Semiologia aparatului respirator

1. DISPNEEA – senzaţia subiectivă de sete de aer, ce se obiectează prin modificarea

ritmului, frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respiratorii.

În funcţie de frecvenţa şi ritmul respirator:

- Dispnee cu ritm regulat

 hiperpneea – accelerarea ritmului respirator de scurtă durată (efort,

emoţii, excitaţie nervoasă)
 polipneea – accelerarea frecvenţei respiratorii de la 14-16 resp/min la 30-
60 respiraţii/min fiind rapidă, superficială şi ineficientă (suferinţe pleuropulmonare:
pneumonii masive, tumori, suferinţe ale peretelui toracic: nevralgii intercostale,
tumori osoase, fracturi costale, afecţiuni abdominale: obezitate, sarcină, tumori,
afecţiuni cardiovasculare: stenoză mitrală, insuficienţă aortică, stenoză, HTA,
afecţiuni sanguine: anemii, afecţiuni cerebrale: meningite, encefalite, tumori,
afecţiuni generale, boli febrile, stări toxice, insuficienţă hepatică)
 bradipneea – rărirea frecvenţei mişcărilor respiratorii sub 16
respiraţii/min
- inspiratorie: obstrucţia căilor superioare, se însoţeşte de tiraj
(depresia spaţiilor intercostale în inspir) şi cornaj (zgomot caracteristic datorat
inspirului dificil)

- expiratorie în obstrucţia căilor respiratorii inferioare

(emfizem pulmonar, astmă bronşic, bronşiolită)

- mixtă în pneumonii masive, bronhopneumonii;

- Dispneea cu ritm neregulat

 dispneea Kussmaul – în 4 timpi, profundă, zgomotoasă; inspiraţia şi

expiraţia de aceeaşi amplitudine şi durată cu pauze egale. Coma diabetică, intoxicaţia cu
alcool metilic.
 dispneea Cheyne-Stokes – respiraţie periodică, alternarea unor perioade
de accelerare şi rărire progresivă a ritmului şi amplitudinii respiratorii cu perioada de apneea
de durată variabilă 10 – 15 min. Meningite, intoxicaţii cerebrale, ateroscleroză cerebrală.
 dispneea Biot – respiraţii normale, ciclul respirator se desfăşoară la
intervale foarte lungi 5 -30 min. Tumori cerebrale, meningite, stări agonice.

Din punct de vedere al modului de apariţie - dispneea acută şi cronică

  Dispneea acută – începe brusc, ajungând la intensitatea maximă în câteva
minute (laringite, astmă bronşic, intoxicaţii cu gaze toxice, corpi străini
pătrunşi în căile aeriene superioare)
 Dispneea cronică este aproape continuă şi exagerat de acutizări ale acestora
prin efort.

Din punct de vedere al evoluţiei

 continuă la bolnavii cu afecţiuni bronhopulmonare cronice

 paroxistică – apare brusc în accese, astmă bronşic,

2. TUSEA – este un act reflex sau voluntar determinat de excitaţii fizici, chimici,
inflamatori care are ca rezultat expulzarea violentă şi sonoră a aerului
intrapulmonar şi a eventualelor secreţii patologice (mucus, puroi, sânge) sau a
corpilor străini din arborele traheobronşic.

