Gastroenterologie

Subiectul Nr.6
1.Administrarea medicamentelor pe cale rectală

Administrarea medicamentelor pe cale rectală constituie calea de administrare cu efecte de

resorbție la nivelul mucoasei rectale.
Forma de prezentare
 Supozitoare – preparate farmaceutice de formă conică sau ovală, cu o extremitate
ascuţită, la care substanţa activă este înglobată într-o masă solidă care se topeşte la
temperatura corpului.
 Clisme medicamentoase
 Microclisme – substanţa medicamentoasă dizolvată în ser fiziologic sau ser glucozat
5% 10-15 ml.
 Clisme picătură cu picătură – administrată în 24 ore – 1000-2000 ml soluţie
medicamentoasă.

Indicaţii de administrare
 Pacienţi cu tulburări de deglutiţie.

 Evitarea mucoasei gastrice.

 Pacienţi operaţi pe tub digestiv.

 Intoleranţă digestivă.

 Evitarea circulaţiei portale.

Scop
Efecte locale și efecte generale:
 Golirea rectului.

 Calmarea durerilor.

 Atenuarea peristaltismului intestinal.

 Efect antiinflamator.

 Efect antitermic.

Contraindicaţii
 Afecţiuni rectale sau anale.

 Diaree.

 Intervenţii chirurgicale rectale sau anale.

Obiective
 Folosirea unei căi alternative de administrare în cazul intoleranţei digestive
(vărsături).
  Medicamentul are gust neplăcut, influenţează activitatea hepatică sau are efect iritant
al mucoasei gastrice.

 Se inactivează sub influența sucurilor gastrice.

Pregătirea materialelor pentru administrarea pe cale rectală

 Supozitoarele prescrise

 Mănuşi

 Paravan, draperie

 Tavă/cărucior pentru medicamente

 Materiale pentru clismă dacă este cazul

Pregătirea pacientului pentru administrarea pe cale rectală

a) psihică:
 Explicaţi necesitatea sau eficacitatea procedurii;

 Explicaţi efectul terapeutic şi avantajele;

 Identificaţi eventualele alergii;

 Asiguraţi pacientul că se va respecta intimitatea;

 Obţineţi consimţământul;

 Explicaţi pacientului/clientului că poate apare senzaţia de defecaţie pe care trebuie să

o stăpânească.

b) fizică:
 Asiguraţi poziţia de decubit lateral stâng.
Tehnica – administrarea pe cale rectală
 Pregătiţi materialele pe o tavă /cărucior pentru medicamente;

 Verificaţi prescripţia medicală;

 Identificaţi pacientul/clientul;

 Duceţi medicamentele în salon;

 Explicaţi tehnica;

 Asiguraţi intimitatea cu un paravan;

 Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşile;

 Aşezaţi pacientul/clientul în decubit lateral stâng cu piciorul de jos întins şi cel de

deasupra flectat;

 Îndepărtaţi folia de pe supozitor;

  Cu o mână îndepărtaţi uşor fesele şi evidenţiaţi orificiul anal;

 Introduceţi supozitorul în canalul rectal dincolo de sfincterul intern;

 Instruiţi pacientul/clientul să stea liniştit 15 minute pentru a favoriza absorbţia

medicamentului;

Îngrijirea pacientului după administrarea pe cale rectală

 Aşezaţi pacientul în poziţie comodă după 15 minute;

 Observaţi efectul medicamentului şi informaţi pacientul/clientul când instalează

acesta şi cât durează;

 Instruiţi pacientul cum se procedează dacă trebuie să continue tratamentul la

domiciliu.

2.Manifestări de dependentă in bolile digestive (durerea, hemoragia, disfagia , Pirozisul ,

odinofagie)

Manifestări de dependentă :durerere, hematemeza, melena, rectoragii, vărsături,

inapetența, edeme, icter , somnolenta , hipotensiune arterială , dispnee.

