Barac Despina

Cls. III A

LARINGOTRAHEOBRONSITA ACUTA
Multitudinea denumirilor sinonime acopera un tablou clinic
caracteristic, avand ca manifestari majore tusea aspra, vocea
ragusita, stridorul, coborarea inspiratorie a laringelui, retractii
ale partilor moi suprasternal si supraclavicular, fenomene de
insuficenta respiratorie de tip obstructiv superior.
Simpomatologia se datoreste in intregime edemului inflamator
al regiunii subglotice, care determina ingustarea critica a acesteia in
inspire, avand ca effect tuburari de ventilatie (hipoxie).
Complicatiile : Cea mai obisnuita complicatie este extensia
procesului infectios spre alte regiuni ale tractului respirator, cum
sunt urechea medie, bronsiolele, parenchimul pulmonar. Poate
aparea pneumonie intestitiala, iar in cazurile cu insuficienta
respiratorie severa poate aparea bronhopneumonie prin aspiratie de
continut gastric. Traheobronsita supurata este o complicatie
ocazionala.
Tratament: Indicatia de spitalizare este obligatorie daca bolnavul
are semne de insuficienta respiratorie, daca are febra si leucocitoza,
daca are sub 1 an.
Antibioticele nu sunt justificate nici in ideea prevenirii
suprainfectiei bacteriene. Asigurarea unei atmosfere calde si umede,
asigurarea aportului de lichide si de alimente sa se faca satisfacator
cantitativ. Linistea este esentiala, pentru a reduce efortul respirator,
stridorul si insuficienta respiratorie. A se evita sedarea pentru ca au
efect deprimant asupra centrilor respiratori, singurul acceptat este
cloralhidratul.
Bibliografie: Eugen si Carmen Ciofu, Esentialul in pediatrie ed. 2, pag.244- 248