CUPRINS Cap.1. Scurt istoric al utilizarii aerosolilor; Cap.2. Anatomia aparatului respirator; Cap.3. Astmul bronsic; Cap.4.

.4. Prepararea aerosolilor: 4.1. Generalitati:4.1.1. - definitii; 4.1.2. - avantaje; 4.1.3. - dezavantaje; 4.1.4. - clasificare; 4.1.5. - absortie. 4.2. Formularea aerosolilor; 4.3. Prepararea aerosolilor. Cap.5. Exemple de aerosoli farmaceutici utilizati in tratamentul astmului bronsic: 5.1 - Flixohide; 5.2. Ventelin aerosol; 5.3. Becotide; 5.4. Salbutanol aerosol; 5.5. Berodual aerosol; 5.6. Ipravent; Cap.6. Concluzi. Cap.7. Anexe. Bibliografie.

Capitolul 1 Scurt istoric al utilizarii aerosolilor Aerosolii reprezinta starea de dispersie foarte fina a unei substante lichide sau solide intr-un mediu gazos. Mediul gazos este obligatoriu; se mai numeste si mediul dispersant, in care particulele solide sau lichide alcatuiesc faza dispersa". Acesti aerosoli au avantajul ca sedimenteaza lent, se resorb rapid prin epiteliul bronholaveolar si pot strabate un strat subtire de lichid fara a se dizolva. Astfel in functie de substanta medicamentoasa introdusa, efectul terapeutic al aerosolilor poate fi: antibacterian, bronhodilatator, antiinflamator, vasoconstrictor etc. si la fel, efectele adverse ale aerosolilor sunt comune cu ale substantei medicamentoase introduce. Aerosolii sunt larg utilizai n medicin n tratamentul diverselor boli (de exemplu n tratatrea sinuzitei, bronitei, astmului) sau n agricultur la combaterea duntorilor. Aerosolii pot fi naturali - cei atmosferici si artificiali sau terapeutici. Aerosolii naturali sunt mai frecvent intalniti la mare sau la munte. Aerosolii artificiali sunt produsi de aparate, care se bazeaza pe folosirea aerului comprimat, la o presiune mai mare de 2 - 3 atmosfere, care disperseaza fin, in microparticule, mediul lichid, respectiv substanta chimica, care am introdus-o in aparat si pe care dorim sa o inhalam. Din punct de vedere al accesibilitatii, obtinerea si folosirea aerosolilor artificiali este mult mai facila, singurul impediment ar fi achizitionarea unui aparat de aerosolizare. Aerosolii marini sunt alcatuiti din microparticule provenite din spuma valurilor ce se sparg in larg sau pe coasta, particule care sunt antrenate de curentii de aer. Zona cea mai bogata in aerosoli o constituie o fasie de plaja de 50 - 100 m. Acesti aerosoli contin cloruri de Na, I, bromuri, alcaline, magneziu etc, fiind puternic ionizati de ultraviolete. Aerosolii de padure sau munte sunt formati dintr-un centru invelit de o pelicula de apa sau dintr-o particula de polen, pe care s-a depus substanta volatila (terebentina), care elibereaza ozon in contact cu oxigenul. Aceeasi actiune au aici si radiatiile ultraviolete. Producerea aerosolilor artificiali se bazeaza tot pe folosirea aerului comprimat, la o presiune mai mare de 2 - 3 atmosfere, care disperseaza fin, in microparticule, mediul lichid. Aceasta pulverizare fina are loc in niste tuburi de sticla - pipe. Proprietati: aerosolii sunt microparticule sub 1 micron, cu sedimentare lenta (viteza de cadere = 1 cm/10 min.). Au miscare browniana, nu condenseaza pe suprafete reci si strabat in mediul lichid cativa centimetrii, fara sa se dizolve; au sarcina electrica. Actiunea este in functie de substanta medicamentoasa folosita: vasoconstric-toare (adrenalina, efedrina); vasodilatatoare (miofilin, nitrit de sodiu); bronhodila-tatoare (miofilin, MgSO4 etc); antiinflamatorie si antiinfectioasa (antibiotice); antialergica (ACTH); sedative (bromuri de calciu, Luminai).

Utilizarea aerosolilor in afectiunile respiratorii Aparatele de aerosoli sunt instrumente medicale care permit administrarea medicamentelor lichide, care prin intermediul ultrasunetelor vor fi transformate in particule foarte fine, usor de inhalat. Terapia prin aerosoli este foarte indicata in cazul celor suferind de astm, sau in tratarea bronsitelor, sinuzitelor, racelilor si a diverselor alergii. Bolile inflamatorii ale aparatului respirator sunt cele mai frecvente boli ale copilului cuprinzand peste 50% dintre toate afectiunile pentru care este consultat un pediatru, prin urmare aceste afectiuni presupun un mare consum de medicamente si cheltuieli de spitalizare. Bolile inflamatorii ale aparatului respirator sunt clasificate conventional in boli ale cailor respiratorii superioare si boli ale cailor respiratorii inferioare. In ciuda acestei clasificari se stie ca, niciodata o infectie respiratorie nu e limitata strict la nivelul unei anumite structuri anatomice, astfel manifestarile clinice ale unei infectii respiratorii depind de regiunea anatomica a aparatului respirator afectata de boala. In tratamentul diverselor afectiunilor respiratorii, atat la copii cat si la adulti, pe langa tratamentele medicamentoase conventionale sunt indicate din ce in ce mai mult tratamentul cu aerosoli. Aparatele de aerosolizare (figura nr. 1)sunt produse de multe firme, care produc tot soiul de aparate medicale, printre acestea amintim firma Laica. Aceasta firma pune la dispozitia persoanele cu afectiuni respiratorii, mai multe tipuri de aparate care produc aerosoli, aparate care folosesc aerul comprimat,cu piston sau ultrasunetele pentru a produce aeros. Nebulizatoarele cu ultrasunete transforma medicamentele lichide introduse in aparat in particule foarte fine, usor de inhalat. Ideal pentru copiii si oamenii care au dificultati in a folosi aparatele de aerosol cu doza fixa la fel si pentru cei cu astm. De asemenea, ideal pentru tratamentul: dereglarilor pulmonare, traheita, bronsita, sinuzita, astm bronsic. Aerosolii sunt indicati in boli pulmonare (traheite, bronsita cronica, bronsita asmatiforma, bronsiolite, bronsiectazii, astm bronsic, emfizem pulmonar) si afectiuni ORL (sinuzite, rinofaringite, laringite, amigdalite). Actiunea este in functie de substanta medicamentoasa folosita: vasoconstrictoare (adrenalina, efedrina); vasodilatatoare (miofilin, nitrit de sodiu);bronhodilatatoare (aminofilina); antiinflamatorie si antiinfectioasa (antibiotice); antialergica; sedativa. Caracteristici Dimensiunile caracteristice ale aerosolilor n atmosfer se situeaz n general n intervalul m. Cnd particulele aerosolilor se ciocnesc, ele de regul se alipesc, astfel nct aerosolii obinuii sunt instabili. Uneori se nelege prin termenul aerosol totalitatea particulelor coninute n aerul atmosferic.

Cap.2. Anatomia aparatului respirator 2. Anatomia aparatului respirator Totalitatea organelor care contribuie larealizarea schimburilor gazoase,dintre aerul atmosferic siorganism,constituie aparatul respirator. Sistemul respirator indeplineste unrol esential in asigurarea unei rezerve constante de oxigen din aer pentrucorp. Aparatul respirator este format din : 1. Caiile respiratorii alcatuite din :-cavitatea nazala-faringele-laringeletrahee-bronhii. 2. Plamanii : - rol principal in respiratie, format din 2 componente structurale si functionale: A. Arborele bronsic: format din cai respiratorii extra siintrapulmonare(tuburi de trecere a aerului) Bronhia principala impartiata : La dreapta : - 3 bronhii lobare (superioara, mijlocie, inferioara). La stanga : - 2 bronhii lobare(superioara si inferioara) Bronhiile lobare se divid in : - bronhii segmentare (10 segmente dreptul,9 segmente stangul) Bronhii interlobulare din care se formeaza : - bronhiolele terminale cu : - bronhiolele respiratorii continuate cu : - canalele alveolare, cu peretii dilatati sub forma de : - saci alveolari deschise in alveole pulmonare. Traheea si bronhiile extralobulare au in peretii lor inele cartilaginoase,curolul de a mentine deschis caile respiratorii in conditiile variatiilor depresiune din inspiratie si expiratie.Bronhiolele terminale si respiratorii,lipsite de inelul cartilaginos,contin un strat muscular dezvoltat,regland astfel circulatia aerului in caile respiratorii intrapulmonare. B. Plamanul, acoperit de pleure,este constituit din urmatoarele unitati anatomice si functionale :- lobi, segmente, lobuli si acini pulmonari. a) Lobii sunt unitati morfologice mari,delimitate prin scizuri ;independenti structural,functional,patologic ; b) Segmente delimitate imperfect de septuri conjunctive ; c) Lobulul - ramificatii ale bronhioleleor ;este o masa piramidala cu baza catresuprafata externa a plamanului,constituita din ramificatii ale bronhiolelor sivase de sange,inconjurate de tesut conjunctiv. d) Accinii pulmonari formati din : bronhiola respiratorie,canale alveolare,alveole pulmonare ; Acinul pulmonar constituie unitatea structurala si functionala a lobulului pulmonar. Alveolele pulmonare - suprafata de schimb a plamanului.-peretele alveolar format dintr-un epiteliu alveolar,unistratificat asezat pe omembrana bazala si tesut conjunctiv bogat in fibre elastice,in care segaseste o retea de capilare provenite din ramurile terminale ale arterei pulmonare. Epiteliul alveolar si menbrana bazala a

alveolei, impreuna cu membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar,constituie membrane alveolo-capilara,prin care se face schimbul de gaze. Vascularizatia dubla: - functionala- mica circulatie-asigura schimburile gazoase; - nutritiva- marea circulatie,asigurata de arterele si venele bronsice ; Pleura este alcatuita din doua foite : - viscerala, acopera plamanii patrunzand si in scizuri; - parietela,captuseste peretii cutiei toracice. Plamanii stau pe diafragma,un muschi in forma de cupola care separatoracele de abdomen si sunt inconjurati de o camera formata din coaste, stern si coloana vertebrala. Sunt organe moi, spongioase, care contin cam 300 milioane de saci de aer numiti alveole, in care are loc schimbul degaze. Sistemul Respirator Sistemul respirator asigura patrunderea aerului in organism cu un continut optim de oxigen, necesar intretinerii vietii. Aerul inspirat ajunge prima data in caile respiratorii superioare, apoi in cavitatea bucala si nazala. Cavitatea nazala este captusita cu par moale si att epiteliul cavitatii nazale ct si cel al cavitatii bucale este acoperit de mucoasa. Caile respiratorii se continua cu un organ scurt, activitatea laringelui, care se continua cu traheea. Aceasta se desparte in bronhiile principale intrnd in plamni se ramifica in fiecare lob pulmonar in bronhii lobare. La respiratie participa muschii intercostali si muschiul dintre cavitatea abdominala si torace, diafragma. Pentru ca aerul sa intre in plamani este necesar ca presiunea din ei sa fie mai mica decat cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii intercostali imping coastele in fata, mai sus marind capacitatea plamanilor, in urma presiunii mai mari, aerul umple spatiul disponibil din plamani. Inspiratia si expiratia sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate in bulbul rahidian. Plamanii (vezi figura nr. 2) sunt doua organe moi de culoare roz, asezate in cavitatea toracica. Fiecare plaman este acoperit de pleura. Pleura este alcatuita din doua foite, intre care se afla cavitatea pleurala, in care se gaseste o mica cantitate de lichid care ajuta la miscarile plamnilor in timpul respiratiei. Plamanul stang este mai mic decat cel drept, deoarece in partea stanga se afla inima. El este impartit printr-un sant adnc in doi lobi, iar plamanul drept este impartit de doua santuri in trei lobi. Lobii sunt impartiti in lobuli. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se transforma in bronhiole, care patrund in lobulii pulmonari. Acinii pulmonari sunt unitati morfo-functionale ale lobulilor pulmonari. O alveola pulmonara are forma de cupa si reprezinta unitatea functionala a plamanilor. Este formata dintr-un epiteliu unistratificat si este inconjurata de o retea de fibre elasice, in care se afla numeroase capilare. Caile aeriene sunt:

1. Fosele nazale - conducte care comunica cu faringele prin 2 orificii denumite coarne sicu exteriorul prin alte 2 orificii-nari.Sunt captusite la interior cu 2 mucoase: -mucoasa olfactiva-in portiunea superioara; -respiratorie -in portiunea inferioara-este bine vascularizata- prezinta glande care secreta mucus si prezinta numerosi cili. Aceasta structura ajuta la incalzirea si purificarea aerului inspirit. 2. Faringele-are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi si este situat in continuarea cavitatii bucale. 3. Laringele - are un dublu rol-in respiratie si in vorbire. Este format din numeroase cartilaje iar la interior este captusit cu mucosa ce prezinta 2 perechi de cute denumite coarde vocale. Intre cele 2 perechi de coarde exista un orificiu denumit glota care in timpul deglutitiei se acopera cu un capacel denumit epiglota. 4. Traheea este un tub lung de 18-20 cm format din inele cartilaginoase in forma de potcoava cu partea moale orientate spre esofag. Acest lucru face posibila inaintarea bolului alimentar spre esofag. La interior traheea este captusita cu o mucoasa in grosimea careia se gasesc glande care produc mucus, si prezinta de asemenea numerosi cili. Inainte de a intra in plamani, traheea se ramifica in 2 bronhii care au aceeasi structura cu a plamanilor. Plamanii sunt organe pereche asezate in cavitatea toracica, la exterior sunt acoperiti cu o membrane dubla denumita pleura. Una din foitele pleurare adera la suprafata plamanului iar una adera la suprafata interna a coastelor. Intre cele 2 pleure se gaseste o cantitate mare de lichid,denumit lichid pleural. Cei 2 plamani sunt inegali ca marime in sensul ca plamanul drept este mai mare si este strabatut de 2 santuri care-l impart in 3 lobi. Plamanul stang este strabatut de un sant care il imparte in 2 lobi. Fiecare lob este format din unitati mai mici denumiti lobuli. Lobulul reprezinta unitatea morfofunctionala a plamanului. Daca facem o sectiune prin plaman, vom observa ca bronhia, dup ace patrunde in plamani,se ramifica in, lipsite de inele cartilaginoase denumite bronchiole. Fiecare bronhiola se termina la un capat cu un fel de saculet denumit sac pulmonal sau acid pulmonar. Peretele acidului pulmonal, prezinta nite formatiuni in forma de semicupa denumite alveole pulmonare. Respiratia (vezi figura nr. 3) este functia prin care se asigura continuu si adecvat, atat aportul de oxigen din aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza, cat si circulatia in sens invers a dioxidului de carbon, produs al metabolismului celular. Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, din aerul atmosferic si organism, constituie aparatul respirator. Componentele aparatului respirator sunt: cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhiile principale, caile pulmonare si plamanii. In alcatuirea plamanului, se disting doua componente structurale si functionale: arborele bronsic si tesutul pulmonar propriu-zis.

Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra- si intrapulmonare, constituite dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului. In interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramifica progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaza bronhiolele terminale din care iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continua cu canalele alveolare ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci -saci alveolari- in care se deschid alveolele pulmonare (figura de mai jos). Traheea si bronhiile extralobulare, au in peretii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a mentine deschise caile respiratorii in conditiile variatiilor de presiune din inspiratie si expiratie. Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos, contin un strat muscular dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in caile respiratorii intrapulmonare.

