SEMIOLOGIA APARATULUI

RESPIRATOR
 SIMPTOMELE APARATULUI RESPIRATOR
DUREREA TORACICĂ

A. Particularităţile durerii toracice

 Tipul de debut: - acut - pneumonie, pleurezie, pneumotorax

- cronic - neoplasm bronhopulmonar, TBC

 Localizarea şi iradierea:
- retrosternal - iradiere în umăr şi marginea cubitală : angină pectorală,
infarct de miocard
- neiradiată - esofagită, traheită
- pe traiect de nerv intercostal - nevralgii, zona zoster, afectare vertebrală

- în “eşarfă”-oblic de-a lungul coastelor a III-a şi a IV-a transversal - scizurită

- apicală - neoplasm pulmonar, TBC
- în umăr - cauză biliară, periartrită scapulohumerală
- anterolaterală - pneumonie
- interscapulovertebrală -anevrism disecant de aortă
-stenoză mitrală (junghiul Vaquez)
- toracică inferioară -pleurezii bazale
- localizare limitată - fracturi costale, metastaze costale
Caracterele durerii
 transfixiantă – în suferinţele pleuropulmonare;
 „lovitură de pumnal” – în pneumotorax, infarct pulmonar;
 „gheară” – în infarct miocardic;
 arsură –în zona zoster;

Circumstanţele de apariţie, agravare, sau diminuare

 accentuare la inspir forţat, tuse, strănut - cauze pleuropulmonare şi
costale;
 accentuare la palpare - celulită, fracturi costale, nevralgii, mialgii;
 accentuare la efort - angina pectorală, discopatii;
 declanşate de frig - afecţiuni reumatice, afecţiuni respiratorii;
 declanşate de ingestia de alimente - suferinţe esofagiene;

Simptome asociate
 tuse şi expectoraţie - cauze bronhopulmonare;
 tuse seacă - afectare pleurală (pleurezie, pneumotorax);
 hemoptizie - TBC, neoplasm bronhopulmonar;
 şoc - IMA, embolie, pneumotorax;
 dispnee: - cauze pulmonare: pnemonie masivă, bronhopneumonie,
pleurezie masivă;
- cauze cardiace - infarctul de miocard;
 B. Cauzele durerii toracice
1. Respiratorii:
- Afecţiuni pleuropulmonare
- Traheobronşice
 Afecţiuni pleuropulmonare (junghiul toracic)
 pneumonii
 tromboembolismul pulmonar
 pnemotorax
 pleurezii: - serofibrinoase;

- purulente.
 tumori: - pulmonare;

- pleurale;

Caracteristicile durerii:
 apare brusc;
 intensitate mare;
 localizare submamelonară sau dorsală;
 se accentuează în inspir profund, tuse,strănut;
 apare prin iritarea terminaţiilor nervoase de la nivelul pleurei parietale;
 Afecţiuni traheobronşice
 Traheobronşite acute

Caracteristicile durerii
– durere cu caracter de arsură;
– localizare retrosternală;
– determinată de inflamaţia mucoasei traheale;

Sunt nedureroase sau puţin dureroase:

• bronşita cronică;
• astmul bronşic;
• emfizemul;
• chistul hidatic pulmonar;
• metastazele pulmonare;
 2. Afecţiuni ale peretelui toracic
 piele şi ţesut celular subcutanat
 zona zoster(durere cu caracter de arsură);
 celulita (edem, eritem, durere la palpare);
 afecţiuni musculare, articulare, osoase, nevralgii
 mialgii – trichineloză, dermatomiozită;
 sindrom Tietze – tumefiere dureroasă a extremităţilor
sternale ale cartilajelor coastelor I şi II, rar III şi IV;
 fracturi costale, fisuri, metastaze osoase, leucemii, tumori
osoase (sarcom)
 afecţiuni ale coloanei vertebrale: spondiloză, discopatii,
tuberculoză vertebrală, osteomielită, deformări ale coloanei
prin traumatisme;
 nevralgii intercostale:
 durerea apare prin iritarea unui nerv intercostal;

 este declanşată de inspir profund, mişcări bruşte, tuse,

expunere la frig;
 are caracter de arsură, strivire, pe traiect de intercostal;

 accentuată la palparea punctelor Valleix (parasternal,

axilar, paravertebral); cauze:

