Importanta kinetoterapiei respiratorii in

astmul bronsic
2 October 2015 2 raspunsuri

Astmul bronsic este o afectiune inflamatorie a cailor respiratorii, caracterizata printr-o

reactivitate crescuta a arborelui traheo-bronsic si se manifesta printr-o ingustare generalizata a
acestuia, ca forma de raspuns la unii stimuli, dar poate ceda spontan sau in urma terapiei.

Din punct de vedere clinic, aceste crize sunt constituite din accese de dispnee (respiratie dificila),
tuse si wheezing (expiratie suieratoare).

Aceasta patologie este una dintre cele mai frecvente boli cronice din lume, afectand aproximativ
300 de milioane de oameni. Prevalenta sa a crescut in tarile dezvoltate in ultimii 30 de ani,
ajungand la 10-15% la adulti si la 15-17% la copii. In Romania prevalenta este de 5-7%.

Astmul bronsic poate sa apara la toate varstele, dar predominant la cele tinere. Aproape 50% din
cazuri debuteaza pana la varsta de 10 ani, iar 30% pana la 40 de ani. Raportul dintre sexe este de
2/1 masculin/feminin la varsta copilariei, egalizandu-se la varsta de 30 de ani.

Factorii care determina aparitia astmului sunt reprezentati atat de factori de mediu, cat si de
factori ce tin de persoana celui afectat.

Astfel, in cazul factorilor de mediu care cauzeaza astmul vorbim despre:

alergii (alimentare sau asociate cailor respiratorii)

fumat (atat fumatul activ, cat si cel pasiv pot determina aparitia astmului, mai ales in
cazul bebelusilor ale caror mame fumeaza in timpul sarcinii)

infectii respiratorii recurente si netratate corespunzator

substante nocive din mediul inconjurator (in special sensibilizanti din mediul
ocupational).

Printre cauzele naturale ce conduc la aparitia astmului se numara:

factorii genetici (copiii ai caror parinti au aceasta afectiune sunt cu 70% mai expusi
riscului de a se imbolnavi de astm)

obezitatea (aceasta conditie creste riscul de astm si scade controlul asupra bolii)
 sexul barbatii sunt mai expusi astmului in copilarie, in timp ce femeile prezinta un risc
crescut de imbolnavire in perioada maturitatii (conform dr. Dragos Bumbacea, dr.
Daciana Toma, curs de educatie medicala continua Introducere in astm).

Acestor cauze principale ale astmului li se alatura cauze secundare, precum:

factori de mediu iritanti precum fum, mirosuri puternice, poluare, mucegai (1 din 10
cazuri de astm cu debut la maturitate sunt determinate de acesti sensibilizanti
ocupationali)

factori ce tin de schimbarile meteo (umiditate crescuta a aerului, temperaturi scazute,

schimbari bruste de temperatura)

stari emotionale tensionate (anxietate, perioade de stres si presiune prelungite).

Este obligatorie tinerea sub control a astmului prin tratament medicamentos (steroizi,
antiinflamatoare, bronhodilatatoare, inhalatoare etc), dar trebuie sa avem in vedere beneficiile
kinetoterapiei respiratorii in ceea ce priveste scaderea dozelor de medicamente, implicit a
reactiilor adverse, scaderea episoadelor de criza astmatica si implicit imbunatatirea statusului
respirator.

Nu sunt de neglijat posibilele reactii adverse ale medicamentelor, care pot ajunge pana la:
corticodependenta (corticoizi orali), osteoporoza, diabet zaharat, hipertensiune arteriala,
candidoza bucala, iritabilitate, tremuraturi, crampe musculare, tahicardie, anxietate, convulsii sau
chiar insuficienta respiratorie acuta.

Exercitiile aerobice aduc bolnavilor respiratori semnificative ameliorari ale capacitatii de efort
(pana la 35%). Aceasta crestere a tolerantei la efort prin antrenament aerobic , se realizeaza prin:

ameliorarea ventilatiei printr-o mai buna coordonare a pompei motrice toraco-

abdominale, printr-un bun antrenament al musculaturii respiratorii, care va lucra cu un
consum energetic mai mic;

cresterea suprafetei de schimb alveolo-capilar cu ameliorarea raportului ventilatie-

perfuzie sanvina, care va duce la un mai bun schimb gazos (oxigen, dioxid de carbon);

cresterea extractiei oxigenului la periferie si presiunea partiala a acestuia;

ameliorarea performantelor cardiace si a conditiei psihice, cunoscuta cu un grad mare de

impact asupra dispneei.

Kinetoterapia respiratorie reprezinta principalul mijloc terapeutic de recuperare in cadrul bolilor

bronhopulmonare, cum este astmul bronsic. Planul de tratament este bazat pe trei notiuni
fundamentale:
 posturarea

reeducarea respiratorie

gimnastica corectoare

Postura corecta pentru o respiratie fiziologica cuprinde intreg corpul, dar mai ales muschii
posturii si cei accesori ai respiratiei. Asadar, din pozitia culcat, cea mai buna postura este cea cu
capul mai sus (se poate rabata partea superioara a patului la 45 de grade sau se pot aseza perne
in scara, umerii sa nu fie pe perna, iar bratele abduse la 30-45 de grade, adica putin departate
de corp), cu antebratele sprijinite pe doua perne. Se flecteaza usor genunchii, punandu-se o perna
dedesubt.

Din sezut, cea mai buna postura facilitatoare a respiratiei este cu trunchiul aplecat inainte si
coatele pe genunchi. Aceasta postura scade presiunea intraabdominala si cea a organelor interne
asupra diafragmului, imbunatatind mobilitatea acestuia, iar baza pamanului fiind mai bine
oxigenata.

Prin reeducare respiratorie se urmareste dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii

superioare, reeducarea respiratiei costale, a celei diafragmatice si controlul si coordonarea
respiratiei.

Din posturile expuse mai sus, vom incepe dirijarea aerului in caile superioare prin urmatoarele
exercitii:

Respiratie ampla pe o singura nara, cealalta fiind presata cu degetul

Inspir sacadat (ca si cum am mirosi o floare), urmat de un expir lung

Inspir intrerupt de presiunea degetelor pe ambele nari, urmat tot de un expir lung

O alta metoda o reprezinta cantatul, acesta necesitand o anumita postura a a trunchiului si

capului, o forta musculara buna a muschilor respiratori si volume mari de aer pentru mobilizare
si coordonare respiratorie.

Respiratia costala depinde de mobilitatea coloanei vertebrale si a coastelor, astfel ca o flexie

(aplecare inainte) a coloanei va creste oblicitatea coastelor, iar extensia coloanei va bloca
miscarea diafragmului. Inclinarea laterala a coloanei va inchide jumatatea de torace de aceeasi
parte (hemitoracele homolateral), facilitand expiratia pe cealata parte si va deschide jumatatea de
torace opusa, facilitand inspirul.

Pentru constientizarea miscarii si executiei respiratiei costale, kinetoterapeutul va solicita

expirul pacientului, presand puternic pe torace, pe masura ce expirul se apropie de final (acest
exercitiu il poate face si pacientul singur, apasand toracele cu propriile maini). Inspirul va incepe
cu o contrarezistenta pe torace care scadea treptat (tot cu mainile terapeutului sau cu propriile
maini). Datorita acestei tehnici obtinem si marirea ventilatiei zonei pulmonare subiacente si
cresterea fortei musculaturii regionale.

Diafragmul este principalul muschi respirator, deplasandu-se cu circa 3 cm si determina 65% din
aceasta ventilatie. Pentru corectarea respiratiei diafragmatice trebuie sa actionam asupra asa
numitei respiratii abdominale, deoarece diafragmul nu poate fi controlat voluntar.

Relaxarea cu bombare a peretelui abdominal va determina o scadere a presiunii intraabdominale,

care va facilita coborarea diafragmului, adica inspiratia, iar invers facilitam expirul. Pentru
aceste miscari folosim tehnica contrapresiunilor (saculet cu nisip, mainile kinetoterapeutului sau
mainile pacientului).

In timpul respiratiei urmarim ca toracele sa ramana nemiscat, iar abdomenul sa se bombeze pe

inspir, iar pe expir sa revina la normal. In tot acest timp tinem mainile sau saculeti cu nisip pe
abdomen.

Pentru ante si retropulsia peretelui abdominal, avem nevoie de un tonus bun pe muschiul
transvers abdominal. Pentru acesta cel mai benefic exercitiu este este din patrupedie, pozitie din
care se se suge burta, aceasta mentinandu-se 3-4 secunde, mai multe repetari.

Am discutat pana acum tehnicile de baza in ceea ce priveste si reeducarea respiratorie, existand,
bineinteles, numeroase variante de exercitii derivate de la acestea, pe care le putem pune in
practica.