Capitolul 3. Astmul bronsic 3. Anatomia si fiziologia arborelui bronsic Bronhia principala, patrunzand in plaman prin hil, se imparte in intrapulmonar la dreapta in trei bronhii lobare ( superioara,mijlocie si inferioara ), iar la stanga in doua bronhii ( superioara si inferioara ). Bronhiile lobare se divid apoi in bronhii segmentare care asigura aeratia segmentelor bronhopulmonare. Ele au limite, aeratie, vascularizatie si patologie proprie. Plamanul drept are 10 segmente, iar cel stang are 9, lipsind segmentul medio-bazal. Bronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare care deservesc lobulii pulmonari, unitati morfologice ale plamanului, de forma piramidala, cu baza spre periferia plamanului si varful la hil. Bronhiolele lobulare, la randul lor, se ramifica in bronhiole respiratorii de la care pleaca ductele alveolare terminate prin saculeti alveolari. Pereti saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare. Bronhiolele respiratorii, impreuna cu formatiunile derivate din ele ( ducte alveolare, saculeti alveolari si alveole pulmonare ) formeaza acinii pulmonari. Acinul e unitatea morfofunetinata a plamanului. Structura arborelui bronsic se mofifica si ea. Bronhiile lobare au structura asemanatoare bronhiilor principale. Bronhiile segmenatare au si ele un schelet cartilaginos, insa cartilajul e fragmentat ( insule de cartilaj ), in schimb bronhiile lobulare si respiratorii pierd complet scheletul cartilaginos. Bronhiile respiratorii si lobulare au un perete fibroelastic, peste care sunt dispuse fibre musculare netede, cu dispozitie circulara. In peretii ductelor alveolare intalnim numai membrane fibroelastica acoperita de epiteliu. Alveolele pulmonare au forma unui saculet unic, cu perete extreme de subtire, adaptat schimburilor gazoase. Astmul bronsic este o boala caracterizata prin accese de dispnee predominant expiratorie cu durata, severitate si moment de aparitie variabile care apar la persoane cu hipersensibilitate traheobronsica la stimuli variati, fiind sub aspect anatomic o stenoza bronsiolara, tranzitorie cu "restitutia ad integrum" in acalmiile intercalare. Etiologia astmului bronsic Astmul bronsic are la baza factori etiologici heterogenic care declanseaza sau provoaca criza de astm. Din punct de vedere etiologic, astmul bronsic se clasifica astfel : a) astm extrinsec = astm alergic = astm neinfectios. Cele mai obisnuite alergene sunt : polenul, praful de camera, parul si scuamele de animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare ( lapte, oua, carne ) sau medicamentoase ( acidul acetilsalicilic, penicilina, aminofenazona, unele produse micribiene ).

b) astm intrinsec = astm nealergic = astm infectios. De obicei, se iveste in timpul iernii si se asociaza cu tuse si expectoratie muco- purulenta si factori infectiosi ( exemplu bronsite cornice ). c) astm mixt - se intrica alergia cu infectia d) astm cu etiologie neprecizata e) astm cu alte etiologii Aici intervin factorii : - psihici - socul psihic sau starile psihoafective - endocrini - pot declansa, agrava sau ameliora astmul ; hipofiza, tiroida, corticosuprarenalele, gonade, pancreas exocriu. - biometeorologici - temperature, presiunea atmosferica, umiditatea, vantul, altitudinea, razele solare. f) astm la effort g) astm la aspirina Patogenia astmului bronsic Roluri importante in producerea bolii astmatice au : a) terenul b) leziuni ale cailor respiratorii c) cauzele declansate ( factori alergici si nealergici ). Fundamentul in astmul bronsic este obstructia generalizata a cailor respiratorii ce determina dificultatea respiratiei cu perturbari ventilatorii si ale schimbarilor gazoase. Aceasta obstructie este consecinta urmatorilor factori : a) spasmul musculaturii netede prin peretii tractului bronsic b) edem inflamator al mucozei bronsice c) hipersecretie de mucus d) cresterea presiuni intrapulmonare care devine factorul agravant al obstructiei bronsice. Simptomatologia astmului bronsic La inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere ; mai tarziu, in intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cornice si ale emfizemului, cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare in a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si hipersecretie ; alteori e anuntata de prodroame ( stranut, lacrimare, prurit al pleoapelor, cefalee ). Dispneea devine paroxistica, brodipneica, cu expiratie prelungita si suieratoare. Bolnavul ramane la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer. De obicei sta in pozitie sezanda, cu capul pe spate si sprijinit in maini, narile dilatate, jugulare turgescente. In timpul crizei, toracele e imobil, in inspiratie fortata. La sfarsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare ( deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate ), cu sputa vascoasa, albicioasa ( perlata ). Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub influenta tratamentului.

Starea de rau astmatic se caracterizeaza prin crize violente, durand peste 2448 h rezistente la tratament, de obicei fara tuse si expectoratie, cu polipnee, asfixie, cianoza, colaps vascular, somnolenta pana la coma. Apare dupa administrarea in exces de simpaticomimetice ( Alupent ), sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea brusca a corticoterapiei, suprainfectie bronsica. Tratamentul astmului bronsic Astmul bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri. Si in aceasta afectiune masurile prevenite sunt foarte importante. Prima actiune vizeaza combaterea fumatului si propaganda antitobagica. Alte masuri : evitarea virozelor respiratori. Sensibilitatea particulara a bolnavilor la infectii impune, de asemenea, evitarea virozelor respiratorii si in primul rand, aglomeratiile in timpul epidemiilor. Chimioprofilaxia recidivelor bronsitice, in astmul bronsic intricate se realizeaza cu Tetraciclina, mai rar Penicilina V. S-au incercat si Eritromicina, Ampicilina si Biseptolul. Cu Biseptolul s-au obtinut rezultate bune in lunile de iarna. Tratamentul cu aerosoli ( inhaloterapia ) este indispensabil in anumite forme. Se parctica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult, dar fara a abuza. Metoda comporta si anumite riscuri, in special inhalarea de diferiti germeni, ceea ce impune folosirea strict personala si pastrarea in stare de sterilizare a aparatului. Principalele bronhodilatatoare folosite sunt : a) beta - adrenergicele b) anticolinergicele c) derivatii xantinici Beta - adrenergicele sunt derivati ai adrenalinei, care din cauza efectelor secundare ( ca si efedrina) nu mai e utilizata astazi. Din generatia a doua se folosesc Izoprenalina ( Aludrin ) si Ociprenalina ( Alupent, Astmopent ) ; Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia : Terbutalinul ( Bricanyl Fenoterolul ( Berotec ), Salbutasnolul ( Ventolin si Sultanol ) si Clenbuterolul (Spiropent). Sunt folositi cu precadere in aerosoli dozati. Dozajul correct ( 4x2 inhalatii / zi ) este practice lipsit de efecte adverse cardiovasculare. Cele sub forma de spray dozat sunt de intrebuintare curenta. S-a incercat si prepararea tabletelor de Ociprenalina, Salbutamol si Terbutalina. Preparatul Ventolin ( Salbutamol ) pare cel mai util. Ca reactii adverse dupa supradozaj, pot aparea : tremuraturi, nervozitate, palpitatii, tahicardie, cresterea debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Aceste manifestari apar spontan prin reducerea dozei. Dintre anticolinergice, cap de serie este atropina, astazi foarte putin intrebuintata din cauza tulburarilor provocate. In practica s-a impus preparatul Atrovent care nu are efecte secundare ale atropinei. Rezultatele sunt inferioare beta adrenergicelor. Dintre Xantine se foloseste Teofilina si derivatii sai, Miofilina, Aminofilina si Runidural. Au slaba actiune pe cale orala si mai buna actiune pe cale iv sau ca aerosoli. Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor si anticolinergicelor.

Alte preparate folosite in tratamentul astmului bronsic : a) Prostaglandinele - prezinta numai un interes teoretic. b) Cromoglicatul disodic (Intal, Lomudal) - desi nu este bronhodilatator, se foloseste ca masura preventiva ; se administreaza inaintea expunerii la alergenul causal, cu turboinhalatorul de mana ( spinhaler ), 4 capsule/zi ( 20 mg / capsula ) la 4-6 ore, sau sub forma de solutie pentru aerosoli. c) Zaditenul ( Ketotifen ) - are tot efect preventive si e administrat sub forma de gelule, oral, 1 mg dimineata si seara. d) Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace, dar datorita riscurilor, ramane o terapie de impas. Se folosesc Prednison, Superprednol, produse retard ( Celestone, Kenalog ), Synachten retard sub protectie de alkaline, calciu, potasiu. In general, corticoterapia trebuie rezervata formelor grave ; tratamentul continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime. Se mai folosesc antibioticele, de preferinta Oxacilina, Cloxacilina, Tetraciclina, in prezenta semnelor de infectie ; expectorante si mucolitice ( Bisolvon, Mucosolvin) - in crize si suprainfectie ; sedative slabe ( Bromoval, Nervocaliu ) ; oxigen - in crizele cu polipnee. Masurile profilactice vor fi aplicate intotdeauna : evitarea mediului alergizant ; evitarea substantelor iritante bronsice - tutun, alcool ,etc. Tratamentul in starea de rau astmatic : Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou, urmat de perfuzii cu solutie de glucoza 5 % . Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea bolnavului din criza. ACTH este superior, dar poate da accidente alergice. Se administreaza de la inceput antibiotice ( nu Penicilina, fiind alergizanta ), fluidifiante, diuretice ( Ederen ), oxigen si in cazuri deosebite de grave, se indica bronhoaspiratie, respiratie asistata. In tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in cazuri deosebite ; sunt interzise morfina, opiaceele, tranchilizantele, neurolepticele; se combat abuzul de simpaticomimetice si de medicamente alergizante ( Penicilina). Astmul face tot mai multe victime Aproximativ 7% dintre romani sufera de astm bronsic, iar numarul cazurilor este in crestere. Pentru a putea fi tinuta sub control, aceasta afectiune cronica necesita o depistare precoce si un tratament corect. Cu ocazia Zilei Internationale a Astmului, profesor doctor Jeana Rodica Radu, seful Clinicii de Alergologie din cadrul Spitalului "N. Malaxa", atrage atentia ca astmul bronsic afecteaza 7% din populatia Romaniei, numarul astmaticilor fiind in crestere. Astmul reprezinta o problema majora de sanatate, cu costuri enorme pentru societate, pentru ca este o afectiune ce se declanseaza in copilarie si se poate mentine toata viata. In tara noastra domina formele usoare si medii de astm, iar

daca boala s-ar depista la timp, nu s-ar mai ajunge la forme severe. De aceea, prof. dr. Jeana Rodica Radu a insistat asupra importantei diagnosticului corect si a supravegherii pacientilor cu astm. Astmul, boala inflamatorie cronica a cailor respiratorii, este una dintre cauzele principale ale morbiditatii si mortalitatii din intreaga lume. Ca urmare, a fost creata Initiativa Globala pentru Astm (GINA) pentru sprijinirea medicilor si a autoritatilor din sanatatea publica in reducerea prevalentei astmului. In lume, boala are o prevalenta de 10%, iar tendinta este ascendenta, mai ales in randul copiilor. CONTROL. Din pacate, astmul nu se poate vindeca, dar poate fi foarte bine controlat. In prezent, exista metode pentru diagnosticare corecta, pentru tratamentul si controlul astmului. Pacientii pot avea o viata normala, activa daca invata sa-si controleze astmul. Adultii pot lucra, iar copiii se pot juca si merge la scoala. Astmaticii pot dormi bine noaptea. Astmul determina crize periodice de tuse, de suieraturi (wheezing), apasare toracica, sufocare si respiratie grea, mai ales noaptea si in primele ore ale diminetii. Crizele de astm va pot ameninta viata, insa ele pot fi prevenite daca evitati alergenii (praful din casa, animalele cu blana, polenurile, mucegaiurile, gandacii de bucatarie). De asemenea, trebuie sa va feriti de fumul de tigara, poluarea aerului, infectiile virale, emotiile puternice, efortul intens si iritantii chimici. TRATAMENT. Boala necesita supraveghere pe termen lung, pentru multi pacienti acest lucru insemnand sa ia medicamente in fiecare zi, exact in modul prescris de medic. Astfel, se pot controla simptomele, se pot preveni crizele, iar pacientii isi recapata o viata normala si o functie pulmonara aproape normala. Profesor doctor Jeana Rodica Radu, presedintele Comitetului national GINA, a precizat ca exista o componenta genetica in aparitia astmului. Din acest motiv, deseori, intr-o familie sunt mai multi astmatici. Daca exista antecedente de astm in familie, este necesar sa luati unele masuri pentru prevenirea instalarii bolii la copii. Nu fumati pe durata sarcinii si nu permiteti sa se fumeze in casa sau in preajma copilului. Evitati animalele cu blana in locuinta si pastrati curatenia. Utilizati saltele si asternuturi antialergice pentru patul copilului.

Cap.4. Prepararea aerosolilor Generalitati Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care contin una sau maimulte substante active dizolvate ntr-un solvent sau ntr-un amestec de solventi si densitate administrarii interne, externe sau pentru prepararea altor forme farmaceutice. Solutiile medicamentoase au ca solventi: apa, alcoolul, glicerolul sau uleiuri vegetale. Printre primele forme farmaceutice preparate nca din antichitate au fost solutiile medicamentoase si solutiile extractive. Exista multe referiri istorice legate de prepararea si ntrebuintarea solutiilor. n prima farmacopee Romna (FR I) din 1862 erau oficiale mai multe solutii fara a avea o monografie de Generalitati. Denumirea Solutiones apare nca din FR IXunde se realizeaza o delimitare neta a solutiilor propriu-zise de apele aromatice. n F.R.X avem 17 solutii oficinale din care una este solutie radioactiva de uz intern.Solutiile au fost primele forme farmaceutice fabricate de industria farmaceutica n cantitati mari, majoritatea lor au fost preparate initial n cantitati mici n laboratorul farmaceutic. Clasificare Exista mai multe criterii de clasificare a solutiilor. n continuare vom prezenta cteva criterii: a) Dupa modul de formulare: solutii magistrale,solutii industrial i solutii oficinale. b) Dupa compozitie: solutii simple (cu o singura substanta medicamentoasa) i solutii compuse (cu doua sau mai multe substante medicamentoase dizolvate). c) Dupa natura solventului: solutii apoase, solutii alcoolice, solutii glicerolate,solutii uleioase i solutii cu solventi anhidri: propilenglicol, polietilenglicol. d) Dupa modul de preparare : solutii obtinute prin dizolvare i solutii obtinute prin amestecare. e) Dupa modul de conditionare: solutii unidoze i solutii multidoze . f) Dupa calea de administrare: solutii de uz intern i solutii de uz extern. g) Dupa modul de administrare: solutii cu masuri dozatoare, solutii administrate n picaturi i solutii pentru frictionare, pensulatii etc. Avantaje : Solutiile sunt nu numai cea mai veche forma ci si preparatul cel mai utilizat de bolnavi,administrabil pe toate caile de administrare. Solutiile prezinta multe avantaje si anume: - administrare usoara; - dozare exacta a substantei active (omogenitate); - biodisponibilitatea foarte buna; - efect rapid; - utilizare cu succes n pediatrie, fiind usor de dozat;

