Curentii de joasa frecventa

Tens
“Transcutaneos Electrical
NerveStimulation”

Curs 4
 Curentii de joasa frecventa
 se obtin prin întreruperea curentului continuu cu ajutorul
unor metode de reglare manuala sau electrica obtinându-se
inpulsuri electrice ce se succed ritmic având în general un
efect excitator.
 se caracterizeaza prin impulsuri de diverse forme ,care au o
frecventa cuprinsa intre 0-1000 Hz.
 fiecare impuls electric are capacitatea sa genereze un PA,
daca are o intensitate suficienta.
 polul negativ = ACTIV;
 aplicatia pe nerv motor → efect excitomotor;
 aplicatia pe nerv senzitiv → efect analgezic.
 Curentii cu impulsuri sunt caracterizati de:
forma (generata de panta frontului ascendent si
descendent);
 durata impulsului;
 amplitudine (intensitatea curentului);
 frecventa cu care se succed impulsurile;
 durata pauzei.
Au diferite forme ale impulsului:
Sinusoidal;
Rectangular;
Trapezoidal;
Triunghiular;
Exponential.
 In practica:
Curentul rectangular, TENS:
1. durata impulsului = 0,004 – 0,25ms;
2. frecventa pana la 100Hz.
 Curentul rectangular Trabert:
1. durata impulsului = 2 ms;
2. durata pauzei = 5 ms;
3. frecventa = 140 Hz.
 Curentul diadinamic (Bernard):
1. frecventa intre 50 si 100 Hz;
 Curentul rectangular de tip Leduc
1. durata impulsului 0,1-1sec;
2. frecventa = 1-160 Hz.
 Curentul cu impulsuri triunghiulare:
1. durata = 1-1,6ms;
2. frecventa = 100 Hz.
 Curentul exponential (Lapique):
1. durata = 1,6 -60 ms;
2. frecventa = 80-100 Hz.
 I. Stimularea musculaturii normal inervate
O Impulsuri de durata scurta si frecventa relativ rapida (40-80 HZ,
domeniul curentilor tetanizanti – contractii lungi care se mentin cat timp se
aplica curentul)

O Curenti dreptunghiulari (forma tipica de stimulare a ms striate)

O Curenti modulati (evitarea oboselii si durerii date de

contractiile tetanizante)

O Curenti neofaradici (durata fixa a impulsului 1 ms si a

perioadei T = 20 ms) ― receptivitate electiva a fibrelor
nervoase motorii, a fibrelor musculare si a placilor
neuromotorii
Indicatii – electrogimnastica musculara
O Atonii si atrofii musculare de diverse cauze dar
normoinervate
► imobilizari prelungite la pat
► hipotonii/hipotrofii secundare suferintelor articulare
O Antrenamentul muscular al unor grupe musculare hipotone
► musculatura hipotona a spatelui (scolioze)
► musculatura piciorului in prabusirea boltii plantare
(picior plat)
► prevenirea aderentelor intra/intermusculare
O Profilaxia trombozelor si a emboliilor postoperatorii
O Nevralgii, nevrite, stari postcontuzionale (efect analgetic,
vasomotor, trofic)
Completeaza si faciliteaza programul de kinetoterapie activa
 II. Stimularea musculaturii denervate
O Musculatura normal inervata raspunde la stimuli cu
declansare brusca (dreptunghiulari) si nu raspunde la stimuli
cu intensitate ce creste lent, cu panta (exponentiale) datorita
capacitatii de acomodare
O Musculatura total denervata raspunde selectiv la impulsurile
exponentiale deoarece degenerescenta nervoasa a dus la
pierderea capacitatii de acomodare a muschiului

Electrodiagnostic Recastigarea contractiei

(curba I/t) musculaturii denervate
 Electrodiagnostic
Curba I/t
►aprecieri cantitative ale proceselor de denervare si reinervare
►stabilirea parametrilor optimi ai impulsurilor triunghiulare
utilizate pentru tratarea paraliziilor flaste

I (mA) Reobaza = 3,2 mA

Cronaxie = 0,18 ms

Coeficient α = ─ = 5 16
16
3,2
6,4 CIT Itr (1000 ms)
6 Coeficient α =
3,2 CID Itr (1000 ms)
3
2
0 t (ms)
0,02 0,18 0,5 1 5 10 20 50 100 200 500 1000
 Semnele de lezare a nervului periferic

