SUBIECTUL 11

1. Recoltarea materiilor fecale direct din rect

Recoltarea materiilor fecale are ca scop:

descoperirea bolilor digestive de natură microbiană (coprocultură)

descoperirea bolilor digestive de natură parazitară (examen coproparazitologic)
boli infecțioase
prezența sângelui în scaun (hemoragii oculte)

gradul de digestie al alimentelor (proba de digestie)

evaluarea eficacității tratamentului.
Modalități de recoltare a materiilor fecale
prelevare din scaunul emis

prelevare din anus cu tampon sau sondă

Tipuri de examene
examen coproparazitologic;
examen bacteriologic (coprocultură);
determinarea sângerărilor oculte în scaun;

determinarea lipidelor în scaun.

Materiale necesare
coprocultor steril
tampoane sterilizate și eprubete sterile
sonda Nelaton sterilă
seringă de unică folosința de 10 ml
manuși de unica folosinta
prosop de hârtie

Pregătirea pacientului
se explica tehnica și necesitatea acesteia;
se obține consimțământul și colaborarea;
instruiți pacientul cu privire la toaleta perianală.
Tehnica recoltării din scaun eliminat spontan
Instruiți pacientul să recolteze scaun pentru examen respectând următorii pași:

să își spele mâinile

să folosească mânuși de unică folosință
să elimine scaunul într-un recipient curat și sa recolteze cu lingurița coprocultorului câteva
fragmente de fecale (cca. 50g) din diverse zone ale scaunului

să introducă lingurița în coprocultor

să își spele mâinile după îndepărtarea mănusilor
să eticheteze recipientul cu: nume, prenume, data și ora recoltării
să păstreze eșantionul la frigider până când îl va trimite la laborator, dar nu mai mult de 12 ore

2. Pancreatita acuta – def, etiologie, tablou clinic

Pancreatita este inflamația ACUTA sau CRONICĂ a parenchimului pancreatic datorată:
alcoolismului cronic;

ingestiei de alimente amestecate contrar principiilor alimentare;

inflamației ficatului;
bolilor gastroduodenale;
obstrucțiilor biliare (litiază biliară).
Etiologia pancreatitei acute
alcool;
litiază biliară;
cancer pancreatic/hepatic;

traumatisme abdominale;
cauze metabolice;
infecții virale (hepatite);
parazitoze;
TBC, infecții pulmonare, HIV;
medicamente;

ulcer peptic perforat;

obezitate;
boli autoimune;
creșterea trigliceridelor

Forme clinice:
1. Acută catarală (secundară alcoolismului, evoluție spre vindecare);
2. Acută hemoragica (obstrucția canalelor, autodigestia glandei, evoluție către peritonită);
3. Cronică evolutivă (leziuni definitive până la dispariția țesutulului indispensabil).

SUBIECTUL 12
1. Obiective de ingrijire la pacientul cu ulcer gastroduodenal
Tratamentul are ca obiective:

-disparitia simptomelor clinice;

-vindecarea ulcerului;
-prevenirea recidivelor;
-prevenirea complicatiilor;
-tratamentul complicatiilor.
In cazul ulcerului gastric pot fi aplicate urmatoarele tipuri de tratament:-regim de viata si
igieno-dietetic -tratament medical -tratament chirurgical

2. ANUSCOPIA
Anuscopie – Anuscopia este o procedură medicală care implică explorarea endoscopică prin
vizualizarea directă a canalului anal și rectului inferior. Această procedură poate fi realizată
pentru a evalua cauzele unor simptome, cum ar fi durerea abdominală, sângerarea rectală sau
problemele de defecație, sau pentru a diagnostica afecțiuni, cum ar fi fisurile anale, hemoroizii
sau polipii rectali.
Anuscopia se realizează folosind un instrument numit anoscop, care este introdus prin anus
pentru a permite medicului să vizualizeze interiorul canalului anal și al rectului inferior. Această
procedură poate fi realizată în cabinetul medicului sau într-un mediu spitalicesc și poate
necesita anestezie locală sau generală, în funcție de tipul de anuscopie și de simptomele
pacientului.