Surse de dificultate de ordin fizic( leziuni ale aparatului digestiv)

Surse de dificultate de ordin psihologic (anxietate , stres)

Surse de dificultate de ordin social (izolare, sărăcie)

 Semne și simptome
 Semne locale : durerea, hemoragia, eructația, Pirozisul, inapetența , anorexie,
disfagie, vărsături, edeme, icter
 Semne generale: alterarea funcțiilor vitale și vegetative (dispnee, tahicardie ,
hipotensiune arterială , transpirații , scăderea in greutate, ascită
 Dispnee dificultate in respiratie caracterizata subiectiv prin lipsa de aer sau
sufocare
 Tahicardie accelerare a ritmului cardiac
 Hipotensiune arterială scăderea presiunii arteriale sub valorile normale
 Transpirații excreție a sudorii produse de glandele sudoripare , eliminarea sudorii
prin porii pielii
 Ascită acumulare de lichid in cavitatea peritoneala
 Encefalopatie
 Coma

Subiectul Nr.7
1.Manifestări de dependentă ale aparatului digestiv (regurgitația,
eructatia, inapetența , greață, vărsături , ascită , icter tulburări de
tranzit )
Manifestări de dependentă :durerere, hematemeza, melena, rectoragii, vărsături,
inapetența, edeme, icter , somnolenta , hipotensiune arterială , dispnee.

Surse de dificultate de ordin fizic( leziuni ale aparatului digestiv)

Surse de dificultate de ordin psihologic (anxietate , stres)

Surse de dificultate de ordin social (izolare, sărăcie)

 Semne și simptome
 Semne locale : durerea, hemoragia, eructația, Pirozisul, inapetența , anorexie,
disfagie, vărsături, edeme, icter
 Semne generale: alterarea funcțiilor vitale și vegetative (dispnee, tahicardie ,
hipotensiune arterială , transpirații , scăderea in greutate, ascită
 Dispnee dificultate in respiratie caracterizata subiectiv prin lipsa de aer sau
sufocare
 Tahicardie accelerare a ritmului cardiac
 Hipotensiune arterială scăderea presiunii arteriale sub valorile normale
 Transpirații excreție a sudorii produse de glandele sudoripare , eliminarea sudorii
prin porii pielii
 Ascită acumulare de lichid in cavitatea peritoneala
 Encefalopatie
 Coma

Principalele simptome tipice ale bolii de reflux gastroesofagian sunt arsurile retrosternale (pirozis) si
regurgitatiile. Senzatia de arsura apare adesea dupa masa si se poate agrava noaptea. Pozitia orizontala
a corpului poate accentua refluxul. Totusi, la unele persoane, boala este prezenta fara a se manifesta
prin arsuri. In schimb, apar simptome necaracteristice precum durerea in piept, raguseala (mai ales
dimineata) si dificultatile de inghitire, balonarea. BRGE poate, de asemenea, sa se manifeste prin tuse
uscata si respiratie urat mirositoare.

2.Colonoscopia(definiție , tehnica, pregătirea pacientului , indicații și contraindicații , accidente

și incidente )

 Colonoscopia este examenul endoscopic de vizualizare directă a colonului cu ajutorul

unui aparat numit colonoscop – cu ajutorul lui se vizualizează colonul sigmoid,
descendent, transvers şi ascendent, până la cec.


Scop
Colonoscopia presupune o pregătire specială a întregului colon şi se poate face în
scop diagnostic, biopsic dar şi terapeutic (electrocauterizarea polipilor, electrocauterizarea
hemostatică, injectare de citostatice, extragere de corpi străini);
Prin colonoscopie se pot diagnostica diverse afecțiuni.