Refacerea controlului si coordonarii respiratiei este un obiectiv deosebit de important,

exercitiile urmarind o constientizare a unei scheme ventilatorii adecvate deficitului functional
respirator. Ritmul respirator va trebui scazut la 12-14 respiratii/minut, controlat concomitent cu
volumul curent (volumul de aer mobilizat in cursul unei ventilatii de repaus).

Raportul inspir/expir trebuie sa fie de , iar fluxul de aer din ambii timpi va fi egal. Ultima etapa
a acestui program este controlul respiratiei in miscare si efort. Se va incepe cu exercitii executate
pe un singur ciclu respirator, apoi controlul respiratiei in mers, crescandu-se numarul pasilor pe
fiecare etapa respiratorie. Pe acelasi princiupiu se exerseaza si urcatul scarilor, raspectand
progresivitatea.

Gimnastica de corectare este obligatorie, deoarece o respiratie normala este dependenta de

forma si forta trunchiului si abdomenului, acestea trebuind corectate, indiferent de celelalte
obiective care au invedere corectarea tulburarilor fiziopatologice respiratorii. Prin gimnastica se
urmareste:

Asuplizarea coloanei vertebrale cervicale si decontracturarea muschilor adiacenti

Corectarea lordozei cervicale cu tonifierea muschilor cefei

Mobilizarea centurii scapulare si a umarului, cu tonifiere musculara

 Corectarea deviatiilor coloanei cervico-dorsale si coborarea umerilor ascentionati

Corectarea cifozei (cocoasei) si tonifierea musculaturii interscapulare (dintre omoplati)

Decontracturarea musculaturii spinale si tonizarea musculaturii abdominale

Asuplizarea coloanei lombare, delordozare si decontracturarea musculaturii lombare

Mobilizarea bazinui

Invatarea tinutei corecte a corpului si corectarea contracturilor in flexie a soldurilor

Se urmareste refacerea posturii fiziologice de respiratie prin recastigarea unui bun aliniament,
asuplizarea articulatiilor centurilor si trunchiului si obtinerea destinderii peretelui abdominal.

Exemple de exercitii corective:

1. Dupa ce am aplecat capul inainte si inapoi si l-am rotit de mai multe ori, ne intindem si
punem un sul sub ceafa. Din aceasta pozitie ducem barbia la piept de mai multe ori.

2. Din culcat, cu genunchii flectati (indoiti) si talpile pe pat, se ridica bratele deasupra
capului, alternativ, ca si cum am inota pe spate.

3. Din culcat, insipram adanc, apoi ducem genunchii la piept (ne putem ajuta cu mainile) in
timp ce expiram lung.

4. Din sezut facem miscare de petalaj in aer ale picioarelor.

5. Din sezut, cu mainile pe umeri, inainte-inapoi si invers.

6. Din sezut, cu un baston in maini se rica bastonul de mai multe ori cu coatele intinse, iar
apoi se va roti trunchiul de cateva ori cu bratele intinse in fata (bastonul ramane in
maini).

7. Din ortostatism (in picioare), bratele in lateral, aducem de zece ori palmele la piept si le
ducem inapoi.

8. Din ortostatism, cu bratele atarnand , se fac rotatii ale trunchiului ajutandu-ne de brate,
iar apoi aceleasi rotatii cu trunchiul aplecat in fata si cu mainile sprijinite pe o masa.

9. Din ortostatism, cu picioarele usor indepartate, se executa usoare genoflexiuni cu

balansarea bratelor inainte si inapoi. Talpile raman pe sol.

10. Din patrupedie, se duce inainte cate un brat , alternativ, in timpul expiratiei.
 11. Din patrupedie, o mana se duce spre calcai, trunchiul se inclina de aceeasi parte,
repetandu-se miscare de mai multe ori, alternativ, pe fiecare parte.

12. Din patrupedie, mers cu mana si piciorul opus, apoi mers cu mana si piciorul de aceeasi
parte (mers de camila).

13. Din patrupedie, se lasa fesele pe calcaie, mainile fiind intinse in fata si cu palmele pe sol,
iar capul intre brate, in timp ce se inspira profund, apoi se revine pe expir.

14. Din patrupedie, curbam colana in sus (cifozare), iar apoi in jos (lordozare).

15. Din pozitie patrupeda se avanseaza un genunchi catre mana opusa, care ramane in sprijin
pe sol, apoi celalalt genunchi. Acest exercitiu se executa pe inspir.

16. Din ortostatism (din picioare) se sta la circa 30 cm de perete si se bombeaza (cifozeaza)
coloana lombara pe inspir adanc, pana atingem peretele. Se revine la normal pe expir
prelungit.

Aceste cateva exercitii sunt practic cele mai usoare, existand numeroase posibilitati de adaptare
si de crestere a gradului de dificultate.

Este bine de stiut ca in Romania exista un microclimat de electie in tratamentul bolnavilor

respiratori, mai ales celor cu astm bronsic. Acesta este microclimatul de salina. Beneficiile
acestuia au fost descoperite la refugiatii din saline in timpul celor doua Razboaie Mondiale, prin
disparitia crizelor astmatice.

Spre deosebire de aerul exterior, cel din salina se caracterizeaza prin constanta parametrilor
fizici, chimici si microbiologici, care duc la valori reduse ale indicilor de stres. Puritatea
aeromicroflorei si cantitatile mari de sodiu, calciu si magneziu contribuie la ameliorarea
tabloului clinic al pacientului cu astm bronsic.

Kinetoterapia respiratorie realizata in salina va avea un efect mai mare in ceea ce priveste
imbunatatirea statusului respirator si scaderea pana la disparitia crizelor de astm.

Este important sa tinem cont de contraindicatiile curei la salina (speleoterapiei): status astmaticus
(astm bronsic cu obstructie bronsica severa, persistenta), TBC pulmonar, cord pulmonar cronic,
insuficienta cardiaca, neoplazii(cancere), boli reumatice in puseu acut etc.

Kinetoterapia respiratorie realizeaza efecte terapeutice importante la pacientii astmatici, ocupand

un loc de baza in asistenta acestei boli cronice si in cresterea capacitatii de munca, a
performantelor fizice si psihice ale individului sau a starii de bine.
Astmul bronsic exercitii si recuperare
Miercuri, Martie 18, 2009

Clinic :

Astmul bronsic se manifesta prin crize de dispnee , acestea survenind uneori fara o regula
clara ( de obicei in timpul noptii ) . In unele cazuri crizele survin in legatura cu o serie de
factori nespecifici : umezeala , ceata , praf , emotii si efort fizic . La alti subiecti crizele
survin in aceleasi conditii : in sezonul polenului , in aceeasi incapere si in contact cu animalele
.

Dispneea este specifica pentru diagnosticul de astm , ea are o frecventa rara , iar respiratia
este prelungita , de exemplu in criza de astm bronsic este caracterizata respiratia suieratoare
. Tusea este uscata sau umeda cu o sputa mucoasa lipicioasa si aspect perlat ( sputa devine
mucopurulenta in prezenta unei infectii) . Munca de recuperare a asmaticului incepe prin
evitarea tuturor factorilor exteriori ce pot declansa , intretine sau influenta in mod negativ boala
si anume : factorii alergizanti, fumatul, atmosfera poluata , virozele , alimentatia si modul de
viata.
Alimentatia trebuie sa fie bogata in vitamine , fara condimente si conservanti (alcoolul trebuie
exclus in totalitate ) .

regimul de viata trebuie sa fie ordonat si echilibrat , cu evitarea starilor de oboseala si

a schimbarilor bruste de temperatura, precum si asigurarea aerului curat , atat in
locuinta cat si la locul de munca ;

in programele de tratament ce implica gimnastica medicala se vor folosi posturarile

de drenaj si tusea dirijata , pentru eliminarea secretiilor si dezobstructie;

o importanta majora pentru astmatici este relaxarea organismului , metoda prin care se
reduce starea emotionala ce contribuie la diminuarea sau chiar la anularea
bronhospasmului , dispneei si tusei;

durata unei sedinte de gimnastica variaza in functie de posibilitiatile pacientului de la 5

10 minute si de la 20 30 minute, important este ca exercitiile sa se repete de cateva
ori pe zi , in incaperi bine aierisite sau in spatii libere si nepoluate;

bolnavul trebuie sa execute corect exercitiile , sa constientizeze fiecare faza a miscarii

si mai ales sa stie sa dirijeze aerul (inspirul se va realiza pe nas , iar expirul se va
efectua pe gura , lent si continuu ) ;

exercitiile de respiratie se executa lent , cu pauze intre o respiratie si cealalta si cu mici

pauze ( apnee) intre respiratie si expiratie , in scopul de a ajunge la o frecventa
respiratorie normala , obtinand astfel si ameliorarea ventilatiei pulmonare ( timpul de
expirare a aerului trebuie sa fie de doua ori mai mare decat timpul de inspirare );
Obiectivele urmarite de gimnastica respiratorie sunt :

1. Corectarea conditiilor de munca , a deprinderilor , a tuturor influentelor care

reprezinta cauze determinate sau agravante pentru evolutia bolii respiratorii .