- permit prelucrarea substantelor higroscopice, delicvescente si a celor care formeaza amestecuri eutectice lichide; - permit utilizarea de aromatizanti, edulcoranti, coloranti, corectori de miros si gust; - evita actiunea iritanta asupra tractului digestiv (stomac etc.) actiune prezenta la unele comprimate, sau pulberi deoarece sub forma de solutii se evita prezenta unor concentratii mari de substanta activa ntr-un anumit punct; - solutiile pentru uz extern permit administrarea uniforma a substantelor; - solutiile se preteaza la fabricarea si conditionare automata. Dezavantaje : - stabilitate mica (apa este un mediu bun pentru reactii chimice); - volumul si masa solutiilor este mare ceea ce presupune cost ridicat, la transport, spatii dedepozitare mari; - solutiile pot fi usor invadate de microorganisme ceea ce impune adaugare de conservanti. Pentru prepararea solutiilor medicamentoase avem nevoie de urmatoarele materii prime: 1. substante medicamentoase: solutul (sau dizolvatul); 2. substante auxiliare solvent (dizolvant), adjuvanti si aditivi; 3. materiale si recipiente de conditionare. 1. Substante medicamentoase Marea majoritate a substantelor medicamentoase utilizate la prepararea solutiilor suntsubstante solide, mai rar lichide. Substanta trebuie sa corespunda exigentelor calitative prezentate n farmacopee: identitate, puritate, uniformitate, lipsa unei contaminari microbiene excesive,solubilitate etc. Pentru a obtine solutii corect dozate este foarte important sa se utilizeze substante care sa corespunda nu numai calitativ ci si cantitativ. Impuritatile pot fi de doua feluri: -chimicecare pot produce precipitatii, colorari sau alte degradari; -biologice- bacterii, ciuperci, viermi. Este important ca substantele sa fie ct mai pure si necontaminate cu microorganisme sau cel mult cu o minima contaminare. n afara de exigentele amintite o alta proprietate foarte importanta pentru obtinerea solutiilor este solubilitatea. Solubilitatea este proprietatea unei substante de a se dizolva ntr-un solvent sau ntr-unamestec de solventi rezultnd un amestec lichid omogen. Despre solubilitate am prezentat diferite detalii n Capitolul II, subcapitolul Dizolvarea. 4.2. Formularea aerosolilor; 2. Substante auxiliare: 2.1. Solventi Solventul, al doilea component al solutiilor este auxiliarul de prima importanta care predomina cantitativ avnd rolul de a transforma substanta activa

n solutie, n urma procesului dedizolvare. Alegerea solventului se face dupa principiul nrudirii chimice cu substanta de dizolvat ct si dupa scopul terapeutic urmarit. n general, un solvent cu constanta dielectrica mare este un bun solvent pentru moleculele polare sau ionice, iar solventii apolari cu constanta dielectrica foarte mica sunt solventi buni pentru molecule lipofile. Clasificarea solventilor se poate face dupa mai multe criterii dintre care amintim urmatoarele: a: Dupa constitutia chimica: - solventi polari (apa, alcool, glicerol etc.); - solventi apolari (benzen, toluen, cloroform, eter etc.); b. Dupa miscibilitatea cu apa: - solventi miscibili cu apa; - solventi nemiscibili cu apa. Solventilor li se impun o serie de conditii si anume: capacitate mare de dizolvare,sa fie neutri, incolori, stabili, puri din punct de vedere chimic, inerti chimic si farmacologic, netoxici, neinflamabili si cu cost economic scazut. Apa distilata Apa distilata este solventul cel mai utilizat n practica farmaceutica fiind constituentul de baza al organismului. Toate reactiile biochimice au loc n mediu apos. Utilizarea apei ca solventeste avantajoasa si din punct de vedere economic fiind cel mai ieftin solvent. Dezavantajul utilizarii apei ca solvent este favorizarea unor reactii ntre substantele medicamentoase sau auxiliare consinute n solutie. Apa este un foarte bun dizolvant pentru substantele polare, ionice sau grupuri hidrofile n molecule. Apa distilata trebuie sa corespunda conditiilor de calitate impuse de FR X. Pentru obtinerea apei distilate se foloseste apa potabila. Apa potabila trebuie sa fie limpede, incolora, inodora cu un procent de saruri n limitele admise. Apa potabila utilizata pentru obtinerea apei distilate se trateaza cu reactivi corespunzatori si anume: - pentru distrugerea substantelor organice apa se trateaza cu KMnO4 sol 1% n cantitate de25 ml/10 litri apa. Se amesteca si se lasa n repaus 6-12 ore apoi se filtreaza. Permanganatul de potasiu este oxidant, elibernd oxigenul atomic care distruge microorganismele. Substantele volatile si gazele sunt ndepartate prin ncalzire. Duritatea temporara (data de bicarbonatii de calciu si magneziu) se ndeparteaza cu solutie de hidroxid de calciu sau carbonat de calciu 2-5%. Duritatea permanenta (sarurile de calciu si magneziu solubile) se nlatura cu solutii decarbonat de sodiu 5-6%. Prepararea apei distilate n F.R. X avem oficinale urmatoarele monografii de apa distilata: Apa distilata (Aqua destillata F:R. X) este un lichid limpede, incolor, inodor si fara gust si trebuie sa fie pura chimic si microbiologic conform conditiilor de calitate prezentate de F.R. X.Pastrarea apei se face n recipiente corespunzatoare bine nchise .

Apa distilata pentru preparate injectabile (Aqua destillata ad injectabilia F.R. X) Trebuie sa corespunda conditiilor de calitate din monografia Apa distilata n afara de acesteconditii trebuie sa fie sterila si apirogena. Aceste conditii se considera a fi ndeplinite doar nprimele 4 ore de la distilare iar pastrarea ei se face n recipiente nchise etan. n afara de distilare mai sunt si alte modalitati de purificare a apei si anume: schimb ionic, electrodializa, osmoza inversa iultrafiltrare. Prin toate aceste modalitati se poate obtine apa demineralizata, pura din punct de vedere chimic dar nu sterila. n continuare vom prezenta n mod succint aceste modalitati. Demineralizarea apei prin schimb ionic Principiul metodei consta n trecerea apei continnd diferite saruri, pe o coloana de schimbatori de ioni care este formata dintr-un schelet macromolecular insolubil dar avnd ioni mobili, care pot fi schimbati cu ioni de aceeasi sarcina continuti n apa potabila. Demineralizarea apei prin electrodializa sau electroosmoza Celula osmotica este compusa din trei compartimente separate prin doua membrane princare pot difuza ionii. n compartimentul central se gaseste apa potabila iar n compartimentele laterale sunt electrozii (anodul ai catodul). Dupa conectarea la sursa electrica are loc o migrare aionilor la polul opus astfel nct apa din compartimentul central devine tot mai saraca n ioni. Purificarea apei prin osmoza inversa Metoda se bazeaza pe fenomenul de osmoza. Doua solutii de concentratii diferite suntseparate de o membrana semipermeabila. n mod normal apa traverseaza spontan membranatrecnd din compartimentul mai diluat spre cel mai concentrat pna la egalarea concentratiilor ncele doua compartimente. n situatia cnd se creeaza o suprapresiune n compartimentul care contine solutia concentrata apa iese din acest compartiment si debitul este proportional cupresiunea aplicata. Principiul ultrafiltrarii Membrana semipermeabila poate fi compusa din acetat de celuloza, poliamide etc. Prin osmoza inversa se obtine apa usor demineralizata lipsita de pirogene,microorganisme, virusuri etc. Apa astfel obtinuta se poate utiliza pentru spalarea recipientelor, utilizate la ambalarea solutiilor parenterale. Purificarea apei prin ultrafiltrare Aceasta metoda utilizeaza suprapresiunea si permite separarea moleculelor dizolvate n apa n functie de masa moleculara, cu ajutorul unei membrane foarte selective. Ultrafiltrele nu retin sarurile minerale dar retin moleculele organice (de o anumita marime) si diferite particule nedizolvate (bacterii, virusuri). Prin acest procedeu se obtine apa utilizata n industria alimentara, n electronica etc. Solventi miscibili cu apa a) Alcoolul etilic

Alcoolul etilic este al doilea solvent ca utilizare n practica farmaceutica. Alcoolul se obtine prin fermentarea unor lichide care contin zahar. Este miscibil n orice proportie cu apa, glicerol,acetona, cloroform, eter, propilenglicol, si polietilenglicol lichid. n F.R. X avem oficiale doua monografii de alcool etilic: a.1. Alcool ( (Alcoholum, F.R. X) este alcool concentrat de 960 C(96% v/v amestec de alcool si apa). Alcoolul este lichid incolor, limpede, volatil, inflamabil cu miros caracteristic si gust arzator. a.2. Alcool diluat (Alcoholum dilutum, F.R. X). Alcoolul diluat este alcool de 700 (70% v/v)obtinut prin amestecul alcoolului concentrat (675 g) cu apa (325 g) la temperatura de 200 C. n afara de cele doua concentratii oficiale n F.R. X n practica se utilizeaza si alcool de alte concentratii pentru prepararea solutiilor extractive (tincturi, extracte) si pentru prepararea tincturiide iod (alcool 500). Alcoolul este un solvent cu buna capacitate de dizolvare pentru substantele organice polare, acizi, baze, saruri, glicozide, rezine, uleiuri volatile, coloranti, iod, camfor, mentol,lecitina, ulei de ricin etc. Pentru unele substante este foarte importanta concentratia alcoolica. (De exemplu camforul se dizolva n alcool concentrat dar la dilutie avansata precipita). Alcoolul se utilizeaza n amestec cu apa ca solubilizant (cosolvent) cnd capacitatea de dizolvare este mai mare dect la solventii luati separati. La amestecul alcoolului cu apa se va proceda conform tabelelor alcoolmetrice din farmacopee. Prin amestecarea alcoolului cu apa se degaja caldura (dizolvare exoterma). n afara de proprietatea de dizolvare, alcoolul are si proprietati antiseptice si dezifectante. b) Glicerolul (Glycerolum, F.R. X). Glicerolul se obtine prin saponificarea grasimilor.Glicerolul este un solvent polar si se prezinta sub forma de lichid limpede, incolor, vscos,higroscopic, fara miros, cu gust dulceag, cu densitatea mai mare dect apa. Glicerolul este miscibil cu apa si alcoolul, putin solubil n acetona si practic insolubil ncloroform, eter, uleiuri grase si uleiuri volatile. Capacitatea de dizolvare a glicerolului creste prin ncalzire cnd vscozitatea scade dar nu trebuie depasita temperatura de 130o C deoarece se descompune la aceasta temperatura n acroleina, un produs toxic. Datorita higroscopicitatii poate absorbii apa pna la 25% din greutatea sa. Glicerolul are diverse utilizari n practica farmaceutica: - solvent si cosolvent (pentru solutii de uz intern si extern); - edulcorant pentru preparatele de uz intern (asociat cu sorbitol); - conservant antimicrobian (datorita higroscopicitatii este antiseptic). Solutia apoasa cuconcentratie de peste 40% glicerol nu permite dezvoltarea microorganismelor); - protector (pe epiteliu);

- umectant si emolient datorita hidrofiliei iar datorita vscozitatii ridicate adera pe piele si mucoase; - are actiune farmacologica proprie: laxativ utilizat intern si extern (supozitoare, clisme). c) Propilenglicolul (Propylenglycolum, F.R. X). Este lichid vscos, limpede, inodor,incolor cu gust dulceag, amarui si higroscopic. Are densitate mai mare dect apa si este miscibil cu apa, alcool, acetona, cloroform, usor solubil n eter si insolubil n uleiuri grase. Propilenglicolul nu este toxic, se poate utiliza att intern ct si extern, avnd o buna capacitate de aderare pe mucoase (auriculara, oftalmica, vaginala etc.). d) Polietilenglicolii lichizi (Macrogola, F.R. X)n functie de greutatea moleculara si consistenta, polietilenglicolii se mpart n trei grupe. - polietilenglicoli fluizi (cu masa moleculara cuprinsa ntre 400-600); - polietilenglicoli semisolizi (cu masa moleculara ntre 600-1500); - polietilenglicoli solizi (cu masa moleculara ntre 1.500-10.000. Ca solvent se utilizeaza macrogolii fluizi, cel mai utilizat fiind PEG 400, care se prezinta sub forma unui lichid limpede, incolor, vscos, cu miros slab caracteristic cu gust initial dulce, apoi amar si usor arzator. PEG se utilizeaza mai ales n cosmetica datorita vscozitatii ridicate si datorita efectului sicativ si astringent. Uneori PEG se utilizeaza n amestec cu apa sub forma de cosolvent. e) Alcoolul izopropilic. Se utilizeaza ca solvent pentru solutii de uz extern. f) Butilenglicolul se utilizeaza la dizolvarea morfinei. 2.1.5 .Solventi nemiscibili cu apa a) Uleiuri vegetale. Uleiurile vegetale sunt fluide la 200 C, limpezi, de culoare galbendeschis, fara miros (sau miros slab caracteristic), vscoase cu densitate mai mica dect apa.Exista si uleiuri vegetale solide la 200 C (exemplu Cacao oleum). Uleiurile vegetale sunt insolubile n apa si n alcool dar solubile n majoritatea solutiilor apolare (benzen, cloroform, tetraclorura decar etc.). Uleiurile vegetale au dezavantajul ca se autooxideaza (rncezesc) datorita prezentei legaturilor duble n moleculele acizilor este rifica si cu glicerolul. a.1) Uleiul de floarea soarelui (Helianthi oleum, F.R. X). Se obtine prin presarea la recesau prin extractie cu solventi organici din semintele plantei Helianthus annuus. Acest produs contine 85% gliceride ale acizilor nesaturati si saturati (n principal ale acidului oleic) apoi fosfatide,vitamine, lecitina si acizi liberi (palmitic, stearic etc.). Uleiul de floarea soarelui este un lichid limpede, galben auriu, vscos, cu miros usor caracteristic. Este solubil n solventi organici (benzen, cloroform, eter), greu solubil n alcool,insolubil n apa si cu indice de aciditate cel mult 2. Acest solvent se utilizeaza pentru dizolvarea uleiurilor volatile si a substantelor lipofile.Solutiile uleioase se utilizeaza att intern ct si extern (picaturi pentru nas, picaturi pentru ochi etc.)mai ales cu aplicare pe mucoase. Pentru

solutiile parenterale se utilizeaza Helianthi oleumneutralizatum (F.R. X), neturalizat si sterilizat cu aer cald timp de 3 ore la 1600 C cu indice deaciditate de maximum 0,2. Uleiul de floarea soarelui se pastreaza n recipiente bine nchise, ferit de lumina, la rece. a.2) Uleiul de ricin (Ricini oleum, F.R. X). Uleiul de ricin se obtine prin presarea la rece a semintelor decorticate obtinute de la planta Ricinus communis din familia Euphorbiaceae. Daca obtinerea este necorespunzatoare n ulei poate trece o toxoalbumina foarte toxica. Uleiul de ricin este un lichid vscos, incolor sau slab galbui, cu miros si gust caracteristic si densitate subunitara (0,945-0,966). Uleiul de ricin se poate folosi si pentru unele forme farmaceutice (emulsii, unguente, solutii injectabile) ct si cu scop terapeutic. Intern este folosit ca purgativ: la copii 2g/an vrsta i la adulti 30-50 g. a.3) Uleiul de masline (Olivarum oleum). Acest ulei se obtine prin presarea fructelor de Maslin (Olea Europpea) si se prezinta ca un lichid galben verzui, miros placut, gust dulceag si nu este sicativ. Uleiul de masline calitatea I poate fi utilizat si pentru prepararea solutiilor injectabile. n practica farmaceutica se mai pot utiliza si alte uleiuri vegetale ca: uleiul de germen de porumb, ulei de soia i ulei de arahide etc. b) Uleiuri minerale b.1) Parafina lichida (Paraffinum liquidum, F.R. X). Sinonime: ulei de parafina, ulei de vaselina. Uleiul de parafina contine un amestec de hidrocarburi parafinice saturate si se obtine prin distilarea fractionata a petrolului. Este un lichid incolor, fara gust, fara miros, solubil n solventi apolari (benzen, cloroform,eter etc.) si foarte greu solubil n alcool si nemiscibil cu apa. Se amesteca n orice proportie cu uleiurile grase (cu exceptia uleiului de ricin) ct si cuuleiuri volatile. Parafina lichida administrata intern are efect laxativ iar extern se utilizeaza pentru preparate topice fiind foarte bine tolerat pe epitelii. Solventi de sinteza nemiscibili cu apa a) Oleatul de etil- lichid asemanator uleiurilor vegetale, cu vscozitate mai mica si cu proprietati dizolvante remarcabile. Se absoarbe usor, substanta activa este cedata bine, nsa aretendinta de rncezire. b) Carbonatul de etil este utilizat mai ales pentru dizolvarea eritromicinei care aresolubilitate redusa n apa. Masele plastice sunt atacate de carbonatul de etil. c) Benzoatul de etil este utilizat ca si cosolvent n concentratie de 5-10% mareste solubilitatea unor substante n ulei. d) Benzoatul de benzil este utilizat tot ca si cosolvent. e) Miristatul de izopropil este utilizat pentru dizolvarea hormonilor estrogeni. n prezenta alcoolului creste capacitatea de dizolvare. b.2) Adjuvanti si aditivi