Pregătirea pacientului pentru colonoscopie

~ Se explică necesitatea tehnicii, durata, efectele neplăcute (senzaţia de presiune, durere).
~ Trei zile consecutiv, seara şi dimineaţa, se efectuează câte 2 clisme evacuatoare simple, înalte,
la interval de 1 oră, a câte 2 litri de apă la 37° C pentru fiecare; ultima clismă se face în
dimineaţa examenului, cu 3-4 ore înainte.
~ În prima zi şi a doua seară de pregătire se administrează un purgativ.
~ În cele trei zile de pregătire pacientul va ingera doar alimentaţie lichidă.
~ La nevoie i se pot administra lichide prin perfuzie intravenoasă în scopul combaterii sau
prevenirii deshidratării.
~ În dimineaţa examinării, la recomandarea medicului, i se injectează 1 fiolă Diazepam şi 1 fiolă
Scobutil cu 30-60 minute înaintea începerii colonoscopiei.
~ La efectuarea colonoscopiei, altături de medic, participă două asistente: prima linişteşte
pacientul, îl roagă să coopereze şi, pe cât posibil să se relaxeze (informarea anterioară îl face mai
cooperant şi mai tolerant faţă de efectele neplăcute ale tehnicii), urmăreşte funcţiile vitale ale
pacientului, îl aşează în decubit lateral stâng, cu genunchii flectaţi şi îl acoperă cu un câmp steril,
prevăzut cu un orificiu central (în timpul examinării, la solicitarea medicului, poziţia pacientului
poate fi schimbată dintr-un decubit în altul, pe măsură ce sonda înaintează).
~ A doua verifică colonoscopul, asigurându-se ca acesta să fie adaptat corect la sursa de lumină
şi ca insuflaţia şi aspiraţia să fie bune, lubrefiază vârful tubului cu vaselină şi medicul îl
introduce încet în anus cu multă grijă ca să nu ajungă vaselina pe lentila aparatului, fapt care ar
împiedeca vizibilitatea.
~ După tehnică pacientului i se face toaleta regiunii anale, imediat după îndepărtarea tubului,
îndepărtându-se mucozităţile şi resturile substanţei lubrefiante.
~ Se transportă pacientul în salon la patul său, unde va fi sub supraveghere 24 de h.
~ Dacă s-au făcut însămânţări bacteriologice, se pregătesc materialele pentru laborator şi se
trimit imediat.
~ Se curăţă mecanic şi chimic colonoscopul, se spală bine şi se dezinfectează, se pregăteşte
pentru sterilizare.

Accidente și incidente
o Dureri abdominale violente.
o Perforaţii.
o Tahicardie.
o Stop cardiac reflex.
Contraindicaţiile colonoscopiei
o Operaţii abdominale recente.
o Diverticuluza acută.
o Boli ulceroase.
o Hernii ombilicale.
o Ascite masive.
o Persoane confuze, necooperante.
o Peritonită acută
o Ileus paralitic
o Sarcină
o Infarct miocardic acut

Subiectul Nr.8
1.Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)definiție și manifestări de dependentă

Refluxul gastroesofagian este o afecțiune în care conținutul gastric refulează în esofag, iar
acest lucru determina apariția de simptome, cu sau fără leziuni esofagiene.

Semne si simptome în refluxul gastroesofagian

  Pirozis (arsură) – o senzație de arsură de la nivelul pieptului care are o acţiune
iritantă

 Regurgitații (vomă)

 Durere restrostenală

 Sialoree (saliva excesivă)

 Sughiț

 Eructații

 Disfagie – mai rar întâlnită şi demonstrează de obicei o stenoză esofagiană

 Manifestări extradigestive: tuse nocturnă, manifestări respiratorii, disfonie, senzație

de corp străin în faringe.

2.Irigografia defintie pregătirea pacientului ,tehnica, indicații și contraindicații

