei persoane instigator care cu intentie determina prin orice mijloace pe o alta persoana instigat sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala . Cea ce caracterizeaza instigarea , este faptul ca instigatorul este cel dintai care ia hotararea de a savarsi infractiunea dar nu trece la savarsirea faptei ci transmite aceasta hotarare altei persoane , care determinata sa savarseasca fapta prevazuta de legea penala trece in mod concret la comitera ei. Instigatorul este cel care fara a participa fizic la infractiune a sugerat autorului material sa o comita . Instigatorul este din cauzele generatoare ale infractiunii si poate fi considerat ca autor moral sau intelectual.

Subiectii instigarii:

Instigarea ca forma a participatiei penale presupune exsitenta a 2 persoane . O prima persoana care desfasoara activitatea de instigare denumita instigator sau autor moral si a doua persoana asupra careia se exercita actiunea de instigare denumita instigat sau autor material. Instigator poate fi orice persoana care indeplineste conditiile de varsta si responsabilitate cerute de lege pentru a putea fi subiect al unei infractiuni . Instigarea este posibila la oricare fapta prevazuta de legea penala . Instigarea poate fi savarsita de mai multe persoane simultan sau succesiv determinand aceasi persoana la savarsirea aceleiasi infractiuni .

Persoana instigata : nu se cere sa se indeplineasca

conditiile de responsabilitate si varsta cerute de legea

penala . In cazul neindepliniri acestori conditii participatia va fi improprie .

Conditiile instigarii :

A. Sa existe o activitate de determinare din partea unei persoane(instigator) asupra altei persoane(instigat) la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala. Actiunea de determinare il diferentiaza pe instigator atat pe autor care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala cat si de complice care inlezneste sau ajuta la savarsirea faptei prevazuta de legea penala . Hotararea de savarsi infractiunea trebuie sa apartina instigatorului care prin actiunea de determinare o transmite autorului . Este posibil ca ideea savarsirii infractiunii sa fi preexistat in mintea autorului, dar el sa nu fi trecut la actiune decat in urma indemnarilor si staruintelor instigatorului .Pentru existenta instigarii sa cere ca determinarea sa se refere la o fapta concreta pravazuta de legea penala . Actele de instigare pot fi realizate prin cuvinte , prin scris , prin gesture sau orice alte acte cu semnificatie neindoielnica . In raport cu mijloacele folosite in activitatea de determinare facem deosebirea intre instigarea simpla la care nu se folosesc mijloace de determinarea o vointei instigatului (rugaminti , indemnuri , insinuari) si instigare calificata la care se folosesc mijloace cum ar fi : promisiuni de daruri sau alte foloase sau exercitarea de presiuni sub diverse forme. Ordinul superiorului daca este contrar legii si subordonatul il executa desi este constient de ilegalitatea acestuia constituie instigare . Nu este posibila instigarea negativa in care instigatorul ii spune instigatului sa nu comita o infractiune contend tocmai pe contrariu. Activitatea de instigarea poate fi savasita direct asupra persoanei ce urmeaza sa savarseasca fapta prevazuta de legea penala (instigare imediata) sau asupra unei persoane ce urmeaza sa determine la randul sau pe cel ce va savarsi fapta prevazuta de legea penala(instigare mediata). Obiectivul activitatii de determinare trebuie sa-l constituie o fapta prevazuta de legea penala .

B. Existenta unei hotarari anterioare a instigatului de a savarsi fapta prevazuta de legea penala. Activitatea instigatorului trebuie sa fie anterioara hotararii autorului de a savarsi fapta prevazuta de legea penala . Nu exista instigare in cazul in care indemnul a fost adresat unei persoane care luase deja hotararea de a savarsi fapta prevazuta de legea penala.

persoane. Disp. Art.47 din Codul Penal impun conditia intentiei numai in ceea ce priveste activitatea instigatorului nu si a instigatului a carui activitatea poate imbraca fie forma intentiei , fie a culpei ori chiar lipsei totale de vinovatie . Rezultate infractiunilor praeter intentioanate constituie o imprejurare reala care se rasfrange si asupra instigatorului in masura in care a avut posibilitatea sa o cunoasca.

D. Activitatea de determinare sa fie urmata de execture. Instigarea impune cu necesitate ca autorul sa fi dat curs instigarii prin savarsirea faptei in forma consumata sau a unei tentative pedepsibile. In cazul in care instigarea sa referit la o infractiune mai usoara iar instigatul a savarsit o infractiune mai grava , instigatorul va raspunde pentru infractiunea la care a instigat iar instigatul va raspunde pentru infractiunea comisa . Daca autorul comite o infractiune mai usoara decat la cea care fost determinat , instigatorul va raspunde in raport cu fapta savarsita si nu cu cea la care a instigat. In situatia in care inculpatul comite atat acte de instigare cat si acte de autorat va raspunde numai ca autor iar in situatia in care savarseste concomitent acte de instigare si de complicitate privitor la aceasi infractiune va raspunde numai pentru instigare .

Forme ale instigarii : Instigarea se prezinta sub mai multe forme :

A. In functie de numarul de persoane care se desfasoara activitatea de instigare . Se face deosebire intre instigarea individuala se adreseaza unei persoane determinata , colectiva-se adreseaza unui numar nedeterminat de persoane si este denumita instigare publica(art.368).

B. In raport cu modul cum este comunicata , idea infractionala distingem intre instigare implicita sau deschisa si instigare ascunsa sau insidioasa .

C. Dupa modul direct sau mediat al autorului se face distinctie intre instigare mediate si imediata.

D. Dupa criteriul de mijloace folosite de instigator pentru determinarea autorului distingem intre instigare simpla si calificata. In cazul instigarii simple , instigatorul foloseste mijloace simple ca rugaminiti , indemnuri sau prezentarea unor argumente . Instigarea calificata presupune oferirea de daruri sau de avantaje.

E. Dupa cum sau nu sunt definite exact; fapta si conditiile in care urmeaza sa fie savarsita facem distinctie intre instigare determinata cand instigatorul precizeaza fapta si conditiile in care urmeaza sa fie comisa si instigare nedeterminata cand instigatorul indeamna la savarsirea de fapte prevazute de legea penala si lasa persoanei instigate posibilitatea alegerii faptei ce urmeaza a fi savarsita.

F. In functie de forma de vinovatie cu care autorul savarseste fapta distingem intre instigarie proprie sau perfecta si instigare improprie sau imperfecta . Instigarea proprie se carcterizeaza prin concordanta sub aspect subiectiv intre autor si instigat , Atat fapta si instigarea sunt savarsite cu intenite . Istigarea improprie sau imperfecta are ca specific o actiune de determinare cu intentie si o fapta prevazuta de legea penala savarsita din culpa sau fara vinovatie.

G. Tinand seama de efectul obtinut distingem intre instigare cu efect pozitiv(reusita,urmata de executare) si instigare cu efect negativ(nereusita , neurmata de executare).

Complicitatea

Este definita ca forma a participatiei penale ce consta in fapta persoanei care cu intentie inlesnesste sau ajura in orice mod la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala ori promite inainte ori dupa savarsirea faptei ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau il va favoriza pe faptuitor chiar daca dupa indeplinirea faptei prevazuta de legea penala promisiunea nu este respectata . Complicitatea reprezinta o contributie indirecta la savarsirea infractiunii intrucat complicele nu determina nici realizeaza in mod mijlocit fapta prevazuta de legea penala ci inlesneste autorului aceasta realizare.

Conditiile complicitatii :

A. Savarsirea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala ca forma de pariticipatie accesorie complicitatea nu este conceput fara savarsirea in mod nemijlocit de catre o alta persoana a unei fapte prevazuta de legea penala . Fapta trebuie sa corespunda laturii obiective a unei infractiuni consumate sau cel putin a unei tentative pedepsibile.

B. Savarsirea de catre complice a unor acte de sprijinire a savarsirii faptei de catre autor . Actele de sprijinire pot fi acte de inlesnire sau de ajutor in vederea realizari laturii obiective a faptei prevazuta de legea penala(complicitate materiala) sau acte de inlesnire sau de ajutor in vederea realizari laturii subiective(complicitate morala). Art. 48(a. inlesnirea sau darea de ajutor in orice mod la savarsirea faptei pravazuta de legea penala , b. promisiunea de tainuire a bunurilor provenite din savarsirea a unei fapte prevazuta de legea penala sau promisiunea de favorizare a faptuitorului chiar daca aceasta promisune este nindeplinita . Inlesnirea se refera la acte indeplinite anterior executarii sau la acte preparatorii constand in procurarea de mijloace luare de masuri sau creare de conditii de natura sa faciliteze savarsirea faptei. Ajutorul se refera la acte indeplinite de complice chiar in cursul executarii de catre autor a actiunii determinate . Aceastea pot consta in : inmanarea armei , asigurarea pazei, deschiderea unei usi. Actele de ajutor constituie asa numita complicitatea concomitenta . Promisiunea de tainuire sau de favorizare-constituie un mijloc de intarire a hotararii infractionale si un sprijin de care autorul are nevoie dupa executarea faptei . Acest sprijin poate consta fie in tainuirea bunurilor , fie in favorizarea infractorului adica in fapte care atunci cand sunt savarsite fara o intelegere prealabila constituie infractiuni de sine statatoare: tainuirea art.270 si favorizarea infractorului art.269. Contributia complicelui in oricare dintre modurile prevazute de art.48 trebuie sa fie efectiva si sa fi folosit autorului la savarsirea faptei prevazuta de legea penala. Formele complicitatii :

- Complicitatea este posibila de numeroase variatiuni in natura cu sprinjinul acordat de complice cu momentul si cu modul in care acordat acest sprijin.

A. In functie de natura sprijinului acordat complicitatea poate materiala sau morala. Complicitatea materiala presupune o activitate de ajutorare , inlesnire sau a pregatirii faptei savarsite de autor . Acesta presupune procurarea pentru autor a unor instrumente sau mijloace cu ajutorul carora acesta savarseste fapta penala . Complicitate moarala presupune acte de natura sa consolideze rezolutia infractionala a autorului , sa confere acestuia siguranta in savarsirea faptei.

B. In raport de momentul in care este realizata contributia complicelui se face distinctie in complicitate anterioara si concomitenta . Complicitatea anterioara , materiala sau morala se caracterizeaza prin acea ca actele complicelui sunt efectuate inainte de executarea faptei de catre autor si constau in pregatirea conditiilor de savarsirea acestora . Complicitatea concomitenta, materiala sau morala presupunea efectuarea de acte de ajutor de catre complice in timpul comiteri infractiunii de catre autor cu ar fi paza locului faptei incurajarea autorului ,asezarea unei arme la indemana autorului.

C. In functie de forma in care se prezinta ajutorul acordat autorului exista complicitate prin actiune si complicitate prin inactiune . Complicitatea prin actiune consta in savarsirea de actiuni de inlesnire sau de ajutoare la savarsirea faptei de catre autor.Complicitatea prin inactiune presupune neindeplinirea de catre complice a unor activitati pe care avea obligatia sa le indeplineasca si prin aceasta ajuta la savarsirea de catre autor a faptei prevazuta de legea penala. Dupa modul direct sau indirect in care este data contributia complicelui la savarsirea faptei se face diferenta intre complicitate mijlocita si complicitate nemijlocita . Exista complicitate mijlocita sau mediata cand sprijinul este acordat de complice autorului prin intermediul altui complice. Complicitatea la complicitatea constituie tot complicitate(adica nu schimba natura complicitatii). Este nemijlocita cand complicele sprijin direct autorului infractiunii.