Pentru a obtine solutii de calitate si cu efecte terapeutice superioare se utilizeaza si alti auxiliari cu diferite roluri: agenti pentru marirea solubilitatii , agenti de vscozitate , corectari de pH , stabilizanti , aromatizanti, edulcoranti,coloranti etc. a) Agenti de marire a solubilitatii. Pentru marirea solubilitatii se utilizeaza diferite sisteme tampon n functie de calea de administrare. Se aleg sisteme tampon care se utilizeaza n concentratie ct mai mica, netoxici si stabili. Exemple de sisteme tampon: citrat de sodiu /acid citric, acetat de sodiu / acid acetic, borax / acid boric , benzoat de sodiu / acid benzoic etc. b) Antioxidanti. Acesti auxiliari au rolul de a ncetini procesele redox din solutii. Pentru solutiile apoase se utilizeaza tiosulfatul de sodiu, acidul ascorbic, cisteina etc. Pentru solutiile lipofile se utilizeaza esterii acidului galic, tocoferolul, hidrochinona etc. c) Edulcoranti. Sunt substante care au rolul de a corecta gustul prin ndulcirea solutiilor.Se utilizeaza doua tipuri de edulcoranti: - naturali: zaharul (cel mai utilizat edulcorant), glucoza, fructoza, sorbitolul, lactoza etc.; - de sinteza: zaharina, ciclamat, aspartam etc. Zaharoza (Saccharum, F.R. X). Zaharoza se prezinta sub forma de cristale incolore,gust dulce, fara miros, cu punct de topire la 1600 C, (peste aceasta temperatura se caramelizeaza).Zaharoza este usor solubila n apa, greu solubila n alcool si glicerol, este higroscopica. Zaharozase poate utiliza ca atare sau sub forma de sirop simplu (64% zaharoza si 36% apa). n mediul acid,datorita proprietatii reducatoare hidrolizeaza n glucoza si fructoza. Datorita faptului ca sunt medii prielnice pentru dezvoltarea microorganismelor siropurile diluate necesita adaugarea deconservanti. Sorbitolul (Sorbitolum, F.R. X). Pulbere microcristalina alba, fara miros si gust slabdulce. Se utilizeaza sub forma de sirop n concentratie de 70%, ca edulcorant pentru diabetici. Ca si la zahar solutiile apoase necesita adaugare de conservanti. Sorbitolul are inconvenientul ca este usor laxativ. Zaharina (Saccharinum, F.R. X). Pulbere cristalina alba, fara miros, gust foarte dulce. Are capacitatea de ndulcire de 300-500 ori mai mare dect zaharul, dar fara valoare nutritiva. Esteun edulcorant utilizat n primul rnd pentru preparate administrate diabeticilor. Aromatizanti. Aceste substante au rolul de a corecta gustul si mirosul produselor de uz intern. Exista aromatizanti utilizati si pentru solutii uz extern. Aromatizantii pot fi de doua feluri: - naturali: sirop de portocale, de visine, de cacao, de fructe si uleiuri volatile; - sintetici: vanilina, mentol, acetat de etil, cloroform etc. Coloranti. Utilizarea acestor auxiliari are diferite scopuri si anume: a) corectarea aspectului neplacut: - culoarea rosie cu aroma de cirese, visine;

- culoarea galbena cu arome de citrice, banane; - culoarea verde cu aroma de menta. b) cresterea acceptabilitatii la pacienti; c) n scopul avertizarii (exemplu spirtul medicinal este colorat albastru). Un colorant trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: - sa nu fie toxic; - solubilitate buna n solventul utilizat; - putere mare de colorare; - stabilitate la lumina, temperatura; - inert chimic si terapeutic; - pret de cost scazut; - sa nu prezinte miros si gust neplacut. f) Conservanti. Sunt auxiliari cu rolul de a mpiedica dezvoltarea microorganismelor. Un conservant trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: - eficient n concentratie ct mai mica; - netoxic; - stabil; - solubil n solventi; - spectru larg de actiune; - gust si miros acceptabil. Pentru solutiile de uz intern se pot utiliza conservanti: parabeni, cloroform etc. Pentru solutii de uz extern - clorobutanol, fenosept, clorocrezolul. Pe eticheta medicamentelor trebuie indicata utilizarea conservantilor (att conservantulutilizat ct si cantitatea folosita). Conservantii admisi de C.E.E. sunt prezentati n tabelul urmator: Table 3.1.Conservanti admisi de C.E.E. Nr. C.E.E. Denumirea conservantului E 200 Acid ascorbic E 201 E 202 E 203 E 210 E 211 E 212 E 213 E 214 E 215 E 216 E 217 E 218 Sorbat de sodiu Sorbat de potasiu Sorbat de calciu Acid benzoic Benzoat de sodiu Benzoat de potasiu Benzoat de calciu p-hidroxibenzoat de etil Derivat sodic al esterului etilic al acidului p-hidroxibenzoic p-hidroxibenzoat de propil Derivat sodic al esterului propilic al acidului p-hidroxibenzoic p-hidroxibenzoat de metil

E 219 E 220 E 221 E 222 E 223 E 224 E 226 E 227 E 230 E 231 E 232 E 233 E 236 E 2337 E 238 E 239

Derivat sodic al esterului metilic al acidului p-hidroxibenzoic Anhidrida sulfurica Sulfit de sodiu Sulfit acid de sodiu (Bisulfit) Disulfit de sodiu Disulfit de potasiu Sulfit de calciu Sulfit acid de calciu Difenil o-fenilfenol o-fenilfenat de sodiu Tiabendazol Acid formic Formiat de sodiu Formiat de calciu Hexametilentetramina

4.3. Prepararea aerosolilor. 4.3.1. Prepararea solutiilor n farmacii prepararea solutiilor se face la scara mai mica dect industrial. n acest tip de unitate sanitara se prepara urmatoarele tipuri de solutii: - solutii magistrale; - solutii oficinale; - dilutii a unor solutii tipizate concentrate; - ct si produse elaborate sub forma de solutii. A. Spatii si aparatura n farmacii solutiile se prepara n receptura sau n laborator. Aceste ncaperi sunt dotate cuustensile si aparatura corespunzatoare: - pahare Berzelius, Erlenmeyer; - cilindru gradat; - pipete; - baghete; - plnii; - patentule; - mensuri; - lingurite de inox, balante. Toate ustensilele trebuie sa fie curatate nainte de utilizare. B. Recipiente de conditionare Recipientele pentru ambalare trebuie sa fie spalate bine cu apa potabila, apoi clatite cu apa distilata si se usuca nainte de ambalarea solutiei.

Indiferent de solutia preparata (solutii magistrale sau solutii elaborate) conditionarea se face n recipiente corespunzatoare scopului urmarit. n farmacii avem recipiente din sticla (colorate sau incolore) de material plastic de diferite marimi 10g, 20g, 30g, 50g, 100g, 150g, 200g, 250g,500g si mai rar 1.000g. C. Fazele prepartrii solutiilor Fazele prepararii difera n functie de tipul solutiei preparate. Solutiile magistrale presupun cteva faze n plus fata de solutiile elaborate. Vom ncepe cu prezentarea fazelor de preparare a solutiilor magistrale. C.1. Verificarea retetei. Consta n verificarea corectitudinii prescrierii si a altor date legate de superscriptio. C.2. Verificarea dozelor terapeutice maxime. Se realizeaza n modul prezentat deja laCalcularea dozelor maxime admise. C.3. Alegerea metodei de preparare a solutiilor. Odata cu alegerea metodei se aleg ustensilele, aparatura, recipientul, dozajul, dopul,eticheta. Recipientul se alege n functie de cantitatea preparatului. Eticheta se alege n functie de calea de administrare (rosu - extern si albastru - intern). Pe eticheta se trece numarul de reteta din registrul de copiat retete (pentru Rp magistrale) sau numele preparatului pentru produsele elaborate, modul de administrare, valabilitate, cantitatea si numele farmacistului preparator. C.4. Cntarirea si masurarea. Stabilirea ordinii de dizolvare n continuare se alege balanta potrivita, careia i se verifica functionalitatea dupa care se aseaza vasul n care are loc dizolvarea iar substantele se cntaresc n ordinea impusa de formula prescrisa si pe masura dizolvarii n solvent. Pentru scoaterea din borcan a substantei solide se utilizeaza lingurita farmaceutica iar petalerul balantei (cumpana de mna) se pune pe o tectura de hrtie. Dupa fiecare cntarire se sterg linguritele si talerul balantei. Vasul tarat poate fi mensura, pahar Berzelius sau alt recipient n functie de cantitate. Pentru cntarirea unor substante solide ca : iod, azotat de argint, fenol,permanganat de potasiu se utilizeaza obligatoriu lingurite din plastomer. La cntarirea fiecarei substante si citirea etichetei trebuie sa se faca de cel putin trei ori. Pentru substantele toxice prescrise n cantitati sub 0,05g se utilizeaza solutiile titrate 1:10 sau 1:100 a acestor substante.Cnd avem cantitati mari de lichide pentru masurarea lor se pot utiliza si recipiente de sticla de mai mica exactitate (cilindru gradat, mensuri gradate). Pentru volume de 0,1 ml folosim pipete gradate. Cantitatile ntre 1-4 ml se masoara n picaturi cu picatorul normal. (F.R. X). C.5. Dizolvarea - F.R. X prevede prepararea solutiilor prin dizolvarea substantelor medicamentoase n solventi potriviti si completarea la masa specificata (m/m). Dizolvarea se face n mod diferit n functie de solubilitate si anume: C.5.1. La solutii simple solventul se introduce n flaconul tarat n procent de 80%, apoi se adauga substanta si se agita pna la dizolvarea completa. Dizolvarea se poate face la rece, la cald n functie de proprietatile substantei.

La unele substantei dizolvarea se face per descensum. C.5.2. La solutiile compuse substantele medicamentoase solide si auxiliare se dizolva n functie de solubilitate, n functie de proprietatile chimice si n general n ordinea crescatoare a cantitatii prescrise. La fel, pentru ca substanta solida sa nu adere de peretii vasului se adauga initial o parte din solventul utilizat n care se dizolva apoi substantele medicamentoase si auxiliarii. n general la prepararea solutiilor, initial se dizolva substantele mai greu solubile urmnd apoi cele cu solubilitate mai ridicata iar substantele volatile, aromatizantii, colorantii se adauga la sfrsit. Substantele volatile nu se adauga n solutii calde. Pentru substantele care se dizolva cu degajare de caldura (oxid de calciu, hidroxid desodiu) sau cu efervescenta se utilizeaza la dizolvare vase cu capacitate mai mare. Eventuale modificari ale auxiliarilor se specifica pe reteta. C.5.3. Solutiile alcoolice se obtin prin dizolvarea substantelor n alcool de diferite concentratii. Cnd nu se prevede concentratia alcoolului se utilizeaza alcool 96% v/v, iar cnd se prescrie alcool diluat se utilizeaza alcool 70% v/v. Pentru prepararea alcoolului de diferite concentratii se utilizeaza tabelele alcoolmetrice din farmacopee n care sunt prezentate diferitele constante fizice n functie de concentratia alcoolica. Pentru a obtine alcool de o anumita concentratie (300 -900 ) se amesteca 1.000 ml alcool (la200 C) de concentratia prevazuta n prima coloana verticala cu volumele respective de apa (la200 C) prevazute la intersectia coloanelor orizontale cu cele verticale. Amestecarea alcoolului cu apa este nsotita de degajare de caldura. C.5.4. Solutiile n glycerol se prepara prin dizolvarea substantelor medicamentoase n recipiente uscate la cald, datorita vscozitatii ridicate a solventului. n acest mod se dizolva: acidulboric, boraxul, anestezina, novocaina, fenazona etc. C.5.5. Solutiile uleioase se prepara prin dizolvarea n ulei la rece sau la cald n recipiente uscate.Dizolvarea la rece n ulei se aplica substantelor volatile (camfor, mentol, timol, ulei volatil) si a substantelor medicamentoase usor solubile. Unele substante se pot dizolva n eter dupa care se amesteca cu uleiul iar ulterior prin ncalzire pe baia de apa eterul este evaporat. C.6. Omogenizarea se poate realiza prin agitare care n afara de faptul ca asigura obtinerea solutiilor omogene mareste viteza de dizolvare. C.7. Filtrarea solutiilor. Filtrarea a fost prezentata n Capitolul 2.7. n acest subcapitol vom prezenta doar succint cteva aspecte legate de filtrare. Filtrarea are ca scop separarea particulelor solide de un lichid cu care se gaseste n amestec sau pentru a asigura sterilitatea unor preparate. Filtrarea poate avea loc: - la presiune normala (cnd lichidul trece prin materialul filtrant sub influenta fortei gravitationale);

- la suprapresiune; - sau la vid. Prin filtrare se ntelege att materialul filtrat, ct si suportul sau alti auxiliari utilizati la filtrare. Dupa scopul urmarit exista doua tipuri de filtrare: - filtrarea cu scop de clarificare; - filtrarea sterilizata. n functie de mecanismele implicate n procesul filtrarii exista: - separare printr-un fenomen mecanic cnd sunt retinute particulele cu diametrul superior diametrului porilor; - separarea prin fenomen fizic de adsorbtie, adeziune si capilaritate, cnd sunt retinute si particule cu diametrul inferior diametrului porilor. Viteza de filtrare poate fi marita prin: - cresterea diferentei de presiune care actioneaza la cele doua fete ale filtrului; - cresterea suprafetei de filtrare; - utilizarea unor filtre cu porozitate nalta. Diferitele tipuri de solutii se filtreaza utiliznd diverse materiale filtrante: - solutiile apoase se filtreaza prin hrtie de filtru. - solutiile alcoolice se filtreaza prin vata. - solutiile extractive apoase si siropurile se filtreaza prin vata sau tifon. - solutiile uleioase sau glicerolate se filtreaza prin hrtie de filtru uscata la cald si marind diferenta de presiune daca e posibil. nainte de filtrare pentru solutiile apoase filtrul se spala cu apa distilata. Se utilizeaza doua tipuri de filtre: - filtrul simplu: ndeosebi cnd ne intereseaza precipitatul; - filtrul plisat: ndeosebi cnd suntem interesa si de lichid. Pentru filtrarea solutiilor apoase se indica utilizarea hrtiei Whatman. C.8. Adaugarea altor forme farmaceutice Pentru obtinerea unor solutii n afara de substante medicamentoase si auxiliari se utilizeaza uneori si alte forme farmaceutice ca: sirop, ape aromatica, tincturi etc. Adaugarea acestor forme se face dupa filtrarea solutiei deoarece pe hrtia de filtru pot fi retinute unele substante din compozitia acestor forme. Solutiile alcoolice, tincturile si extractele fluide se cntaresc sau se masoara n picaturi. Extractele moi sau uscate se tritureaza n mojar cu o parte din solvent sau cu un amestecde apa-alcool-glicerol (6:1:3) la 10g extract moale sau uscat. Dupa dizolvarea tuturor componentelor si omogenizare se completeaza la cantitatea prescrisa cu solventul indicat n prescriptio respectnd principiul m/m. C.9. Conditionarea primara. Pastrare. Expeditie Solutia obtinuta se transvazeaza n recipiente de expeditie, din sticla incolora sau bruna, n functie de componente, se pune dopul si se eticheteaza. Solutiile

alcoolice datorita densitatii subunitare se ambaleaza n recipiente mai mari dect cantitatea de solutie. Dupa preparare se verifica caracteristicile organoleptice ale solutiei (miros, culoare, aspect si eventual gustul daca e cazul). Recipientul se eticheteaza corespunzator avnd pe eticheta antetul farmaciei (prin aplicarea stampilei dreptunghiulare) pe care se trec alte date si anume: numar de registru de copiat retete (pentru Rp magistrale), numele solutiei oficinale, valabilitatea, modul de administrare, cantitatea,data, preparatorul etc. n functie de solutia preparata pot fi trecute si alte mentiuni Otrava, A sepastra la loc racoros, A se pastra ferit de lumina etc. Preparatele magistrale se pastreaza n farmacii la loc racoros, ferite de lumina, n recipiente bine nchise un timp scurt 1-2 zile pna la expedierea catre bolnavi. Rp magistrale se prepara la cerere. Preparatele oficinale precum si cele industriale se depoziteaza n farmacie conform indicatiilor prevazute n F.R. X sau ale producatorului. n momentul eliberarii solutiei farmacistul are obligatia de a mai verifica nca o data caracteristicile organoleptice si de asemenea sa dea pacientului indicatii corespunzatoare legate de modul de administrare pacientului. D. Prepararea unei solutii diluate dintr-o solutie concentrata Pentru a ntelege modul de lucru se va exemplifica prin prepararea Apei oxigenate 3% dinPerhidrol 30%. Pentru a prepara Apa oxigenata 3% se utilizeaza regula paralelogramului. Pentru a calcula necesarul de perhidrol si apa se face diferenta ntre concentratiile apei oxigenate si a materiilor prime utilizate. Calculele vor fi efectuate pe diagonala iar rezultatele vor fi scrise la capatul opus la diagonalei: 30 - 3 = 27 parti apa; 3 - 0 = 3 parti perhidrol. n urma calculelor s-a ajuns la concluzia ca 30g apa oxigenata se obtin din 3 parti perhidrol si 27 parti apa. Pentru a afla cantitatile materiilor prime utilizate pentru obtinerea altor cantitati de apa oxigenata 3% (de exemplu 100 g) se va proceda n urmatorul mod: 30 g apa oxigenata 3% se obtine din ................ 3 g perhidrol ................ si 27 g apa distilata100 g apa oxigenata 3% .................. x g ..................... y g apa distilata. Din calcule rezulta 10g Perhidrol si 90g Apa distilata.