SUBIECTUL 13
1. Pancreatita acuta – mani.de dependenta
Durere abdominala severă cu debut brusc, constantă și severă, exacerbată de mișcări;
Durere abdominală “în bară” – specifică pancreatitei;
Tulburări dispeptice (greață, vărsături persistente);

Anorexie;
Sialoree (hipersalivație);
Scaune diareice, alb- gălbui cu grăsimi;
Transpirații profuze;

Meteorism;
Hipertensiune portală;
Hepatosplenomegalie;
Edeme membre inferioare;

Icter ;
Teamă, neliniște;
Tahipnee;
Tahicardie, hipotensiune sau hipertensiune arterială;
2. Radiografie abd. simpla- def, scop indicatii
Radiografia pulmonară standard (radiografia toracică) este un examen radiologic static care
permite vizualizarea plămânilor, în principal, dar şi a conturului inimii precum şi a oaselor
cutiei toracice (coaste şi claviculă).
Este o procedură neinvazivă și nedureros, ce ajuta la diagnosticarea și tratarea multor afecțiuni
medicale.

Datorită aerului continut, plamânii apar pe radiografie ca formațiuni cu densitate gazoasă cu

opacități hidrice, reprezentând interstițiul și vasele arteriale pulmonare.
Indicaţii
în caz de simptome pulmonare persistente (tuse, expectoraţie);

hemoptizie;
bilanţul preoperator;
localizarea exactă a punctului pentru toracocenteză în caz de pleurezie închisă;
Radiografia poate pune diagnosticul în multiple afecțiuni pulmonare: TBC, BPOC, cancer
pulmonar, COVID și multe altele.

Radiografia pulmonară este utilă și în monitorizarea pacienților cu COVID-19.

Rezultatele se corelează cu examenul clinic și cu investigațiile de laborator.

SUBIECTUL 14
1. Interventiile proprii si delegate ale asis.med la pacientul cu ulcer gastroduodenal
Asigură repausul fizic și psihic al pacientului(12-14 ore/zi repaus la pat, repaus obligatoriu
postprandial în perioada dureroasă;

Asigură dietă de protecție gastrică individualizată (regimul alimentar) în funcție de fazele

evolutive ale bolii (5-7 mese pe zi);
În perioada dureroasă – supe de zarzavat strecurate, lapte îndoit cu ceai, supă cremă de
zarzavat, piure de zarzavat, sufleuri, soteuri, brânză de vaci, pâine veche, făinoase fierte în lapte
și apoi carne fiartă de pasăre sau vită;
În perioada de acalmie sunt permise – laptele dulce, făinoase fierte în lapte, ou fiert moale sau
sub formă de ochi, carne de vită sau pasăre fiartă sau la grătar, pâine veche de o zi, supe de
zarzavat, legume sub formă de piureuri, sufleuri, biscuiți, prăjituri de casă, fructe coapte;

Alimente interzise – laptele bătut, iaurtul, carnea grasă, legume tari (varză, castraveți, fasole),
pâinea neagră, cafeaua, ciocolata, supele de carne, sosuri cu prăjeli, alimente reci sau fierbinți;
pregătește pacientul fizic și psihic pentru explorări funcționale și îl îngrijește după examinare
(examenul radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenală cu biopsie, chimism
gastric, proba Adler);
supraveghează pulsul, TA, respirația, temperatura, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea
corporală și le notează în foaia de observație;
face bilanțul zilnic între lichidele ingerate și cele excretate;

recoltează probe biologice pentru examene de laborator;

pregătește pacientul preoperator când se impune necesitatea intervenției chirurgicale;
administrează medicația prescrisă respectând ritmul și modul de administrare: medicația
antisecretoare înaintea meselor, medicația antiacidă și alcalinizantă la 1-2 ore după mese;
pentru a evita recidivele este necesară eradicarea germenului Helicobacter pylori prin
administrarea antibioticelor prescrise;
educă pacientul pentru a recunoaște semnele complicațiilor (scaunul melenic, caracterul durerii
în caz de perforație, vărsăturile alimentare cu conținut vechi în caz de stenoză pilorică);
educă pacientul pentru a respecta alimentația recomandată și pentru a renunța la obiceiurile
daunătoare (alcool,tutun).