Actul de complicitate in oricare din modurile in care s-a manifestat trebuie sa fie efectuat cu intentie . Sub aspect subiectiv trebuie sa fie efectuat cu intentie . Sub aspect subiectiv complicele trebuie sa cunoasca actiunea sau inactiunea care constituie elementul material al infractiunii ce urmeaza a fi comisa de autor , umarile acesteia si ca actul sau se alatura actiunii autorului. Sprijinul acordat de complice poate fi acordat direct sau indirect si evidentiaza legatura psihica dintre acesta si autor . Aceasta legatura poate fi bilaterala cand se manifesta sub forma unei intelegeri expresa sau tacita . Prealabila sau concomitenta ori unilaterala cand se stabileste de complice la autor . De esenta complicitatii este vointa complicelui de a-si unii contributia sa cu activitatea autorului indiferent daca acesta are sau nu cunostinta de ajutorul dat.

Curs 7 Drept penal II

Participatia improprie

2.04.2015

Este o forma a participatiei penale in cadrul careia persoanele care savarsesc prin vointa comuna o fapta prevazuta de legea penala nu actioneaza cu aceias forma de vinovatie . Potrivit art52- c.p participatie proprie exista ori de cate ori o fapta prevazuta de legea penala este savarsita de mai multe persoane , fiecare actionand cu forme de vinovatie diferite; unii cu intentie,altii din culpa sau chiar fara vinovatie .

Participatia improprie in doctrina penala :

Participatia improprie poate exista in toate formele de participatie . In forma coautoratului in cazul in care unul sau mai multi autori savarsesc fapta cu intentie iar altii din culpa sau fara vinovatie in forma instigari improprii in cazul in care se savarsesc acte de determinare cu intentie la savarsirea de catre o alta persoana din culpa sau chiar fara vinovatie a unei fapte prevazuta de legea penala sau in forma complicitatii impropri in cazul in care o persoana ajuta sau inlesneste cu intentie o alta persoana care savarseste din culpa sau chiar fara vinovatie o fapta prevazuta de legea penala. La sfarsitul sec.19 jurisprudenta a ridicat problema modului de sanctionare a instigatorului cand persoana instigata este uniresponasabila . Autorii germani au sugerat ca instigatorul sa raspunda in calitate de autor mediat care a realizat fapta prin intermediul persoanei incapabile . Asupra acestei opinii s-a sustinut ca ar fi o fictiune juridica sa se considere autor o persoana care nu a desfarut decat actiuni de instigare la infractiune si ca in ipoteza de mai sus , instigatorul trebuie sa raspunda ca instigator idiferent daca cel instigat este sau nu este responsabil ori a actionat cu sau fara vinovatie . Pe aceasta pozitie s-au situat autorii codului penal roman care au reglementat pentru prima data in legislatia noastra penala participatia improprie in 1969.

Modalitatile participatiei improprie :

Variatiunile pe care le reprezinta participatia improprie in raport cu natura contributiei date la savarsirea faptei si in raport cu atitudinea psihica a celui care a dat aceasta contributie poarta denumirea de modalitati.

Participatie improprie cunoaste 4 modalitati :

A. Modalitatea intentie si culpa

B. Modalitatea intentie si lipsa de vinovatie

C. Modalitatea culpa si intentie

D. Modalitatea lipsa de vinovatie in intentie

Dintre aceastea legea penala reglementeaza modalitatea : intentie si culpa, modalitatea intentie si lipsa de vinovatie , celelalte fiind fara relevanta penala . Din punct de vedere obiectiv participatia improprie nu se deosebeste cu nimic de participatia proprie. Ambele presupun o pluralitate de faptuitori savarsirea unor fapte

prevazute de legea penala precum si o cooperare externa efectiva la realizarea acelei fapte. Elementul distinctiv este cel subiectiv , caci participatia proprie se caracterizeaza printr-o pozitie subiectiva , omogena , simetrica din partea tuturor celor care contribuie la savarsirea faptei prevazuta de legea penala . In cazul participatiei improprie pozitia subiectiva a participantilor este mereu asimetrica eterogena .

Participatia improprie in modalitatea intentie si culpa :

Aceasta modalitate este reglementata prin dispozitiile art. 52 alin.1 teza I si alin.2 Cod Penal si consta in savarsirea nemijlocita cu intentie de catre o persoana a unei fapte prevazuta de legea penala la care din culpa contribuie cu acte de executare o alta persoana ori consta in inlesnirea sau ajutarea in orice mod cu intentie la savarsirea din culpa da catre o alta persoana a unei fapte prevazuta de legea penala. Cea ce caracterizeaza acesta participatie improprie este faptul ca autorul savarseste fapta din culpa fiind determinat cu intentie de catre o alta persoana(instigator) sprijinit cu intentie de catre un alt participant(complice) sau coopereaza cu o persoana care actioneaza cu intentie(coautor) . O persoana care voind sa ucida pe alta , inmaneaza o pusca incarcata unui cunoscut de al sau asigurandu-l ca arma nu este incarcata si indemnantul sa tinteasca in gluma asupra peroanei pe care voia sa o ucida iar aceasta trage si ucide persoana respectiva , avem participatie improprie in modalitate intentie si culpa .Daca participantul(coautor instigator-complice) actioneaza cu intentie si pentru rezultatul mai grav(in cazul preater-intentie) v-a raspunde pentru fapta savarsita cu intentie(exemplu:omor) in timp ce autorul raspunde pentru fapta savarsita cu preater-intentie(lovituri cauzatoare de moarte).

Participatie improprie in modalita intentie si lipsa de vinovatie. Diferea de cea precedenta prin acea ca autorul savarseste fapta fara vinovatie . Autorul determinat sau ajutat cu intentie savarseste fapta prevazuta de legea penala fara vinovatie datorita iresponasabilitatii , erorii de fapt , constrangerii fizice sau morale , betie involuntara etc. Aceste stari care inlatura vinovatia trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei prevazuta de legea penala . In cea ce priveste contributiile participantilor savarsirea mijlocita cu intentie constituie coautorat , determinarea intentie la savarsirea faptei va fi considerata instigare iar inlesnirea sau ajutarea intentionata se considera complicitate . Astel fapta unei persoane de ar fi participat prin acte ajutor alaturi de un minor in varsta de 13 ani la savarsirea unui furt intr-un local public constituie participatie improprie la savarsirea acestei infractiuni , fiind aplicata si agravanta major cu minor.

Pedeapsa in caz de participatie :

1. Conceptii cu vedere la temeiul raspunderii penala in caz de participatie

- In doctrina penala au fost create doua mari teorii referitor la modul cum este conceputa participatia ; Teoria unitatii predominanta in doctrina considera participatia ca o institutie care priveste priveste pe subiectii activi ai infractiunii , pe subiectii activi prevazuti de legea penala si nu continutul juridic al infractiunii nici continutul real al faptei preavuzata de legea penala . Potrivit acestei teorii cand mai multe persoana au contribuit la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala exista o singura fapta si mai multi faptuitori , iar daca acestia au lucrat cu vinovatie exista o singura infractiune si mai multi infractori. Unui rezultat unic sau unei stari unice ii corespunde o fapta unica , o singura violare de legea , in singura infractiune.

Teoria pluralista

In caz de participatie fiecare persoana savarseste o fapta penala si eventual atatea infractiuni cati faptuitori sunt. Aceasta conceptie transforma pluralitatea de faptuitori intr-o pluralitate de fapte . Autorii resping teoria unitatii pe motiva ca aceasta ar conduce uneori la consecinte inadmisibile . Obiectiunea este serioasa insa consecinte absurde pe care le combate nu constituie o dovada temeiniciei teoriei unitatii si evidentiaza modul gresit in care este conceputa participatia in dreptul penal atat in teoria

unitatii cat si in cea a pluralitatii . In reglementarea participatiei daca se porneste la realitatea obiectiva (savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala) iar nu de la entitatea juridica(infractiune) se pot da solutii juridice pentru diversi participanti in raport cu situatia fiecaruia fara a se aduce atingerii unitatii faptei savarite si implicit conceptiei unitare a participatiei. Codul penal in vigoare ca si cel anterior a reglementat participatia in raport cu fapta penala savarsita de participanti realizand o importanta invovatie care creaza o baza temeinica teoriei unitatii.

Sisteme de pedepsire a participatie:

A. Sistemul parificarii se pune accentul pe aspectul subiectiv al participatiei se sustine ca toti participantii indiferent de felul contributiei trebuie sa fie sanctionati de lege cu aceasi pedeapsa urmand ca in procesul individualizarii judiciare pedepsele concret aplicate sa se diferentieze . Intr-un alt sistem diametral opus intitulat al diversificarii retinandu-se ca o realitate vadita deosebirea calitativa si cantitativa dintre diferitele contributii aduse de catre participanti la savarsirea faptei si rolul deosebit pe care il are la realizarea faptei , fiecare participant se sustine ca sanctiunile penale trebuie sa fie diferite pentru fiecare categorie de participanti .

B. Sistemul diversificarii are o baza pur formala a contributiei diferitilor participanti clasificandu-le in principale si secundare , grave si mai putin grave. C.p in vigoare a prevazut un sistem de sanctionare diferit pentru participatia perfecta sau propriu-zisa in raport cu participatia improprie. Pentru participatia proprie a fost consacrat sistemul parificarii dar cu obligatia instantei de a tine seama la stabilirea pedepsei de contributia efectiva a fiecarui participant la savarsirea infractiunii ca si de circumstantele personale si reale ale participantilor. Referitor la participatia improprie a fost preferat sistemul diversificarii pedepselor . Pedeapsa aplicabila in cazul participatiei proprii. Art.149 Cod Penal cooautorul , instigatorul si complicele la o infractiune savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor . La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii precum si de dipozitiile art.74 din C.penal cu privire la individualizare. Aceste dispozitii consacra implicit sistemul parificarii pedepsei pentru toti participantii la infractiune . Pedeapsa aplicabila in cazul participatie penele improprii . Codul penal in vigoare a consacrat sistemul diversificarii pedepselor pentru participatia improprie. Modalitatea intentiei culpa a participatiei improprii-> cel care actioneaza nemijlocit determina,inlesneste sau ajuta in orice mod cu intentie la savarsirea din culpa de catre o alta persoana a unei fapte prevazuta de legea penala se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie. In cazul celei de a doua modalitati a participatiei improprii derminarea , inlesnirea sau ajutarea cu intentie la savarsirea fara vinovatie a unei fapte prevazuta de legea penala , participantii care au actionat cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor ca si in cazul in care acesta ar fi actionat cu intentie . Pentru instigator si complice la fapta savarsita de catre autor fara vinovatie se prevede sistemul parificarii in raport cu fapta comisa de autor cu intentie . Cat priveste autorul care a actionat fara vinovatie acesta nu va raspunde penal . La ambele modalitati de participatie improprie legea penala prevede ca sunt aplicabile dispozitiile legale referitoare la circumstantele reale si personale la impiedicarea de catre participant la savarsirea faptei fiind astfel pus in evidenta aspectele comune ale participatiei proprii si ale participatiei improprii. Circumstantele personale si reale : potrivit art.5 c. penal circumstantele penale referitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti iar circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra participantilor doar in masura in care le-au cunoscut ori le-au prevazut . Circumstantele sunt imprejurari , stari , calitati sau situtatii care insotesc activitati infractionale si care privesc fie realizarea faptei prevazuta de legea penala , fie persoana faptuitorului caracterizand-o sub raportul periculozitatii sale. Circumstantele care se refera la fapta se numesc REALE iar cele care se refera la persoane se numesc PERSONALE . Circumstantele reale sunt recunoscute de autori deoarece savarsind in mod nemijlocit fapta au reprezentarea tuturor imprejurarilor de comitere a celor preavazute anterior precum si a celor ce survin in timpul savarsirii faptei.