2. Diminuarea frecventei respiratorii , concomitent cu cresterea amplitudinii respiratiei .

3. Cresterea sau scaderea ritmului respirator.

4. Marirea sau micsorarea pauzelor dintre inspir si expir .

5. Cresterea amplitudininlor miscarilor respiratorii.

6. Cresterea capacitatilor de efort si ameliorarea sindromului obstructiv ( readaptarea

la efort se face prin antrenament progresiv si ergoterapeutic ).

Efectuam drenajul postural al pacientului in special seara inainte de culcare va usura somnul si
odihna pacientului . Acesta va fi pozitiona in decubit dorsal / decubit ventral cu capul mai
coborat decat picioarele si efectuam percutie cu palmele facute caus in zona segmentului
pulmonar cu probleme . Percutia se executa timp de mai multe minute pana cand pacientul
simte nevoia sa tuseasca . Procedura nu trebuie sa fie dureroasa si pacientul poate purta
tricou sau imbracaminte usoara nu trebuie neaparat dezbracat . In conjuctie cu percutia se
utilizeaza si vibratia ce se aplica doar pe faza de expir pentru a deplasa secretiile catre caile
aeriene mai mari . Se aplica prin plasarea ambelor maini pe piele de-a lungul peretelui toracic
. Presiunea e aplicata in acelasi sens cu miscarile toracelui . Se poate termina cu o scuturare
( o vibratie mai riguroasa ) in care degetele mari sunt stranse impreuna , palmele deschise cu
degetele rasfirate pe toracele pacientului .

Se va practica dimineata si seara pentru a usura respiratia pe timpul zilei si a elimina secretiile
din timpul noptii , iar seara pentru a usura respiratia pe timpul noptii . Drenajul trebuie
efectuat inaintea exercitiilor .

Mijloace , metode si exercitii de gimnastica respiratorie folosite :

Din pozitia decubit dorsal cu mainile pe abdomen si coatele pe saltea se vor executa :

1. expiratie impusa , urmata de inspiratie cu antepulsia abdomenului (ridicarea abdomenului )

pe masura ce aerul patrunde, expiratia prin pronuntarea literei S si coborarea abdomenului
( de 8 10 ori ) . Amandoua mainile pe abdomen , cu coatele pe saltea se va executa ; (fig.
1)
 fig1

2. respiratia se va executa la nivelul toracelui , in momentul in care se executa expiratia

mainile se apropie usor in momentul inspiratiei se vor departa ( de 8 10 ori ) ; (fig.2)

fig2

3. subiectul in pozitia sezand cu trunchiul aplecat spre spate si spre stanga ( pentru
segmentul opical drept sau stang) ; (fig.3)

fig3
4. subiectul este in decubit lateral stang , cu trunchiul in rotatie anterioara de 45 inainte ,
sprijinit pe o perna pentru lobul superior dr.) si in decubit lateral drept ( pentru lobul
superior stang ) ; (fig.4)

fig4

5. subiectul in decubit dorsal , cu genunchii usor flectati , pentru segmentele anterioare ,

lobii superiori stang si drept ; (fig.5)

fig5

6. subiectul in decubit ventral , pentru segmentele superioare , lobii inferiori ; (fig. 6 )

fig6

7. din decubit dorsal , cu mainile la nivelul claviculei , executa inspir si expir , ridicand usor
cutia toracica , astfel incat sternul sa ajunga sub barbie ( in expiratie toracele revine la
pozitia normala ) ;

8. din decubit dorsal , cu genunchii indoiti se executa : (fig. 7)

o ducerea bratului stang spre soldul drept , concomitent cu ridicarea capului si a

umerilor expiratie ;
 o ducerea bratului stang oblic sus , cu rasucirea capului spre stanga inspiratie
( dupa cateva repetari , la fel cu bratul drept ) .

fig7

9. ducerea ambilor genunchi la piept , cu ajutorul bratelor expiratie , revenire inspir ;

10. din pozitia pe genunchi cu sprijin pe brate : (fig.8a)

o expiratie activa , tragand abdomenul in sus; (fig.8b)

o inspiratie concomitent cu coborarea abdomenului si ridicarea toracelui si a capului

( de 10 ori ); (fig. 8c)

11. pe genunchi , pe calcaie sezand :

o ducerea bratelor in sus inspiratie

o aplecarea trunchiului inainte , cu ducerea bratelor inapoi sus

cu expiratie ( de 10 ori)
 fig8

12. din pozitia sezand pe scaun executa :

o aplecarea trunchiului inainte , cu bratele incrucisate pe abdomen expiratie

o ridicarea trunchiului , cu ducerea bratelor lateral inspiratie

13. cu mainile sprijinite pe genunchi expiratie si ducerea bratului stang oblic sus
inspiratie ;

14. cu mainile sprijinte pe genunchi expiratie , cu aplecarea trunchiului inainte :

o ridicarea trunchiului inspiratie

o expiratie sacadata , se elimina aerul in 3 4 reprize , in ritm rapid .

Exercitii libere de respiratie insotite de miscari pasive

Miscarea pasiva este secundara miscarii de respiratie avand ca scop amplificarea expiratiei.
Miscarile de respiratie pot fi efectuate cu : toracele , trunchiul , membrele superioare si
inferioare , astfel :

- pentru torace :

din culcat inapoi , cu capul usor ridicat sau din sezand rezemat , foloseste ridicarea
toracelui cu mainile pe axile pentru inspir

coborarea toracelui cu presiuni la baza acestuia pentru expir ;

- pentru trunchi :

flexarea trunchiului folosim pe momentul expir

extensia trunchiului folosim pe momentul inspir

rasucirea pasiva stanga/dreapta pe momentul inspir

revenire in pozitia initiala pe momentul expir

indoirea laterala a trunchiului pe momentul inspir

revenire in pozitia initiala pe momentul expir

- pentru membrele superioare :

 ducerea membrelor superioare prin inainte sus , pasiv inspir

revenire in pozitia initiala expir

rotatie externa a mebmrelor superioare oblic jos inspir

revenire expir

- pentru membrele inferioare :

indoirea pasiva a membrelor inferioare se efectueaza inspir

intinderea pasiva a membrelor inferioare se efectueaza expir

departarea abd. inspir

apropierea add. expir

Exercitii libere de respiratie cu miscari active :

Miscarile active insotesc, amplifica, faciliteaza miscarile libere de respiratie, ele sunt
efectuate la nivelul : cap , trunchi , membre inferioare si a membrelor superioare. Unele
miscari amplifica faza inspirului altele expirul .
- pentru cap si gat

extensia capului si gatului faciliteaza inspirul

flexia capului si gatului faciliteaza expirul

rasucirea capului si gatului faciliteaza inspirul

revenirea expirul

pentru trunchi

flexia faciliteaza expirul ; revenirea inspirul

rasucirea stg/dr inspir , de partea opusa rasucirii

revenire expir

indoirea laterala stanga/dreapta inspir de partea hemitoracelui opus indoirii

revenire expir
- pentru membrele inferioare

indoirea membrelor inferioare inspir

intinderea membrelor inferioare expir

abductia inspir

adductia expir

- pentru membrele superioare

ducerile si fixarile membrelor superioare la ceafa , pe umeri , pe sold faciliteaza inspirul

revenirile expirul

se pot creea exercitii complexe pentru facilitarea inspiratiei/expiratiei .

Concluzii si observatii :

Bolnavii cu afectiuni respiratorii a astmului bronsic si BPOC trebuie sa evite eforturile

sustinute ce solicita un consum mare de oxigen . Eforturile de durata se vor putea realiza numai
daca bolnavul poate sa-si coordoneze foarte bine respiratia cu miscarile ce trebuie sa le
execute si la intervale de timp sa faca pauze , pentru restabilirea ritmului respirator .