2. Masurarea tensiunii arteriale

Scopul măsurării T.A.

evaluarea funcției cardiovasculare

aprecierea efectului tratamentului cu fluide și/sau medicamente
aprecierea forței de contracție a inimii
aprecierea rezistenţei determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor

Valorile normale ale presiunii arteriale la adult sunt de până la 139/89 mmHg.
Tensiune arterială sistolică reprezintă valoarea presiunii atunci când inima se contractă (valori
normale cuprinse între 100 mmHg și 130 mmHg), iar tensiune arterială diastolică atunci când
inima se relaxează.

Loc de măsurare
Artera humerală
Artera radială
Artera pedioasă

Materiale necesare pentru măsurarea tensiunii arteriale

Tensiometru cu manșetă
Sfigmomanometru
Stetoscop biauricular

Tava medicală
Alcool sanitar
Comprese
Foaie de temperatură
Pix roșu

Măsurarea se poate efectua și cu un tensiometru electronic

Pregătirea psihică
Se informează pacientul cu privire la efectuarea și scopul tehnicii;
Se obține consimțământul pacientului;
Se lasă pacientul în repaus 10 minute înainte de efectuarea tehnicii pentru a nu influența
valoarea tensiunii arteriale din cauza emoțiilor;
Se atenționează pacientul să nu vorbească în timpul efectuării tehnicii, deoarece acest lucru
poate modifica rezultatele;

Se măsoară tensiunea arterială fie pe nemâncate, fie la 2-3 ore distanță de la servirea mesei,
deoarece postprandial, valorile pot fi modificate;
Amânaţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat emoţional sau dacă are dureri.
Pregătirea fizică
Așezați pacientul în decubit dorsal, sezând, semișezând sau ortostatism, în funcție de indicația
medicului;
Asigurați-vă ca pacientul nu a fumat și nu a consumat înainte cafea sau stimulente adrenergice;

Dacă nu există o indicație, se poziționează pacientul pe un scaun, în funcție de capacitatea

acestuia de mobilizare;
Se descoperă brațul pacientului prin ridicarea mânecii sau prin dezbrăcare (dacă mâneca este
prea strâmtă);

Evitați folosirea unui braț care are patologie locală, cum ar fi limfedemul post-mastectomie.
Tehnica – măsurarea tensiunii arteriale cu tensiometru manual
Asistentul medical se spală pe mâini cu apă și săpun;
Se verifică dacă manșeta conține aer și se elimină deschizând ventilul de siguranță, dacă este
necesar.
Se închide bine ventilul înainte de aplicarea manșetei;
Se aplica manseta pneumatică pe brațul în extensie al pacientului, în zona arterei radiale sau
humerale (palpați artera exercitând o ușoară presiune cu degetele pentru a o localiza);
Manșeta se aplică circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului și se
fixează;
Se fixează membrana stetoscopului sub marginea inferioară a manșetei la nivelul arterei;
Se introduc olivele stetoscopului în urechi (în prealabil, dacă este necesar, se sterg și se
dezinfectează cu alcool sanitar olivele și părțile metalice ale stetoscopului);

Braţul pacientului trebuie să fie susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptată în sus;
Se pompează aer în manșeta pneumatică prin intermediul pompei de cauciuc până la dispariția
zgomotelor pulsatile;
Se decomprimă progresiv aerul din manșeta prin deschiderea supapei;

Apariția primului zgomot reprezintă valoarea tensiunii sistolice;

Înregistraţi mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în care auziţi
prima bătaie clară (sunet Korotkoff);
Continuați decomprimarea, iar ultimul zgomot reprezintă valoarea tensiunii diastolice;