Cap.5. Exemple de aerosoli farmaceutici utilizati in tratamentul astmului bronsic 5.1 - Flixotide Nebules 0,5 mg/2 ml, suspensie de inhalat prin nebulizator Flixotide Nebules 2 mg/2 ml, suspensie de inhalat prin nebulizator 1.CE ESTE FLIXOTIDE NEBULES I PENTRU CE SE UTILIZEAZ El conine ca substan activ propionat de fluticazon. Propionatul de fluticazon aparine unui grup de medicamente, denumite glucocorticoizi sau steroizi. Glucocorticoizii, datorit aciunii antiinflamatorii, sunt utilizai n tratamentul astmului bronic, reducnd edemul i iritaia de la nivelul pereilor cilor aeriene mici din plmni. Amelioreaz simptomele respiratorii i ajut la prevenirea crizelor de astm bronic. Medicul dumneavoastr a decis c acest medicament este potrivit pentru boala dumneavoastr. Flixotide Nebules se administreaz prin intermediul unui nebulizator, pentru a v ajuta n cazul n care crizele de astm bronic se agraveaz sau pentru a -l ajuta pe medic s reduc sau s opreasc gradat utilizarea glucocorticoizilor pe cale oral. Flixotide Nebules nu este indicat pentru tratamentul crizelor de astm bronic. 2. NAINTE S UTILIZAI FLIXOTIDE NEBULES Nu utilizai Flixotide Nebules: - dac suntei alergic (hipersensibil) la propionat de fluticazon sau la oricare dintre celelalte componente ale Flixotide Nebules. Avei grij deosebit cnd utilizai Flixotide Nebules; - dac prezentai crize de dispnee (senzaie de sufocare); nu utilizai acest medicament pentru tratarea crizelor de dispnee aprute brusc, pentru c nu v va ajuta.Vei avea nevoie de alt tip de medicament. Dac luai mai multe medicamente, avei grij s nu le confundai; - dac respiraia, inclusiv respiraia uiertoare se agraveaz imediat dup folosirea aerosolului; n acest caz ntrerupei utilizarea i informai medicul ct mai curnd posibil; - dac dificultile respiratorii, inclusiv respiraia uiertoare se agraveaz dup cteva zile de tratament sau dac a fost necesar s mrii frecvena de utilizare a altor medicamente administrate pe cale inhalatorie, informai -l pe medicul dumneavoastr ct mai curnd posibil; - dac ai urmat sau urmai pe perioade scurte tratament cu corticosteroizi sub form de comprimate sau injecii; n acest caz vei fi sftuit de ctre medicul dumneavoastr s purtai un card de avertizare care s conin informaii despre tratamentul cu corticosteroid, indicnd astfel necesitatea tratamentului suplimentar n situaii de stres; La copiii tratai timp ndelungat cu corticostreroizi administrai inhalator, se recomand msurarea periodic a nlimii. Atenionare pentru sportivi

Medicamentul conine o substan activ care poate determina o reacie pozitiv la testele de control antidoping. Acest medicament necesit scutire pentru utilizare terapeutic. Utilizarea altor medicamente : V rugm s spunei medicului dumneavoastr sau farmacistului dac luai sau ai luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fr prescripie medical. Administrarea propionatul de fluticazon inhalator concomitent cu anumite medicamente (de exemplu unele medicamente anti-HIV sau antimicotice orale) trebuie evitat. Nu trebuie s utilizai propionat de fluticazon, administrat pe cale inhalatorie, dac suntei tratat cu ritonavir, fr a v adresa n prealabil medicului dumneavoastr. Sarcina i alptarea Adresai-v medicului dumneavoastr sau farmacistului pentru recomandri nainte de a lua orice medicament. 3. CUM S UTILIZAI FLIXOTIDE NEBULES Utilizai ntotdeauna Flixotide Nebules exact aa cum v-a spus medicul dumneavoastr. Trebuie s discutai cu medicul dumneavoastr sau cu farmacistul dac nu suntei sigur. Doza uzual este: Aduli i adolesceni cu vrsta peste 16 ani: 0,5 pn la 2 miligrame propionat de fluticazon, de 2 ori pe zi (500 pn la 2000 micrograme). Copii cu vrsta peste 4 ani i adolesceni cu vrsta sub 16 ani : 1 miligram propionat de fluticazon, de 2 ori pe zi (1000 micrograme). Substana activ din Flixotide Nebules trebuie inhalat prin intermediul unui nebulizator, aa cum v-a recomandat medicul dumneavoastr. Dac avei nelmuriri sau nu nelegei instruciunile de utilizare a nebulizatorului, ntrebai-l pe medicul dumneavoastr sau pe farmacist. Flixotide Nebules trebuie inspirat pe gur, cu ajutorul unei piese bucale. Totui, este posibil s inhalai pe nas, n cazul n care utilizai o masc facial. Cnd utilizai o masc facial, trebuie s v protejai pielea cu o crem sau v splai bine faa dup utilizare, pentru a preveni posibilitatea iritrii sau atrofierii pielii. Acest medicament se utilizeaz ntotdeauna sub directa ndrumare a medicului. Dac avei orice nelmurire, ntrebai-l pe medicul dumneavoastr. S-ar putea s dureze cteva zile pn s observai efectele acestui medicament. Este foarte important s-l utilizai regulat, n fiecare zi. Doza iniial depinde de severitatea astmului bronic, dar poate fi modificat, pe msur ce afeciunea dumneavoastr se amelioreaz. Medicul va stabili doza potrivit n cazul dumneavoastr pe baza unui examen medical complet. Instruciuni privind pregtirea medicamentului n vederea administrrii i manipularea sa

Nu desfacei folia n care este ambalat fiola, nainte de a ncepe administrarea Flixotide Nebules. Fiola Flixotide Nebules desigilat trebuie pstrat la frigider (28C) i utilizat n maxim 12 ore 1.Pregtii nebulizatorul pentru utilizare. Dac este posibil, ncercai s utilizai nebulizatorul ntr-o camer bine ventilat. 2.Desfacei folia, trgnd n sensul indicat de sgeat. 3.Scoatei fiola Flixotide Nebules. 4.Este important s v asigurai c amestecai bine coninutul fiolei, nainte de utilizare. n timpul meninerii fiolei n poziie orizontal, cu ajutorul agtoarei marcate, lovii uor cellalt capt de cteva ori i agitai. Repetai acest proces de cteva ori (cel putin de 3 ori), pn cnd ntregul coninut al fiolei este amestecat. 5.Pentru a deschide fiola inei ferm agtoarea din vrful fiolei i rsucii fiola. 6. Plasai captul deschis al fiolei n vasul pentru nebulizare i apsai uor. Asigurai-v c ntregul coninut al fiolei Flixotide Nebules este golit n vasul pentru nebulizare. 7.Asamblai nebulizatorul i respectai instruciunile productorului cu privire la utilizarea acestuia. 8.Dup utilizare, aruncai orice cantitate de medicament rmas n vasul pentru nebulizare. Curai nebulizatorul conform recomandrilo r. Nu diluai coninutul fiolei Flixotide Nebules dect n cazul n care medicul v -a recomandat acest lucru. n consecin, dac medicul dumneavoastr v-a recomandat s diluai suspensia, golii coninutul fiolei Flixotide Nebules n vasul nebulizatorului, dup cum s-a prezentat mai sus, dup care adugai cantitatea de soluie izoton de clorur de sodiu prescris de ctre medic. Apoi punei capacul vasului nebulizatorului i amestecai coninutul. Dup utilizare, aruncai orice cantitate de medicament rmas n vasul pentru nebulizare dac utilizai mai mult dect trebuie din Flixotide Nebules. Dac, n mod accidental, ai luat o doz mai mare dect cea recomandat, informai-l pe medicul dumneavoastr ct mai curnd posibil. Dac ai uitat s utilizai o doz, luai urmtoarea doz la momentul stabilit. Nu luai o doz dubl pentru a compensa doza uitat. Dac avei orice ntrebri suplimentare cu privire la acest produs, adresai -v medicului dumneavostr sau farmacistului. 4.REACII ADVERSE Ca toate medicamentele, Flixotide Nebules poate provoca reacii adverse, cu toate c nu apar la toate persoanele. Unii pacieni pot fi alergici la medicamente. Dac la scurt timp dup administrarea Flixotide Nebules, avei oricare dintre urmtoarele manifestri, ntrerupei tratamentul i informai-l imediat pe medicul dumneavoastr: - respiraie uiertoare aprut brusc i senzaie de durere sau presiune n piept; - umflarea pleoapelor, feei, buzelor, limbii sau gtului;

- erupii trectoare pe piele sau urticarie aprute oriunde pe corp. Dac respiraia sau respiraia uiertoare se agraveaz, anunati medicul ct mai curnd posibil. Reacii adverse : Dup inhalarea medicamentului, la unii pacieni apare candidoz (infecie determinat de o ciuperc) la nivelul gtului sau limbii. n acest caz, dup administrarea fiecrei doze, poate fi util cltirea gurii cu ap. Informai -l pe medicul dumneavoastr, dar nu ntrerupei tratamentul dect dac v recomand acest lucru. Au fost raportate reacii alergice (de hipersensibilitate) la nivelul pielii. Este posibil ca anumii pacieni, n special cei care utilizeaz doze mari din acest medicament, s prezinte urmtoarele reacii adverse: rotunjirea feei, scderea densitii osoase, cataract, creterea presiunii oculare (glaucom) i, la copii, ncetinirea creterii. Dac vreuna dintre reaciile adverse devine grav sau dac observai orice reacie advers nemenionat n acest prospect, v rugm s spunei medicului dumneavoastr sau farmacistului. A se pstra la temperaturi sub 30oC. A se pstra fiola n blister, pentru a fi protejat de lumin. A nu se congela. Dup deschidere, fiolele trebuie pstrate la frigider (2-8C) i utilizate n maxim 12 ore. Fiolele trebuie pstrate n poziie vertical. Medicamentele un trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. ntrebai farmacistul cum s eliminai medicamentele care un v mai sunt necesare. Aceste msuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. INFORMAII SUPLIMENTARE Ce conine Flixotide Nebules Flixotide Nebules 0,5 mg/2 ml Substana activ este propionatul de fluticazon; 2 ml suspensie conin propionat de fluticazon 0,5 mg. Celelalte componente sunt: polisorbat 20, monolaurat de sorbitan, dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, hidrogenofosfat de disodiu anhidru, clorur de sodiu, ap pentru preparate injectabile. 5.2. - Ventolin 100 Inhaler CFC-Free, 100 micrograme/doz, suspensie de inhalat presurizat Salbutamol. 1.CE ESTE VENTOLIN I PENTRU CE SE UTILIZEAZ Ventolin Inhaler CFC-Free este o suspensie de inhalat presurizat care conine salbutamol i care v permite dumneavoastr s inhalai medicamentul direct n cile respiratorii, acolo unde este necesar. Salbutamolul aparine grupului de medicamente denumite bronhodilatatoare. Salbutamolul relaxeaz muchii din pereii cilor aeriene mici din plmni. Aceasta permite deschiderea cilor aeriene i, astfel, ajut la prevenirea senzaiei de constricie toracic, respiraiei uiertoare i tusei, ceea ce v permite s respirai mult mai uor. Medicul dumneavoastr a decis c acest medicament este potrivit pentru dumneavoastr i pentru afeciunea dumneavoastr. Ventolin Inhaler CFC-

Free este indicat pentru a preveni i trata simptomele astmului bronic i ale altor boli bronho-pulmonare obstructive. 2.NAINTE S UTILIZAI VENTOLIN Nu utilizai Ventolin dac: - Suntei alergic (hipersensibil) la salbutamol sau la oricare dintre celelalte componente ale Ventolin. Dac avei astm bronic i utilizai Ventolin de mai mult timp, administrarea la nevoie (n funcie de simptome) poate fi preferat administrrii regulate. Dac respiraia sau respiraia uiertoare se nrutesc imediat dup folosirea medicamentului, nu l mai folosii i informai medicul ct mai curnd posibil. Mrirea dozei sau creterea frecvenei de administrare trebuie efectuate doar la recomandarea medicului. Trebuie s v adresai medicului dumneavoastr dac doza de salbutamol recomandat anterior nu v mai amelioreaz, ca de obicei, respiraia sau senzaia de constricie toracic, n cel mult trei ore de la administrare. Este posibil ca afeciunea dumneavoastr s se fi agravat i s avei nevoie i de alte medicamente. Dac dumneavoastr utilizai Ventolin de mai mult timp i avei astm bronic care rspunde la tratamentul cu corticosteroizi inhalatori, trebuie s luai n considerare asocierea sau mrirea dozei de corticosteroid, pentru a controla inflamaia cilor respiratorii i pentru a preveni agravarea bolii. Administrarea cronic, de lung durat, a unor doze mari de beta2-agoniti (de exemplu, salbutamol) pentru controlul simptomelor obstruciei bronice, poate sugera scderea controlului asupra bolii. Creterea dozelor de beta2-agoniti, cum este salbutamolul, substana activ din Ventolin, peste doza recomandat precum i administrarea pentru perioade lungi de timp nu sunt necesare i pot fi chiar periculoase. n aceast situaie, conduita terapeutic, n special posibila asociere cu corticosteroizi inhalatori, trebuie revizuit de ctre medicul dumneavoastr, pentru a preveni agravarea bolii, care poate pune viaa n pericol. Tratamentul cu beta2-agoniti, medicamente similare cu salbutamolul, substana activ din Ventolin, poate produce hipokaliemie grav (scderea concentraiei de potasiu din snge). Folosirea altor medicamente v rugm s spunei medicului dumneavoastr dac luai sau ai luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fr prescripie medical. n mod obinuit, medicamentele beta-blocante neselective care ncetinesc activitatea cordului, cum este propranololul, nu trebuie administrate concomitent cu Ventolin. n plus, spunei medicului dumneavoastr dac utilizai : - anumite medicamente pentru tratamentul depresiei (denumite inhibitori ai monoaminooxidazei sau antidepresive triciclice), - alte mediacmente pentru tratatmentul astmului bronic (teofilin, corticoizi), - medicamente pentru hipertensiune arterial sau alte boli de inim (diuretice, digoxin). Dac urmeaz s fii supus unei intervenii chirurgicale care necesit anestezie, medicul anestezist trebuie informat ca utilizai Ventolin.

Sarcina i alptarea: Adresai-v medicului dumneavoastr sau farmacistului pentru recomandri nainte de a lua orice medicament. Ventolin se va administra n timpul sarcinii sau alptrii numai la recomandarea expres a medicului dumneavoastr Conducerea vehiculelor i folosirea utilajelor Nu s-au raportat efecte asupra capacitii de a conduce vehicule i de a folosi utilaje. 3. CUM S UTILIZAI VENTOLIN Utilizai ntotdeauna Ventolin exact aa cum v-a recomandat medicul dumneavoastr. Trebuie s discutai cu medicul dumneavoastr sau cu farmacistul dac nu suntei sigur. Ventolin Inhaler CFC-Free elibereaz o cea fin pe care dumneavoastr trebuie s o inhalai n plmni. Asigurai-v c tii s utilizai corect medicamentul. Instruciunile de folosire corect sunt oferite n acest prospect. Dac avei vreo problem sau nu nelegei instruciunile, ntrebai medicul, asistenta sau farmacistul. Ventolin Inhaler CFC-Free trebuie inspirat pe gur. Medicul dumneavoastr v va spune ct de mult i ct de des s utilizai Ventolin. Doza uzual pentru ameliorarea unei crize de astm bronic este: Aduli: 1 puf (100 micrograme salbutamol) sau 2 puf-uri (2 x 100 micrograme salbutamol); Copii i adolesceni: 1 puf (100 micrograme salbutamol); dac este necesar, medicul poate recomanda creterea dozei la 2 puf-uri (2 x 100 micrograme salbutamol). Doza uzual pentru a preveni o criz n timpul efortului fizic sau dup expunerea la alergeni este: Aduli: 2 puf-uri (2 x 100 micrograme salbutamol), nainte de efortul fizic sau de expunerea la alergeni; Copii i adolesceni: 1 puf (100 micrograme salbutamol) nainte de efortul fizic sau de expunerea la alergeni; dac este necesar, medicul poate recomanda creterea dozei la 2 puf-uri (2 x 100 micrograme salbutamol), nainte de efortul fizic sau de expunerea la alergeni. Doza zilnic uzual pentru tratamentul cronic este: Aduli, copii i adolesceni: pn la 2 puf-uri (2 x 100 micrograme salbutamol), de 4 ori pe zi. De obicei, doza maxim zilnic (24 ore) este de 8 pufuri (8 x 100 micrograme salbutamol). Nu trebuie s inhalai mai multe puf-uri sau s folosii medicamentul mai des dect v-a recomandat medicul dumneavoastr. Dac dificultile n respiraie sau wheezingul se agraveaz, medicul dumneavoastr v poate recomanda o doz mai mare dect cea prezentat anterior, ca tratament de urgen. Este foarte important s respectai instruciunile medicului n ceea ce privete numrul de puf-uri i ct de des trebuie s folosii medicamentul. Unor pacieni li se pare dificil s elibereze o doz (un puf) de medicament, imediat dup ce au nceput s inspire. Un dispozitiv