Bibliografie:

1.Terapia prin miscare la varsta a 3-a,ED. Medicala 1990.Elena Cristea

Astm Bronsic
De la Wikipedia, enciclopedia liber
Astm bronic
 Spirometrele se folosesc pentru a msura debitul respirator maxim, important att n
monitorizarea ct i n diagnosticarea astmului.[1]
Clasificare i resurse externe
Specialitate Pneumologie
ICD-10 J45
ICD-9-CM 493
OMIM 600807
DiseasesDB 1006
MedlinePlus 000141
eMedicine article/806890
Patient UK Astm bronic
MeSH D001249
Modific date / text

. Astmul (de la grecescul , sthma, "sufocare") este o afeciune inflamatorie cronic

comun a cilor respiratorii caracterizat de simptome fluctuante i recurente, obstrucie
reversibil a fluxului de aer i bronhospasm.[2] Printre simptomele comune se ntlnesc respiraie
uiertoare (stridor), tuse, senzaie de apsare n piept i dispnee[3]

Se crede c astmul este cauzat de o combinaie de factori genetici i de mediu.[4] Diagnosticul de

bazeaz de regul pe tiparul simptomelor, reacia la tratament n timp i spirometrie.[5] Este
clasificat din punct de vedere clinic n funcie de frecvena simptomelor, volumul expirator forat
ntr-o secund (FEV1), i debitul expirator maxim.[6] Astmul poate fi clasificat i n atopic
(extrinsec) sau non-atopic (intrinsec)[7], unde atopia se refer la o predispoziie n dezvoltarea
unor reacii de hipersensibilitate tip 1.[8]

Tratamentul simptomelor acute se face de obicei prin inhalarea unui agonist beta-2 cu aciune de
durat scurt (cum ar fi salbutamol) i corticosteroizi orali.[9] n cazurile foarte grave, pot fi
necesari corticosteroizi intravenoi, sulfat de magneziu i spitalizare.[10] Simptomele pot fi
prevenite prin evitarea declanatorilor, cum ar fi alergenii[11] i factorii iritani, i prin utilizarea
de corticosteroizi inhalai.[12] Agonitii beta cu aciune de durat lung (LABA) sau antagonitii
leucotrienelor pot fi utilizai n completarea corticosteroizilor inhalai, dac simptomele astmului
nu pot fi controlate.[13] Gradul de rspndire al astmului a crescut n mod semnificativ ncepnd
din 1970. Conform statisticilor din 2011, erau afectate 235300 milioane de oameni la nivel
global,[14][15] incluznd aproximativ 250,000 de decese.[15]

Cuprins
1 Semne i simptome

o 1.1 Afeciuni asociate

2 Cauze

o 2.1 De mediu

2.1.1 Ipoteza igienei

o 2.2 Genetica

o 2.3 Afeciuni medicale

o 2.4 Acutizare

3 Fiziopatologie

4 Diagnostic

o 4.1 Spirometria

o 4.2 Altele

o 4.3 Clasificare

4.3.1 Acutizarea astmului

4.3.2 Astmul indus de efortul fizic

4.3.3 Astmul profesional

o 4.4 Diagnosticul diferenial

5 Prevenia

6 Gestionarea

o 6.1 Modificarea stilului de via

 o 6.2 Tratament medicamentos

o 6.3 Altele

o 6.4 Terapii alternative

7 Prognostic

8 Epidemiologie

9 Istorie

10 Referine

Semne i simptome
Wheezing

Meniu
0:00
Respiraie uiertoare (stridor) auzit
prin stetoscop.

Astmul este caracterizat de episoade recurente de respiraie uiertoare, dispnee, senzaie de

apsare n piept i tuse.[16] Este posibil s se produc i sput din plmni n timpul tusei, ns
deseori aceasta este greu de expectorat.[17] n timpul refacerii dup un atac, poate avea aspect de
puroi din cauza nivelului ridicat de celule albe, numite eozinofile.[18] Simptomele sunt de regul
mai grave noaptea i dimineaa devreme, sau ca urmare a exerciiilor fizice sau a expunerii la aer
rece.[19] La anumite persoane ce sufer de astm, simptomele apar rar, ca reacie la declanatori, n
timp ce la altele simptomele pot fi persistente.[20]

Afeciuni asociate

Cteva afeciuni apar mai des la persoanele ce sufer de astm, cum ar fi: refluxul gastroesofagian
(GERD), rinosinuzita i apneea obstructiv de somn.[21] De asemenea, tulburrile psihice sunt
mai frecvente[22] 1652% suferind de anxietate i 1441% de tulburare de comportament.[23] Nu
se tie ns dac astmul duce la probleme psihice, sau problemele psihice cauzeaz astmul.[24]

Cauze
Astmul este cauzat de o combinaie de interaciuni de mediu i genetice, complexe i incomplet
nelese.[4][25] Aceti factori influeneaz att gravitatea sa, ct i reacia la tratament.[26] Se crede
c incidena crescut a cazurilor de astm este cauzat de factorii epigenetici (factori ereditari alii
dect cei legai de secvena ADN) schimbtori i un mediu de via schimbtor.[27]

De mediu

Muli factori de mediu au fost asociai cu dezvoltarea i agravarea astmului, incluznd: alergeni,
poluarea aerului i alte substane chimice din mediu.[28] Fumatul n timpul sarcinii i n perioada
de dup natere sunt asociate cu un risc mai mare de apariie a simptomelor de astm.[29] Calitatea
aerului sczut, poluarea cauzat de trafic sau nivelurile ridicate de ozon[30] au fost asociate att
cu apariia astmului, ct i cu gravitatea crescut a acestuia.[31] Expunerea la compui organici
volatili de interior poate fi un declanator al astmului; expunerea la formaldehid, de exemplu,
reprezint o asociere pozitiv.[32] De asemenea, ftalaii din PVC sunt asociai cu astmul la copii i
aduli[33][34], la fel cum este i expunerea la niveluri ridicate de endotoxin.[35]

Astmul este asociat cu expunerea la alergeni de interior.[36] Alergenii comuni de interior includ:
acarienii, gndacii, mtreaa animalelor i mucegaiul.[37][38] S-a descoperit c eforturile de a
diminua acarienii nu au fost eficiente.[39] Anumite infecii respiratorii virale pot crete riscul
apariiei astmului, atunci cnd apar la copii, cum ar fi:[40] virusul sinciial respirator i
rinovirusul.[41] Cu toate acestea, anumite alte infecii pot scdea riscul.[41]

Ipoteza igienei

Ipoteza igienei este o teorie ce ncearc s explice incidena crescut a cazurilor de astm la nivel
mondial ca fiind un rezultat direct i neintenionat al expunerii reduse, n timpul copilriei, la
bacterii i virusuri neinfecioase.[42][43] S-a sugerat c expunerea redus la bacterii i virusuri se
datoreaz, n parte, cureniei crescute i familiilor cu mai puini membri din societatea modern.
[44]
Dovezile ce susin ipoteza igienei includ incidena mai sczut a cazurilor de astm la ferme i
n case n care exist animale.[44]

Utilizarea antibioticelor n copilrie a fost legat de apariia astmului.[45] De asemenea, naterea

prin cezarian este asociat cu un risc crescut (aproximativ 2080%) de astm acest risc crescut
este cauzat de lipsa coloniilor de bacterii sntoase, pe care nou-nscutul le-ar fi luat la trecerea
prin filiera genital.[46][47] Exist o legtur ntre astm i gradul de bunstare financiar.[48]

Genetica

CD14-endotoxin interaction based on CD14 SNP C-159T[49]

Endotoxin levels CC genotype TT genotype
High exposure Low risk High risk
Low exposure High risk Low risk

Antecedentele familiale reprezint un factor de risc pentru astm, fiind implicate multe gene.[50]
Dac un geamn identic este afectat, probabilitatea ca cel de-al doilea s sufere de aceeai boal
este de aproximativ 25%.[50] Pn la sfritul anului 2005, 25 de gene au fost asociate cu astmul,
la ase sau mai multe populaii separate, incluznd:GSTM1, IL10,CTLA-4, SPINK5,LTC4S, IL4R
i ADAM33 printre altele.[51] Multe dintre aceste gene sunt legate de sistemul imunitar sau
moduleaz inflamaia. Chiar i printre genele din aceast list, susinut de studii reproduse pe
scar larg, rezultatele nu au fost consecvente la toate populaiile testate.[51] n 2006 peste 100 de
gene erau asociate cu astmul ntr-un singur studiu de asociere genetic;[51] mai multe sunt
descoperite constant.[52]

Anumite variante genetice pot cauza astm numai atunci cnd sunt combinate cu expuneri la
medii specifice.[4] Un exemplu n acest sens este un polimorfism uninucleotidic specific n
regiunea CD14 i expunerea la endotoxin (un produs bacterian). Expunerea la endotoxin poate
proveni din diverse surse de mediu, inclusiv fumul de igar, cini i ferme. Atunci, riscul
apariiei astmului este determinat att de genetica unei persoane, ct i de gradul expunerii la
endotoxin.[49]