Îndepărtaţi manşeta și si înregistraţi valorile măsurate, notând numele pacientului, data și

valoarea obținută (Exemplu: T.A. = 130/70 mmHg).
Spălați-vă pe mâini la încheierea tehnicii.
Reprezentarea grafică a tensiunii arteriale

Calculați pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg sau 1 cmHg.
Reprezentați grafic valorile rezultate din măsurarea tensiunii arteriale printr-un dreptunghi de
culoare roșie, așezat pe verticala timpului (D sau S);
Latura de sus a dreptunghiului reprezintă tensiunea sistolică, iar latura de jos a dreptunghiului
reprezintă tensiunea diastolică;
Foaia de temperatură
Pe foaia de temperatură, T.A. se poate nota:
cifric în rubrica rezervata acestui scop;

grafic prin hașurarea cu creion roșu între valoarea maximă și cea minimă – un pătrațel este egal
cu o unitate.
Rezultatele normale ale tensiunii arteriale
Valori orientative pe categorii de vârstă
6-9 ani – între 100/65 mmHg – și 119/79 mmHg;

10-13 ani – între 110/65 mmHg – și 124/84 mmHg;

14-17 ani – între 120/80 mmHg – și 134/89 mmHg;
adult – între 120/80 mmHg – și 139/89 mmHg;

SUBIECTUL 15
1. Pancreatita acuta- interventii proprii si delegate ale asis.med
asigură repaus fizic si psihic;

supraveghează funcţiile vitale si vegetative (puls, TA, respiraţie, temperatura) cu notarea în

foaia de temperatură;
supraveghează durerea notând caracteristicile ei;
introduce sonda gastrică pentru aspirație continuă;
suprima alimentația peros la recomandarea medicului și instituie hidratare si alimentare
parenterala în faza acuta; aminoacizi şi glucoză ;
aplică la indicația medicului, substituția volemică parenterala (glucoza 5%, soluție Ringer)

corectează tulburările hidroelectrolitice;

urmărește bilanțul ingesta – excreta;
reia alimentarea pe cale naturala dupa 3-10 zile de la încetarea durerilor, cu 400-500ml
ceai/24h, supă de zarzavat strecurată, biscuiți, apoi regimul se îmbogățeste treptat, cafeaua,
alcool, grăsimile, fumatul fiind interzise;
asigură administrarea dietei corespunzătoare în pancreatita cronică;
aplica măsuri de profilaxie a infecţiilor si a complicaţiilor;
ia masuri pentru o comunicare eficienta;

asigură igiena tegumentelor si mucoaselor;

cântăreste zilnic pacientul;
instruiește pacientul cu privire la regimul de viața; respectarea dietei corespunzătoare în
pancreatita cronică, interzicerea consumului de alcool, eliminarea alimentelor grase;
pregătește pacientul pentru investigaţii si tehnici;

recoltează sânge și urină pentru examene de laborator;

pregătește pacientul în vederea intervenției chirurgicale, dacă aceasta se impune.
administrează medicaţia prescrisă de medic:
1. Calmarea durerii cu:

antalgice: mialgin 100 mg la 6 ore, fortral 50-100mg la 6 ore

anticolinergice: atropina 1 mg la 6 ore, s.c sau i.v. , scobutil 10 mg la 4 ore
procaina în perfuzie 20-40 ctg, prin infiltraţie lombară sau peridural.
2. Inhibarea secreţiei pancreatice

pauză alimentară
sondă de aspiraţie naso-gastrică
spălături gastrice, cu soluţii alcaline
oxid de Mg, carbonat de calciu
blocanţii H2 (cimetidină 1 g/zi)
3. Terapie antienzimatică
gordox 500.000 uk/24 ore
4. Inhibatori ai senzaţiei pancreatice
sandostatin 0,100-0,200 mg, de 3 ori/zi
5. Terapia cu antibiotice
antibiotice cu spectru larg

cefalosporine asociate cu aminoglicozide

6. Combatera şocului
cateter în venă centrală şi măsurarea PVC
sondă urinară, pentru monitorizarea diurezei

transfuzie sanguină şi soluţii macromoleculare

reechilibrare hidroelectrolitica, conform ionogramei sanguine
droguri vasopresoare şi tonicardiace pentru susţinerea cordului şi circulaţiei
anticoagulante fracţionate şi nefracţionate