Tipuri semiologice de tuse

După caracterul tusei

 Tusea uscată, seacă – este scurtă, iritativă cu timbru sec, obosind

bolnavul, provocându-i insomnii (neoplasm pulmonar, bronşita acută, afecţiuni
pleurale, fibroză pulmonară)
 Tusea umedă, productivă – este tusea cu expectoraţie, are timbru
umed (TBC, bronşite cronice)
 Tusea surdă, voalată – are intensitate mică, apare în boli ce afectează
corzile vocale, TBC, laringită,
 Tusea lătrătoare (sonoră)– este zgomotoasă, de intensitate crescută,
apare la copii cu laringită,
 Tusea bitonală – este o tuse pe două tonuri, întâlnită în iritaţia sau
paralizia de nerv recurent (adenopatii, anevrism al crosei aortice).
 Tusea chintoasă – caracterizată printr-o succesiune de sacade
expiratorii întrerupte de inspiraţii profunde (tusea convulsivă la copii, laringite,)
( după mai multe secunde de tuse expiratorie bolnavul se cianozează la faţă)
 Tusea cavernoasă – are timbru metalic, ce dă senzaţia de gol (TBC,
neoplasme)
 Tusea emetizantă – este tusea urmată de vărsături, (tusea convulsivă
TBC, adenopatii)
 Tuse iritativă – cu timbru sec, neinfluenţată de medicaţie calmantă,
apare la fumători

După circumstanţele de apariţie

 Tusea matinală – denumită toaleta matinală a bronhiilor, elimină

secreţiile acumulate în timpul nopţii, dimineaţa prin schimbarea poziţiei bolnavului
  Tusea vesperală – de seară apare după 1700 – 1800însoţită de
ascensiuni termice
 Tusea de efort – astm bronşic
 Tusea continuă
 Tusea poziţională – determinată de schimbarea poziţiei bolnavului
 Tusea sincopală – este rară dar severă şi dramatică (bonşită cronică

3. EXPECTORAŢIA – reprezintă actul prin care sunt eliminate în urma tusei,

produsele patologice din arborele traheobronşic şi parenchimul pulmonar. Produsul
eliminat se numeşte spută.

Aspect:

 Seroasă – foarte fluidă asemănătoare albuşului de ou, culoare roz,

 Mucoasă - are aspect gelatinos, mai dens sau mai fluid mai mult sau mai
puţin transparent – bronşite acute
 Perlată – apare la sfârşitul crizelor de astmă bronşic alergic observându-se
mici formaţiuni rotunde opalescente în interiorul unei spute mucoase.
 Mucopurulentă – apare în bronşite cronice, TBC,
 Purulentă – aspect cremos, galbenă sau galben-verzui
 Sanguinolentă – aspect gelatinos în neoplasm pulmonar, cărămizie în
pneumonia bacteriană, rozată în edem pulmonar acut, firişoare de sânge în
stenoza mitrală, roşu închis în embolia pulmonară.
 Pseudomembranoasă – prezintă membrane albicioase în conţinutul ei
purulent.

4. VOMICA – expulzarea bruscă a unei cantităţi masive de spută 500 – 1000 ml.

Tipuri:

 Purulentă – cea mai frecventă, rezultă din deschiderea în căile respiratorii a

unei colecţii purulente aflate în parenchimul pulmonar.
 Vomica seroasă – chistul hidatic. Si poate fi unică când tot conţinutul cavităţii
se elimină o dată sau fracţionată când se elimină în mai multe etape. Produsul poate fi puroi,
cazeum, lichid clar.

5. HEMOPTIZIA –eliminarea pe gură prin tuse a sângelui care provine din căile
respiratorii (trahee, bronhii,) sau parenchim pulmonar.

Cauzele:
  Respiratorii – TBC, neoplasm pulmonar, traheobronşite, gripă, chist
hidatic, pneumonie
 Cardiovasculare – stenoza mitrală, embolia pulmonară, edem
pulmonar acut, HTP primitivă, HTV cu valori mari,
 Boli autoimune – pariarterită nodoasă,
 Boli hematologice - hemofilie, leucemie, policitemia vera
 Alte cauze: traumatisme toracice, tratament cu anticoagulante
Factori declanşatori – tuse persistentă, intensă, efort fizic, emoţii, exces alimentar,
expunere prelungită la soare, perioadă premenstruală.

Semiologia aparatului respirator

Sindromul bronşitei acute – reprezintă inflamaţia acută a peretelui bronşic limitată la

mucoasă şi submucoasă care determină tulburări de secreţie, permeabilitate şi
sensibilitate.