Afeciuni medicale

O triad format din eczem atopic, rinit alergic i astm este numit atopie.[53] Cel mai
puternic factor de risc n apariia astmului l reprezint antecedentele de boal atopic;[40] astmul
are o inciden mult mai mare la cei care sufer fie de eczem, fie de febra fnului.[54] Astmul a
fost asociat cu sindromul ChurgStrauss, o afeciune autoimun, i cu vasculit. Persoanele cu
anumite tipuri de urticarie pot avea, de asemenea, simptome de astm.[53]

Exist o corelaie ntre obezitate i riscul apariiei astmului, ambele avnd o inciden crescut n
ultimii ani.[55][56] Anumii factori pot fi luai n considerare, inclusiv deficiena respiratorie cauzat
de acumularea de grsime i faptul c esutul adipos duce la o stare predispus la inflamaii.[57]

Medicamentele beta-blocante, ca de exemplu propranololul, pot declana astmul la persoanele

predispuse.[58] Cu toate acestea, beta-blocantele cardioselective par a fi sigure la cei cu afeciuni
uoare sau moderate.[59] Alte medicamente ce pot cauza probleme includ acidul acetilsalicilic,
AINS i inhibitorii enzimelor de conversie a angiotensinei.[60]

Acutizare

Unele persoane sufer de astm stabil mai multe sptmni sau luni, apoi dezvolt subit un episod
de astm acut. Persoane diferite reacioneaz la diveri factori n mod diferit.[61] Cele mai multe
persoane pot dezvolta o acutizare sever n urma unui numr de factori declanatori.[61]

Factorii de la domiciliu care pot duce la acutizarea astmului cuprind praful, mtreaa animalelor
(inclusiv i mai ales pr de la pisici i cini), alergeni de la gndacii de buctrie i mucegai.[61]
Parfumurile sunt o cauz comun a atacurilor acute la femei i copii. Att infeciile virale, ct i
cele bacteriene ale tractului respirator superior pot nruti boala.[61] Stresul poate nruti
simptomele - se consider c stresul afecteaz sistemul imunitar i, astfel, crete inflamarea
cilor respiratorii la alergeni i iritani.[31][62]

Fiziopatologie
Obstrucia lumenului unei bronhiole cu exsudat mucoid, celula caliciform metaplazie, i
ngroarea membranei bazaleepiteliale la o persoan cu astm.

Astmul este rezultatul inflamaiei cronice a cilor respiratorii, care duce la o contractilitate
crescut a muchilor netezi nconjurtori. Acest lucru, mpreun cu ali factori, duce la accese de
ngustare a cilor respiratorii i la simptomele clasice de respiraie uiertoare. De obicei,
ngustarea este reversibil, cu sau fr tratament.Ocazional, cile respiratorii se schimb.[16]
Schimbrile tipice din cile respiratorii includ creterea numrului de eozinofile i ngroarea
laminei reticularis. n mod cronic, muchiul neted al cilor respiratorii poate crete n dimensiune
odat cu creterea numrului de glande mucoase.Alte tipuri de celule cuprind: limfocite T,
macrofage i neutrofile. De asemenea, pot fi implicate i alte elemente ale sistemului imunitar,
printre care: citokine, chemokine, histamine i leucotriene, printre altele.[41]

Diagnostic
n timp ce astmul este o afeciune binecunoscut, nu exist o definiie universal acceptat a
acestei boli.[41] Global Initiative for Asthma o definete ca pe o afeciune inflamatorie cronic a
cilor respiratorii, unde mai multe celule i elemente celulare joac un rol. Inflamaia cronic
este asociat cu o hipersensibilitate a cilor respiratorii, care duce la episoade recurente de
stridor, dificulti de respiraie, senzaie de apsare n piept i tuse, mai ales noaptea sau
dimineaa devreme. Aceste episoade sunt asociate de regul cu obstrucia rspndit, dar
variabil, a fluxului de aer n plmni, care adeseori e reversibil n mod spontan sau n urma
tratamentului".[16]

n momentul de fa, nu exist niciun test exact cu un diagnostic bazat pe tipologia simptomelor
i rspunsul la terapie n timp.[5][41] Ar trebui suspectat un diagnostic de astm dac exist un
istoric de: stridor recurent, tuse sau dificulti de respiraie, iar aceste simptome apar sau se
agraveaz ca urmare a exerciiilor fizice, infeciilor virale, alergenilor sau polurii aerului.[63] Se
va efectua apoi un test de spirometrie pentru confirmarea diagnosticului.[63] n cazul copiilor mai
mici de 6 ani, diagnosticul este mai dificil de stabilit deoarece sunt prea tineri pentru un test de
spirometrie.[64]

Spirometria

Spirometria se recomand pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului i pentru gestionare.[65][66]

Este cel mai bun test pentru astm. Dac FEV1 (volumul expirator forat) msurat conform acestei
tehnici se mbuntete cu 12% n urma administrrii unui bronhodilatator, de exemplu
salbutamol, acest lucru confirm diagnosticul. Totui, acesta poate fi normal n cazul persoanelor
cu un istoric de astm uor, care momentan nu se schimb.[41] Capacitatea de difuziune a unei
singure respiraii poate ajuta la diferenierea astmului de BPOC (boala pulmonar obstructiv
cronic).[41] Se recomand efectuarea spirometriei o dat la un an sau la doi ani, pentru a urmri
ct de bine este inut sub control astmul unei persoane.[67]

Altele

Provocarea cu metacolin presupune inhalarea unor concentraii mai mari ale unei substane care
cauzeaz ngustarea cilor respiratorii la persoanele predispuse. Dac este negativ, nseamn c
persoana n cauz nu are astm; dac este pozitiv, totui, nu este specific bolii.[41]

Alte dovezi cuprind: o diferen de 20% a debitului expirator maxim n cel puin trei zile pe
sptmn, timp de minimum dou sptmni, o mbuntire cu 20% a debitului maxim n
urma tratamentului cu salbutamol, corticosteroizi pe cale inhalatorie sau prednison, ori o scdere
de 20% a debitului maxim dup expunerea la un factor declanator.[68] Testele debitului
expirator maxim au, totui, rezultate mai variabile dect spirometria, nefiind deci recomandate
pentru un diagnostic de rutin. Acestea pot fi utile pentru auto-monitorizarea zilnic a
persoanelor grav sau moderat bolnave i pentru verificarea eficacitii noilor tratamente. Mai pot
fi utile pentru determinarea tratamentului la persoanele cu exacerbri acute.[69]

Clasificare

Clasificare clinic ( 12 ani)[6]

Simptome %FEV1
Frecvena FEV1
Severitate manifestate din cele utilizare SABA
simptomelor Variabilitate
noaptea prevzute
2
Intermitent 2/sptmn 2/lun 80% <20%
zile/sptmn
>2
Uor persistent >2/sptmn 34/lun 80% 2030%
zile/sptmn
Moderat
>30%
persistent
>1/sptmn 60-80%
zilnic
Zilnic

Sever n mod Frecvent

<60% >30% de dou ori/zi
persistent continuu (7/sptmn)

Astmul este clasificat clinic n funcie de frecvena simptomelor, volumul expirator forat ntr-o
secund (FEV1) i debitul expirator maxim.[6] Astmul mai poate fi clasificat ca atopic (extrinsec)
sau neatopic (intrinsec), n funcie de simptome, dac acestea sunt declanate de alergeni
(atopice) sau dac nu sunt declanate de alergeni (neatopice).[7] Din moment ce astmul este
clasificat n funcie de severitate, n prezent nu exist o metod clar de clasificare a diverselor
sub-grupe de astm n afara acestui sistem.[70] Gsirea unor metode de identificare a sub-grupelor
care rspund bine la diverse tipuri de tratament este un obiectiv critic actual al institutelor de
cercetare a astmului.[70]

Dei astmul este o afeciune pulmonar obstructiv cronic, nu se consider c face parte din
bolile pulmonare obstructive cronice deoarece acest termen se refer n mod specific la
combinaii de boli ireversibile, precum bronectazia, bronita cronic i emfizemul.[71] Spre
deosebire de aceste boli, obstrucia cilor respiratorii n cazul astmului este, de obicei,
reversibil; totui, dac rmne netratat, inflamaia cronic cauzat de astm poate duce la
obstrucia ireversibil a plmnilor datorat remodelrii cilor respiratorii.[72] Spre deosebire de
emfizem, astmul afecteaz bronhiile, nu alveolele.[73]

Acutizarea astmului

Severitatea unei crize de acutizare[74]