O Inversarea raspunsului muscular la excitatia electrica

(contractie la polul pozitiv)
O Reobaza crescuta
O Cronaxia crescuta
O Coeficientul de acomodare α al muschiului lezat
aproape de 1 sau sub 1
O Curba intensitate-durata (I/t) se deplaseaza spre dreapta
si in sus
O Curba intensitate-durata (I/t) fragmentata in trepte
(unitati musculare cu fibre neuromotorii lezate
neuniform)
 Semnele de lezare a nervului
periferic
A = curba I/t pentru un muschi total denervat
coeficient α < 1

I mA B, C = curba I/t pentru un muschi partial denervat

A coeficient α intre 1 si 2

D = curba I/t pentru un muschi normal

C B inervat
coeficient α intre 2,5 si 6
D

t ms
 Recastigarea contractiei
musculaturii denervate
O Stimularea cu impulsuri exponentiale previne/incetineste
instalarea atrofiei musculaturii denervate
O Instituirea terapiei trebuie facuta cat mai precoce dupa
lezarea neuronului motor periferic (max 7-10 zile)
O Pregateste initierea kinetoterapiei recuperatorii
 III. Stimularea musculaturii descentralizate
O Muschi “descentralizat” = muschi ce a pierdut comanda
centrala (leziune de neuron motor central)
O Metode
► Hufschmidt = 2 circute separate de joasa
frecventa ce determina excitatie electrica
alternativa pe grupele musculare
agoniste-antagoniste
► Stimulare electrica functionala (FES)
 Stimularea electrica functionala
O Producerea contractiilor muschilor paralizati
prin intermediul stimularii electrice a nervilor
cu electrozi de suprafata sau implantati

Conditii esentiale
• integritatea neuronului motor
periferic
• integritatea efectorilor
periferici (muschi, jonctiune
neuromusculara)
 Stimularea electrica functionala
Liberson 1961 :
― plasarea unor electrozi de suprafata in vecinatatea
nervului sciatic popliteu extern ―› activarea flexiei
dorsale a piciorului la pacientul hemiplegic pe
parcursul fazei de oscilatie a mersului
― activarea stimulului electric de catre un comutator
plat plasat sub calcai
 indicatii Stimulare electrica functionala

O Accident vascular cerebral

O Leziuni medulare
O Scleroza multipla
O Boala Parkinson
O Paralizii cerebrale
 Membrul superior
• Imbunatatirea
prehensiunii
de forta si finete
 Membrul inferior
• Imbunatatirea
• Imbunatatirea ortostatismului
dorsiflexiei
plantare

• Imbunatatirea functiei
intregului membru
inferior (mers, ciclism,
ortostatism)
 Leziuni medulare
Imbunatatirea ortostatismului
prin stimulare nervoasa femurala si
gluteala bilaterala la un pacient cu
leziune T5 si paraplegie
 . Stimularea musculaturii netede
• Imbunatatirea
controlului
vezicii urinare
prin implantarea
electrozilor in peretii
vezicii urinare, nervi
splanhnici, radacinile
anterioare sacrate si
conul medular
Aparat TENS PG-2602B -
Aparat Fizioterapie Tens D10
 Aparat Fizioterapie Tens N3 ultrasunet si laser, 