• à frigore;
• afectarea coloanei dorsale;
• tumori mediastinale;
 tip special de nevralgie intercostală apare în zona zoster
 caracter de arsură pe traiect de nerv intercostal;

 precede apariţia erupţiei veziculare;

 persistă după dispariţia veziculelor (nevralgie

postzosteriană);
 afecţiuni ale sânului - mastodinia
 sindromul de tensiune premenstruală;
 mastite;
 chisturi mamare;
 neoplasm mamar;

3. Cauze digestive
 durerea esofagiană: esofagita acută, esofagita cronică, neoplasmul
esofagian, diverticulii esofagieni;
 hernia hiatală: durerea apare în clinostatism şi diminuează în
ortostatism;
 afecţiunile biliare: litiaza biliară;
 suferinţe ale pancreasului, splinei;

4. Cauze cardiovasculare
 angina pectorală;
 infarctul miocardic;
 pericardita;
 anevrismul disecant de aortă;
 DISPNEEA

Definiţie: senzaţia subiectivă de sete de aer, ce se obiectivează prin

modificarea ritmului, frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respiratorii.

Tipuri de dispnee
În funcţie de frecvenţa şi ritmul respirator se recunosc următoarele
forme de dispnee:
 dispneea cu ritm regulat
 polipneea;
 bradipneea;
 dispneea cu ritm neregulat
 dispneea Kűssmaul;
 dispneea Cheyne-Stokes;
 dispneea Biot;
 Dispneea cu ritm regulat
 Polipneea:
 accelerarea frecvenţei respiratorii de la 14-16 respiraţii/min
(normal) la 30-60 respiraţii/min;
 respiraţia este rapidă, superficială, ineficientă;

Cauze:
 suferinţe pleuropulmonare: pleurezii abundente,
pneumotorax, pneumonii masive, tumori;
 suferinţe ale peretelui toracic: nevralgii intercostale, tumori
osoase, deformări şi fracturi costale;
 afecţiuni abdominale: ascită, obezitate, sarcină, tumori;
 afecţiuni cardiovasculare: stenoză mitrală, insuficienţă
aortică, stenoză aortică, IMA, HTA;
 afecţiuni sanguine: anemii, poliglobulii;
 afecţiuni cerebrale: meningite, encefalite, tumori;
 afecţiuni generale: boli febrile, stări toxice: insuficienţă
hepatică sau renală, acidoza metabolică (diabet zaharat
dezechilibrat) deshidratare, denutriţie;
 Bradipneea
 rărirea frecvenţei mişcărilor respiratorii;

 sub 16 respiraţii/minut.

 inspiratorie
– obstrucţie a căilor respiratorii superioare (corpi străini, stenoze
laringiene, stenoze traheale, tumori mediastinale, guşă
retrosternală);
– se însoţeşte de tiraj (depresia spaţiilor intercostale în inspir) şi
de cornaj (zgomot caracteristic datorat inspirului dificil).
 expiratorie
– în obstrucţia căilor respiratorii inferioare prin:
- pierderea elasticităţii pulmonare – emfizem pulmonar;
- spasm bronhiolar – astm bronşic;
 mixtă
- pnemonii masive;
- bronhopneumonii
 Dispneea cu ritm neregulat
 Dispneea Kűssmaul
– dispnee cu ritm în 4 timpi, profundă, zgomotoasă;
– inspiraţia şi expiraţia de aceeaşi amplitudine şi durată sunt
separate prin pauze egale;
– apare în coma diabetică cu acidocetoză, coma uremică,
intoxica-ţia cu alcool metilic;