Aproape fatal PaCO2 mare i/sau necesitate de ventilare mecanic

Semne clinice Msurtori

Nivel de contien alterat Debit maxim < 33%
Epuizare Saturaie de oxigen < 92%
Viaa pus n pericol Aritmie PaO2 < 8 kPa
(oricare din cele enumerate)
Tensiune arterial sczut PaCO2 "Normal"
Cianoz
Piept silenios
Efort respirator sczut

Debit maxim 3350%

Sever-acut Ritm respirator 25 respiraii pe minut
(oricare din cele enumerate)
Ritm cardiac 110 bti pe minut
Imposibilitate de a finaliza propoziii fr pauze n respiraie
Moderat nrutirea simptomelor
Debit maxim de cel mult 5080% din nivelul optim sau prevzut
Fr caracteristici de astm sever acut

O criz de acutizare a astmului este cunoscut pe scar larg sub denumirea de atac de astm.
Simptomele clasice sunt dificultatea de respiraie, respiraia uiertoare sau stridorul i senzaia
de apsare n piept.[41] n timp ce acestea sunt simptomele principale ale astmului,[75] unele
persoane prezint n primul rndtuse, iar n unele cazuri grave, micarea aerului poate fi afectat
n mod semnificativ, astfel nct nu se aude stridorul.[74]

Semnele care au loc n timpul unui atac de astm cuprind utilizarea muchilor respiratori accesorii
(sternocleidomastoidienii i muchii scaleniai gtului); poate exista un puls paradoxal (un puls
mai slab n timpul inhalrii i mai puternic n timpul expiraiei), i o umflare peste limite a
pieptului.[76] Poate s apar o culoare albstruie a pielii i unghiilor din cauza lipsei de oxigen.[77]

n cazul acutizrii uoare, debitul expirator maxim (PEFR) este de 200 L/min sau 50% a
maximului estimat.[78] Valoarea moderat este cuprins ntre 80 i 200 L/min sau 25% i 50% din
maximul estimat, n timp ce valoarea sever este definit ca 80 L/min sau 25% din maximul
estimat.[78]

Astmul sever acut, cunoscut anterior sub denumirea de status asthmaticus, este o exacerbare
acut a astmului care nu rspunde la tratamentele standard cu bronhodilatatoare i corticosteroizi.
[79]
Jumtate din cazuri se datoreaz infeciilor cauzate de alergeni, poluarea aerului sau utilizarea
insuficient sau necorespunztoare a medicamentelor.[79]

Astmul instabil este un tip de astm care se distinge prin atacuri severe, recurente.[74] Astmul
instabil de Tip 1 este o boal cu o variabilitate larg a debitului maxim, n pofida medicaiei
intense. Astmul instabil de Tip 2 este un astm pe un fond bine inut sub control, cu acutizri
severe brute.[74]

Astmul indus de efortul fizic

Articol principal: Bronhoconstricia indus de efortul fizic.

Efortul fizic poate declana bronhoconstricia att la persoanele care sufer de astm, ct i la cele
care nu sufer de aceast boal.[80] Boala apare la cei mai muli oameni care sufer de astm i la
maximum 20% dintre persoanele care nu sufer de astm.[80] La atlei apare cel mai adesea la
atleii de elit, cu rate variind de la 3% pentru sportivii care practic bobul pn la 50% la cicliti
i 60% pentru practicanii de schi fond.[80] Dei poate aprea n orice condiii de vreme, cel mai
adesea se manifest atunci cnd atmosfera este uscat i rece.[81] Inhalarea de beta2-agoniti nu
pare s mbunteasc performanele atletice ale sportivilor care nu sufer de astm [82]; cu toate
acestea, dozele orale pot mbunti capacitatea de efort i puterea.[83][84]

Astmul profesional

Articol principal: Astmul ocupaional.

Astmul aprut (sau agravat) ca rezultat al expunerii la locul de munc este o boal profesional
raportat frecvent.[85] Cu toate acestea, multe cazuri nu sunt raportate sau recunoscute ca atare.[86]
[87]
Se estimeaz c 525% dintre cazurile de astm la aduli sunt legate de tipul de munc
desfurat. Sunt implicai aproximativ o sut de alergeni diferii, cei mai frecveni fiind:
izocianaii, cerealele i rumeguul, colofoniul, decapantul de sudur, latexul, animalele i
aldehidele. Ocupaiile asociate cu cel mai mare risc de probleme includ: persoanele care vopsesc
prin pulverizare, brutarii sau cei care proceseaz alimentele, asistenii medicali, lucrtorii din
domeniul chimiei, persoanele care lucreaz cu animale, sudorii, coaforii i lucrtorii din
domeniul prelucrrii lemnului.[85]

Diagnosticul diferenial
Multe alte condiii patologice pot cauza simptome similare cu cele ale astmului. La copii, trebuie
luate n considerate alte boli ale cilor aeriene superioare, cum ar fi rinitele alergice i sinuzitele,
precum i alte cauze de obstrucie aerian, incluznd: aspirarea de corpi strini, stenoza traheal
sau laringotraheomalacia, malformaia inelar a arcului aortic, ganglionii mrii sau lipoamele n
zona gtului. La aduli, ar trebui luate n considerare BPOC, insuficiena cardiac congestiv,
lipoamele pe cile aeriene, precum i tusea indus de medicamente (din cauza inhibitorilor
ECA). n disfunciile corzilor vocale pot exista manifestri similare.[88]

Boala pulmonar obstructiv cronic poate coexista cu astmul i poate aprea ca o complicaie a
astmului cronic. Dup vrsta de 65 de ani, cei mai muli oameni cu boal obstructiv a cilor
aeriene au astm i BPOC (boal pulmonar obstructiv cronic). n aceast situaie, BPOC se
poate deosebi prin nivelul crescut de neutrofile pe cile aeriene, grosimea anormal mrit a
peretelui i hipertrofia muchiului neted n bronhii. Cu toate acestea, acest nivel de investigaie
nu este efectuat pentru c BPOC i astmul presupun principii similare de gestionare: corticoizii,
beta-agonitii cu efect ndelungat i renunarea la fumat.[89] Boala seamn foarte mult ca
simptomatologie cu astmul, se coreleaz cu expunerea mai mare la fumul de igar, o vrst
naintat, o reversibilitate mai mic a simptomelor dup administrarea unui bronhodilatator i
probabilitate sczut a transmiterii ereditare a atopiei.[90][91]

Prevenia
Dovezile privind eficiena msurilor n prevenirea apariiei astmului sunt reduse.[92] Unele msuri
se arat promitoare, printre acestea numrndu-se: limitarea expunerii la fum att n uter, ct i
dup natere, alptarea i expunerea crescut la cre sau la familii mari, niciuna dintre acestea
nesusinndu-se suficient pentru a fi recomandat pentru aceast indicaie.[92] Expunerea timpurie
la animale poate fi recomandat pentru aceast indicaie.[93] Rezultatele expunerii la animale n
alte etape ale vieii nu sunt concludente[94] i se recomand ndeprtarea din locuin a animalelor
dac o persoan prezint simptome alergice la acel animal.[95] Restriciile alimentare pe durata
sarcinii sau a alptrii nu s-au dovedit eficiente i, prin urmare, nu sunt recomandate.[95] Poate fi
eficient reducerea sau eliminarea componentelor cunoscute de la locul de munc al persoanelor
sensibile.[85]

Gestionarea
Dei nu exist tratament pentru astm, simptomele pot fi, n general, mbuntite.[96] Trebuie
conceput un plan specific, personalizat, pentru monitorizarea proactiv i gestionarea
simptomelor. Acest plan trebuie s includ reducerea expunerii la alergeni, testarea pentru
evaluarea gravitii simptomelor i utilizarea medicamentelor. Planul de tratament trebuie scris i
necesit ajustri de tratament n funcie de modificrile simptomelor.[97]

Cel mai eficient tratament pentru astm este identificarea factorilor declanatori, cum ar fi fumul
de igar, animalele sau aspirina i eliminarea expunerii la acestea. Dac evitarea factorului
declanator nu este suficient, se recomand utilizarea medicamentelor. Medicamentele sunt
selectate, printre altele, n funcie de gravitatea bolii i de frecvena simptomelor. Medicamentele
specifice pentru astm sunt clasificate n linii mari n categoriile: cu aciune rapid i cu aciune
ndelungat.[98][99]

Bronhodilatatoarele sunt recomandate pentru tratarea simptomelor pe termen scurt. La

persoanele cu atacuri ocazionale, nu este necesar o alt medicaie. Dac este prezent astmul
persistent uor (mai mult de dou atacuri sptmnal), se recomand inhalarea unei doze mici de
corticosteroizi sau, alternativ, un antagonist pentru leucotriene oral sau un stabilizator al
mastocitelor. Pentru persoanele cu atacuri zilnice, se inhaleaz o doz mai mare de
corticosteroizi. n acutizarea moderat sau sever, la aceste tratamente se adaug corticosteroizi
orali.[9]