de administrare (spacer) v va ajuta s rezolvai aceast problem. Medicul dumneavoastr, asistenta sau farmacistul pot s v sftuiasc n legtur cu aceasta. Unii copii mici pot avea nevoie s utilizeze un dispozitiv de administrare/spacer pentru a obine un beneficiu maxim, n urma folosirii medicamentului. Me dicul dumneavoastr, asistenta sau farmacistul pot s v sftuiasc n legtur cu aceasta. Instruciuni de utilizare pentru Ventolin Inhaler CFC free: Testarea aerosolului naintea primei utilizri, se ndeprteaz capacul piesei bucale, apsnd uor prile laterale ale capacului, se agit bine flaconul i se pulverizeaz 2 pufuri n aer, pentru verificarea funcionrii. Dac flaconul nu a fost folosit timp de cteva zile, se agit bine i se pulverizeaz un puf n aer, pentru verificarea funcionrii. Utilizarea aerosolului: 1. ndeprtai capacul de pe piesa bucal prin apsarea uoar a prilor laterale ale capacului. 2. Controlai nveliul din plastic al inhalatorului i piesa bucal i verificai ca aceasta s fie curat, fr praf sau alte particule sau corpuri strine. 3. Agitai energic flaconul pentru a v asigura c nu conine obiecte strine i c tot coninutul flaconului este amestecat. 4. Tinei flaconul n poziie vertical ntre police i celelalte degete, cu policele pe baz, sub piesa bucal. 5. Expirai ct mai mult, dar fr a fora, apoi plasai piesa bucal n cavitatea bucal ntre dini i strngei buzele n jurul ei, fr a o muca. 6. Imediat dup ce ncepei s inspirai pe gur, apsai pe captul superior al flaconului pentru a elibera salbutamolul n timp ce inspirai calm i profund. 7. n timp ce v inei respiraia, scoatei flaconul din cavitatea bucal i luai degetul de pe partea superioar a acestuia. Continuai s v inei respiraia att timp ct putei, fr a fora. 8. Pentru a administra un al doilea puf, pstrai flaconul n poziie vertical i ateptai aproximativ o jumtate de minut, nainte de a repeta etapele de la 3 la 7. 9. Reaezai capacul piesei bucale prin apsare ferm, pn cnd se aude un mic zgomot. IMPORTANT Nu v grbii la etapele 5, 6 i 7. Este important s ncepei inspirul ct mai lent posibil, chiar nainte de a aciona flaconul. Exersai la nceput de cteva ori n faa unei oglinzi. Dac observai o "cea" ieind din captul flaconului sau din colurile gurii, trebuie s rencepei de la etapa 2. Anunai-v medicul dac avei dificulti n administrare. Curare: Flaconul trebuie curat cel puin o dat pe sptmn. 1. Scoatei flaconul din metal din nveliul din plastic al inhalatorului i ndeprtai capacul piesei bucale. 2. Cltii nveliul din plastic i piesa bucal cu ap cald.

3. Uscai fiecare pies cu atenie n interior i n exterior. 4. Reintroducei flaconul n nveliul din plastic i reaezai capacul piesei bucale. NU PUNEI FLACONUL DIN METAL N AP. Dac utilizai mai mult dect trebuie din Ventolin Dac n mod accidental ai luat o doz mai mare dect cea recomandat, este posibil s apar anumite reacii adverse, cum ar fi bti rapide ale inimii, durere de cap, tremor sau nelinite (vezi pct.4.-Reacii adverse). Informai medicul ct mai curnd posibil dac doza luat este mai mare dect cea recomandat. Luai acest prospect sau medicamentul cu dumneavoastr, astfel nct personalul spitalului s tie ce medicament ai luat. Nu luai o doz dubl pentru a compensa doza uitat. Dac ai uitat s luai o doz, nu v ngrijorai. Luai urmtoarea doz la momentul potrivit sau mai repede, dac apar probleme respiratorii. Medicul dumneavoastr poate s v recomande s folosii medicamentul cu regularitate, n fiecare zi, sau doar cnd avei nevoie-n caz de apariie a respiraiei uieratoare sau a lipsei de aer. Nu luai o doz dubl cu excepia situaiei n care medicul v -a recomandat acest lucru. Dac se ntrerupe utilizarea Ventolin, manifestrile iniiale pot s reapar. Nu trebuie s ntrerupei brusc utilizarea Ventolin, discutai ntotdeauna nainte cu medicul dumneavoastr. Dac avei orice ntrebri suplimentare cu privire la utilizarea acestui medi cament, adresai-v medicului dumneavoastr sau farmacistului. 4.REACII ADVERSE Ca toate medicamentele, Ventolin poate provoca reacii adverse, cu toate c nu apar la toate persoanele. Dei apar foarte rar (afecteaz mai puin de un pacient din 10 000) urmtoarele reacii pot avea consecine grave. De aceea dac dup administrarea Ventolin Inhaler CFC-Free prezentai oricare dintre urmtoarele simptome, ntrerupei tratamentul imediat i informai-l imediat pe medicul dumneavoastr: - respiraie uiertoare brusc sau constricie toracic; - edem al pleoapelor, feei sau buzelor; - erupii trectoare pe piele sau urticarie oriunde pe corp; Alte reacii adverse raportate: Frecvente (afecteaz mai puin de un pacient din 10 dar mai mult de unul din 100) - tremurturi, durere de cap; - bti rapide ale inimii (tahicardie); - crampe musculare. - scderea cantitii de potasiu din snge; - vasodilataie periferic.

Dup punerea pe piaa a medicamentului s-au raportat cazuri izolate de infarct miocardic (atac de cord). 5.CUM SE PSTREAZ VENTOLIN A se pstra la temperaturi sub 30C, n ambalajul original, ferit de lumina direct a soarelui. A nu se pstra la frigider sau congela. Imediat dup folosire, punei la loc capacul pe piesa bucal, prin aps area uoar.Dac medicamentul este foarte rece, scoatei flaconul din metal din dispozitivul de administrare din plastic i nclzii-l n mini cteva minute, nainte de utilizare. Nu folosii niciun alt dispozitiv pentru nclzire. A nu se perfora, sparge sau arde, chiar dac flaconul este, aparent, gol. A nu se utiliza dup data de expirare nscris pe ambalaj (dup EXP.). Data de expirare se refer la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. ntrebai farmacistul cum s eliminai medicamentele care nu v mai sunt necesare. Aceste msuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. INFORMAII SUPLIMENTARE Ce conine Ventolin: - substana activ este salbutamol sub form de salbutamol sulfat. Fiecare doz conine salbutamol 100 micrograme. - cealalt component este gazul propelant HFA 134a (1,1,1,2-tetrafluoroeran) Ventolin este disponibil n cutii cu un flacon presurizat din aluminiu, prevzut cu valv dozatoare i dispozitiv de administrare, a 200 doze. 5.3. Becotide Compozitie O doz (1 puff) conine dipropionat de beclometazon 0,050 mg. Indicatii Terapeutice Tratamentul continuu antiinflamator (profilactic) al astmului bronic persistent. Astmul bronic uor (valori de baz ale fluxului expirator maxim (PEF) mai mari de 80%, cu o variabilitate mai mic de 20%): Pacieni care necesit o medicaie antiastmatic intermitent bronhodilatatoare simptomatic mai mult dect ocazional. Astm bronic moderat (valori de baz ale PEF intre 6 0-80%, cu o variabilitate de 20-30%): Pacieni care necesit o medicaie regulat antiastmatic i pacieni cu astm bronic instabil sau agravat cu alt tratament profilactic sau numai cu bronhodilatator. Astm bronic sever (valori de baz ale PEF sub 60%, cu o variabilitate mai mare de 30%): Pacieni cu astm bronic cronic sever. La introducerea unor doze mari de dipropionat de beclometazon inhalator, o mare parte din pacienii care sunt dependeni de glucocorticoizi sistemici pentru controlul adecvat al s imptomelor, pot reduce semnificativ sau pot elimina nevoia de glucocorticoizi administrai oral. Contraindicatii:

Hipersensibilitate la dipropionat de beclometazon sau la oricare dintre excipienii produsului. Efecte adverse: Candidoza mucoasei bucale i a faringelui/laringelui (afte) poate aprea la unii pacieni, incidena acesteia crescnd la doze mai mari de 400 g dipropionatului de beclometazon pe zi. Este probabil ca pacienii cu niveluri sangvine crescute de anticorpi anti-Candida (IgG), care indic o infecie anterioar, s dezvolte aceast complicaie. Este util ca aceti pacieni s -i clteasc gura cu ap dup utilizarea inhalatorului. Candidozele simptomatice pot fi tratate cu antifungice topice, n acelai timp continund tratamentul cu dipropionat de beclometazon pe cale inhalatorie. La unii pacieni inhalarea dipropionatului de beclometazon poate determina rgueal sau iritaia faringelui/laringelui. Este util cltirea cu ap a gurii imediat dup inhalare. Poate fi utilizat un dispozitiv Volumatic spacer. Ca i n cazul altei terapii inhalatorii, poate aprea bronhospasm paradoxal, cu creterea imediat a wheezing-ului dup administrare. Acesta trebuie tratat imediat cu un bronhodilatator inhalator cu aciune rapid. Administrarea dipropionatului de beclometazon trebuie intrerupt imediat, pacientul evaluat i, dac este necesar, va fi instituit o terapie alternativ. Au fost raportate reacii de hipersensibilitate, incluznd erupii, urticarie, prurit, eritem i edem al ochilor, feei, buzelor i gtului. Posibile efecte sistemice includ supresia glandei suprarenale, ntrzierea n cretere la copii i adolesceni, scderea densitii minerale osoase, cataract i glaucom. Precautii: Efecte asupra capacitii de a conduce autovehicule i de a folosi utilaje Este puin probabil ca dipropionatul de beclometazon s influeneze capacitatea de a conduce vehicule i de a folosi utilaje. Sarcina i alptarea: Nu exist o eviden a siguranei utilizrii dipropionatului de beclometazon n timpul sarcinii la om. n studiile asupra funciei de reproducere la animal, au fost observate numai reacii adverse caracteristice expunerii sistemice la doze mari de glucocorticoizi; aplicarea direct inhalatorie asigur o expunere sistemic minim. Administrarea medicamentelor n timpul sarcinii trebuie luat n considerare numai n cazul n care beneficiul ateptat asupra mamei este mai mare dect orice risc posibil asupra ftului. Se presupune c dipropionatul de beclometazon este excretat n laptele matern, dar, la dozele utilizate pentru inhalarea direct, exist o probabilitate mic de apariie a unor niveluri semnificative n laptele matern. Utilizarea dipropionatului de beclometazon de ctre mamele care alpteaz va fi luat n considerare numai n cazul n care beneficiul ateptat asupra mamei este mai mare dect orice risc posibil asupra mamei i ftului. Dozare si Administrare:

Tratamentul continuu antiinflamator (profilactic) al astmului bronic persistent . Astmul bronic uor (valori de baz ale fluxului expirator maxim (PEF) mai mari de 80%, cu o variabilitate mai mic de 20%): Pacieni care necesit o medicaie antiastmatic intermitent bronhodilatatoare simptomatic mai mult dect ocazional. Astm bronic moderat (valori de baz ale PEF intre 60-80%, cu o variabilitate de 20-30%): Pacieni care necesit o medicaie regulat antiastmatic i pacieni cu astm bronic instabil sau agravat cu alt tratament profilactic sau numai cu bronhodilatator. Astm bronic sever (valori de baz ale PEF sub 60%, cu o variabilitate mai mare de 30%): Pacieni cu astm bronic cronic sever. La introducerea unor doze mari de dipropionat de beclometazon inhalator, o mare parte din pacienii care sunt dependeni de glucocorticoizi sistemici pentru controlul adecvat al simptomelor, pot reduce semnificativ sau pot elimina nevoia de glucocorticoizi administrai oral. Doze i mod de administrare: Becotide CFC-Free se administreaz pe cale inhalatorie. Dozele pot fi adaptate pn cnd este realizat controlul sau reduse pn la doza minim eficace n funcie de rspunsul individual. Doza de dipropionat de beclometazon trebuie adaptat n funcie de rspunsul individual i de severitatea bolii: Aduli i copii peste 12 ani: Astm bronic uor: doza recomandat este de 200-600 g dipropionat de beclometazon (4-12 puffuri Becotide CFC-Free) pe zi n divizat mai multe prize. Astm bronic moderat: doza recomandat este de 600-1000 g dipropionat de beclometazon (12-20 puffuri Becotide CFC-Free) pe zi divizat n mai multe prize. Astm bronic sever: doza recomandat este de 1000-2000 g dipropionat de beclometazon (20-40 puffuri Becotide CFC-Free) pe zi divizat n mai multe prize. Copii peste 4 ani: Dipropionatul de beclometazon se administreaz la copii innd cont de reaciile adverse. Doza recomandat este de pn la 400 g dipropionat de beclometazon (8 puffuri Becotide CFC-Free) pe zi divizat n mai multe prize. Doza iniial de beclometazon dipropionat administrat copiilor va fi n conformitate cu severitatea afeciunii. Grupuri speciale de pacieni: Nu este necesar ajustarea dozei la vrstnici sau la cei cu afeciuni hepatice sau renale. 5.4. Salbutanol aerosol. Indicatii: Salbutamol aerosol este folosit pentru tratamentul astmului bronsic, eliminarea spasmelor bronhiilor si inlaturarea obturarii reversibile a tractului respirator. Medicamentul poate fi folosit profilactic inainte de efort la persoanele care sufera

de astm indus de efortul fizic, si inaintea unor contacte anticipate cu alergeni, care in mod obisnuit produc atacurile de dispnee. Salbutamol este folosit in special in tratamentul astmului usor, mediu si sever, cu conditia ca administrarea sa sa nu intarzie administrarea de glucorticoizi inhalatori. Contraindicatii: Salbutamol aerosol nu va fi administrat la pacientii sensibili la substanta activa sau la celelalte componente ale aerosolului. Precautii: Medicamentele bronhodilatatoare nu trebuie folosite ca singurul sau principalul tratament al formelor severe de astm sau caracterizate printr-un curs instabil sau al altor afectiuni ale tractului respirator. Acesti pacienti necesita un tratament medical atent deoarece evolutia severa a astmului le poate pune viata in pericol. Evolutia severa a bolii este caracterizata prin simptome permanente si exacerbari frecvente. Toleranta la efortul fizic este limitata si PEF este mai mic de 60% din valoarea normala, cu variatii mai mari de 30% si in mod obisnuit sub valorile normale dupa administrarea de medicamente bronhodilatatoare. in aceste cazuri se administreaza doze mari de glucocorticoizi inhalatori (de ex. mai mult de 1mg/zi de dipropionat de beclometazona) sau glucocorticoizi orali. Dupa administrarea tratamentului glucocorticoid adecvat, salbutamol poate fi folosit ca medicament bronhodilatator in tratarea astmului sever si a exacerbarilor sale. Se recomanda precautii la pacientii suferinzi de tireotoxicoza. Sarcina si alaptare: Medicamentul poate fi administrat in timpul sarcinii numai in cazurile in care, in opinia medicului, avantajele pentru mama depasesc potentialul risc pentru fat. (categoria C). Este probabil ca salbutamol sa treaca in laptele lauzelor si nu va fi dat acestora decat daca potentialul avantaj pentru mama este mai mare decat posibilul risc pentru copil. Efecte asupra abilitatii de a conduce autovehicule sau de a opera cu utilaje: Nu este cunoscut. Cresterea dozelor de agonisti ai receptorilor cu actiune scurta, este un semn al agravarii bolii. Exacerbarea brusca si progresiva a astmului poate pune in pericol viata bolnavului. in aceste cazuri se va considera initierea unei terapii cu glucocosticoizi sau se vor creste dozele de glucocorticoizi administrate. in cazul in care doza de salbutamol recomandata aduce o imbunatatire a simptomelor cu durata mai mica de 3 ore, se recomanda consultarea medicului. Administrarea de agonisti 2, in special parental sau prin nebulizare, poate provoca hipokaliemie potential periculoasa. Sunt necesare precautii speciale in cazul astmului acut si sever, deoarece poate fi agravat de hipoxie si tratamentul simultan cu derivati ai xantinei, steroizi si diuretice. in aceste cazuri concentratia de potasiu din sange trebuie monitorizata. Reactii adverse: Medicamentul poate provoca tremor muscular, in special la nivelul mainilor. Acest simptom este dependent de doza si este adesea observat in timpul administrarii agonistilor receptorilor . Durerile de cap pot aparea sporadic. Medicamentul produce dilatarea vaselor periferice, care poate duce la o usoara accelerare compensatorie a batailor cardiace. Simptomele de hipersensibilitate apar foarte rar (ex. edem vasomotor, urticarie, spasm al bronhiilor, hipotensiune insotita de lesin. Foarte rar pot aparea spasme musculare. Bronhospasmul paradoxal poate