Impiedicarea de catre participant a savarsirii infractiunii :

Participantul nu se pedepseste daca inainte de descoperirea faptei denunta savarsirea infractiunii

astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata sau daca impiedica el insusi consumarea infractiunii. Impiedicarea savarsirii infractiunii este o cauza de nepedepsire a participantilor prevazuta de art.51 Cod Penal intervenita in cursul executarii si inainte de descoperirea acesteia . Conditiile impiedicarii savarsirii infractiunii :

A. Participantul sa impiedice in mod efectiv nu este suficienta o simpla renuntare personala la contributia realizata sau actele ce urma sa le execute in vederea savarsirii faptei. Participantul trebuie sa se manifeste activ prin impiedicarea efectiva a activitatii infractionale . Daca in ciuda eforturilor nu reuseste sa impiedice consumarea faptei va fi sanctionat pentru cooperare la savarsirea faptei comise de autor dar la individualizare se va tine seama de eforturile sale.

B. Impiedicarea sa aiba loc in cursul executarii

C. Impiedicarea sa se produca inainte de descoperirea faptei . Efecte:

Daca participantul a reusit sa intrerupa savarsirea faptei insa actele savarsite pana in acel moment constituie prin ele insele o alta infractiune cooautorul sau complicele vor fi consideranti participanti la aceasta din urma fapta .

C8

Raspunderea penala

Este o institutie juridica fundamentala a dreptului penal care impreuna cu celelalte 2 institutii fundamentale :infractiunea si sanctiunea alcatuiesc structura fundamentala a dreptului penal.

Prin raspundere juridica se intelege obligatia unei persoane de a suporta o anumita consecinta juridica ca urmare a incalcarii unui drept al altuia.

Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice alaturi de raspunderea civila,administrativa sau disciplinara.Raspunderea penala are ca unic temei savarsirea unei infractiuni.

Raspunderea penala poate fi definita ca fiind insasi raportul juridic penal de constrangere nascut ca urmare a savarsirii unei infractiuni intre stat pe de o parte si infractor pe de alta parte al carui continut il formeaza dreptul statului de a trage la raspundere pe infractor ,de a ii aplica sanctiunea prevazuta pentru infractiunea savarsita si de a-l constrange sa o execute si obligatia infractorului de a raspunde pentru fapta sa si de a se supune sanctiunii aplicate in vederea restabilirii ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii.

Principiile raspunderii penale:

1.Principiul legalitatii raspunderii penale

In domeniul raspunderii penale principiul legalitatii presupune ca apararea ,desfasurarea ca si solutionarea raportului penal are loc pe baza legii si in stricta conformitate cu aceasta.

2.Infractiunea ca unic temei al raspunderii penale

Acest principiu presupune ca raspunderea penala se intemeiaza numai pe savarsirea unei infractiuni.

3.Principiul umanismului

Presupune ca raspunderea penala utilizeaza instrumente ca prin natura si continutul lor nu duc la umilirea si degradarea fiintei umane ,ci dimpotriva preconizeaza cai,metode,mijloace care sa conduca la resocializarea infractorilor.

4.Principiul personalitatii raspunderii penale

Raspunderea penala nu poate interveni pentru fapta altuia ,dupa cum nu poate fi colectiva sau de grup.

5.Principiul unicitatii raspunderii penale

Inseamna ca o persoana care a savarsit o infractiune nu poate fi trasa la raspundere decat o singura data.

6.Principiul inevitabilitatii raspunderii penale

Oricine savarseste o infractiune trebuie sa raspunda penal.Raspunderea penala este o consecinta inevitabila a savarsirii unei infractiuni.

7.Principiul individualizarii raspunderii penale

Raspunderea penala trebuie sa fie diferentiata in functie de gravitatea infractiunii ,de persoana infractorului pentru a asigura atat sanctionarea corecta a infractorului ,cat si realizarea preventiei generale si speciale.

Cauzele care inlatura raspunderea penala

Cauzele care inlatura raspunderea penala au fost definite ca institutii de drept penal destinate sa asigure constrangerii juridice penale o incidenta si o functionare care sa corespunda scopurilor legii penale si scopurilor pedepsei.

In legislatia noastra penala cauzele care inlatura raspunderea penala sunt: amnistia,prescriptia raspunderii penale,lipsa plangerii prealabile,retragerea plangerii prealabile si impacarea partilor.Tot la capitolul cauze care inlatura raspunderea penala trebuie introduce si masurile de inlocuire a raspunderii penale care sunt :renuntarea la urmarire penala si renuntarea la pedeapsa.

Cauzele care inlatura raspunderea penala au aplicabilitate generala,in sensul ca privesc orice infractiune si trebuie deosebite de asa numitele cauze de nepedepsire sau de impuritate prevazute in partea speciala a codului penal si care au incidenta numai in cazul acelor infractiuni pentru care sunt prevazute.

Amnistia

Amnistia este un act de clementa al puterii legiuitoare (Parlamentul Romaniei)care pentru ratiuni de politica penala inlatura posibilitatea aplicarii sanctiunilor penale pentru anumite infractiuni anume prevazute de legiuitor.

Felurile amnistiei(clasificarea amnistiei):

In raport de aria de incidenta amnistia poate fi :

-amnistie generala atunci cand priveste toate infractiunile savarsite pana la data acordarii ei indiferent de natura,gravitatea sau sediul legislativ al infractiunilor

-amnistie speciala care se acorda numai pentru anumite infractiuni prevazute in actul de clementa

In raport de conditiile in care se acorda:

-amnistie neconditionata (pura si simpla) atunci cand acordarea beneficiului ei nu depinde de indeplinirea vreunei conditii cu privire la fapta savarsita ,la persoana faptuitorului sau la imprejurarile in care s-a comis infractiunea

-amnistie conditionata cand acordarea ei este subordonata indeplinirii unor conditii

In raport cu momentul in care intervine actul de amnistie:

-amnistie intervenita inainte de condamnare (amnistie proprie)

-amnistia intervenita dupa condamnare (amnistie improprie)

Obiectul si caracterele amnistiei

Amnistia are ca obiect toate sau anumite infractiuni savarsite pana la data aparitiei actului de amnistie.Legiuitorul poate sa conditioneze beneficiul amnistiei de anumite conditii personale,ceea ce are drept consecinta faptul ca amnistia capata un caracter mixt atat in rem ,cat si in personam.

Efectele amnistiei

Principalul efect al amnistiei este inlaturarea raspunderii penale.Pe langa acest efect mai exista si alte efecte:

a)amnistia antecondamnatorie sau proprie constituie o cauza care inlatura raspunderea penala pentru infractiunile savarsite anterior momentului adoptarii

b)amnistia postcondamnatorie sau improprie are ca efect pe langa inlaturarea raspunderii penale inlaturarea pedepsei pronuntate si a celorlalte consecinte ale condamnarii;ea inlatura pedeapsa principala daca nu a fost executata sau restul de pedeapsa ramas neexecutat

Amnistia inlatura executarea pedepselor complementare.Cat priveste pedeapsa accesorie aceasta inceteaza odata cu executarea pedepsei principale.

Limitele efectelor amnistiei

Amnistia nu produce efecte asupra masurilor de siguranta.Amnistia nu produce efecte asupra despagubirilor civile sau a cheltuielilor judiciare stabilite prin hotararea de condamnare care pot fi puse in executare potrivit legii civile.Persoana careia i s-a desfacut contractul de munca ca urmare a savarsirii infractiunii nu poate pretinde reintegrarea in functia detinuta anterior.

Amnistia are caracter obligatoriu,astfel ca persoana condamnata nu poate sa refuze amnistia.Cu toate acestea,suspectul sau inculpatul are dreptul sa ceara continuarea procesului penal pentru a-si dovedi nevinovatia.Daca se dovedeste ca a savarsit infractiunea nu va putea refuza beneficiul amnistiei.

Prescriptia raspunderii penale

Desemneaza acea cauza de stingere a obligatiei infractorului de a suporta consecintele penale ale faptei savarsite ca efect al trecerii unui interval de timp anume precizat prin dispozitii legale.

Spre deosebire de prescriptia pedepsei ,prescriptia raspunderii penale opereaza prin simpla trecere a timpului,fara a cere indeplinirea vreunei conditii active cum ar fi buna conduita.

Efecte

Implinirea termenului prevazut de lege are drept consecinta ca prescriptia isi produce automat efectul inlaturand posibilitatea aplicarii sanctiunilor de drept penal.

Termenele de prescriptie a raspunderii penale

Potrivit art 154 aceste termene sunt fixate in raport cu gravitatea infractiunii ,mai precis cu maximul special al pedepsei.Aceste termene sunt:

-15 ani cand legea prevede pt infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii mai mare de 20 de ani

-10 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani ,dar care nu depaseste 20

-8 ani cand legea prevede pt infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani ,dar care nu depaseste 10

-5 ani cand legea prevede pt infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an ,dar care nu depaseste 5

-3 ani cand legea prevede pt infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste 1 an sau amenda

Potrivit art 148 raspunderea penala a persoanei juridice se prescrie in conditiile prevazute de lege pentru persoana fizica.Dispozitiile art 153,156 aplicandu-se in mod corespunzator.

Calculul termenelor de prescriptie

Potrivit art 154(2)termenele de prescriptie a raspunderii penale se socotesc de la data savarsirii infractiunii.

In cazul infractiunilor continue termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii.In cazul infractiunilor continuate de la data savarsirii ultimei actiuni/inactiuni,iar in cazul infractiunilor de obicei de la data savarsirii ultimului act.In cazul infractiunilor progresive termenul de prescriptie al raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.

In cazul infractiunilor contra libertatii si integritarii sexuale savarsite fata de un minor termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care acesta a devenit major.

Daca minorul a decedat inainte de implinirea majoratului termenul de prescriptie incepe sa curga de la data decesului,La calcularea termenului de prescriptie se are in vedere pedeapsa prevazuta de lege facandu-se abstractie de circumstantele atenuante sau agravante care i se pot aplica.

In ceea ce priveste tentativa se ia in considerare pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata cu argumentul ca daca legiuitorul ar fi dorit alta solutie ar fi exprimat-o asa cum a facut in cazul minorilor.

In caz de participatie termenul de prescriptie curge pentru toti participantii de la data savarsirii infractiunii oricare ar fi data la care diversii participanti au prestat contributia lor.