Sindromul bronşitei cronice – reprezintă inflamaţia cronică nespecifică şi progresivă a

bronhiilor şi bronhiolelor care se manifestă clinic prin tuse cu expectoraţie, minim 3
luni/an 2 ani consecutiv.

Factori favorizanţi: tutunul, alcoolul, diverşi factori fizici, chimici şi alergici.

Simptome: febră, roşeaţă, tumefiere.

Forme:

 bronşita cronică simplă – apare dimineaţa tusea însoţită de expectoraţie dar

fără dispnee.
 Bronşită cronică purulentă – expectoraţie purulentă.
 Bronşita cronică obstructivă – obstacol pe traseul bronhiilor.
 Bronşita cronică asmatiformă – apare la persoanele astmatice

Astmul bronşic – hiperreactivitatea bronşică la diverşi stimuli care determină spasmul,

edemul şi hipersecreţia de mucus.

Factori declanşatori – alergici, iritanţi şi infecţioşi.

Simptome –rinoree, strănut, ulticarie, cefalee

Emfizem pulmonar – sindrom rezultat prin dilatarea ireversibilă a căilor aeriene situate
distal de bronhiole terminale.
Forme:

 Emfizem obstructiv – este cauza principală a cordului pulmonar cronic,

pronosticul este sever
 Emfizem senil – apare ca urmare a îmbătrânirii plămânului, pronostic
favorabil
 Emfizem cicatriceal – apare ca urmare a unor procese de fibroză.
 Emfizem compensator – apare ca urmare a lipsei unei zone din parenchimul
pulmonar.

Definiţii

Simptomul – reprezintă caracterul subiectiv relatat de către bolnav.

Semnele - sunt manifestările obiective care sunt constatate de către medic.

Cefalee – este o durere resimţită la nivelul capului care se datorează unei stimulării
anormale a formaţiunilor sensibile ale craniului. Cauzele pot fi vasculare, modificări
ale tensiuni arteriale auditive, migrene, tumori cerebrale, extracraniană,

Durerea – reprez acel simptom cu caracter extrem de diferit în funcţie de localizare,

iradiere durată şi severitate.

Oboseala – reprez diminuarea capacităţii funcţionale a unui aparat sau chiar a

întregului organism

Tulburările somnului – insomnia – reducerea duratei de somn prin adormirea

dificilă sau trezirea în cursul nopţii. Hoipersomnia reprez excesul de somn din cauze
fiziologice sau patologice.

Transpiraţia – reprez creşterea secreţiei sudorale a pielii

Prurit – mâncărime – reprezintă senzaţia subiectivă produsă de o stimulare de natură

chimică, mecanică sau termincă a receptorilor specializaţi situaţi la joncţiunea
termoepidermică.
 Sughiţul – datorat excitaţiei nervului FRENCH care determină spasmul corzilor
vocale.

Setea – reprez senzaţia de uscăciune a mucoasei bucofaringiene care necesită lichide.

Mirosul – reprezintă senzaţia olfactivă percepută de către medic şi tulburarea

zenzorială percepută de bolnav

Anosnia – reprez pierderea completă a mirosului

Hiposmia – diminuarea mirosului

Hiperosmia – perceperea exagerată

Paraosmia – percepere alterată a mirosului.

Frisonul – reprezintă senzaţia bruscă de frig asociată cu tremurături inegale,

neregulate şi de scurtă durată.

Febra – poate fi fiziologică sau patologică

Febra continuă – când diferenţa de temperatura dintre dimineaţa şi seara e

mai mică de 10C

Febra intermitentă – are variaţii mari

Febra recurentă – TBC

Febra invertă

Durerea musculară – poate fi fiziologică la efort sau patologică datorată unei boli.

Crampa musculară – cîrcel, apare la efort şi se numeşte claudicaţie intermitentă sau

spontană.

Torticolisul - apare unilateral, datorită unei leziuni din vecinătate

Semiologia muşchilor striaţi - modificarea forţei care se manifestă prin astenie
(scăderea forţei musculare), pareză, paralizie.