 Dispneea Cheyne-Stokes
– respiraţie periodică;
– alternarea unor perioade de accelerare şi rărirea progresivă a
ritmului şi amplitudinii respiraţiilor cu perioade de apnee de
durată variabilă 10”-15”;
– apare în: IVS, ateroscleroză cerebrală avansată, intoxicaţii
cerebrale exogene sau endogene (uremică, hepatică),
meningite;

 Dispneea Biot
– respiraţiile sunt normale, dar ciclul respirator se desfăşoară la
intervale foarte lungi;
– apare în tumori cerebrale, meningite, stări agonice;
 Din punct de vedere al modului de apariţie dispneea poate fi:
 dispnee acută;
 dispnee cronică;
Dispneea acută – începe brusc, ajungând la intensitatea
maximă în câteva minute. Acest tip de dispnee este întâlnit în
obstrucţiile acute ale căilor respiratorii superioare (laringite acute,
corpi străini pătrunşi în căile aeriene superioare), astmul bronşic,
pneumotoraxul spontan, intoxicaţii cu gaze toxice.
Dispneea cronică
– apare în bronhopneumopatiile cronice, este aproape
continuă şi este exagerată de acutizări ale acestora sau de
efort;
– dispneea din emfizemul pulmonar este expiratorie şi
bradipneică;
– în fibrozele pulmonare întinse, care reduc suprafaţa de
hematoză, dispneea este de tip inspirator cu polipnee;

În funcţie de evoluţie dispneea poate fi:

 continuă - la bolnavii cu afecţiuni bronhopulmonare cronice;
 paroxistică - apare brusc în accese, la bolnavii cu astm bronşic
sau cu insuficienţă ventriculară stângă;
 TUSEA
Definiţie
Este un act reflex sau voluntar determinat de excitanţi fizici, chimici,
inflamatori care are ca rezultat expulzarea violentă şi sonoră a aerului
intrapulmonar şi a eventualelor secreţii patologice (mucus, puroi,
sânge) sau a corpilor străini din arborele traheobronşic.

Tipuri semiologice de tuse

După caracterul tusei
 tusea uscată, seacă:
 este scurtă, iritativă, cu timbru sec;
 oboseşte bolnavul, provocându-i insomnii;
 apare în faza iniţială a bronşitei acute, neoplasm pulmonar, tumori
mediastinale, afecţiuni pleurale (pleurite, pleurezii, pneumotorax),
fibroză pulmonară;
 tusea umedă, productivă:
 este tusea cu expectoraţie;
 are timbrul umed;
 apare în inflamaţii ale arborelui bronhopulmonar (bronşiectazii,
bronşite cronice, tuberculoză);
 tusea surdă, voalată:
 are intensitate mică;
 apare în boli ce afectează corzile vocale, fie prin producerea
unui edem (crup difteric, laringită acută sau cronică), fie
prin ulceraţii (neoplasm, tuberculoză);
 poate apare şi la bolnavii cu stare generală alterată,
denutriţi;
Tusea devine afonă când apare paralizia corzilor vocale, sau când
acestea sunt distruse (neoplasm larigian).

 tusea lătrătoare (sonoră):

 este zgomotoasă, de intensitate crescută, timbru lătrător;
 apare la copiii cu laringită striduloasă, la copii şi adolescenţi
în urma unei adenopatii mediastinale şi la adulţi în
compresiunile produse pe trahee şi bronhii de către
adenopatii, anevrisme ale aortei sau tumori mediastinale;

 tusea bitonală:
 este o tuse pe două tonuri, întâlnită în iritaţia sau paralizia
de nerv recurent;
 apare în tumori mediastinale, anevrism al crosei aortice,
adenopatii, atriu stâng mărit;
 tusea chintoasă:
 survine în accese paroxistice şi se caracterizează printr-o