 Irigografia reprezintă metoda de vizualizare radiologică a colonului (intestin gros) cu
ajutorul unei substanțe de contrast opace. Substanța de contrast folosită este sulfatul de
bariu in doza de 4 pachete dizolvat in cca 1-1,5 litri apa calduta. Fără contrast ,colonul nu
poate fii analizat radiologic din punct de vedere morfologic . Administrarea contrastului se
face pe cale rectală , prin clisma după umplerea completa și după evacuarea sa ,
executându-se mai multe radiografii in diferite poziții ale pacientului .
Pregătirea pacientului
Regim alimentar fără reziduuri, început cu 2-3 zile înaintea efectuării investigatiei
Ultima masa înaintea examinării este la ora 12:00. De la aceasta ora pana după examinare nu se
mai consuma alimente. Pacientul consuma doar lichide (supe, compot, ceai)
Evacuare completa a colonului. Acest lucru se realizează cu 2 Clisme evacuatorii: una in seara
dinaintea examenului , ce a dea doua in dimineața investigatiei sau prin administrarea de soluție
Fortrans sau Picoprep in preziua examinării , cu suprimea ulterioară a meselor .
Medicație purgativa administrata la indicația medicului începând cu 24 h înaintea examinării.
Medicație sedativa in seara dinaintea examinării pentru pacienții anxioși .
Regimul alimentar nu este excesiv de restrictiv, fiind ușor de respectat și extrem de eficace și este
recomandat pacientului de medicul curant cel care a indicat și efectuarea investigatiei
Se elimina toate produsele integrale sau pe baza de târâte.
Evacuarea colonului cu soluție de Fortrans sau Picoprep
Prepararea soluției de Fortrans sunt necesare 4 plicuri de Fortrans . Se va dizolva 1-2 plicuri de
Fortrans intr un litru de apa, se va consuma intr un ritm cât mai constant . Repetați operațiunea
pana la dizolvarea tuturor plicurilor descrise. Ritm lent, constant, previne balonarea abdominala
greață și voma. Pe măsura ce se bea soluția de Fortrans, aceasta străbate tubul digestiv pe care îl
curată și îl elimina prin scaun, fără a produce crampe sau deshidratare . In cazul senzației de sete se
pot consuma lichide clare slab îndulcite (apa , ceai, sucuri de fructe )
Efectuarea examenului propriu zis
Examenul radiologic al intestinului gros se face prin clisma cu substanța opacă . Poarta numele de
irigoclisma, dar având in vedere ca este întodeauna finalizat cu elaborarea de radiografii este
cunoscut sub numele de irigografie. Examenul se realizează in decubit dorsal , cuprinzând 3 etape
succesive:
Examenul in repletie completa
Se introduc retrograd 1-1,5 de suspensie de sulfat de bariu cu ajutorul unui irigator . Examinatorul
urmărește progresia substanței de contrast in fiecare segment al intestinului gros , schimbând
poziția bolnavului in raport cu poziția și flexurile pe care le face intestinul gros in abdomen
Examenul după evacuare
După repletie bolnavul evacuează substanța de contrast lumenul intestinului gros se reduce ,
resturile de substanța de contrast rămânând intre pliurile de mucoasa.
Examenul cu insuflatie
Dacă examinarea se rezuma numai la colon , pentru a scurta timpul de examinare , se poate
administra bolnavului la indicația medicului cu 8-10 ore înaintea timpului fixat pentru examinare .In
dimineața următoare, el va fi examinat dacă colonul nu s a umplut încă in întregime se va urmări la
intervale regulate înaintea coloanei de bariu pana la rect. In mod obisnuit substanța opacă ajunge
in rect la 24 de ore după administrare
După terminarea examinării bolnavul evacuează substanța de contrast. Dacă nu reușește va fi
ajutat printr o clisma evacuatoare

 Indicațiile pentru irigografie includ simptome precum durere abdominala, sângerare

rectala sau schimbări in obiceiurile intestinale.
 . Contraindicațiile includ sarcina, infecții active și alergii la substanțele utilizate în timpul
procedurii. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre orice condiții de
sănătate pe care le aveți înainte de a face o irigografie.

Subiectul Nr.9
1.Tratamentul igieno-dietetic in BRGE
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) cuprinde totalitatea simptomelor
produse de refluxul conţinutului gastric în esofag.

O mare parte din cazuri se rezolvă prin măsuri dietetice susţinute. Aceste măsuri
ar fi:

 Restricţii: evitarea unor mese voluminoase, evitarea alimentelor ce scad

presiunea SEI: cafea, ciocolată, băuturi carbogazoase, produse mentolate,
grăsimi, alcool sau a alimentelor ce cresc secreţia acidă: suc de portocale,
băuturi carbogazoase, vin alb, alimente acide.
 Evitarea fumatului
 Evitarea culcării cu stomacul plin sau a unor poziţii aplecate imediat după
masă.
 Persoanele obeze vor fi sfătuite să slăbească
 Evitarea medicamentelor ce scad presiunea SEI: nifedipina, nitraţii, eufilina
sau cofeina.

Tratament medicamentos

Are două tipuri de medicamente:

1. Antisecretor
Acest tratament scade secreţia acidă. În caz de esofagită de reflux, durata
tratamentului este de 4-8 săptămâni (după severitatea esofagitei). Terapia
antisecretorie se poate folosi la nevoie, în caz de reflux acid intermitent.

2. Prokinetic

Efectul este de creştere a tonusului SEI. De asemenea, creşte clearence-ul

esofagian şi viteza de golire gastrică.

3. Antiacide

Medicaţia cu efect neutralizant direct, care conţin săruri de magneziu şi aluminiu.

Bolnavii le consumă în caz de simptome, pe care le fac să dispară imediat. Ele au
doar un efect simptomatic, de moment, nevindecând leziunile de esofagită.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical sau endoscopic antireflux este indicat în cazul eșecului

tratamentului medicamentos în controlul simptomelor sau în vindecarea esofagitei și
la pacienții ce necesită tratament antireflux pe termen lung pentru prevenirea
recăderilor clinice.

2.Colecistografia

Colangiografia este radiografierea cailor biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţa de

contrast administrata pe cale intravenoasă.