Intreruperea cursului prescriptiei

Este o cauza legala care lipseste de eficienta timpul scurs pana in momentul intervenirii sale facand sa inceapa un nou termen de prescriptie dupa indeplinirea actului intrerupator.

Intreruperea cursului prescriptiei are 3 caractere :

a)este legala intrucat actele care au intrerupt sunt prevazute de lege

b)este obligatorie pt ca recunoastere efectului lor nu este lasata la aprecierea organelor judiciare

c)este absoluta intrucat opereaza fata de orice infractiune

Cauzele de intrerupere a prescriptiei

Potrivit art 155 cursul prescriptiei se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.Pentru a avea efect intrerupator actul trebuie sa fie in conformitate cu dispozitiile legale ,adica sa fie valabil si sa fie comunicat potrivit legii suspectului sau inculpatului.

Efecte

Actele intrerupatoare au ca efect neluarea in calcul a timpului scurs pana la data indeplinirii actului.Fiecare intrerupere face sa curga un nou termen de prescriptie.

Intreruperea produce efecte in rem ,in sensul ca aceste efecte se produc fata de toti participantii.

Prescriptia speciala

Limiteaza efectul intreruperilor in sensul ca inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni daca termenul de prescriptie este depasit cu inca jumatate.

Suspendarea cursului prescriptiei

Potrivit art 156 cursul termenului de prescriptie este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut sau de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Cauzele de suspendare

a)cursul prescriptiei poate fi suspendat datorita unei dispozitii legale care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal

b)cursul prescriptiei poate fi suspendat datorita interventiei unor cazuri de forta majora cum sunt epidemiile,inundatiile,starea de razboi

Efecte

Suspendarea cursului prescriptiei are un efect mai limitat fiindca nu determina decat o amanare a curgerii termenului de prescriptie ,termen care se prelungeste cu durata cat a existat impiedicarea.Suspendarea produce efecte in personam,opereaza numai in raport cu persoanele fata de care nu a fost posibila punerea in miscare a actiunii penale.

Lipsa plangerii prealabile

Prin exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal legiuitorul a prevazut ca pentru anumite infractiuni ,de regula de gravitate redusa ,tragerea la raspundere penala sa fie lasata la aprecierea persoanei vatamate. Punerea in miscare a actiunii penale fiind conditionata de o manifestare de vointa expresa a persoanei vatamate.

Plangerea prealabila trebuie formulata de persoana vatamata,cu exceptia cazului in care aceasta este un minor sau un incapabil cand plangerea se formuleaza de reprezentantul lor legal.(parinte/tutore/curator)

Art 296 CPP prevede ca plangerea prealabila trebuie introdusa in termen de 3 luni din ziua in care persoana vatamata a aflat de savarsirea faptei.Daca persoana vatamata este un minor sau un incapabil termenul curge de la data cand a aflat reprezentantul legal.

Lipsa plangerii prealabile inlatura raspunderea penala.Plangerea prealabila nu se confunda cu plangerea.Plangerea reprezinta o incunostiintare a organului judiciar despre savarsirea infractiunii , in timp ce plangerea prealabila este o conditie a tragerii la raspundere penala.

Efectele plangerii prealabile

Plangerea prealabila produce efecte in rem.In caz de participatie fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor chiar daca plangerea s-a facut sau se mentine numai cu privire la unul din ei.

Plangerea prealabila are caracter indivizibil in raport cu efectele pe care le produce si caracter personal neputand fi introdusa de catre alta persoana decat victima.

Consecintele lipsei plangerii prealabile

Lipsa plangerii prealabile inlatura raspunderea penala.Constatand lipsa plangerii prealabile organul de urmarire penala va dispune dupa caz clasarea sau incetarea urmaririi penale ,iar instanta va dispune incetarea procesului penal.

Retragerea plangerii prealabile

Retragerea plangerii prealabile echivaleaza cu lipsa acesteia conducand la inlaturarea raspunderii penale.Retragerea plangerii prealabile este un act juridic unilateral ,personal prin care persoana vatamata ce a formulat plangere prealabila retracteaza aceasta plangere in mod irevocabil fie personal ,fie prin mandatar special.

La cererea inculpatului instanta va continua procesul penal pentru a ii da dreptul acestuia sa isi dovedeasca nevinovatia.

Retragerea plangerii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

-sa aiba loc in cazurile prevazute de lege

-sa existe o manifestare de vointa neechivoca

-sa fie totala si neconditionata

-sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii

-in cazul in care exista mai multe persoane vatamate retragerea sa fie facuta de catre toate victimele

In cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu retragerea se face de reprezentantii lor legali ,iar in cazul persoanelor cu capacitate restransa retragerea se face cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.(parinti,tutori,curatori)

Impacarea partilor

Impacarea partilor constituie un act bilateral,o intelgere intervenita intre partea vatamata si infractor cu privire la incetarea procesului penal si inlaturarea raspunderii penale.

Potrivit art 159(1) impacarea poate interveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu daca legea o prevede in mod expres.

Conditiile impacarii:

a)sa fie vorba de o infractiune pt care legea prevede aceasta modalitate

b)impacarea sa fie un act bilateral

c)impacarea sa fie personala,adica intre pers intre care s-a derulat conflictul

d)sa intervina pana la citirea actului de sesizare

e)sa fie totala si neconditionata

f)sa fie definitiva

Legea prevede o serie de infractiuni pt care este prevazuta impacarea:furtul simplu (art 228),furtul calificat(art 229(1)(2)litere b si c) ,furtul de folosinta(art 230),insusirea bunului gasit (art 243),inselaciune(art 244),inselaciune privind asigurarile (art 245)

Efectele impacarii

Impacarea opereaza in personam,adica inlatura raspunderea penala numai fata de inculpatul cu care persoana vatamata s-a impacat.

In cauzele in care asistenta juridica este obligatorie instanta dispune incetarea procesului penal ca urmare a impacarii numai in prezenta aparatorului ales sau a aparatorului din oficiu.

Drept Penal (II)

Sanctiunile de drept penal

Curs 9 23.04.2015

Sunt consecinte pe care legea le impune in cazul incalcarii percepelor , masuri de constrangere pe care l-e atrage comiterea de fapte prevazute de legea penala cat si instrumentelor de realizare a ordinii in drept.

Sanctiunile sunt reglementate in cadrula uneia dintre cele 3 institutii fundamentale ale dreptului penal alaturi de INFRACTIUNI si RASPUNDEREA PENALA.

Cadrul sanctiunilor de drept penal :

Notiunea de sanctiuni de drept penal ,desemneaza sanctiunile pe care dreptul penal le reglementeaza si anume : pedepsele,masurile educative si masurile de siguranta. Aceste 3 categorii de sanctiuni sunt consacrate in Codul Penal Roman sub ansamblul unor reglementari prin care sunt stabilite categoriile de sanctiuni aplicabile si conditiile in care acestea se aplica.

Pedepsele reprezinte cele mai importante sanctiuni de drept penal , fiind sanctiunile specifice dreptului penal.

Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal aplicabile inclusiv infractorilor minori si care au in continut un preponderet educativ. Ele reprezinta sanctiuni specifice minorilor.

Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal cu caracter preponderent colectiv si se iau fata de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala in scopul inlaturarii unor stari de pericol si al preintampinarii a faptelor prevazute de legea penala.

Pedepsele :

Notiune : Pedeapsa este o forma de constrangere juridica proprie dreptului penal; constituie termenul tehnic pentru a denumi sanctiunea care se aplica in cazul savarsirii unei infractiuni. Sintagma ,, santiune penala,, denumeste pedeapsa . Scopul executarii pedepselor si a masurilor educative privative de libertate este prevenirea de savarsire a unei infractiuni .

Functiile pedepselelor:

A. Functia de constrangere sau represiune - pedeapsa este de neconceput fara impunerea de restrictii sau privatiuni celui condamnat si fara dezabrobarea publica ce o insoteste.

B. Functia de reeducare decurge din caracterul de mijloc de reeducare pe care il are pedeapsa. Functia de reeducare se completeaza reciproc cu functia de constrangere.Prin cumulul acestor functii se realizeaza scopul pedepsei

C. Functia de exemplaritate este o functie adicenta care consta in influenta pe care pedeapsa aplicata condamnatului o exercita asupra altor persoane

D. Functia de eliminare consta in eliminarea temporara sau definitiva a condamnatului din societae.

Categorii de pedepse :

Dupa obiectului lor : Pedepse corporale , privative sau restrictive de libertate , pecuniare , privative sau restrictive de drepturi

Dupa gravitate: Pedepse criminale(pentru crime) corectionale, simple politii potrivit impartirii tripartite in crime, delicte si contraventii

Dupa caracterul lor : Pedepse politice , de drept comun si pedepse mixte

Dupa importanta lor : Pedepse principale , pedepse secundare

Codul penal in vigoare cuprinde o clasificare a pedepselor in functie de felul in care se aplica si pe baza importantei lor ; in pedepse principale si pedepse secundare.

Pedepsele principale sunt cele care pot fi stabilite si aplicate singure , in timp ce pedepsele secundare(complementare si accesorii ) apar ca un ados(complement sau ca un accesoriu al unei pedepse principale sau privative de libertate) .

In functie de persoana care savarseste infractiunea ,pedepsele se impart in pedepse aplicabile persoane fizice si pedepse aplicabile persoanei juridice.

Cadrul pedepselor in Codul penal roman :

Art.53 Cod Penal :

1. Pedepsele principale :

a. Detentiunea pe viata

b. Inchisoarea

c. Amenda

2. Pedepsele complementare :

a. Interzicerea unor drepturi de la 1 la 10

b. Degradarea militara

c. Publicarea hotararii de condamnare

Peapsa principala pentru pesoana juridica este amenda

1. Pedepsele complementare pentru persoana juridica sunt : suspendarea activitatii pesoanei juridice pe durata de la 3 luni la 1 an , suspenderea pe o durata de la 3 luni la 3 ani, dizolvarea persoanei juridice , inchiderea unor puncte de lucru de la 3 luni la 3 ani , interzicerea de a participa la procedurile achizitii publice pe durata de la 1 la 3 ani, plasarea sub supraveghere judiciara, afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare.

Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice :

Pedeapsa detentiunii pe viata : Detentiunea pe viata consta in privarea de libertate pe durata nedeterminata si se executa potrivit legii 254/2013 . Este prevazuta pentru infractiunile cele mai grave(omor calificat art.189 , infractiuni contra securitatii nationale , infractiuni militare. Pedeapsa detentiunii pe viata este alternativ completata cu inchisoare pentru 25 ani, asigurand o eficienta individualizare e pedepsei. Codul penal vine cu 2 cazuri noi cand se poate aplica o astfel de pedeapsa si anume in cazul concursului de infractiuni precum si in cazul recidivei. Pedeapsa detentiunii pe viata a fost introdusa in legislatia noastra prin decredul 6 ianuarie 1990 care a abolit pedeapsa cu moartea inlocuind-o cu pedeapsa pe viata. Pedeapsa detentiunii pe viata nu se poate aplica minorilor si persoanelor care au implinit varsta de 65 ani. In cazul in care cel condamnat pe viata a implinit varsta de 65 ani in timpul executarii pedeapsa poate fi inlocuita cu inchisoarea de 30 ani si interzicerea exercitatii unor drepturi pe durata maxima daca a avut o buna conduita , a indeplinit integral obligatiile civile si a facut progrese constante si evidente in vederea reintegrarii.