succesiune de sacade expiratorii întrerupte de inspiraţii

profunde;
 reprezentativă pentru acest tip de tuse este tusea convulsivă,

frecvent întâlnită la copii;

 se caracterizează prin faptul că după mai multe secuse de

tuse expiratorie, după ce s-a eliminat tot aerul din plămâni,

bolnavul se cianozează la faţă, după care urmează un nou
inspir sonor;
 apare şi în laringitele şi traheobronşitele acute;
 tusea cavernoasă:
 are un timbru metalic, ce dă senzaţia de gol;

 apare în cavernele pulmonare cu diametrul peste 6 cm, cu

bronhie de drenaj liberă, care se comportă ca o cutie de

rezonanţă amplificând tusea;
 se întâlneşte în tuberculoza pulmonară şi în neoplasmele

pulmonare ulcerate;

 tusea emetizantă:
 este tusea urmată de vărsături;

 se întâlneşte în tusea convulsivă, tuberculoza pulmonară,

adenopatii traheobronşice;

 tusea iritativă:
 cu timbru sec;

 neinfluenţată de medicaţia calmantă;

 apare la fumători;
 După circumstanţele de apariţie
 tusea matinală:
 denumită clasic “toaleta matinală a bronhiilor”;

 elimină secreţiile acumulate în timpul nopţii; dimineaţa prin

schimbarea poziţiei bolnavului secreţiile vor irita zonele

tusigene şi va apărea accesul de tuse;
 apare la bolnavii cu bronşiectazii, bronşită cronică;

 tusea vesperală (de seară):

 apare după orele 17-18;

 este însoţită de ascensiuni termice;

 apare în tuberculoza pulmonară;

 tusea de efort apare în:

 în afecţiuni cronice ale aparatului respirator (emfizem, astm

bronşic);
 în afecţiuni cardiovasculare decompensate;
 tusea continuă:
 apare în sindroamele de compresiune traheobronşică

 tusea poziţională:
 determinată de schimbarea poziţiei bolnavului;

 bolnavii adoptă poziţie de decubit drept sau stâng, în care

tuşesc şi expectorează mult;

 este o poziţie de drenaj la bolnavii cu supuraţie bronşică sau

pulmonară, prin care se elimină colecţia purulentă din

cavitatea parenchimatoasă sau din bronşie;
 tusea sincopală:
 este rară, dar severă şi dramatică;

 este întâlnită la bolnavii cu bronşită cronică, vechi tuşitori, la

care este asociată o altă afecţiune pulmonară;

 în timpul unor chinte puternice de tuse, bolnavul devine

inconştient pentru câteva secunde, interval în care se produc

accidente (fractură de bază de craniu);
 se datoreşte ischemiei cerebrale tranzitorii;
 EXPECTORAŢIA
Definiţie: Reprezintă actul prin care sunt eliminate în urma tusei,
produsele patologice din arborele traheobronşic şi parenchimul
pulmonar. Produsul eliminat se numeşte spută.

Examen macroscopic
 Cantitate
– mică- 50ml
– moderată 50-100 ml
 bronşită cronică;
 astm bronşic;
 tuberculoză pulmonară;

– abundentă 100-300 ml
 bronşite cronice cu bronhoree;
 bronşiectazii;
 abcese pulmonare;

– masivă peste300 ml
 abces pulmonar;
 chist hidatic;
 Aspect
– seroasă
 foarte fluidă, asemănătoare “albuşului de ou”

 apare în edemul pulmonar acut, în cel cardiogen având

adesea culoare roz

– mucoasă
 are aspect gelatinos, mai dens sau mai fluid, mai mult sau

mai puţin transparentă;

 apare în bronşitele acute;