https://lajumate.ro/aparat-fizioterapie-tens-n3-ultrasunet-si-laser-9522381.
html
 Scopuri:
Antialgic;
 Excitomotor - de stimulare a contractiei
musculare;
 de inducere a unor modificari fizico - chimice
 Tens
 apartine curentilor de joasa frecventa (frecventa intre 1-100
Hz ), cu impulsuri cu durata cuprinsa intre 0,004-0,25ms ,
folositi pentru controlul durerii .
 forma impulsului este rectangulara, bifazica .
 echipamentele moderne utilizate permit obtinerea unei forme
dreptunghiulare a impulsurilor ,permit acoperirea unui
domeniumai larg de reglare a frecventei ,duratei si amplitudinii
impulsurilor .
 1.TENS conventional (constant, de
frecventa inalta, normal):
 are frecventa cuprinsa intre 50-100 Hz;
 durata impulsurilor este 0,004-0.1 ms;
 intensitate intre 10-40mA;
 electrozii se aplica pe zona dureroasa,
 efectul se instaleaza rapid 10-15 min si dureaza cateva
ore 3 – 4 ore;
 la aplicare se creste intensitatea pana se obtine senzatia de
furnicatura placuta;
 durata sed 15min;
 indicat in dureri musculo-scheletale acute;
  nu trebuie sa se obtina contractie musculara;
 daca apar contractii musculare la aplicare, intensitatea
curentului este prea mare;
 daca apare fenomenul de acomodare si dispare senzatia de
furnicatura se va creste usor intensitatea curentului; daca este
necesar sa se foloseasca TENS mai mult timp (pentru o durere
cronica)
 pentru evitarea acomodarii se folosesc trenuri de impulsuri
(Burst TENS), TENS conventional urmat de o pauza de 430 ms
(2 trenuri de impulsuri/sec);
 se foloseste eficient pentru tratarea durerilor postoperatorii
sau postcicatriciale , durerilor dupa leziuni nervoase , nevralgii,
dureri cauzate de “membrul fantoma”.
 2. Tens tip acupunctura (cu fregventa redusa):
 frecventa de 1-5 Hz;
 impulsuri izolate sau trenuri de impulsuri cu durata de 0,15 –
0,25 ms;
 intensitatea 50-100 mA;
 se aplica de obicei daca nu avem rezultat cu TENS
conventional, pentru dureri cronice;
 stimularea se face pe zona dureroasa sau la distanta;
 marimea electrozilor 100 cm2;
 durata stimularii 30 min;
 efectul se instaleaza pentru cateva ore, aprox 6 ore;
 in timpul aplicatiei pot apare contractii musculare puternice.
 
Fizioterapie | TENS (electrostimulare transcutanată
 3. TENS intens, (stimulare intensa de
scurta durata):

frecventa mare 100-150 Hz;

durata impulsului 250-500 microsecunde;
durata stimularii 15-30 sec;
efectul se instaleaza rapid 5 min, dispare dupa 30 min;
 mod de actiune: recrutarea fibrelor descendente
inhibitorii reticulate de la nivelul trunchiului cerebral.
 Tehnica de aplicare:
 pacientul este asezat intr-o pozitie comfortabila cu regiunea de tratat
expusa;
 se verifica integritatea cutanata si prezenta sensibilitatii cutanate local;
 se fixeaza parametrii curentului de aplicat la aparat :
  pentru durere severa se folosesc :impulsuri cu durata mai mare,
frecvente mai inalte cu modulatie in trenuri de impulsuri de intensitati
mai mari ale curentului;
 pentru durere medie sau usoara : impulsuri cu durata mica, frecvente
atat inalte cat si joase, intensitate mai mica;
 se testeaza functionarea aparatului de catre terapeut;
 se fixeaza electrozii pe pacient :
 
 electrozii se plaseaza cat mai aproape de zona
dureroasa ( unul dintre ei ) iar celalalt in acelasi
dermatom sau pe trunchiul nervos al nervului aferent;
 se poate plasa un electrod pe zona dureroasa si
unul paraspinal , pe zona spinala corespunzatoare;
 se pot plasa si 2 electrozi paraspinal pe partea
afectata la nervul spinal respectiv;
 se poate tatona o pozitionare cat mai eficace a
electrozilor
 nu se plaseaza electrozii pe zone cu tulburari de
sensibilitate tactila;

marimea electrozilor trebuie sa fie mare :
 pentru a evita densitati de curent crescute, cu risc de
arsuri;
 pentru a asigura o stimulare eficienta;
 la terminarea procedurii se opreste aparatul , se
inspecteaza tegumentul pentru a sesiza eventualele
leziuni cutanate , apoi se curata si dezinfecteaza
electrozii;
 durata terapiei este ghidata de rezultatele clinice
obtinute;
 
 Indicatii:
 Dureri postoperatorii;
 Dismenoree;
 Sindroame dureroase musculoscheletale: mialgii ,
miogeloze , tendinite ,periartrite;
 Durere lombara joasa si cervicalgii de tip
degenerativ artrozic si discal;
 Nevralgii;
 Boala artrozica cu diverse localizari;
 Algoneurodistrofia;
 Sechele algice dupa hernie de disc lombara si cervicala
operata;
 Dureri tip “membru fantoma” dupa amputatie.
 