Modificarea stilului de via

Evitarea agenilor declanatori este componenta cheie a mbuntirii controlului i prevenirii

atacurilor. Cei mai obinuii ageni declanatori includ alergenii, fumul (de igar i altele),
poluarea aerului, beta-blocani neselectivi i mncarea cu coninut de sulfit.[100][101] Fumul de
igar i fumatul la mna a doua (fumatul pasiv) pot reduce eficiena medicamentelor cum ar fi
corticosteroizii.[102] Msurile de control pentru particulele de praf, inclusiv filtrarea aerului,
substanele chimice pentru omorrea acarienilor, aspirarea, proteciile de saltea i alte metode nu
au efect asupra simptomelor de astm.[39]

Tratament medicamentos

Medicamentele utilizate n tratarea astmului se mpart n dou clase generale: medicamentele cu

eliberare rapid utilizate n tratarea simptomelor acute i medicamentele pentru controlul pe
termen lung, utilizate pentru prevenirea acutizrii ulterioare.[103]

Cu aciune rapid

Salbutamol inhalant cu doz msurat, utilizat n mod obinuit pentru tratarea atacurilor de astm.
 beta2antagoniti adrenoceptori cu efect pe termen scurt (SABA), cum ar fi salbutamolul
(albuterol USAN) reprezint tratamentul de prim linie pentru simptomele astmului.[9]

Medicamentele anticolinergice, cum ar fi bromura de ipratropiu, ofer beneficii

suplimentare atunci cnd se utilizeaz n combinaie cu SABA la persoanele cu simptome
moderate sau severe.[9] Bronhodilatatoarele anticolinergice se pot utiliza dac o persoan
nu poate tolera SABA.[71]

Agonitii adrenergici mai vechi, mai puin selectivi, cum ar fi epinefrina inhalat, au
eficien similar cu SABA.[104] Cu toate acestea, nu sunt recomandate din cauza
ngrijorrii privind stimularea cardiac excesiv.[105]

Controlul pe termen lung

propionat de fluticazon inhalant cu doz msurat, utilizat n mod obinuit pentru tratarea
atacurilor de astm.

Corticosteroizii sunt considerai n general tratamentul cel mai eficient disponibil pentru
controlul pe termen lung.[98] Formele inhalate sunt utilizate n mod obinuit n cazul bolii
severe persistente, n care pot fi necesari corticosteroizi orali.[98] Se recomand n general
ca formulele inhalate s fie utilizate o dat sau de dou ori pe zi, n funcie de gravitatea
simptomelor.[106]

Agonitii beta-adrenoceptori cu efect ndelungat (LABA) cum ar fi salmeterolul i

formoterolul, pot mbunti controlul astmului, mcar la persoanele adulte, atunci cnd
se administreaz n combinaie cu corticosteroizii inhalai.[107] La copii, acest beneficiu
este nesigur.[107][108] Cnd se utilizeaz fr steroizi, cresc riscul efectelor secundare
severe[109] i chiar administrai mpreun cu corticosteroizi pot crete uor riscul.[110][111]
 Antagonitii de leucotriene (cum ar fi montelukast i zafirlukast) se pot utiliza n plus fa
de corticosteroizii inhalai, n mod obinuit mpreun cu LABA.[98] Nu exist suficiente
dovezi care s susin utilizarea n crizele acute de astm.[112][113] La copiii mai mici de
cinci ani, reprezint terapia favorit suplimentar dup corticosteroizii inhalai.[114]

Stabilizatorii mastocitelor (cum ar fi cromolina sodic) reprezint o alt alternativ

preferat la corticosteroizi.[98]

Metode de livrare

Medicamentele sunt livrate n general ca inhalante cu doz msurat (IDM) n combinaie cu o

camer de inhalaie pentru astm sau ca inhalator cu pulbere uscat. Camera de inhalaie este un
cilindru din plastic care amestec medicamentul cu aerul, fcnd mai uoar primirea ntregii
doze de medicament. De asemenea, se poate utiliza un nebulizator. Nebulizatoarele i camerele
de inhalaie sunt la fel de eficiente la persoanele cu simptome de gravitate uoar pn la
moderate. Cu toate acestea, nu exist suficiente dovezi pentru a stabili dac exist sau nu
diferene la persoanele cu simptomatologie sever.[115]

Efecte adverse

Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor inhalatori n dozele convenionale comport un risc

minor de efecte adverse.[116] Riscurile includ apariia cataractei i o reducere uoar a staturii.[116]
[117]

Altele

n caz de lips de reacie la medicaia curent, sunt disponibile alte opiuni att n gestionarea
cazurilor de urgen, ct i n prevenia atacurilor de astm. Pentru gestionarea cazurilor de
urgen, alte opiuni includ:

Oxigen pentru reducerea hipoxiei dac saturaia scade sub 92%.[118]

S-a demonstrat c tratamentul intravenos cu sulfat de magneziu prezint un efect

bronhodilatator n combinaie cu alte tratamente n cazurile grave de atac astmatic.[119][120]

Heliox, un amestec de heliu i oxigen, reprezint, de asemenea, o opiune n cazurile

grave, care nu rspund la medicamente.[10]

Deoarece nu exist dovezi privind eficiena salbutamolului intravenos, acest tratament se

administreaz numai n cazuri extreme.[118]

Metilxantinele (ca de exemplu teofilina) au fost utilizate frecvent n trecut, dar nu

contribuie semnificativ la efectele tratamentelor cu beta-agoniti pe cale inhalatorie.[118]
Utilizarea acestora n cazurile acute este controversat.[121]
 Ketamina, un anestezic disociativ, are o utilitate teoretic n caz de intubaie i necesit
ventilaie mecanic n cazul pacienilor n stare iminent de stop respirator; totui, studiile
clinice nu ofer dovezi n acest sens.[122]

n cazul persoanelor cu astm sever persistent necontrolat prin inhalarea de corticosteroizi i beta-
agoniti cu durat lung de aciune, termoplastia bronic poate fi o opiune.[123] Procedura
implic eliberarea controlat de energie termic la nivelul pereilor cilor respiratorii n cadrul
unei serii de bronhoscopii.[123] n timp ce metoda poate accelera frecvena de agravare n primele
luni, ulterior pare s aib un efect de ameliorare. Nu se cunosc efectele dup un an de utilizare.
[124]

Terapii alternative

Numeroase persoane care sufer de astm i de alte boli cronice recurg la tratamente alternative;
studiile arat c aproximativ 50% utilizeaz o form sau alta de terapie neconvenional.[125][126] n
cazul majoritii terapiilor de acest tip, dovezile existente privind eficacitatea acestora sunt
insuficiente. Nu exist dovezi suficiente pentru a demonstra eficacitatea administrrii de
vitamina C.[127] Acupunctura nu este recomandat ca tratament, deoarece nu exist dovezi
suficiente pentru a susine eficacitatea acesteia.[128][129] Aparatele de ionizare a aerului nu prezint
dovezi conform crora ar ameliora simptomele de astm bronic sau funcia pulmonar; acest fapt
se aplic att n cazul generatoarelor de ioni pozitivi ct i negativi.[130]

Terapiile manuale, inclusiv osteopatia, chiropractica, fizioterapia i terapia respiratorie nu

prezint dovezi suficiente privind eficacitatea n cazul astmului.[131] Tehnica de respiraie Buteyko
pentru controlul hiperventilaiei poate avea drept consecin reducerea cantitii de medicamente,
ns nu are niciun efect asupra funciei pulmonare.[99] Prin urmare, un grup de specialiti a
concluzionat c nu exist dovezi suficiente n privina eficacitii acesteia.[128]

Prognostic

Ani de via ajustai pentru dizabilitate n cazul astmului la 100.000 de locuitori n anul 2004.[132]

no data 350400

<100 400450

100150 450500

150200 500550
 200250 550600

250300 >600

300350

n general, prognosticul n cazul astmului este bun, ndeosebi n cazul copiilor cu form uoar.
[133]
Mortalitatea a sczut n ultimele decenii, datorit depistrii i tratrii mai eficiente.[134] La
nivel global, boala provoac dizabilitatea moderat pn la sever n cazul a 19,4 milioane de
persoane ncepnd din anul 2004 (dintre care 16 milioane se afl n ri cu venituri mici i
medii).[135] Jumtate dintre cazurile de astm diagnosticate n copilrie sunt vindecate complet
dup zece ani.[50] Se urmrete remodelarea cilor respiratorii, ns nu se tie dac aceste
modificri sunt benefice sau duntoare.[136] Tratamentul timpuriu cu corticosteroizi pare s
previn sau s amelioreze deficienele funciei pulmonare.[137]

