Reabilitare auditivă

Alăzăroaie George Adrian

Bioingineria Reabilitării II, Gr.2

Managementul Epistaxisului Local Anterior

în
Clinica ORL

Anatomie şi vascularizaţie a cavităţii nazofaringiene

Cavitatea nazofaringiană reprezintă segmentul iniţial al circuitului de import
aerian. Organ olfactiv şi respirator, cavitatea nazofaringelui reprezintă punctul de
plecare al proceselor pneumatice.

 paranazal – implicat în definitivarea faciesului uman

 tubo-timpano-mastoidian – esenţial în dezvoltarea sistemului auditiv

Cavitatea este situată astfel:

- anterior joncţiunii vertebrobazilare

- inferior bazei craniului
- medial orbitei
- superior cavităţii orofaringiene

Cavitatea nazală

Segmente topografice:
Nazofaringe

Cavitatea nazală este separată prin septul nazal în două fose nazale,
asimetrice, parasagitale cu identitate structurală şi funcţională proprie. Fosele nazale
sunt compuse din vestibul nazal şi cavitate nazală propriu-zisă.

Inervaţie şi vascularizaţie
Vascularizaţia arterială a nasului este asigurată de artera facială cu ramurile ei
şi artera dorsală a nasului, ram provenit din artera oftalmică. Scurgerea venoasă se
face prin vena angulată şi vena oftalmică.
Reabilitare auditivă
Alăzăroaie George Adrian
Bioingineria Reabilitării II, Gr.2

Arterele septului nazal: artera

etmoidală anterioară, artera etmoidală
posterioară, artera sfenopalatină, artera
septală inferioară – împreună se ramifică
abundent, anterior, alcătuind o arie puternic
vascularizată numită pata vasculara a
septului

Arterele peretelui lateral al foselor

nazale: artera etmoidală anterioară, artera
etmoiodală posterioară, artera nazopalatină
laterală superioară, artera palatină mare,
artera septală inferioară şi artera cornetului
inferior.

INERVAŢIE:
 Senzitivă →asigurată de ramuri din
trigemen
 Vegetativă→asigurată de ganglionul
sfenopalatin
 Senzorială, olfactivă→asigurată de
nervul olfactiv (perechea I-a de nervi
cranieni)
 Motorie→asigurată de nervul facial

Epistaxis – noţiuni generale

Epistaxisul reprezintă o pierdere de sânge
prin unul sau mai multe vase sangvine ale
peretelui nazal lateral sau nazal septal de cauză
plurifactorială, locală sau difuză, ca răspuns la un
traumatism intern/extern sau de cauză internă.
Reabilitare auditivă
Alăzăroaie George Adrian
Bioingineria Reabilitării II, Gr.2

Plexul capilar situat în porţiunea anterioară a septului nazal, numit şi pata

vasculară Kiesselbach reprezintă cauza cea mai frecventă de producere a
epistaxisului.

Factorii predispozanţi ai epistaxisului

includ traume nazale precum scărpinatul,
existenţa corpilor străini intranazali şi
suflarea forţată a nasului, rinitele,
deshidratarea mucoasei nazale (în condiţii de
umiditate scazută), deviaţii ale septului
nazal, abuzul de alcool, medicaţia
anticoagulantă.

Se întâlneşte frecvent la pacienţii tineri

sau la cei geriatrici. Poate avea caracter
recurent sau acut, atunci când pacientul nu
are control asupra sângerării. O hemoragie
banală în raport cu standardele clinice poate
crea o cantitate disproporţionată de teamă.
La vârstnici, sângerarea nazală prelungită
poate produce o hipovolemie gravă.

Scurgerea sanguină pe unul sau pe ambele orificii narinare poate avea loc
când bolnavul se află în ortostatism, sau prin orificiile coanale când pacientul se află
în clinostatism posterior, existând riscul eliminării pe gură sau înghiţirii ce determina
hematemeză sau scaun melenic.

Clasificarea epistaxisului:

Luând în considerare anatomia topografică a foselor nazale, distingem:

 epistaxis anterior – (hemoragia la nivelul petei vasculare

Kiesselbach – cel mai frecvent şi fără consecinţe importante
datorită calibrului vascular redus)
Reabilitare auditivă
Alăzăroaie George Adrian
Bioingineria Reabilitării II, Gr.2

 epistaxis posterior – hemoragie nazală posterioară cu leziuni

posibile ale ramului septal ala arterelor etmoidale posterioare
(hemoragie gravă, abundentă)
 epistaxis difuz – hemoragie gravă „în pânză”, a mucoasei
pituitare.