 Contraindicatii:
 Zonele tegumentare lezate ( dermatoze ,plagi, infectii);
 Sarcina;
 Aplicare transtoracica sau pe partea anterioara a gatului;
 Prezenta pacemaker-ului sau a altor stimulatoare electrice;
 Tumori maligne sau zone cutanate supuse iradierii;
 Implante metalice ;
 Tulburari circulatori.
Curentul Trabert
 curent dreptunghiular;
 durata impulsului de 2 ms;
 pauzei de 5 ms;
 este denumit si “2-5 curent” sau “Ultra Reiz” curent;
 frecventa de 140 Hz;
 se foloseste pentru terapia durerii avand efect analgetic si
hiperemiant;
 Tehnica de lucru:
 Electrozii utilizati confectionati din placi metalice (plumb), au
forme si dimensiuni diferite in functie de regiunea pe care se aplica si
de efectele urmarite;
 Un electrod este polul pozitiv al aparatului (anodul) iar celălalt
negativ (catodul);
 Cel mai adesea se folosesc placi dreptunghiulare de marime egala
sau diferita;
 Pacientul este informat asupra procedurii şi asupra percepţie ce o
va avea;
 Pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă ce permite accesul
la zona de tratat; aria tegumentară va fi curată, fară leziuni;
 Pacientul înlătură de pe regiune obiectele metalice de podoabă;
Aparatul se deschide şi se verifică electrozii la zona de implantare a
conductorului electric;
 Stratul hidrofil umectat se aşază bine întins pe zona recomandată;
deasupra sunt aplicaţi electozii care vor fi fixaţi cu benzi elastice sau
săculeţi cu nisip;
 Electrozii nu se poziţionează la mare distanţă unul faţă de celălalt;
 Orientarea electrozilor este trasversală (paravertebral), sau antero-
posterior/ latero-lateral la nivelul articulaţiei;
 Pacientul trebuie avizat in prealabil asupra senzatiei pe care o va simti;
 Se stabileşte intensitatea curentului în cooperare cu pacientul care
trebuie să perceapă doar senzaţia de vibratie;
 Polul activ este polul negativ;
 Durata şedinţei este de 10-15min maxim;
 Numarul sedintelor 12-15.
 Indicatii:
 reumatisme abarticulare (miozite, tendinite, bursite);
 boli degenerative de tip artroze (gonartroza,coxartroza,
spondiloza);
 artroze;
 artrite;
 mialgii;
 periartrita;
 spondilita;
 stari posttraumatice (contuzii, entorse, luxatii, intinderi
ligamente);
 poliartrita reumatoida; 
 nevralgii (intercostale, Arnold, etc).
 Contraindicatii:
Zonele tegumentare lezate ( dermatoze ,plagi, infectii);
 Sarcina;
 Aplicare transtoracica sau pe partea anterioara a
gatului;
 Prezenta pacemaker-ului sau a altor stimulatoare
electrice;
 Tumori maligne sau zone cutanate supuse iradierii;
 Implante metalice;
 Tulburari circulatori.
Curentii diadinamici
 sunt curenti incadrati in categoria curentilor de joasa
fregventa derivati din curentul alternativ;

 cu frecventa cuprinsa intre 50 si 100 Hz;