– perlată
 apare la sfârşitul crizelor de astm bronşic alergic,

observându-se mici formaţiuni rotunde, opalescente, în

interiorul unei spute mucoase
– mucopurulentă
 apare în bronşite cronice, bronşiectazii, tuberculoză

pulmonară cavitară;
– purulentă
 are aspect cremos, de culoare galbenă sau galben verzuie;

 apare când o supuraţie pulmonară sau extrapulmonară

drenează în bronhii;
– sanguinolentă
 aspect gelatinos „ca pelteaua de coacăze” - (hemoptoică)

neoplasm pulmonar;
 cărămizie, ruginie – pneumonia bacteriană;

 rozată – edem pulmonar acut;

 firişoare de sânge – stenoză mitrală, bronşiectazii;

– pseudomembranoasă
 prezintă membrane albicioase în conţinutul ei purulent care

sunt de fapt mulaje bronşice;

 apare în bronşita pseudomembranoasă;
 Culoare
– albicioasă - sputele seroase sau mucoase;
– galben, galben verzui - sputele purulente;
– roşu aprins - hemoptizii;
– roşu închis (negricioasă) - infarctul pulmonar;
– cărămizie - pneumonie pneumococică;
– negricioasă - antracoză - mineri şi fumători;

 Miros
– nu miroase sau miros fad (normal) de paie umede;
– fetidă - bronşiectazii;
– pestilenţial - gangrenă pulmonară;
 HEMOPTIZIA
Definiţie:
Eliminarea pe gură prin tuse a sângelui care provine din căile
respiratorii (trahee, bronhii) sau parenchim pulmonar.

Cauze:
 Respiratorii:
 tuberculoză pulmonară;

 bronşiectazii;

 neoplasm bronhopulmonar;

 traheobronşite, bronşite acute sau cronice;

 gripă;

 chist hidatic pulmonar;

 pneumonie: pneumococică, stafilococică

 Cardiovasculare:
 stenoza mitrală;

 embolia pulmonară;

 edemul pulmonar acut;

 HTP primitivă;

 HTA cu valori mari;

 anevrism aortic rupt în arborele traheobronşic;

 Boli autoimune:
 periarterită nodoasă;

 granulomatoză Wegener;

 Boli hematologice:
 hemofilie;

 leucemie;

 trombocitopenie;

 policitemia vera;

 Alte cauze:
 traumatisme toracice;

 hiperfoliculinemie;

 tratament cu anticoagulante
 Factori declanşatori:
 tuse persistentă, intensă;

 efort fizic;

 emoţii;

 exces alimentar;

 expunere prelungită la soare;

 perioada premenstruală;

 Simptome prodromale:
 căldura retrosternală;

 “gâdilitura” traheală şi laringiană;

 gust metalic sau gust de sânge în gură;

 anxietate, cefalee, ameţeli;

 Examen fizic:
– în hemoptiziile masive - se elimină brusc peste 500 ml sânge
pe nas şi pe gură; prin masivitatea hemoragiei, prin asfixia
produsă de inundarea bronhiilor sau prin şoc hemoragic duce
la exitus imediat;
– în hemoptiziile mari şi mijlocii - bolnavul este anxios, palid, cu
transpiraţii reci, sete intensă, hipotensiune arterială, puls
tahicardic, filiform;

 Cantitativ:
 hemoptizie mică - 50-100ml
 hemoptizie mijlocie - 100-200ml
 hemoptizie mare - 200-500ml
 hemoptizie masivă - peste 500ml

Sângele eliminat este roşu, aerat, necoagulabil.

 Diagnostic diferenţial
 epistaxis anterior sau posterior

 stomatoragia: gingivite, stomatite - sângele este amestecat

cu salivă, neaerat şi eliminat fără a fi precedat de tuse

 hematemeza

– bolnav cu antecedente digestive;

– precedată de greaţă, balonare;
– apare în timpul efortului de vărsătură;
– sânge roşu – închis cu cheaguri şi alimente;
– coagulează repede;
– este urmată de scaune melenice;