Etiologic, epistaxisul de cauză locală poate fi caracterizat astfel :

 idiopatic, juvenil datorat unei fragilităţi vasculare constituţionale

(circumstanţe variate de producere:expunere îndelungată la soare, efort fizic
intens)
 microtraumatism vascular (pata vasculară)
 inflamaţii acute/cronice ale mucoasei nazale
 traumatism termic/chimic al mucoasei pituitare
 traumatism nazal accidental, chirurgical şi barotraumatism
 corpi străini nazali (hemoragie unilaterală)
 tumoră benignă/malignă, tumoră rinofaringiană
Reabilitare auditivă
Alăzăroaie George Adrian
Bioingineria Reabilitării II, Gr.2
 perforaţie trrofică a septului
 telangiectazie familiară

Epistaxisul de cauză generală cuprinde:

o infecţii (gripale, boli infecţioase)
o boli vasculare (HTA, afecţiuni cardiace, arterioscleroză) –
vârstnici
o boli ale sângelui: trombopatii, coagulopatii, vasopatii
o uremie şi afecţiuni hepatice cronice
o intoxicaţii
o afecţiuni endocrine

Diagnostic clinic
Diagnosticarea epistaxisului este evidentă în momentul sângerării, dar
determinarea etiologiei în mod retrospectiv va ţine cont de: anamneză, localizare,
măsurarea tensiunii arteriale şi efectuarea coagulogramei.

Nu se va exclude nici îndrumarea pacientului către medicina internă.

Pincipii de tratament
Tratamentul urmăreşte oprirea hemoragiei, ameliorarea şocului hemoragic şi
tratarea afecţiunii cauzale.

Majoritatea cazurilor de epistaxis anterior se controlează prin aplicarea

presiunii direct pe locul hemoragiei. Pensarea fermă a narinelor timp de 10 minute,
poziţia şezând şi aplecarea capului înainte vor reduce riscul de a înghiţi sângele.
Decongestionantele nazale cu efect vasoconstrictor (fenilefrina) sunt utile în această
situaţie.

Sângerearea continuă necesită rinoscopie şi aspiraţie nazală.

În acest caz, se pot aplica următoarele principii farmacologice şi chirurgicale:

 cocaină 4%(spray/tampon), cu acţiune anestezică şi

vasoconstrictoare
 oximetazolină, decongestionant topic
 tetracaină, anestezic topic
 cauterizare cu nitrat de argint
Reabilitare auditivă
Alăzăroaie George Adrian
Bioingineria Reabilitării II, Gr.2
 electrocauterizare
 diatermocoagulare
 plasturi cu Gelaspon sau Surgicel

În situaţiile în care sângerarea nu poate fi oprită, sau metodele aplicate nu sunt

confortabile(pansamente/tampoane în regiunea
posterioară), se indică spitalizarea pacientului,
precum şi administrarea analegezicelor şi a
sedativelor.

După tratamentul efectuat în ambulator

pacientul poate folosi unguente pe bază de
bacitracină(corticoid cu efect bactericid,
bacteriostatic).

TRATAMENTUL NONFARMACOLOGIC INCLUDE:

 evitarea efortului fizic pentru câteva zile
 evitarea mâncărurilor fierbinţi/condimentate
 evitarea fumatului
 evitarea autotraumei digitale
 creşterea umidităţii aerului în locuinţă

După depăşirea episoadelor acute se recomandă explorările interne dar şi

examinarea atentă a nasului şi sinususrilor pentru excluderea existenţei unui
neoplasm.

Bibliografie:

1. McGraw Hill – L.Tierney, S.McPhee, M.Papadakis –

Diagnostic şi tratament în practica medicală, Ed.
Ştiinţelor medicale, Bucureşti 2001.
2. Marcovitch H. – Dicţionar de termeni medicali, Ed.
Niculescu 2014.
3. Hopcroft, Forte - Repertoar de simptome, Ed.All 2015.
4. Frâncu L. – Anatomie regionala si
aplicata.Capul si gatul, Ed.Junimea, Iasi 2003.
5. Rinologie Curs – www.cursurimedicina.ro
6. Adil Fatakia s.a. - Epistaxis: A Common
Problem – The Ochsner Journal
7. Managing epistaxis – Diamond – Journal of the
American Academy of Physician Assistants,