 durata impulsurilor este de 10 ms;
 Efecte:
 analgezic;
 hiperemiant;
 dinamogen;
 intensitatea se regleaza progresiv,obtinandu-se senzatii de vibratii
bine tolerate, nedureroase;
 acomodarea se instaleaza repede, in timpul tratamentului, sub
pragul dureros;
 sunt curenti polari astfel incat aplicarea lor poate fi putin
neplacuta, pacientul resimtind o senzatie puternica de intepatura sau
amorteala;
 curentii diadinamici se aplica pe durate scurte de timp : 4 -
6 min (maxim10min);
 pentru a combate acomodarea se inverseaza polaritatea sau se
folosesc succesiv mai multe tipuri de curenti diadinamici.
 Formele clasice de CDD:
1. Monofazat fix
 50 impulsuri/sec;
 efect excitator, creste tonusul muscular, produce vibratii ce
actioneaza ca un masaj electric profund, tonicizeaza peretii
articulatiilor prin actiunea vasoconstrictoare.
2. Difazat fix
 100 impulsuri/sec;
 este cel mai analgezic, ridicand pragul sensibilitatii la durere.
3. Perioada scurta
 alternanta de MF cu DF, timp de 1 sec, fara pauze;
 efect excitator, tonicizant, actionand ca un masaj profund intens;
4. Perioada lunga
 alternanta de MF cu durata trenului de 4 sec, cu DF cu durata trenului
de 8 sec;
 efect analgetic si miorelaxant evident si persistent, anticogestiv;
5. Ritm sincopat
 alternante de MF de 1 sec, cu pauza de 1 sec;
 cel mai pronuntat efect excitomotor;
 Modalitati de aplicare:
 aplicatii pe puncte dureroase circumscrise;
 se utilizeaza electrozi mici, rotunzi, egali;
 polul negativ este polul activ si se aplica direct pe zona
dureroasa , iar pozitivul proximal la 2-3 cm distanta;
 aplicatii transversale (transregionale), la nivelul articulatiilor
mari, a zonelor musculare mari ale trunchiului si membrelor;
 se folosesc electrozi plati, suficient de mari, asezati de o parte si
de alta a zonei dureroase;
 aplicatii longitudinale, de-a lungul unui nerv sau al unei cai
vasculare;
 pentru nervi electrodul pozitiv, mai mare, se aseaza proximal, iar
cel negativ distal;
 aplicatii paravertebrale, pe regiunile radacinilor nervoase, cu electrozi
adaptati ca marime regiunii afectate, cu polul negativ pe regiunea
dureroasa si pozitivul de cealalta parte, sau electrozii de aceeasi parte,
pozitivul proximal;

 aplicatii ganglionare, pe ganglionii vegetativi;

 Se utilizeaza electrozi mici, rotunzi, cu electrodul negativ pe
ganglionul respectiv si electrodul pozitiv la 2-3 cm distanta.
 Tehnica de lucru:
Electrozii utilizati confectionati din placi metalice (plumb), au forme si
dimensiuni diferite in functie de regiunea pe care se aplica si de
efectele urmarite;
 Un electrod este polul pozitiv al aparatului (anodul) iar celălalt
negativ (catodul);
 Cel mai adesea se folosesc placi dreptunghiulare de marime egala sau
diferita;
 Pacientul este informat asupra procedurii şi asupra percepţie ce o va
avea;
 Pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă ce permite accesul la
zona de tratat; aria tegumentară va fi curată, fară leziuni;
 Pacientul înlătură de pe regiune obiectele metalice de podoabă;
 Aparatul se deschide şi se verifică electrozii la zona de implantare a
conductorului electric;
 stratul hidrofil umectat se aşază bine întins pe zona recomandată;
deasupra sunt aplicaţi electozii care vor fi fixaţi cu benzi elastice sau
săculeţi cu nisip;
 electrozii nu se poziţionează la mare distanţă unul faţă de celălalt;
 pacientul trebuie avizat in prealabil asupra senzatiei pe care o va
simti;
 durata sedintelor in raport cu scopul terapeutic;
 durata scurta, pentru a evita acomodarea: 4-8 min;
 in aplicatiile cu scop hiperemiant, vasculotrop, durata sedintei este de
20-30 min;
 Polul activ este intotdeauna polul negativ;
Ritmul sedintelor este in fct de stadiul afect tratate:
stadiu acut – de 2 ori/zi;
numar sedinte: in functie de efectele obtinute;
scop antalgic: 6 – 8 sedinte;
scop dinamogen sau hiperemiant mai mult de10
sedinte.
 Indicatii:
 terapia durerii pentru articulatii mici (mana, pumn,
glezna);
 algoneurodistrofia;
 diverse nevralgii; nevralgii post herpetice sau
postzoosteriene;
 mialgii, periartrite;
 artrite reactive (coxartroza, gonartroza, spondiloza);
 sechele algice post reumatice (dupa entorse, luxatii,
fracturi, contuzii);
 contraindicatii:
Zonele tegumentare lezate (dermatoze, plagi, infectii);
 Sarcina;
 Aplicare transtoracica sau pe partea anterioara a gatului;
 Prezenta pacemaker-ului sau a altor stimulatoare electrice;
 Tumori maligne sau zone cutanate supuse iradierii;
 Implante metalice;
 Tulburari circulatori.
 DUREREA. NOCICEPŢIA
O NOCICEPŢIA:
= latura senzorială a durerii cuprinde:
O fenomenele legate de transducţia stimulilor dureroşi la nivelul
receptorilor periferici (nociceptori)
O transmiterea potenţialelor de acţiune pe calea ascendentă
senzitivă
O proiecţia corticală a acestora
O apariţia percepţiei stimulului dureros
O Modularea:
O modificarea pragului receptorilor şi a intensităţii senzaţiilor, în
funcţie de starea sistemului nervos şi a organismului
O se produce la toate nivelurile căii de conducere nociceptive,
determinând fie reducerea, fie amplificarea senzaţiei
O Analgezia – neperceperea unui stimul dureros asociat cu un
stres
O Hiperalgezia - stimuli care în mod normal sunt indiferenţi (ex.
stimuli tactili) pot produce durere
 DUREREA. NOCICEPŢIA