aparea ca in cazul tuturor medicamentelor sub forma de aerosoli. in acest caz este necesara oprirea administrarii de salbutamol si administrarea unui alt bronhodilatator cu durata scurta de actiune. Utilizarea medicamentelor care stimuleaza receptorii 2 adrenergici poate determina hipokaliemie semnificativa. La copii pot aparea sporadic simptome de hiperexcitabilitate. Inhalatiile pot cauza iritarea mucoasei orale si faringiene. Aritmia (inclusiv fibrilatia atriala, tahicardia supraventriculara si spasmele aditionale) poate aparea la anumiti pacienti. Compozitie: Substanta activa: salbutamol 20 mg. Excipienti: trioleat de sorbitan; gaz propulsor: triclorofluorometan si diclorofluorometan pana la 10 ml. O doza contine 100 mg salbutamol. Un flacon (container) contine 200 doze. Actiune: Salbutamolul este un agonist specific pentru receptorii adrenergici localizati in muschii netezi ai bronhiilor. Stimularea receptorilor adrenergici produce dilatarea muschilor netezi ai bronhiilor. Receptorii sunt stimulati numai daca sunt administrate doze crescute de medicament. Salbutamol este eficace in tratamentul obturatiei reversibile a bronhiilor din cursul crizei de astm bronsic si in tratamentul bronsitelor cronice spastice si a emfizemului pulmonar. Administrare: Salbutamolul sub forma de aerosol este folosit numai pentru inhalare. Durata de actiune a salbutamolului la majoritatea pacientilor este de 4-6 ore. Persoanele care au dificultati in coordonarea inhalarii cu eliberarea medicamentului din inhalator, pot folosi dispozitivul Aeropoz pentru aerosoli. Daca apar efecte nedorite dupa administrarea medicamentului, cresterea dozei sau modificarea frecventei administrarii se va face dupa consultarea medicului. Adulti: pentru tratamentul bronhospasmului se foloseste salbutamol in doza de 100 mg-200 mg (1-2 inhalatii). Profilactic, cu 10-15 min inainte de efort sau inaintea unui contact previzibil cu alergeni, vor fi luate 2 inhalatii (de doua ori 100 mg salbutamol). Copii: atat in cazul tratamentului bronhospasmului brusc cat si in cazul astmului indus de exercitii, se foloseste o doza de 100 mg. Daca este necesar, doza poate fi crescuta la 200 mg (2x100 mg). Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 800 mg salbutamol - 8 inhalatii. Copiii sub 4 ani pot folosi salbutamol aerosol folosind dispozitivul Aeropoz pentru inhalatii. 5.5. - Berodual, aerosol presurizat dozat (MDI) Compozitie: Flacon de 15 ml cu 300 pufuri a 0,02 mg bromura de ipratropium + 0,05 mg fenoterol bromhidrat/puf. Actiune terapeutica: Berodual este un bronhodilatator cu dublu mecanism de actiune: bromura de ipratropium (anticolinergic) blocheaza receptorii colinergici astfel incat acetilcolina nu-si mai poate exercita efectul bronhoconstrictor, iar fenoterolul (beta2-adrenergic) se cupleaza la receptorii adrenergici determinand bronhodilatatie. Mecanismele de actiune bronhodilatatoare sunt diferite, dar sinergice, cu actiune la nivele diferite ale tractului respirator: bromura de

ipratropium actioneaza la nivelul cailor aerifere mari, iar fenoterolul la nivelul cailor aerifere mici. Fenoterolul determina un raspuns rapid postinhalatie, iar bromura de ipratropium creste durata bronhodilatatiei. Prin asocierea celor doua substante intr-un singur produs - Berodual - se obtine un efect bronhodilatator mai puternic, in comparatie cu monopreparatele. Scaderea necesarului de fenoterol/doza are ca rezultat reducerea efectelor secundare ale fenoterolului, iar bromura de ipratropium este practic lipsita de efecte secundare sistemice. Berodual este folosit in terapia bolilor respiratorii obstructive cronice. Instalarea rapida a efectului bronhodilatator (prin actiunea fenoterolului) permite folosirea produsului in tratamentul crizei de astm bronsic si al dispneei paroxistice din BPOC. Indicatii: Berodual este un bronhodilatator indicat in prevenirea si tratamentul simptomelor datorate bronhospasmului din bolile respiratorii obstructive cronice: BPOC, bronsita obstructiva cronica, astm bronsic persistent usor, moderat, sever. Contraindicatii: Cardiomiopatia obstructiva hipertrofica, tahiaritmii. Hipersensibilitate la fenoterol bromhidrat, la derivatii atropinici sau la propulsantii de aerosoli. Precautii: Asocierea cu bronhodilatatoare simpatomimetice se va face sub stricta supraveghere medicala. Se va evalua raportul risc/beneficiu in cazul administrarii produsului in doze mai mari decat cele uzuale la pacienti cu diabet zaharat insuficient controlat, infarct miocardic recent, hipertiroidism. Berodual este un produs recomandat pentru tratamentul simptomatic, la nevoie, al bolilor pulmonare obstructive cronice. In special in astmul bronsic persistent, utilizarea zilnica si/sau cresterea necesarului de bronhodilatatoare pot sugera scaderea controlului asupra bolii. Diminuarea simptomelor sub tratament bronhodilatator mascheaza uneori agravarea astmului, deoarece bronhodilatatorul reduce bronhospasmul, dar nu trateaza inflamatia. In aceste cazuri trebuie avut in vedere tratamentul antiinflamator (de exemplu, cu corticosteroizi administrati pe cale inhalatorie) care se asociaza cu tratamentul bronhodilatator. Sarcina si alaptare: In primele trei luni de sarcina, Berodual se va recomanda numai daca este absolut necesar. La administrarea produsului cu putin timp inainte de nastere, se va avea in vedere faptul ca are un efect inhibitor asupra contractiilor uterine. Berodual nu este contraindicat in perioada alaptarii. Reactii adverse: La pacientii hipersensibili pot aparea: usor tremor al musculaturii scheletice si nervozitate, mai rar tahicardie, ameteli, palpitatii sau cefalee. In cazuri izolate s-a observat, ca reactie locala, uscaciunea gurii. Prin contactul cu ochii, datorita pulverizarii incorecte, pot aparea tulburari de acomodare reversibile care pot fi tratate cu un colir miotic, dar de regula ele dispar spontan. Practic, Berodual are efecte secundare locale si sistemice minime. Interactiuni cu alte medicamente: beta-adrenergicele, anticolinergicele, derivatii xantinici si corticosteroizii pot accentua efectul bronhodilatator al Berodualului. Administrarea concomitenta de beta-adrenergice, anticolinergice si derivati xantinici pe cale sistemica poate duce la intensificarea efectelor secundare.

Nu se cunosc interactiuni cu efecte adverse in cazul asocierii Berodual cu expectorante sau cromoglicat disodic. Asocierea cu beta-blocante poate avea ca rezultat o reducere semnificativa a efectului bronhodilatator al Berodual. Mod de administrare: Folosirea corecta a flaconului inhalator dozator este foarte importanta pentru reusita tratamentului. Inaintea primei utilizari se scoate capacul de protectie, se agita bine flaconul si se testeaza functionalitatea prin eliberarea unei doze in aer. La fiecare utilizare se vor respecta urmatoarele indicatii: 1 - se scoate capacul de protectie si se agita bine flaconul; 2 - se prinde flaconul intre doua degete: indexul la baza si policele in dreptul piesei bucale; flaconul se tine vertical cu baza in sus; 3 - se expira profund; 4 - buzele se strang ferm in jurul piesei bucale; 5 - se inspira lent si profund pe gura; la inceputul inspirului se apasa baza flaconului pentru eliberarea unei doze de aerosol; dupa inhalarea dozei de aerosol, se scoate din gura piesa bucala si se mentine apnee voluntara postinspir aproximativ 10 secunde, dupa care se expira lent pe nas; 6 pentru administrarea unui al doilea puf, dupa un interval de 1-2 minute, se repeta indicatiile de la punctele 2, 3, 4, 5. Dupa intrebuintare se pune la loc capacul de protectie al piesei bucale. Piesa bucala va fi spalata cu apa calda. Daca se foloseste sapun sau detergent, se va clati bine cu apa curata. Flaconul aflat sub presiune nu trebuie expus la temperaturi mai mari de 50C si nu trebuie deschis fortat. Supradozare: Datorita supradozarii pot aparea: tremorul degetelor, greata, agitatie, tahicardie, palpitatii, ameteli, cefalee, cresterea tensiunii arteriale sistolice, scaderea tensiunii arteriale diastolice, senzatie de opresiune toracica, extrasistole. Se recomanda sedative, tranchilizante sau terapie intensiva in cazurile severe. Tratamentul specific in caz de supradozare este reprezentat de beta-blocanti (de preferat beta1-selectivi) care se vor administra cu atentie, mai ales la pacientii cu astm bronsic la care exista pericolul accentuarii bronhospasmului. Conditii de pastrare: Se va pastra intr-un loc uscat, la o temperatura care sa nu depaseasca 25 grade Celsius. Nu se va lasa la indemana copiilor. 5.6. Ipravent. (Ipratropium Bromidum).Aerosol suspensie de inhalat a 20g. Compozitie: Fiecare doza contine bromura de ipratropiu 20 g. Un flacon contine 200 de doze. Proprietati: Bromura de ipratropiu este un bronhodilatator anticolinergic. Inhiba reflexele mediate vagal prin antagonizarea actiunii acetilcolinei eliberate de terminatiile vagale. Anticolinergicele previn cresterea concentratiei intracelulare a guanozinmonofosfatului (GMPc) cauzata de interactiunea acetilcolinei cu receptorii muscarinici ai muschiului neted bronsic. Bronhodilatatia declansata prin inhalarea bromurii de ipratropiu este un efect local, fara afectare sistemica.

Indicatii terapeutice: lpravent-20 se recomanda pentru tratarea obstructiei cronice reversibile a cailor respiratorii, in mod particular in bronsitele cronice. S-a dovedit ca administrarea concomitenta a lpravent-20 cu medicamente simpatomimetice declanseaza o bronhodilatie mai accentuata dect fiecare agent administratseparat. lpravent-20 produce o bronhodilatatie eficienta si la pacientii care primesc blocante. lpravent-20 spray se poate folosi cu un dispozitiv Cipla Spacer la pacientii pentru care este dificila sincronizarea eliberarii aerosolului cu momentul inspiratiei. Contraindicatii: Hipersensibilitate la atropina si derivati. Precautii:Bromura de ipratropiu nu este indicata pentru tratamentul episoadelor acute de bronhospasm cnd este necesar un efect rapid. Pacientii trebuie instruiti sa se adreseze medicului in aceste situatii. Pacientii trebuie instruiti sa foloseasca corect spray-ul si avertizati asupra posibilitatii pulverizarii produsului in ochi. In general, utilizarea agentilor anticolinergici la pacientii cu glaucom sau hipertrofie de prostata trebuie facuta cu precautie. Totusi, studii specifice cu bromura de ipratropiu la pacientii cu glaucom au dovedit cainhalarea unei doze cumulate de 0.16mg (8 pufuri) nu a avut efect asupra presiunii intraoculare. Mod de administrare: Adulti: 1-4 pufuri de 3-4 ori pe zi. Copii (6-12 ani): 1 -2 pufuri de 3 ori pe zi Copii (sub 6 ani): 1 puf de 3 ori pe zi. Efecte adverse: Desi exista o mica probabilitate de aparitie a efectelor adverse de tip anticolinergic la doze terapeutice, totusi uscaciunea gurii a fost inregistrata ocazional. Retentia urinara si constipatia au fost numai rareori raportate. Nu exista dovezi ca la doze terapeutice de bromura de ipratropiu ar apare efecte adverse asupra secretiei bronsice. Supradozaj: Inhalarea unei doze de 5 mg de bromura de ipratropiu produce tahicardie si palpitatii. Administrarea orala a unei doze unice de bromura de ipratropiu a dus la aparitia unor efecte secundare anticolinergice de o severitate moderata si care nu au necesitat tratament specific. Conditii de pastrare: Ipravent 20 este conditionat in recipiente sub presiune. A nu se pastra in frigider sau congelator.

Cap.6. Concluzi. Profesor doctor Jeana Rodica Radu, presedintele Comitetului national GINA, a precizat ca exista o componenta genetica in aparitia astmului. Din acest motiv, deseori, intr-o familie sunt mai multi astmatici. Daca exista antecedente de astm in familie, este necesar sa luati unele masuri pentru prevenirea instalarii bolii la copii. Nu fumati pe durata sarcinii si nu permiteti sa se fumeze in casa sau in preajma copilului. Evitati animalele cu blana in locuinta si pastrati curatenia. Utilizati saltele si asternuturi antialergice pentru patul copilului. In aceasta lucrare pe care am redactat-o am observat ca aceasta afectiune este rezultatul obstructiei bronsice acute care determina in anumite imprejurari, aparitia unei expiratii tipice suieratoare, ca un tiuit numit "wheezing". Bolnavii se plang de "lipsa de aer" si se aseaza de obicei sezand, pozitia ce le asigura respiratia. Boala necesita supraveghere pe termen lung, pentru multi pacienti acest lucru insemnand sa ia medicamente in fiecare zi, exact in modul prescris de medic. Astfel, se pot controla simptomele, se pot preveni crizele, iar pacientii isi recapata o viata normala si o functie pulmonara aproape normala. Criza de astm bronsic constitue o urgenta medicala majora care presupune internarea pacientului in spital si acordarea de asistenta medicala de specialitate.

Cap.7. Anexe. ANEXA 1 Culegera datelor : Date fixe : Nume : P Prenume : V Sex : Feminin Varsta : 67 ani Greutate : 70 kg Inaltime : 1,69 m Nationalitate : romana Diagnostic de internare : Astm bronsic in criza, NTA Anamneza : Antecedente heredo - colaterale - neimportante Antecedente personale - neaga Istoricul bolii : Bolnava se intreneaza cu criza de dispnee de tip expirator, tuse cu expectoratie mucopurulenta, cefalee cu ameteli care se agraveaza si se intensifica cu palpitatii pentru care se interneaza in sectia interne pentru tratament de specialitate. Bolanava relateaza ca e cunoscuta cu astm bronsic de mai multi ani. Manifestari de dependenta : dispnee de tip expirator, wheezing, tuse cu expectoratie mucopurulenta, cefalee, ameteli, palpitatii. Problemele pacientului : - alterarea functiei respiratorii - alterarea functiei circulatorii - imposibilitatea de a se odihni - incapacitatea de a-si acorda ingrijiri igienice corporale.

ANEXA 2 Diagnostic de mursing

Obiective

Interventii

Evaluare

1.Alterarea functiei res-piratorii datorita aparitiei obstructiei bronsice mani-festata prin accese de dis-pnee paroxistica si tuse cu expectoratie mucopu-rulenta.

2.Alterarea functiei circu-latorii datorita palpitatii-lor si nelinistii manifesta prin HTA

Invat pacienta sa tuseasca sa expectoreze si sa colecteze sputa in recipe-ent, administrez O2 la nevoie. Asigur aerisirea salonului, asigur pozitia semisezand (ortopnee) Pacienta sa care favorizeaza o respiprezinte o -ratie mai buna. respiratie Fac educatie sanitara pt buna si cai prevenirea infectiei bronrespiratorii -sice. Administrez tratapermeabile. -mentul prescris de medic cu expectorante, bronho-dilatatoare si desconges-tionante ale mucoasei traheobronsice. Linistesc pacientul psihic in vederea imbunatatiri starii generale. Invat pacienta sa evite con-sumul excesiv de grasimi si sa consume alimente bo-gate in vitamine,zarzava-turi si fructe. Adm. medicatiei prescrise de medic cardiotonice,vasoPacienta -dilatatoare antiaritmice, sa prezinte diuretice,hipotensoare.Uro circulatie -maresc efectul medicamenadecvata. -telor adm. aplic tehnici de favorizare a circulatiei, efectuez exercitii pasive si active,masaj la extremiti.. Sfatuiesc pacienta sa conti-nue tratamentul medica-mentos atata timp cat e necesar.