Pedeapsa inchisorii : Consta in privarea de libertate pe durata determinata intre 15 zile si 30 ani si se executa potrivit legii privind executarea pedepselor.

Regimul de executare al pedepsei cu inchisoarea : Legea 254/2013 fiind bazat pe sistemul descrescator . Regimul de executare al pedepselor privative de libertate trebuie sa asigure respectarea si protejarea vietii , sanatatii si demnitatii , drepturilor acestora fara sa cauzeze suferinte fizice sau injosiri.

Regimul de maxima siguranta: Se aplica persoanele condamnate la pedeapsa detentiunii pe viata precum si persoanelor condamnate la inchisoare mai mare de 13 ani . Natura si modul infractiunii precum si persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate in regimul de executare imediat inferior ca grad prin conditiile stabilite regulamentul legii.

Persoanele condamnate care executa pedeapsa in regim de maxima siguranta sunt supuse unor masuri stricte de paza si escorta , supraveghere ; sunt cazate deregula individual , presteaza munca si masurile educative , culturale , terapeutice , de consiliere psihologica in spatii anume stabilite sub supraveghere continua.

Nu se aplica regimul de maxima siguranta : Barbatilor care au implinit 65 de ani si femeilor care au implinit 55 ani.

Femeilor insarcinate sau care in ingrijire un copil mai mic de 1 an.

Persoanelor incadrate in gradul 1 de invaliditate precum si cele cu afectiuni locomotorii grave.

Regimul inchis : Se aplica la persoanele cu condamnare mai mare de 3 ani dar care nu depaseste 13 ani.

Natura si modul de savarsire al infractiunii precum si persoana condamnatului pot determina includerea in regimul de executare imediat ulterior ca grad de severitate .Pesoanele condamnate care executa pedeapsa in regim inchis sunt cazate in comun , presteaza munca si masuri educative , culturale de consiliere psihologica in interiorul penitenciarului sub paza si supraveghere; cu aprobarea directorului penitenciarului pot presta munca si in afara pentitenciarului sub paza si supraveghere continua.

Regimul semi-deschis : Se aplica la persoanele condamantate la pedeapsa inchisorii mai mari de 1 ani dar care nu depaseste 3 ani . Natura si modul de savarsire pot determina in regimul de executare interior ca grad de severitate . Persoanele condamnate care executa pedeapsa in regim semi-deschis sunt cazate in comun , se pot deplasa neinsotite in interiorul penitenciarului , presteaza munca si activitati educative , culturale etc… sub supraveghere in grupuri in spatiul penitenciarului care raman deschise in timpul zilei. Aceste persoane pot presta munca si in afara pentitenciarului sub supraveghere.

Regimul deschis : Se aplica persoanele cu condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult 1 an . Sunt cazate comnun , se pot deplasa neinsotite in interiorul pentitenciarului , pot presta munca si activitati educative in afara penitenciarului fara supraveghere.

Stabilirea regimului de executare :

Se stabileste la primirea persoanei condamnate in penitenciar de catre comisia pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate . Impotriva modului de stabilire a regimului de executare persoana condamnata poate formula plangere la judecatorul de supraveghere in termen de 3 zile de cand i s-a comunicat decizia de stabilire a regimului de executare . Judecatorul de supraveghere solutioneaza plangerea in termen de 10 zile de la primire. Incheierea se comunica pesoanei in termen de 2 zile de la pronuntare impotriva incheierii judecatorului persoana condamnta poate depune contestatie la judecatorie in carei circumscriptie se afla penitenciarul in termen de 3 zile de comunicare incheierii.

Schimbare regimului de executare al pedepselor:

Se dispune de comisia de individualizare a pedepselor privative de libertate. Comisia are obligatia ca o data la 6 ani si 6 luni in cazul pedepselor cu detentiunea pe viata si unei 1/5 din durata pedepesei inchisorii sa analizeze conduita persoanei condamnate si eforturile depuse de aceasta pentru reintegrarea sociala intocmind un raport care se aduce la cunostinta persoanei condamnate .

Individualizarea regimului de executare : se stabilieste de catre comisia de individualizare a regimului de executare in functie de : durata condamnarii , conduita , personalitate , varsta , starea de sanatate, gradul de risc si posibilitatile de reintegrare sociala. Persoana condamnata este inclusa in programe care urmaresc:

desfasurarea de operatiuni educative , culturale , tereapeutice , instruirea scoalara si profesioanala.

Munca prestata de persoanele condamnate : este remunerata cu exceptia celor cu caracter gospodaresc si cele in caz de calamitate . Munca persoanelor condamnate la pedepsele privative de libertate se realizeaza :

a. In regim de prestari servicii pentru p.f si p.j

b. In interes propriu

c. Pentru activitati cu caracter gospodaresc

d. In caz de calamitate

e. In caz de voluntariat

f. In alte cazuri in conditiile legii

Veniturile realizate de persoanele condamnate se impoziteaza privind prevederilor legale si sunt incasate de catre administratia locului de detinere si repartizate astfel : 40 % din venit revine persoanei condamnate

care poate folosi pe durata executarii privative 90% din aceasta iar 10 % se consemneaza pe numele sau la trezoreria statului urmand sa fie incasat in momentul punerii in libertate. Din aceasta din urma suma se retine o cota de 50 % pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile daca nu a fost reparat , 60 % din venit revine administratiei penitenciarului constituind venituri proprii care se utilizeaza potrivit dispozitiilor legale privind finantele publice. Durata executarii pedepsei inchisorii se calculeaza din ziua in care condamnatul incepe sa execute hotararea definitiva de condamnare . Timpul cat condamnatul s-a aflat in spital se socoteste in durata executarii cu exceptia cand si-a provocat in mod voit boala . Timpul retinerii si retinerii preventive se socotesc in durata executarii pedepsei .

Amenda penala : Este o pedeapsa cu caracter pecuniar constand intr-o suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului ; cuantumul amenzii se stabileste pe sistemul zilelor amenda , suma corespunzatoare unei zile amenda cuprinsa intre 10-500 de lei se inmulteste cu numarul zilelor amenda care este intre 30 400 de zile . Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul corespunzator a unei zile-amenda are in vedere si situatia condamnatului si obligatiile legale ale acestuia. Limitele zilelor amenda sunt intre :

a. 60-180 zile amenda- cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa amenzii

b. 120-240 zile amenda cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani

c. 180-300 zile amenda cand legea prevede amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mult de 2 ani Aceste limite se pot de ruduce cu 1/3 o singura data in cazul aplicarii circumstantelor atenuante. Limitele speciale maxime se pot aplica in situatia circumstantelor agravante prevazuta de art.78 Cod Penal , iar daca acesta sunt neindestulatoare se pot majora o singura data cu 1/3 . Cumulul pedepsei amenzii cu inchisoarea se poate face diferentiat in raport cu durata pedepsei stabilita de instanta ce se coroboreaza cu prevederile art.61 Cod Penal astfel incat in cazul cumulului zilele amenda au un cuantum ce pornesc de la 120-180 zile amenda-inchisoare cel mult 2 ani , de la 180-300 cand se stabileste pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii este mai mare de 2 ani . Diferit in situatia amenzii este pedeapsa unica ori instanta opteaza pentru aceasta pedeapsa , cumulul intre amenda si inchisoare chiar daca infractorul a incercat sa obtina un folos patrimonial nu se va mai aplica o reducere sau o majorare ca efect al cauzelor de atenuare sau agravare.

Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii : art.63 c.p daca persoana condamnata cu rea- credinta nu executa pedeapsa amenzii in tot sau in parte , numarul zilelor-amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator cu zile de inchisoare. Daca amenda neexecutata a insotit pedeapsa inchisorii numarul zilelor amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator cu inchisoarea care se adauga la pedeapsa inchisorii , pedeapsa astfel rezulata fiind considerata o singura pedeapsa . In cazul inlocuirii pedepsei inchisorii cu amenda in cond. Art63 o zi amenda corespunde 1 zi de inchisoare . Executarea pedepsei amenzii executa cu buna-credinta , integral in termen de3 luni si sa comunice executorului delegat cu executarea dovada platii . Instanta dispune executarea amenzii prin munca nemunerata in folosul comunitatii. In cazul in care cu rea-credinta condamnatul nu executa pedeapsa amnezii instanta inlocuieste aceasta pedeapsa cu inschisoarea conform art.63 Cod Penal.

Conditiile inlocuirii amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca remunerata:

a. Pedeapsa sa nu fi fost executata

b. Persoana condamnata sa-si dea consimtamantul

c. Persoana condamnata sa fie apta de munca

Inlocuirea amenzii care a insotit pedeapsa inchisorii : Legiuitorul a stabilit in care amenda inlocuita cum se executa ; Inlocuirea pedepsei cu inchisoare si zilelor amenda neexecutate prin munca in folosul comunitatii , se realizeaza astfel :

a. Pers. condm, nu executa munca in folosul comunitatii

b. Pers. savarseste o noua infractiune descoperita inainte de executarea integrala a obligatiei de munca

Executarea muncii in folosul comunitatii inceteaza prin plata amenzii corespunzatoare zilelor neexecutate .

Drept Penal (II)

Curs 10 30.04.2015

Pedepsele complementare si pedepsele accesorii

Pedep. Complementare insotesc pedeapsa principala si nu pot fi aplicate singure ; aplicarea lor este fie obligatorie cand legea prevede aceasta , fie facultativa cand apreciaza instanta.

Pedepsele complementare sunt interzicerea unor drepturi , degradarea militara si publicarea hotararii definitive de condamnare.

Pot fi interzise ca pedeapsa complementara urmatoarele drepturi :

- Dreptul de a fi ales in autoritati publice sau alte autoritati

- Dreptul de a ocupa o functie care constituie

- Dreptul strainului de a se afla pe teritoriul romaniei

- Dreptul a alege

- Dreptul de a fi tutore sau curator

- Dreptul de a ocupa functica , profesia sau meseria de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii

- Dreptul de detine , purta si folosi orice categorie de arme

- Dreptul de a conduce autovehicule

- Dreptul de parasi teritoriul Romaniei

- Dreptul de a ocupa o functie de pers. juridica de drept public

- Dreptul de a se afla in anumite localitati

- Dreptul de a se manifesta in anumite locuri

- Dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii acesteia

- Dreptul de a se apropia de locurile unde victima isi desfasoara activitatile

Conditiile de aplicare interzicerii drepturilor :

- pedeapsa pricipala sa fie inchisoara sau amenda , nu are relevanta cuantumul

- nu se aplica in cazul detentiunii pe viata

- aplicarea este obligatorie cand este prevazuta pentru infractiunea savarsita

Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi :

Incepe :

a. De la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii

b. De la ramanrea definitiva a hotararii in care se suspenda executarea pedepsei supraveghetorii

Degradarea militara poate fi obligatorie sau facultativa consta in pierderea gradului miliatar si a dreptului de a mai purta uniforma Este obligatorie cand pedeapsa cu inchisoarea este mai mare de 10 ani sau inchisoarea pe viata Este facultativa cand pedeapsa cu inchsioarea de peste 5 ani dar nu mai mult de 10 ani

Publicarea hotararii definitive de condamnare :

-este de natura sa exercite o presiune o morala……….