O EXPERIENŢA SENZORIALĂ NOCICEPTIVĂ se însoţeşte:

O întotdeauna de manifestări afective, emoţionale → sunt în majoritatea

cazurilor negative  durerea este o senzaţie neplăcută  trebuie evitată

O în majoritatea cazurilor, de apariţia unor reacţii vegetative

− tahicardie
− creşterea tensiunii arteriale
− creşterea secreţiei sudorale
− modificarea respiraţiei

O fenomene motorii somatice:

− reflexe de apărare
− adoptarea unor poziţii antalgice → evitarea amplificării stimulului
dureros.
 NOCICEPTORII
O terminaţii nervoase libere, răspândite în toate structurile corpului

O neuronii primari senzitivi

O corpul celular situat în ganglionii spinali ai rădăcinii posterioare a
nervilor spinali
O dendritele acestor neuroni formează receptorii senzoriali periferici
= nociceptori

O în fcţ. de gradul de mielinizare al neuronilor primari → pot avea:

O fibre Aδ - mielinizate
O fibre C - amielinice
 NOCICEPTORII
O Fibrele Aδ
O transmit senzaţia de durere ascuţită, acută, bine localizată, care
apare imediat după acţiunea stimulului
O Informaţia - este transmisă rapid
- serveşte la - localizarea stimulului
- declanşarea reflexelor de apărare
O se găsesc: - la nivelul tegumentului
- în toate structurile aparatului locomotor

O Fibrele C
O transmit senzaţia de durere surdă, difuză, care apare la câteva
secunde după acţiunea stimulului
O informaţia este transmisă şi structurilor implicate în viaţa afectivă
 instalarea caracterului neplăcut al durerii
O se găsesc în: - tegument
- aparatul locomotor
- viscere
 NOCICEPTORII
O STIMULII - mecanici
- termici
- chimici
 cea mai mare parte dintre nociceptori sunt sensibili la toate categoriile de
stimuli = receptori polimodali
 restul nociceptorilor sunt sensibili la stimuli mecanici sau termici

O TRANSDUCŢIA are loc prin depolarizarea membranei neuronale:

O stimulii mecanici → activează canale membranare de Na+
O stimulii termici (cald) → activează un canal neselectiv pentru
cationi (în special Ca2+ şi Na+)
O stimulii chimici → acţionează prin mai multe mecanisme (canale
ionice operate de ligand, activare prin
mesager secund), specifice pt. fiecare subst.
O stimularea nociceptorilor → este produsă de bradikinină, H +, K+
 REFLEXUL DE AXON
O CARACTERISTICI:
O este reacţia locală cutanată la un stimul dureros, punctiform
O se desfăşoară în trei etape: - eritem local
- edem local
- eritem inconjurător
O fen. nu implică axonii, ci dendritele neuronilor primari nociceptivi
O MECANISM:
O stimulul → acţionează asupra unei dendrite:
 este transmis spre corpul celular al neuronului
 se propagă şi la celelalte dendrite  elib. de neuromediatori:
O - vasodilataţie
O ↑ permeab. endot. vasc.
 REFLEXUL DE AXON