Pacienta raspunde bine la tratament astmatic si se linisteste; starea de anexitate a bolnavului se ameri-oleaza. Pacienta colaboreaza si raspunde la intrebari.

Pacienta prezinta o TA in limite normale, Raspunde pozitiv la tratamentul medica-mentos si evita efortul fizic.

Diagnostic de mursing 3.Imposibilitatea de a se odihni datorita nelinistii manifestata prin insomnie.

Obiective Pacienta sa beneficieze de un somn odihnitor atat calitativ, cat si cantitativ.

Interventii

Evaluare Pacienta prezinta un somn odihnitor, tonus muscular prezent echilibrata psihic

4.Incapacitatea de a-si Acorda ingrijirii igienice corporale datorita alternarii starii generale manifestata prin cefalee, ameteli tuse, dispnee de tip expirator, wheezing, HTA, palpitatii.

Calmez tusea si dispneea prin adm. de medicamente prescrise de medic. Invat pacienta tehnici de relaxare, exercitii respiratorii inainte de culcare. Sfatuiec pacienta sa consume o bautura calda inainte de culcare (ceai sau lapte). Psihoterapie-calmez si linistesc Bolnava. Asigur un mediu ambiant linistitor, fara zgomote. Pacienta sa Combat starea de liniste a prezinte o pacientei care a provocat stare de transpiratiile. Asigur o stare bine de si sa isi curatenie perfecta a corpului pastreze pentru a preveni aparitia tegumentele complicatiilor. Sterg intacte. pacientul de transpiratii si schimb lenjeria de corp de cate ori este nevoie. Asigur un aport important de lichide pentri reechilibrare hidroeteclorlitica explicandu-i pacientului necesitatea acestora in vederea pastrarii elasticitatii Pielii.

Dupa efectuarea uei bai bolnava

ANEXA 3 Data Functiile vitale si vegetative TA P T R

11.05 240 80 36,5 20 2007 /10 b/m C resp/ 0 in min mm Hg

Examinari Diu de laborator Scaun resi paraclinice za 1 120 L 0 V.N=4000800 0 mm V.O=7,700 mm

Tratament Regim medicamen alimen tos tar Regim normocaloric, hiposo d-at cu evitare a aliment e-lor care pot fi alergen i.

12.05 180 80 36,5 19 2007 /90 b/m C resp/ mm in min Hg

115 0

MIOFILIN : fiole 2x1/zi IV fiole 10 ml Actiune bronhodilata to-are. HHS : fiole 100 mg IV 2x1/zi Actiune inflamatoare si decongesti-va, bronhodi-latatoare VENTOLIN : Spray 2 pulverizari x 3/zi.Actiune bronhodilata to-are. BROMHEX I--NE : compri-mate a 8 mg ; per os 3x1/zi. Actiune H - expV.N=4,2-5,5 ml/mm ectorant,flui V.O=4.5mil/ mm

13.05 180 2007 /80 mm Hg 14.05 !70/ 2007 70 mm Hg

78 36,3 18 b/m C resp/ in min 85 37,2 19 b/m C resp/ in min

120 0

130 0

15.05 165 80 36,8 18 2007 /75 b/m C resp/ mm in min Hg 16.05 140 75 36,5 18 2007 /80 b/m C resp/ mm in min Hg 17.05 145 75 36,4 19 2007 /80 b/m C resp/ mm in min Hg 18.05 140 75 36,4 18 2007 /75 b/m C resp/ mm in min Hg

120 0

120 0

110 0

110 0

Htc V.N=40-41 % V.O=36,5 % Hgh V.N=13-15 g/100 ml V.O=13,1 g/100 ml UreeV.N=20-40 mg % V.O=83 mg% Glicemie V.N=80120mg % V.O=72mg % VSHV.N=1-10 mm/ 1h VO=13mm/ 1h Examen sputa: macroscopic : vascoasa -microscopic : eozinofilie Rtg nu arata modificari.

-difica secre-tiile traheobronsice vascoase si le usureaza elim-inarea. AMPICILI NA 4x1 f.IM,500 mg.Actiune bacteriostati c cu spectru larg PREDNISO N 1 tb/zi per os doza de atac 30mg/zi se scade treptat pana la 10 mg doza de intr-tinere. Acti-uneantiimflamatoare,an -tialergic. CAPTOPRI L: Tb 3x1/zi per os. Actiune hipotensoare .

NITROPECTOR : tb 3x1/zi per os. Actiune cardiotonica . ASPACAR-DIN : tb 3x1/zi per os. Actiune cardiotonica . FUROSEMI D 1tb la 2 zile per os.Actiune -diuretica. DIPIRIDA-MOL : 3x1 tb/zi per os. Actiune vaso-dilatatoare, pentru fluidificare.

3.1.2 Plan de ingrijire nr. 2 ANEXA 1 CULEGEREA DATELOR : Date fixe : Nume : V Prenume : R Sex : Feminin Varsta : 18 ani Greutate : 56 kg Inaltime : 1,67 m Nationalitate : romana Diagnostic de internare : Astm bronsic alergic in criza. Anomneza : Antecedente heredo - colaterale - nesemnificative. Antecedente personale - la 7 ani a avut varicela. Istoricul bolii : Bolnava cunoscuta cu astm bronsic de la varsta de 15 ani prezinta dispnee, wheezing, tuse productiva. Se interneaza in spital pentru investigatii si tratament de specialitate. Manifestari de dependenta : dispnee, wheezing, tuse. Problemele pacientului : dificultate in a respire dificultate in a se alimenta perturbarea somnului ANEXA 2 Diagnostic denursing 1.Dificultate in a res-pira datorita inflama-tiei mucoasei si spasmului musculatu-rii bronsice manifest-tata prin dispnee si wheezing.

Obiective Pacienta sa respire fara dificultate si sa aiba caile respi-ratorii eliberate de secretii.

Interventii Ii asigur pacientei o cat mai buna pozitie in timpul acceselor astmatice (pozitia ortopneica). administrez medicamentele prescrise de medic pentru a preveni crizele de astm.

Evaluare Pacienta dupa 1-2 zile prezinta cai respiratorii permeabile si respira normal, nu mai prezinta dispnee.

2.Dificultate in a se alimenta datorita dispneei si anexitatii manifestate prin imapetenta. 3.Perturbarea somnului datorita anexitatii manifestata prin insomnie.

Pacienta sa se poata alimenta corespunza-tor

Ii explic bolnavei necesitatea alimenattiei si a consumului suficient de lichide.

Starea pacientei sa ameriolat, i-a revenit pofta de mancare.

Pacienta sa aiba un somn odihnitor si corespunza-tor

Am asigurat liniste in salon ca pacienta sa se poata odihni. Convingem pacienta ca starea ei se va ameliora.

Pacienta se odihneste suficient pentru a prezenta o stare de mai bine.

Data

3.06 2007

4.06 2007

5.06 2007

6.06 2007

Examinari Tratame Sca- Diur- de lab. si nt paraclinice medicame un eza ntos 129/75 82 37,2 14 1 1200 L - HHS : 300 mmHg b/min C resp/min V.N=4000mg tablete. 8000 Actiune mm antiinflama V.O=5,500 tor. mm Ventolin : 110/65 69 37C 13 1 1100 H - 3x1 + 2 ml ser mmHg b/min resp/min V.N=4,25,5 ml/mm fiziologic. V.O=4.500. Actiune bronhodilat 000 mm 110/60 67 37C 15 1 1100 Htc - ator. mmHg b/min resp/min V.N=40-41 % V.O=29,8 % 120/70 63 36,7 15 1 1200 Hgh mmHg b/min C resp/min V.N=13-15 g/100 ml V.O=13,3 g/100 ml

Functiile vitale si vegetative TA P T R

Regim alimentar

Aliment e premise : legume fierte, fructe crude si sub forma de compot ; supe de legume, cartofi, paine neagra. Aliment e interzise : Sa evite

7.06 2007

110/65 75 37C 16 mmHg b/min resp/min

1200 Euzinofilie : V.N = 2-3 % V.O = 0,5 %

alimentel e alergene. Sa evite alimentel e prea sarate si grasimile .

VSH - V.N=715 mm la 2 h V.O = 13mm la 2h

ANEXA 3 3.1.3 Plan de ingrijire nr.3 ANEXA 1 CULEGEREA DATELOR : Date fixe : Nume : M Prenume : A Sex : Feminin Varsta : 51 ani Greutate : 69 kg Inaltime : 1,60 m Nationalitate :romana Diagnostic de internare : Astm in status astmaticus. Anamnoza : Antecedente heredo - colaterale : mama cu astm bronsic Antecedente personale - neaga Istoricul bolii : Pacienta relateaza ca e cunoscuta de astm bronsic de mai multi ani. Cu 6 zile inainte de internare prezinta o viroza respiratorie ce declanseaza o criza astmatica manifestata prin accese de dispnee expiratorie de tip wheezing sit use. In dimineata zilei ce prevede internarea, pacienta prezinta un acces de dispnee astmatica progresiv evoluand spre agravare pana la aparitia ortopmeei. Se asociaza cu respiratia suieratoare si tuse. Dispneea nu se amerioliaza nici la administrarea repetata, de miofilin si bronhodilatatoare simpaticometice, respectiv spray Salbutamol, motiv pentru care se interneaza in sectia interne. Manifestari de dependenta : dispnee de tip expirator, wheezing, tuse. Problemele bolnavului :

- alterarea ritmului respirator - alterarea starii generale - alterarea hidratarii bolnavului - perturbarea somnului ANEXA 2 Diagnostic de mursing 1.Alterarea ritmului respirator datorita obstructiei bronsice manifestata prin dispnee cu ortopnee, wheezing si tuse Obiective Pacienta sa respire normal, dispneea sa dispara. Interventii Evaluare Pacienta raspunde bine la tratament-ul medicamentos si dispneea a disparut.

Asez pacienta intr-o pozitie se-misezanda la marginea patului cu capul usor, in extensie. Indepartez factorii care ar putea produce alergii (praf,florii). Asigur aerisirea salonului pentru favorizarea unei bune respiratii. Administrez tratamentul prescris de medic, bronhodilatatoare. 2.Alterarea starii Pacienta sa Calmez pacienta, o asez generale datorita fie echilibra- intr-un cefaleei si -ta psihic, sa salon cu bonavi, cu un ddinamiei dispara nivel nanifestata prin starea ridicat si plini de anexitate. de anexitate optimism. si sa fie Ajut pacienta sa isi comrecunoasca -batuta anexitatea si sa o cefaleea si combatem adinamia. distrugandu-i atentia de la boala diminuez stimuli care l-ar putea deranja. Aerisesc salonul

Starea de anexitatea a disparut si bolnava prezinta o stare de bine. Pacienta sustine ca cefaleea a dispa-rut si prezinta o conditie fizica mai buna.

3.Alterarea hidratarii pacientei, datorita dezechilibrului hidroelectrolitic manifestata prin transpiratii abundente si expectoratie.

Reechilibra-rea hidroele-ctolitrica a pacientei si impiedicarea unei eventu-ale raciri din cauza trans-piratiilor.

4.Perturbarea somnului datorita nelinistii si anexitatii manifestata prin insomnie.

Pacienta sa aiba un somn odihnitor.

asigurandu-i o stare de confort si asigur conditii de odihne pentru bolnav. Invat pacienta sa expectoreze, explicandu-i necestitatea acesteia. Administrez la indicatia medi-cului analgezice si expectorante Administrez pacientei ceaiuri indulcite explicandu-i necesita-tea ingerarii a cat mai multe li-chide. Schimb lenjeria de corp si de pat de cate ori este nevoie. Asigur conditii corespunzatoare de temperatura mediului. Ajut pacienta sa isi efectueze toaleta corporala Combat tusea si dispneea. Invat pacienta tehnici de relaxare, exercitii respiratorii inainte de culcare. Asigur un mediu ambiant, linistitor fara zgomote Sfatuiesc pacienta sa consume o bautura calda inainte de

Pacienta relateaza ca respecta indicatiile in legatura cu hidratarea.

Pacienta prezinta un somn odihnitor

culcare (ceai sau lapte).

ANEXA 3 Data Functiile vitale vegetative Exam Tratament si inari medicamen de tos lab. si paracl inice P T Re gim alim enta r

TA

S R c au n 20 r/mi n 1

Di ure za 10 L 00 V.N= 4000ml 800 0 mm V.O= 7600 mm 12 H 00 V.N= 4,2ml 5,5 ml/m m V.O= 4.8 SALBUTA NOL: 1 puf/zi spray Actiunebronhodilata tor. MIOFILIN : tb. 3x1/zi per os Actiune bronhodilata tor. HHS : 300 mg IV.Actiune antiinflamat or, steroid in

15.0 130/70 6 mmHg 2007

88 b/min

36,8 C

16.0 130/80 6 mmHg 2007

85 b/min

36,7 C

19 r/mi n

17.0 125/70 6 mmHg 2007

83 b/min

36,7 C

19 r/mi n

10 00 ml

18.0 125/70 6 mmHg 2007

80 b/min

36,6 C

18 r/mi n

12 00 ml

19.0 125/80 6 mmHg 2007

80 b/min

36,6 C

18 r/mi n

12 00 ml

20.0 125/75 6 mmHg 2007

82 b/min

36,6 C

19 r/mi n

12 00 ml

21.0 130/80 6 mmHg 2007

80 b/min

36,6 C

18 r/mi n

12 00 ml

mil/m m Htc V.N= 40-41 % V.O= 43 % Hgh V.N= 13-15 g/100 ml V.O= 13,5 g/100 ml VSH V.N= 1-10 mm la 1h V.O = 5mm la 1 h Glice mie V.N= 80120m g% V.O= 90mg % Creati nina V.N= 0,61,2 mg%

crizele astmatice. PREDNISO N: 5 mg tb 3x1/zi. Actiune antiinflamat or. AMPICILI NA : 4x250 mg IM. Actiune bactericid, antibiotic cu spectru larg. BROMHEX IM : 3x2 tb/zi.Actiun e mucolictic,f avori-zeaza expectora -tia,usureaza respiratia.

V.O= 0,6 mg %

In cele 3 cazuri pe care le-am urmarit am observat ca aceasta afectiune este rezultatul obstructiei bronsice acute care determina in anumite imprejurari, aparitia unei expiratii tipice suieratoare, ca un tiuit numit "wheezing". Bolnavii se plang de "lipsa de aer" si se aseaza de obicei sezand, pozitia ce le asigura respiratia. Criza de astm bronsic constitue o urgenta medicala majora care presupune internarea pacientului in spital si acordarea de asistenta medicala de specialitate.

ANEXE

Figura nr. 1 - Aparatul de aerosoli Laica

Figura nr. 2 Plmnii

Figura nr. 3 Respiraia

Bibliografie. 1. RADU PAUN , Tratat de medicina interna vol. I "Bolile aparatului respirator", Editura Medicala, Bucureti, 1983 2. CORNELIU BORUNDEL , Medicina interna pentu cadre medii, Editura All,vol. II , Bucureti,1989 3. ROXANA MARIA ALBU, Anatomia si fiziologia omului,. Editura Corint, Bucureti,1990 4. DM L., POPOVICI ADRIANA, SZNTHO EVA, Curs de Tehnica farmaceutica, Litografia IMF,Trgu-Mures, 1978. 5. BRAILEANU CI., STANESCU V., FICA C, GHERCULESCU D., Farmacia Bucreti 1965 6. Duta Silvia, Mitroi Brndusa, Chimie Analitica cantitativa- ghid, University Press, Trgu-Mures, 2006. 7. HOBAI STEFAN, ZITA FARKAS:, Liposomi fosfolipidici, Editura University Press, Trgu-Mures, 1999. 8. LEUCUTA S.,Tehnologie farmaceutica industriala, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. 9. SIPOS EMESE,CIURB A ADRIANA, Tehnologie farmaceutica pentru Asistenti de farmacie,2003. 10. STANESCU V., Tehnica farmaceutica, Editura Medicala,Bucuresti, 1983. 11. Preparate nazale- Nasalia-Supliment 2004 FR X 12. S.E.Leucuta, Manuela Preda, Marcela Achim , Prepararea medicamentelorIndrumator pentru studentii Facultatii de Farmacie 13. A. Policec, T.D. Gligor, Gh. Ciocloda , Electronica medical Editura Dacia, 1983 14. A. Policec T.D. Gligor, O. Barto, V. Goian , Aparate electronice medicale, Editura Dacia, 1988