Este facultativa (art.70 din codul penal )

Pedepsele accesorii: constau in interzicerea unor drepturi din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la executarea pedepsei privative de libertate. Ele insotesc pedeapsa principala a detentiunii pe viata si a inchisorii ca un accesoriu

Pedeapsa accesorie prevede(art.66 CP alin 1 a-b , d-o ) a coror exericatare este interzisa de instanta ca pedeapsa complementara

Pedepsele pricipale aplicate persoanelor juridice :

Persoana juridica cu execeptia statului raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate in interesul sau in numele persoanei juridice

Pedeapsa pricipala este : Amenda , iar cele complementare sunt : dizolvarea persoanei juridice , suspendarea activiatii sau a unei din activitatile pesoanei juridice de la 1 pana la 3 ani , inchiderea unor puncte de lucru de la 1 la 3 ani, interzicerea de a participa la procedurile de achizitii de la 1 la 3 ani , plasarea sub supraveghere

Amenda: este pedeapsa pricipala aplicabila persoanei juridice si consta in suma de bani in care aceasta este obligata sa o plateasca statului ; cuantumul se stabileste prin sistemul zilelor amenda ; limitele zilelor amenda (art.137 alin.4).Se tine seama de un criteriu special de individualizarea valoarea folosului patrimonial urmarit . Individualizarea amenzii in zile amenda contine 3 etape :

In prima etapa se determina numarul zilelor amenda in raport cu gravitatea infractiunii sarvariste

In a doua se calculeaza cuantumul zilelor amenda in raport cu 2 criterii speciale de individualizare( cifra de afaceri la persoanele cu activ , valoarea activului patrimonial). Astfel se stabileste valoarea unei zile amenda.

In a treia etapa se inmulteste suma din prima etapa cu cea din a doua.

Minoritatea

Minorii care nu au implinit varsta de 14 ani nu raspund penal

Minorii intre 14 si 16 raspund penal in masura in care se face dovada ca au savarsit fapta cu discernamant

Minorii intre 16 si 18 ani raspunde penal , se prezuma ca au acesta raspundere penala.

Sistemul sanctiunilor :

-masuri educative neprivative de libertate

-masuri educative privative de libertate

Fata de minori nu se pot aplica pedepse

Masurile educative neprivative de libertate sunt prevazute de art.115alin.1 din Codul Penal Roman.

1. Stagiul de formare civica: consta in obligarea minorului de a participa la anumite de activitati civice cu o durata de 4 luni dar nu mai putin de 2 luni

2. Supravegherea: consta in indrumarea si controlarea minorului in cadrul programului sau zilnic pe o durata intre 2 si 6 luni

3. Consemnarea la sfarsit de saptamana : consta in obligatia minorului de a nu parasi locuinta in zilele de sambata si duminica

4. Asistarea zilnica : consta in obligatia minorului sa respecte un program stabilit de serviciu de probatiune care contine orarul si conditiile de desfasurare a activitatilor , precum si interdictiile impuse minorului pe o perioada cuprinsa intre 3 si 6 luni.

Prelungirea sau inlocuirea masurilor educative :

Daca pe perioada masurilor educative minorul nu respecta cu rea-credinta obligatiile impuse sau savarseste o infractiune instanta dispune :

a. Prelungirea masurii fara depasirea maximului prevazut de lege

b. Inlocuirea masurii cu o masura mai severa

c. Inlocuirea masurii neprivative de libertate cu o masura educativa privativa de libertate

1. Internarea intr-un centru educativ consta in internarea minorului intr-o institutie de reeducare a minorilor pe o durata intre 1si 3 ani

2. Internarea intr-un centru de detentie , consta in internarea minorului intr-o instiutie specializata de recuperare a minorilor cu regim de paza si supraveghere unde va urma programa intensive de reintegrare sociala , precum si programe de pragitre scolare si formare profesionala. Internarea se dispune pe o periada de la 2 la 5 ani sau in mod exceptional pe perioada de la 5 la 15 in ipoteza savarsirii unor infractiuni foarte grave pentru care legea prevede sanctiuni pe viata sau de cel putin 20 ani

Daca minorulu nu respecta cu rea-credinta conditiile de executare a masurii sau a obligatiei impuse ori savarseste o infractiune , instanta dispune executarea restului ramas neexecutat intr-un centru de detentie sau prelungeste durata internarii. Daca cel in cauza a implinit varsta de 18 ani si are un comportament care influenteaza negatv sau impedica procesul recuperare si de reintegrare instanta poate dispune contiunuarea masurii educative intr-un penitenciar.

Efectele cauzelor de atenuare si agravare :

Art.128 in cazul infractiunilor savarsite in timpul minoritatii cauzele de atenuare si agravare sunt avute in vedere la alegerea masurii educative si produce efecte in limitele prevazute de lege pentru fiecare masura educativa.

Pluralitatea de infractiuni : in cazul de concurs de infractiuni savarsite in timpul minoritatii se stabileste ………………….

Masurile de siguranta : sunt sanctiuni de drept penal cu scop preventiv destinate sa inlature o stare de pericol si sa preintampine savarsirea faptelor prevazute de legea penala . Masurile de siguranta au carater post-delictual , sensul ca pot fi luate in cazul savaririi unor fapte prevazute de legea penala. In cazul in care faptuitorul prezinta pericol pentru societate iar aceasta periculozitate nu poate fi inlaturata decat prin luarea unor masuri de siguranta

1. Obligarea la tratament medical- consta in obligarea faptuitorului care din cauza starii psiho-fizice prezinta pericol pentru societate la efectuarea unui tratament medical. Masura se ia pe o durata nedeterminata nefiind pedepse acestea pot fi luate pe o perioada nedederminata. Nerespectarea obligatiei duce la inlocuirea masurii cu internarea medicala

2. Internarea medicala: consta in internarea intr-o unitate sanitara de specialitate a persoanei care datorita faptului ca este bolnava psihic sau consumatarea cronica de substante psiho-active ori suferinda de o boala infecto-contagioasa a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

Drept penal (II)

Individualizarea pedepselor

Curs 11 -7.05.2015

Prin individualizarea pedepsei se intelege operatiunea de adaptare generala a pedepsei in raport cu gravitatea infractiunii si personalitatea infractorului.

Forme si modalitati de individualizare :

Se realizeaza in 3 faze diferite individualizarea pedepsei :

- Faza incriminarii

- Faza judecatii

- Faza executarii pedepsei aplicate

Se face distinctie intre cele 3 trepte de individualizare: Individualizare legala , judiciara , adm.inistrativa.

Individualizarea legala se realizeaza de legiuitor in baza incriminarii faptelor prin :

a. Stabilirea naturii si limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infractiune

b. Stabilirea unui sistem de cauze modificatoare de pedeapsa

d.

Stabilirea unor mijloace de individualizare judiciara

Individualizarea judiciara : se realizeaza de catre instanta de judecata si consta in stabilirea si aplicarea pedepsei pentru infractiunea savarsita.

Individualizarea administrativa se realizeaza de catre organele administrative in faza efectuarii pedepsei de privare de libertate sub controlul instantei de judecata

Individualizarea judiciara se realizeaza de instanta de judecata sub respectarea criteriilor legale de individualizare . Criteriile pot fi generale sau speciale dupa cum opereaza in toate cazurile sau numai in anumite situatii de stabilire si aplicare a pedepselor. Ele trebuie aplicate impreuna si in acelasi timp. Criteriile secundare de individualizare constituie ca si criteriile principale orientari obligatorii pentru instanta de judecata. Criteriile secundare au caracter de reguli generale intrucat opereaza in toate cazurile de aplicare a sanctiunilor de drept penal . Pluralitatea criteriilor secundare trebuie aplicate impreuna fiind considerate cumulative.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei in stabilirea si aplicarea pedepsei instanta se conduca dupa criteriile generale principale si obligatorii prevazute de art.74 alin.1 Cod Penal.

A. Gravitatea infractiunii savarsite

B. Periculozitatea infractorului

Criteriile secundare care servesc la evaluarea gravitatii infractiunii :

A. Imprejurarile si modul de comitere al infractiunii precum si mijloacele folosite

B. Starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita

C. Gravitatea si natura rezultatului produs

D. Motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit

Criteriile secundare care serversc la evaluarea infractorului :

A. Natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului

B. Conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal

C. Nivelul de educatie , varsta , starea de sanatate , situatia familiala si sociala

Criterii generale pentru pers. juridice : suntem in prezenta acelorasi criterii principale de individualizare ca si in cazul persoanei fizice mai putin criteriile referitoare la periculozitate al infractorului.

Cazul pedepselor alternative legea prevede in art.74alin.2 ca in cazul pedepselor alternative se tine seama de criteriile generale mai intai pentru alegerea uneia dintre acestea cum ar fi pedeapsa inchisorii sau amenda dupa care se folosesc tot criteriile generale pentru dimensionarea acesteia.

Cauzele modificatoare de pedeapsa:

Notiune : Sunt acele stari , situatii sau imprejurari exterioare continutului infractiunii care pun in evidenta un grad mai crescut sau scazut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului putand determina o modificare a pedepsei fie cantitativa(sub aspectul duratei sau cuantumului ) , fie calitativa (schimbarea unei pedepse principale cu alta). Se face distinctie intre stari de agravare si stari de atenuare pe de o parte si circumstante agravante sau atenuante pe de alta pare.

Starile se refera la modul cum se prezinta anumite entitati , institutii cu o reglementare distincta in partea generala a codului penal cum semnificatii in cea ce priveste gradul de periculozitate a faptei sau periculozitatea infractorului. Prin legatura lor directa sau indirecta cu savarsirea infractiunii.

Circumstantele sunt situatii , intamplari , calitati sau alte date susceptibile de particulariza fapta sau faptuitorul implicand o relatie fie de la fapta catre ambianta acesteia , fie de la faptuitor catre biografia acestuia.

Deosebirea intre stari si circumstante este importanta sub aspectul efectelor : In timp ce starile generale de agravare sau atenuare isi produc fiecare in parte efectele actionand succesiv asupra pedepsei si producand doua sau mai multe agravari ori atenuari , circumstantele produc o singura agravare sau atenuare.

Cauze generale si cauze speciale :

Cauzele generale isi exercita influenta cu privire la toaate infractiunile si sunt in partea generala a codului penal.

Cauzele speciale au influenta asupra anumitor tipuri de infractiune si sunt prevazute in partea speciala.

Cauze generale : infractiunea continuata precum si o serie de circumstante atenuante

Cauze generale de atenuare : ramanerea infractiunii in stare de tentativa precum si unele circumstante atenuante.

Intre cauzele speciale de agravare – circumstante : nr victimelor , calitatea victimelor etc…

Intre cauzele speciale de atenuare- circ. Atenuante

Cicumstantele : sunt situatii , intamplari , calitati insusiri sau orice alte realitati sau date susceptibile de a evalua faptuitor si fapta acestuia.