Epidemiologie

Ratele de inciden a astmului bronic n diferite ri ncepnd cu anul 2004.

no data 6-7%

<1% 7-8%

1-2% 8-10%

2-3% 10-12.5%

3-4% 12.515%

4-5% >15%

5-6%

n anul 2011, la nivel mondial existau 235300 milioane de astmatici,[14][15] boala provocnd
decesul a aproximativ 250.000 de persoane anual.[16] Ratele de inciden variaz de la o ar la
alta, cu o preponderen ntre 1 i 18%.[16] Boala este mai rspndit n rile dezvoltate dect n
rile n curs de dezvoltare.[16] Astfel, incidena este mai redus n Asia, Europa de Est i Africa.
[41]
n rile dezvoltate, boala este mai frecvent n rndul persoanele dezavantajate economic, n
contrast cu rile n curs de dezvoltare, n care persoanele afectate provin din medii mai bogate.
[16]
Nu se cunoate cu exactitate motivul acestei diferene.[16] Peste 80% din mortalitate se
produce n rile cu venituri medii i mici.[138]

Dei astmul are o inciden de dou ori mai mare n cazul bieilor,[16] formele grave se produc n
msur egal n rndul fetelor i al bieilor.[139] n contrast, n cazul adulilor, boala este de dou
ori mai frecvent n rndul femeilor[16] i are o inciden mai ridicat n rndul persoanelor tinere.
[41]

Ratele globale de astm bronic au crescut semnificativ ntre 1960 i 2008,[140][141] boala fiind
recunoscut ca problem major de sntate public ncepnd din anii 1970.[41] Ratele astmului s-
au meninut la un nivel constant n rile dezvoltate de la mijlocul anilor 1990, nregistrndu-se o
cretere recent ndeosebi n rile n curs de dezvoltare.[142] Aproximativ 7% din populaia
Statelor Unite[109] i 5% din populaia Marii Britanii sufer de astm bronic.[143] Rata de inciden
n Canada, Australia i Noua Zeeland este de 1415%.[144]

Istorie
Astmul a fost recunoscut n Egiptul antic i se trata prin ingerarea unui amestec aromatic
cunoscut sub denumirea de kyphi.[145] Boala a fost catalogat n mod oficial drept problem
respiratorie specific de ctre Hipocrat n jurul anului 450 .Hr., echivalentul grecesc al
cuvntului respiraie dificil formnd baza denumirii moderne.[41] n anul 200 .Hr. se considera
c se datoreaz cel puin parial emoiilor.[23]

n 1873, una dintre primele lucrri de specialitate din medicina modern a ncercat s explice
fiziopatologia afeciunii, iar n 1872 s-a ajuns la concluzia c astmul poate fi vindecat prin
frecarea toracelui cu un unguent pe baz de cloroform.[146][147] Tratamentul medical n anul 1880
prevedea administrarea de doze intravenoase de pilocarpin.[148] n 1886, F.H. Bosworth a
presupus existena unei legturi ntre astm i rinita alergic.[149] Epinefrina a fost pentru prima
oar utilizat n tratarea astmului n 1905.[150] Administrarea de corticosteroizi pe cale oral a
nceput n anii 1950, n timp ce tratamentele cu corticosteroizi prin inhalare i beta-agoniti
selectivi cu durat scurt de aciune a nceput n anii 1960.[151][152]

n perioada 19301950, astmul era cunoscut ca unul dintre cele apte boli psihosomatice
sfinte. Se considera c este cauzat de o tulburare psihologic, tratamentul recomandat fiind
adesea psihanaliza sau o alt metod psihoterapeutic.[153] Deoarece psihanalitii interpretau
respiraia astmatic uiertoare ca un plnset refulat al copilului dup mama sa, tratarea depresiei
era considerat deosebit de important n cazul astmaticilor.[153]
Dispneea
Dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea ritmului si intensitatii
miscarilor respiratorii.

Dispneea are la baza o patrundere insuficienta in tesuturi sau o asimilare (captare) insuficienta de
catre acestea a oxigenului. Toate acestea au drept consecinta o scadere consecutiva a proceselor
oxidative tisulare, astfel incat va creste nivelul CO2 in sange, dispneea devenind o reactie de
adaptare a organismului la lipsa de oxigen si acumularea CO2.

Subiectiv ea se traduce prin senzatia "lipsei de aer", prin prezenta constienta a unui "disconfort
respirator".

Tipurile de dispnee

Dispneea din insuficienta respiratorie pulmonara poate fi o dispnee de tip obstructiv, restrictiv si
mixta.

Dispneea obstructiva este determinata de afectiuni obstructive ale cailor aeriene superioare
(stenoze laringiene si traheale), procese obstructive la nivelul bronhiilor si tesutului pulmonar
(astm bronsic, bronsiolite, emfizem pulmonar), stenoze circumscrise ale arborelui bronsic,
afectiuni ce evolueaza cu diminuarea elasticitatii pulmonare (emfizem pulmonar,
pneumoconioze), precum si afectiuni care au drept urmare scaderea fortei de contractie a
musculaturii expiratorii cum ar fi poliomielita, miastenia gravis.

Dispneea restrictiva apare in afectiuni respiratorii acute si cronice care intereseaza portiuni
intinse din plaman (pneumonii, bronhopneumonii, tuberculoza personala), revarsate lichidiene
pleurale abundente (pleurezii de diferite etiologii precum si hidrotoraxul, hemotoraxul,
pneumotorax spontan, chist hidatic).

Dispneea mixta se caracterizeaza prin asocierea sau intricarea unor componente din dispneea
obstructiva cu elemente de dispnee restrictiva.

Dispneea poate proveni si din insuficienta respiratorie de origine extrapulmonara.

Diverse afectiuni, altele decat cele pulmonare, pot evolua cu o simptomatologie care include si
dispneea.

Astfel afectiunile cardio-vasculare evolueaza cu insuficienta cardiaca hemodinamica, afectiunile

miocardice, valvulare, pericarditele au printre altele ca important mod de manifestare dispneea.

afectiunile nervoase si endocrine ce evolueaza cu tulburari ale excitabilitatiicentrului

respirator (psihoze, distonii neuro-vegetative, meningoencefalita, afectiuni vasculare
cerebrale, hipertiroidie, acidoza, intoxicatii exogene, insuficienta suprarenaliana,
hiperfoliculinimii) se manifesta si prin dispnee.
 bolile sangelui caracterizate prin modificari care tulbura functia de transportor al
oxigenului (anemii, hemoglobinopatii, atmosfera viciata cu CO2) evolueaza cu dispnee.

altitudinea ridicata, situatiile speciale pentru piloti, scafandri sunt factori care duc la
scaderea continutului de oxigen al atmosferei, fapt care duce in consecinta la instalarea
dispneei.

Caracteristicile dispneei

Polipneea (hiperpneea) este dispneea ce se caracterizeaza prin accelerarea ritmului respirator.

Tahipneea este o respiratie rapida si superficiala foarte putin eficace.

Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate fi compensate (fiziologica) la

sportivi sau decompensata (patologica). Aceasta din urma poate fi o dispnee cu inspir prelungit
(in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare) sau cu expir prelungit (astm bronsic,
emfizem pulmonar, bronsiolita capilara).

Respiralia neregulata este expresia unei iritajii a centrului respirator. Sunt cunoscute trei tipuri
de respiratie neregulata:

respiratia Cheyne-Stokes caracterizata prin alternanta de polipnee neregulata ca

amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de secunde. Apare in ateroscleroza
sistemica, hipertensiunea intracraniana, hemoragii cerebrale, tumori.

respiratia Biot - se manifesta prin miscari respiratorii intrerupte periodic de apnee cu

durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in meningite, septicemii, stari de agonie.

respiratia Kussmaul este o respiratie in patru timpi, profunda, zgomotoasa. Din punct de
vedere al raportului intre fazele respiratiei (inspir-expir) dispneea se poate clasifica in:
dispneea inspiratorie (inspirul este mult prelungit), dispneea expiratorie (expirul mult
prelungit), dispneea mixta (sunt afectate ambele faze ale respirariei), dispnee de efort.

Debutul dispneii poate fi un debut brusc (in pneumotorace) sau un debut lent - progresiv
(emfizem pulmonar, scleroza pulmonara, cancer bronho-pulmonar).

Dispneea respiratorie poate fi o dispnee paroxistica (ex. astmul bronsic), permanenta (sclerozele
pulmonare, emfizemul pulmonar), sau pe fondul unei dispnei permanente pot surveni accese
paroxistice (ex. astmul bronsic intricat).