O FUNCŢIILE REFLEXULUI DE AXON

O funcţie trofică:
 în condiţii normale stimulii nedureroşi care ajung la fibrele C:
O nu determină apariţia unei senzaţii de durere
O produc eliberarea unor cantităţi mici de neuropeptide
 vasodilataţie locală → rol trofic pentru ţesuturi
 un efect de stimulare de către neuropeptide a proliferării
fibroblaştilor şi a angiogenezei
O modularea periferică a nocicepţiei prin neuropeptidele eliberate
O participă la declanşarea şi întreţinerea inflamaţiei, dependent de măsura în care
sunt stimulate fibrele C
 CALEA DE CONDUCERE A INFORMAŢIILOR NOCICEPTIVE

O NEURONII PRIMARI SENZITIVI

O pătrund în măduvă prin rădăcina posterioară a nervilor spinali

O se distribuie în laminele I, II şi V ale cornului posterior
O fac sinapsă cu :
 neuroni secundari nociceptivi specifici
(fac sinapsă numai cu fibre provenind de la nociceptori)
 neuroni secund. cu răsp. dinamic larg (wide dynamic range, WDR)
O primesc aferenţe de la nociceptorii cutanaţi, viscerali şi de la mecanoreceptori
care nu au legătură cu nocicepţia (fibre Aβ)
O importantă convergenţă a aferenţelor
O integrarea câmpurilor receptoare ale receptorilor, într-un câmp receptor
comun, mai întins;
 numeroşi neuroni intercalari
 CALEA DE CONDUCERE A INFORMAŢIILOR NOCICEPTIVE

O NEURONII SECUNDARI
O trec în cordoanele anterioare de partea opusă  tractul spinotalamic:

 tractul neospinotalamic
O conduce informaţii de la fb. Aδ şi câteva din fb. C, la talamusul lat.
→porneşte fasciculul talamocortical → se proiectează la nivelul ariilor
somestezice corticale primare şi secund.
O Informaţiile ce provin de la fb. rapide Aδ  apariţia imediată a senzaţiei de
durere
O împreună cu informaţiile de la ceilalţi receptori cutanaţi, ce se proiectează în
aceeaşi zonă, contribuie la localizarea şi caracterizarea senzorială a stimulului
dureros

O tractul paleospinotalamic
O conduce inf. de la fb. C la talamusul med. şi formaţiunea reticulată
O din talamusul medial pornesc proiecţii difuze spre arii corticale extinse şi spre
struct. subcorticale (sist. limbic, subst. reticulată)
O informaţiile transmise pe această cale au funcţie senzorială redusă, dar
determină apariţia modificărilor emoţionale şi a fenomenelor vegetative ce
însoţesc nocicepţia, pentru a produce senzaţia complexă de durere
PROIECŢIA CORTICALĂ A INFORMAŢIILOR NOCICEPTIVE
O PROIECŢIA CORTICALĂ
O lobul temporal
O lobul frontal
O ariile asociative
O ariile integrative din rinencefal şi hipotalamus
Þ percepţia dureroasă dependentă de personalitatea individului
Þ componenta afectivă şi emoţională a durerii

INTEGRAREA CORTICALĂ
− capacitatea de evaluare cantitativă a senzaţiei dureroase (aspectul
cognitiv al durerii)
− reacţia motivaţional-afectivă, realizată prin conexiunile cortexului cu
rinencefalul şi hipotalamusul
− modificările vegetative asociate durerii (la care participă nuclei din
hipotalamus şi substanţa reticulată a trunchiului cerebral).
 Ascending Pathways
SPINOTHALAMIC TRACTS

neospinothalamic tract for acute pain  to midbrain, -VPL thalmus  postcentral gyrus

paleospinothalamic tract for dull and burning pain to the reticular formation, limbic system &
midbrain VM thalmus  anterior cingulate gyrus
Cortical Representation
Cortical Representation
 PAIN GATE THEORY
Melzack & Wall 1965
O proposed a balance of input by large A-beta & A-delta
excitatory/excitatory and small C fibers excitatory/inhibitory
fibers.
Teoria controlului de poarta
 PAIN GATE THEORY
O A-delta thinly myelinated fibers provide rapid response with
positive input to stimulating and inhibiting areas in the dorsal
horn.
O C fibers provide slower response with postive stimulation to
activation areas and negative input to inhibiting areas in the
dorsal horn.
O A-beta are recruited after repeated stimulation.