Clasificarea circumstantelor :

A. Circumstante atenuante si agravante

B. Circumstante legale si judiciare

Ca circumstante agravante sau atenuante circumstantele judiciare sunt apreciate de instanta de judecata.

C. Circumstante reale si persoanele : cele reale au caracter obiectiv si consta in situatii , intamplari ; cele personale sunt stari , situatii , insusiri

D. Circumstante cunoscute si necunoscute infractorului subiectul il constituie atitudinea subiecta a infractorului si ele produc efecte in masura in care au fost cunoscute de catre infractor.

Circumstantele atenuante legale : art.75.alin 1 c.p prevede 3 circumstante:

a. Provocarea

b. Depasirea limitei legitimei aparari

c. Depesirea limitei starii de necesitate

1.

Provocarea- exista atunci cand infractiunea o fost savarsita sub influenta unei tulburari sau emotie determinata de o provocare din partea persoanei vatamate produsa prin violenta, prin atingere grava a deminitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava

2. Depasirea limitelor legitimei aparari- sau asa numitul execes scuzabil se produce in cazul unei aparari disproportionala de gravitatea faptei art.26 alin.1 . Excesul scuzabil nu inlatura caracterul penal al faptei

3. Depasirea limitelor starii de necesitate exista in cazul in care persoana aflata in stare de necesitate si-a dat seama in momentul savarsirii faptei ca pricinuieste efecte mai grave ale faptei care le poate produce daca pericolul nu era inlaturat

4. Repararea prejudiciului material cauzat prin infractiuni constituie circumstanta atenuanta acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune in cursul urmarii penale sau al judecatii pana la primul termen daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstante intr-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei.

Circumstante atenuante judiciare:

1. Efortul depus de catre infractor pentru diminuarea consecintelor infractiunii este asa numita cainta a infractorului manifestata nu prin simplu regret ci prin fapte la repararea raului cauzat prin infractiune

2. Imprejurarile legate de fapta comisa care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului . Instanta va putea retine in orice alte imprejurari care dovedesc un grad scazut de pericol social redus de fapte si a faptuitorului cum ar fi culpa comuna a autorului si a victimei in privinta unui accident de circulatie .

Efectele circumstantelor atenuante:

Caracterul atenuarii pedepei in toate cazurile circumstantele atenuante au ca efect o atenuare a pedepsei care consta in fie intr-o reducere a pedepsei , fie printr-o schimbare a pedepsei principale prevazuta de lege.

Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor principale in cazul persoanelor fizice

- Potrivit art.76 alin.1 in cazul in care exista circumstante atenuante limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime ; pedeapsa cu detentiunea pe viata se inlocuieste cu inchisoarea de la 10 pana la 20 de ani ; constatarea si retinerea in favoarea infractorului a mai multor circumstante atenuante nu are ca efect o pluralitate de atenuari , insa de acest aspect se va tine cont la individualizarea generala in sensul unei atenuari mai mari.

Circumstantele agravante legale :

- Art 77 prevede 8 imprejurari :

1. Pluralitatea de faptuitori constituie circumstanta agravanta savarsirea faptei de 3 sau 4 indivizi ; circumstanta agravanta este realizata oricum daca indivizii sunt prezenti sau nu la locul faptei , indiferent de contributia lor la savarsirea infractiunii si indiferent daca toti raspund penal; fiind o circumstanta reala pluralitatea se rasfrange asupra tuturor participantilor in masura in care au cunoscuto ori au prevazut-o . Agravanta pluralitatii faptuitorilor nu se aplica in cazul infractiunilor in al caror continut intra ca element circumstantial de imprejurare Tratamentele agravante sunt acele mijloace de injosire a victimei de creare unor suferinte fizice sau psihice

Metodele si mijloace de pericol public Participanti minori

Efectele circumstantelor agravante ; spre deosebire de cele atenuante pentru care legea prevede o atenuare obligatorie a pedepesei in cazul circumstantelor agravante a consacrat PRINCIPIUL AGRAVARII FACULTATIVE.

Limitele agravarii pedesei in cazul in care exista circumstante agravante persoanei fizice i se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special al acesteia daca maximul special este neindestulator in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pana la 2 ani fara ca acest spor sa depaseasca o treime din maxim , iar in cazul amenzii se poate aplica o treime din maximul special. Majorarea limitelor pedespei se face o singura data indiferent de numarul circumstantelor aparute .

Concursul intre cauzele modificatoare de pedeapsa :

- Individualizaarea maxima a pedepsei realizeaza printr-o operatie complexa prin care sunt folosite toate celelalte criterii de individualizare prevazute de lege :

1. Concursul intre cauzele de atennuare pedepesei cand in cazul aceleasi infractiuni sunt incidente 2 sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedesei limitele speciale (maximum si minimum) ale pedepsei prevazute de lege se reduc prin aplicarea succesiva privitoare la tentativa , circumstante atenuante , cazuri de reducere speciale a pedepsei.

2. Concursul intre cauzele de agravare a pedepsei : daca in cazul aceleasi infractiuni sunt incidente 2 sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor…

3. Concursul intre cauzele de agravare si atenuare a pedepsei cand in cazul aceleiasi sunt incidente uuna sau mai multe cauze de individualizare a pedepesei sau de majoare a pedepesei , limitele speciale prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc potrivit art.79 alin.1 dupa care limitele privitoare la pedeapsa art.79 alin.2. In caz de concurs intre cauzele de agravare si cele de atenuare mai intai se reduc limitele speciale ale pedepsei apoi se agraveaza in raport cu cauzele de agravare.

Curs XII 14 mai 2015

Individualizarea judiciara a pedepselor

Instanta de judecata poate folosi urmatoarele mijloace de individualizare: renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Unii autori considera renuntarea la aplicarea pedepsei impreuna cu renuntarea la urmarire penala cauze de inlaturare a raspunderii penale. Alti autori le considera mijloace de individualizari.

Renuntarea la aplicarea pedepsei

Conditii

1.Conditii privitoare la infractiune

Renuntarea la aplicarea pedepsei se dispune daca infractiunea savarsita este de o gravitate redusa.

2. Conditii privitoare la infractor

Sa fi avut o conduita buna anterior savarsirii infractiunii, sa fi depus eforturi pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, sa dea dovada de posibilitati de indreptare, si de asemenea instanta tine seama de varsta sex stare de sanatate nivel de pregatire, etc.

3.Convingerea instantei ca infractorul se poate indrepta fara aplicarea pedepsei

Situatii in care nu se poate renunta la aplicarea pedepsei:

a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute de art.42, literele a) si b)

b) fata de infractor s-a mai dispus renuntarea pedepsei in ultimii 2 ani

c) infractorul s-a sustras de la urmarirea penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a

identificarii ori tragerii la rasp penala a autorului

d) pedeapsa prevazuta de legea penala este inchisoarea mai mare de 5 ani

In cazul concursului de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca ptr fiecare din infractiunile concurente sunt indeplinite conditiile de renuntare, conform art.80, alin.3 din Codul Penal.

Avertismentul

Cand dispune la renuntarea pedepsei, instanta

infractorului un avertisment.

Anularea si efectele renuntarii la aplicarea pedepsei

Persoana fata de care s-a dispus renuntarea nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita. Daca in termen de 2 ani de la ramanerea definitiva a hotararii pentru care s-a dispus renuntatrea se descopera ca persoana in cauza savarsise anterior hotararii o alta infractiune pentru care i s-a stabilit o pedeapsa, chiar dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleaza, si se stabileste pedeapsa ptr infractiunea anterioara dupa care se aplica regulile pluralitatii de infractiuni.

Amanarea aplicarii pedepsei

Conditii de acordare

a) pedeapsa principala stabilita inclusiv in cazul concursului de infractiuni este amenda sau inchisoarea de cel

mult doi ani

b) infractorul sa nu mai fi fost condamnat anterior cu exceptia cazurilor prevazute in art.42 literele a) si b)

c) infractorul sa-si fi manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii

d) convingerea instantei ca infractorul se poate indrepta fara aplicarea unei pedepse

Situatii in care nu se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei:

a) pedeapsa prevazuta de lege este de 7 ani sau mai mare

b) infractorul s-a sustras de la urmarirea penala ori judecata

c) infractorul a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la rasp penala a autorului sau

participantilor

Amanarea aplicarii pedepsei atrage si amanarea aplicari amenzii care insoteste pedeapsa inchisorii. Prezentarea motivelor care au determinat amanarea precum si atentionarea infractiunii. sunt obligatorii.

Termenul de sipraveghere

Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculeaza de la ramaneea definitiva a hot prin care s-a dispus amanarea aplcarii pedepsei.

Art.85 din Codul Penal cuprinde o serie de masuri care se iau fata de persoana cu privire la care s-a aplicat amanarea pedepsei, cu privire la persoana la care s-a dispus suspendarea si cu privire la persoana fata de care s-a dispus liberarea conditionata. Unele sunt masuri de control, altele sunt cu caracter formativ iar altele au caracter prohibitiv.

Supravegherea celui in cauza se face de catre serviciul de probatiune. Pe parcursul termenului de supraveghere, unele masuri pot inceta daca nu mai este nevoie de ele, iar altele pot fi modificate.

Revocarea amanarii aplicarii pedepsei

Daca pe parcursul termenului de supraveghere, infractorul nu respecta obligatiile ce-i revin ori savarseste o noua infractiune, instanta revoca amanarea aplicarii pedepsei. Revocarea este obligatorie daca:

1. Pe parcursul termenului de supraveghere, persoana supravegheata cu rea credinta nu respecta masurile de

supraveghere sau nu executa obligatiile impuse.

2. Persoana obligata nu indeplineste integral obligatiile civile

3. Persoana a savarsit o noua infractiune cu intentie sau intentie depasita

Revocarea este facultativa daca noua infractiune este savarsita din culpa.

Anularea amanarii aplicarii pedepsei

Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus amanarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, amanarea se anuleaza.

Efectele amanarii aplicarii pedepsei

Efecte imediate sau provizorii: pedeapsa nu se mai aplica.

Efecte definitive: se produc la implinirea termenului de supraveghere si constau in neaplicarea pedepsei stabilite si in nesupunerea vreunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere Conditii

a) Pedeapsa principala aplicata, inclusiv in caz de concurs de infractiuni, sa fie inchisoarea de cel mult 3 ani

b) Infractorul sa nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu exceptia art.42.

c) Infractorul sa-si fi manifestat acordul pentru a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii

d) Convingerea instantei ca infractorul se poate indrepta fara executarea pedepsei

Situatii cand nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei:

a) pedeapsa aplicata este numai amenda

b) aplicarea pedepsei a fost initial amanata dar ulterior amanarea a fost revocata

Cand pedeapsa inchisorii este insotita de pedeapsa amenzii, amenda se executa chiar daca inchisoarea a fost suspendata.

Termenul de supraveghere

Pe durata suspendarii executarii pedepsei, se constituie un termen de supraveghere ptr condamnat cu o durata intre 2 si 4 ani fara a putea fi mai mic decat durata pedepsei aplicate. Si in cazul pedepsei supravegherii, condamnatul trebuie sa respecte o serie de masuri de supraveghere prevazute de art.93, alin.1 din Codul Penal.