2. Masurarea pulsului
Măsurarea pulsului este o tehnică importantă pe care orice asistent medical trebuie să știe să o
noteze și să o evalueze, deoarece variațiile acestuia au rol important în diagnostic, dar și în
evoluția bolii sau efectul medicamentelor administrate.
Pulsul sau ritmul cardiac reprezintă expansiunea ritmică a arterelor pe un plan dur și este
sincronă cu sistola ventriculară. Scopul măsurării pulsului este de evaluare a funcției
cardiovasculare.

Frecvența se măsoară în bătăi/minut.

Valori orientative ale pulsului în funcție de vârstă
nou-născut – 120-160 bătăi/minut
1-2 luni (sugar) – 100-140 bătăi/minut

1-2 ani – 80-130 bătăi/minut

2-6 ani – 75-120 bătăi/minut
6-12 ani – 75-110 bătăi/minut
adolescent – 60-100 bătăi/minut
adult – 60-80 bătăi/minut.

Aceste valori se referă la ritmul cardiac de repaus, atunci când inima pompează cea mai redusă
cantitate de sânge, în lipsa activității fizice.
Dacă pacientul adult stă în decubit, relaxat și nu prezintă semne de boală, pulsul se încadrează
de obicei între 60-80 bătăi/minut.

Caracteristicile pulsului
Prin măsurarea pulsului se apreciază:
Ritmul sau regularitatea pulsului (puls ritmic sau aritmic)
Amplitudinea sau intensitatea pulsului (mică sau mare)

Frecvența sau rapiditatea pulsului (limitele: ritmul tahicardic sau accelerat și ritmul bradicardic
sau lent)
Scop
• Evaluarea funcţiei cardiovasculare – informații despre activitatea inimii și starea
arterelor.
• Aprecierea răspunsului la medicaţia cardiacă, activitate sau stres.
• Recunoașterea complicaţiilor.
Loc de măsurare
Pulsul poate fi măsurat la orice arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan
dur.

Cele mai precise puncte de presiune unde se poate măsura pulsul sunt:

• Artera temporală superficială la copil

• Artera carotidă (A)
• Regiunea apicală
• Artera humerală (B)
• Artera radială (cea mai des folosita – C)
• Artera femurală (D)
• Artera din regiunea poplitee (E)
• Artera pedioasă (F)
• Artera tibială (G)
• Apex (vârful inimii)
Materiale necesare
• Ceas cu secundar
• Foaie de temperatură
• Pix de culoare roșie
Pregătirea pacientului pentru măsurarea pulsului
Pregătirea psihică

• Se explică tehnica și se obține consimțământul și colaborarea;

• Se asigură repaus fizic și psihic 10-15 minute (o stare emotivă poate modifica valoarea);
Pregătirea fizică

• Se poziționează pacientul (în funcție de starea acestuia) în decubit dorsal cu membrul

superior întins pe lângă corp, articulaţia mâinii în extensie, mâna în supinaţie (cu palma
orientată în sus) sau în poziţie semişezândă cu antebraţul în unghi drept sprijinit pe
suprafaţa patului, mâna în supinaţie şi extensie;

Se exercită o ușoară presiune până când se simt pulsațiile;

Se măsoară pulsațiile timp de un minut, ghidându-ne după ceas;
Se poate măsura și timp de 30 de secunde, iar valoarea obținută se înmulțește la doi, însă
pentru o acuratețe maximă este bine să se măsoare timp de 1 minut;
Se apreciază în același timp și ritm, amplitudine, elasticitate;
Se notează valoarea obținută în foaia de temperatură.
Se poate nota valoarea și cifric în carnetul personal.