Supravegherea condamnatului se face de catre serviciul de probatiune. Pe parcursul termenului, obligatiile pot inceta sau pot fi modificate.

Revocarea suspendarii

a) Revocarea obligatorie - daca nu se respecta masurile, daca nu se indeplinesc obligatiile civile sau daca se

savarseste o noua infractiune

b) Revocarea facultativa - daca noua infractiune este savarsita din culpa

In toate cazurile in care se dispune revocarea, instanta dispune executarea pedepsei in regim de detentie.

Anularea suspendarii executarii pedepsei

Anularea intervine atunci cand pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a infractiunii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care s-a aplicat pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen.

Efectele suspendarii

Efecte imediate: suspendarea executarii pedepsei principale si a pedespei accesorii.

Efecte definitive: se produc la implinirea termenului de supraveghere cand pedeapsa suspendata se considera executata.

Individualizarea administrativa

Calculul pedepselor

Durata executarii

Prin durata pedepsei intelegem intervalul de timp dintre ziua inceperii pedepsei si ziua in care aceasta inceteaza.

Sunt incluse in durata executarii pedespei atat ziua in care incepe cat si ziua in care se termina executarea pedepsei.

La calcularea timpului, ziua se socoteste de 24 de ore, saptamana de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care a inceput sa curga. In durata executarii pedepsei, intra atat timpul cat condamnatul a executat efectiv pedeapsa, cat si timpul cat s-a aflat bolnav in spital cu exceptia cazului cand si-a provocat in mod voit boala.

Perioada in care persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei pronuntate.

Liberarea conditionata

Este un mijloc de individualizare administrativa a pedepsei, care consta in punerea in libertate a condamnatului inainte de executarea in intregime a pedepsei.

Conditiile de acordare In cazul detentiunii pe viata

a) executarea unei infractiuni din pedeapsa care trebuie sa fie de cel putin 20 de ani din pedeapsa

b) buna conduita a condamnatului

c) indeplinirea obligatiilor civile

d) convingerea instantei ca cel condamnat s-a indreptat

Este obligatorie prezentarea motivelor ce au determinat liberarea conditionata si atentionarea condamnatului asupra conduitei viitoare. De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii:

a) executarea a cel putin 2/3 din durata pedespei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin 3/4

din durata pedepsei care depaseste 10 ani dar nu mai mult de 20. In cazul condamnatilor care au implinit varsta de 60 de ani, trebuie sa se execute jumatate din durata pedepsei care nu depaseste 10 ani, sau 2/3 din

durata pedepsei mai mare de 10 ani.

b) executarea pedepsei in regim semi-deschis sau deschis

c) indeplinirea obligatiilor civile

d) convingerea instantei ca cel condamnat s-a indreptat

Prezentarea motivelor si atentionarea condamnatului sunt obligatorii.

Existenta unui termen de supeaveghere

Intervalul cuprins intre data liberarii conditionate si data implinirii condamnat.

constituie termen de supraveghere pentru

Pe durata termenului de supraveghere se stabilesc masuri si obligatii.

Supravegherea condamnatului se face de serviciul de probatiune.

Obligatiile pot fi modificate sau se poate dispune incetarea lor.

Revocarea liberarii conditionate

Daca pe durata supravegherii, persoana condamnata, cu rea credinta nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa. Daca cel condamnat a savarsit o noua infractiune in cadrul termenului de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa.

Anularea liberarii conditionate

Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savarsise o infractiune pana la acordarea liberarii pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicandu-se dupa caz, regulile pluralitatii de infractiuni.

Efectele liberarii conditionate

Efectul imediat este liberarea conditionata a celui condamnat. In timpul liberarii conditionate, condamnatul este considerat in timpul executarii pedepsei, pana la expirarea acesteia, cu consecinta ca pedepsele accesorii se executa.

Efectele definitive - In cazul in care condamnatul nu a savarsit o noua infractiune pana la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberarii conditionate si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.

Cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei

Gratierea

Este o masura de clementa ce consta in inlaturarea in tot sau in parte a executarii pedepsei aplicate de instanta, ori in comutarea acesteia in alta mai usoara.

Gratierea poate fi acordata individual, prin decret al Presedintelui Romaniei, sau colectiv, prin lege organica, de catre Parlament.

In raport de persoanele carora se acorda, distingem intre gratiere individuala si colectiva.

Dupa modul in care sunt reglementate, distingem intre gratiere conditionata si neconditionata.

Efectele gratierii

Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere, in afara de cazul in care se dispune altfel prin actul de gratiere.

Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare si nici asupra pedepselor accesorii. Gratierea nu produce efecte nici in ceea ce priveste masurile de siguranta, si nici asupra masurilor educative neprivative de libertate.

Gratierea nu are efecte asupra drepturilor persoanei vatamate.

Gratierea individuala nu are efecte asupra laturii civile si asupra masurilor administrative pronuntate intr-o cauza penala.

Gratierile partiale succeive intervenite in cursul unei pedepse de mai lunga durata au ca efect reducerea succesiva a pedepsei corespunzator fiecarei gratieri daca nu exista dispozitii exprese care sa excluda de la beneficiul gratierii pe cei care au beneficiat anterior de o alta gratiere.

C13- Prescriptia executarii pedepsei

Este o cauza care inlatura executarea pedepsei in sensul ca stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate si totodata stinge obligatia condamnatului de a executa pedeapsa ce i s-a aplicat.

Termenele de prescriptie ale executarii pedepsei:

Prin dispozitiile art 162(1) sunt stabilite termenele de prescriptie a executarii pedepsei pt pers fizica:

-20 de ani cand pedeapsa ce urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 15 ani

-5 ani cand durata pedepsei ce urmeaza a fi executata se adauga la durata de 5 ani fara a depasi 15 ani

-3 ani cand pedeapsa este amenda

Calculul termenelor de prescriptie:

Durata termenelor de prescriptie se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii.

Termenul de prescriptie a executarii pedepsei in cazul revocarii sau amanarii aplicarii pedepsei ,suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare sau anulare a ramas definitiva.

In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii termenul curge de la data cand hotararea de inlocuire a ramas definitiva si se calculeaza in raport cu durata pedepsei inchisorii.

Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei:

Aceasta are loc prin:

a)inceperea executarii pedepsei

b)savarsirea din nou a unei infractiuni

c)sustragerea de la executare dupa inceperea executarii pedepsei ,sustragere care determina curgerea unui nou termen de prescriptie care se calculeaza de la data sustragerii

In privinta amenzii,noua lege penala prevede inca un caz de intrerupere si anume cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei se intrerupe prin inlocuirea obligatiei de plata a amenzii cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.

Suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei:

Cursului termenului de prescriptie a executarii pedepsei poate fi oprit sau suspendat in cazurile prevazute de lege si reluat dupa incetarea cauzei care a determinat suspendarea.

Cauzele de suspendare a termenului de prescriptie a executarii pedepsei precum si conditiile in care opereaza sunt prevazute in Codul de procedura penala si se refera la exercitarea cailor extraordinare de atac (art 441,460 CPP)sau la cazurile de amanare ori de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii sau detentiunii pe viata(art 589,592 CPP).

Efecte:

Prescriptia NU inlatura executarea pedepsei principale in cazul:

a)infractiunilor de genocid,contra umanitatii si de razboi indiferent cand au fost comise

b)infractiunilor prevazute la art 188,189 (omorul si omorul calificat) si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei

c)infractiunilor prevazute de art 188 si 189 si infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei pt care la data intrarii in vioare a Noului Cod Penal nu se implinise termenul de prescriptie

Prescriptia NU inlatura executarea pedepselor complementare si NU produce efecte fata de masurile de siguranta.In afara de acestea prescriptia inlatura executarea tuturor pedepselor principale.

Cauzele care inlatura consecintele condamnarii

Reabilitarea

- este un mijloc legal prin care fostul condamnat este deplin integrat pe plan juridic in

societate.

Trasaturile reabilitarii:

Reabilitarea :

-produce efecte pt viitor.

-este indivizibila, in sensul ca nu poate fi obtinuta doar pt o parte din condamnarile suferite

1)Reabilitarea de drept

Intervine potrivit dispozitiilor art 165 in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii, la pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 2 ani sau la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata sub supraveghere daca in decurs de 3 ani condamnatul nu a savarsit nicio alta infractiune

Conditii:

1.conditii privind condamnarea

Reabilitarea de drept intervine pt condamnari la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste 2 ani ori 3 ani in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

Reabilitarea de drept NU opereaza in cazul in care condamnatul a suferit mai multe condamnari susceptibile ,doar unele de reabilitare de drept ,altele fiind exceptate intrucat reabilitarea are caracter indivizibil.

2.conditii privind termenul

Termenul reabilitarii de drept este de 3 ani de la executarea pedepsei principale ori de la considerarea ca executata a acesteia.

3.conditii privind conduita condamnatului

Reabilitarea de drept este conditionata de buna conduita a condamnatului care in decurs de 3 ani nu trebuie sa mai savarseasca nicio infractiune.

2)Reabilitarea judecatoreasca

Se acorda de instanta de judecata la cererea fostului condamnat in urma verificarii conditiilor prevazute de lege.

a)conditii privind condamnarea:

-sa nu fie o condamnare pt care intervine reabilitarea de drept,asadar poate fi orice condamnare

b)conditii privitoare la termen: termenele sunt prevazute in art 166 CP si sunt urmatoarele:

- 4 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani care nu depaseste 5 ani

- 5 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani care nu depaseste 10 ani

- 7 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau in cazul pedepsei detentiunii pe viata comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii

- 10 ani in cazul condamnarii la detentiunea pe viata

c)conditii privind conduita condamnatului:

- sa nu fi savarsit alta infractiune in cursul termenului de reabilitare

- sa fi achitat cheltuielile de judecata

Cererea de reabilitare NU poate fi respinsa pt motive de oportunitate ori pt ca infractiunea savarsita prezinta un caracter deosebit de grav.

Respingerea cererii - > In caz de respingere a cererii NU se poate introduce o noua cerere decat dupa un termen de 1 an.

Anularea reabilitarii: Intervine atunci cand se descopera ca cel reabilitat mai savarsise o infractiune care daca ar fi fost cunoscuta ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

Calcularea termenelor de reabilitare:

Termenul de reabilitare se stabileste in functie de pedeapsa aplicata condamnatului pt o singura infractiune sau pt un concurs de infractiuni si nu fata de pedeapsa executata care poate fi mai redusa.

La condamnarile succesive termenul se calculeaza in functie de pedeapsa cea mai grea.

Termenul de reabilitare se socoteste de la data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale ori de la data cand aceasta s-a prescris.Pt cei condamnati la pedeapsa amenzii termenul curge de la data cand amenda a fost achitata integral ori executarea ei s-a stins in alt mod.

In cazul gratierii totale sau a restului de pedeapsa termenul curge de la data actului de gratiere daca acesta a fost adoptat dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

Efectele reabilitarii:

Reabilitarea are ca efect incetarea decaderilor,interdictiilor si incapacitatilor care rezulta din condamnare .Reabilitarea sau chiar numai implinirea termenului de reabilitare impiedica retinerea starii de recidiva.

Reabilitarea NU are ca urmare obligatia de reintegrare in functie ori de redare a gradului militar pierdut.