Scop
 Examinarea formei poziţiei conţinutului şi a dinamicii veziculei biliare, inclusiv
descoperirea prezentei de calculi radioopaci.

Pregătirea materialelor necesare

 Substanță de contrast (Pobilan), antihistaminice, hemisuccinat de hidrocortizon,
medicamente de urgenţă (noratrinal, glucoza pentru perfuzii), aparat de perfuzie,
aparat de oxigenoterapie, seringa de 20 ml şi ace sterile pentru injecţiiintravenoase;
materiale pentru clismă.
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
 Se anunţa pacientul şi i se explica necesitatea tehnicii;

 Pacientul nu necesită pregătire dietetică.

 În dimineaţa examinării, se efectuează o clismă evacuatoare.

Tehnica

 Dacă toleranta organismului este bună, pacientul este aşezat pe masa radiologica;

 Se administrează substanţa de contrast înainte de executarea radiografiilor;

  Substanţa opacă trebuie încălzită la temperatura corpului și administrată foarte lent
(în decurs de 10 min); (se administrează conform prospectului, la adulţi sub 50 kg –
1 fiola de Pobilan solutie 50%, iar la cei peste 50 kg – 2 fiole.)
 După terminarea injecţiei se execută radiografiile. Căile intrahepatice şi
extrahepatice se opacifiază în 15-30 min; dacă pe filmele executate nu apar vizibile
căile biliare, la 40 min.

 Momentul optim de executare a colangiografiei, este de 25-30 de minute dupa

injectarea substantei; radiografiile in serie se vor efectua dupa 20, 30 si 45 minute de
la inceperea administrarii.

Îngrijirea pacientului după tehnica

 Pacientul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus în salon şi instalat comod în pat.

 Se notează examenul în foaia de observaţie.

Observaţii
Colangiografia este înlocuită astăzi în mare parte cu ecografia.

Subiectul Nr.10
1.Ulcerul gastroduodenal- definiție și factori etiopatogenici

Ulcerul gastroduodenal este o boală caracterizată prin apariția unei ulcerații cu sediul pe
stomac (pe mica, pe marea curbura, antrul piloric), pe partea inferioara a esofagului sau pe
duoden.
În prezent se consideră că în apariția ulcerului gastro-duodenal intervin două serii de factori:

 factori de apărare – integritatea mucoasei gastrice și calitatea mucusului protector;

 factori de agresiune – secreția peptică și acidul clorhidric.

Factori etiopatogenici

 persoane cu orar neregulat de alimentație, exces de condimente, alcool, tutun;

 persoane cu teren ereditar;

 persoane cu stres fizic și psihic;

 persoane cu tratamente cronice cu aspirină, corticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene;

 tumori pancreatice secretante de acid clorhidric;

 cauze congenitale;

 cauze infecțioase;

2.Colecistocolangiografia
 Este determinată de inflamația acută a veziculei biliare, caracterizată prin dureri abdominale,
fenomene de iritație peritoneală la nivelul hipocondrului drept, febră, leucocitoză. În peste
90% din cazuri, elementul etiologic major îl reprezintă litiaza.
Cauze
 staza, infecția bacteriană;

 ischemia peretelui vezicular;

 litiaza veziculară şi cistică;

 torsiunea, angulaţia şi cudarea canalului cistic;

 malformaţia canalului cistic;

 prezenţa anomaliilor vasculare;

 fibroza secundară inflamaţiei canalului cistic;

 compresiunea cisticului prin aderenţă;

 periduodenita;

 inflamaţia şi edemul zonei infundibulo-cistice, prin contiguitate de la

un ulcer peptic;
 blocarea prin paraziţi (ascarizi);

 compresia de către ganglionii limfatici hipertrofici;

 infiltraţia neoplazică – carcinomul obstructiv al colecistului;

 colmatarea prin noroi biliar, exsudat inflamator, detritus.

Factori favorizanți
Următorii factori cresc riscul pacienților de a dezvolta staza biliară:

 restricție alimentară prelungită;

 nutriția parenterală;
 analgezicele;

 lipsa mobilizării după intervenții chirurgicale.

Forme de colecistită
 Colecistita acută catarală – În primele faze ale bolii, peretele colecistului se
îngroaşă, dar este viabil.
 Colecistita acută flegmonoasă –
 Colecistita acută gangrenoasă – Dacă inflamaţia se amplifică, peretele vezicular
moare, se sparge şi puroiul este eliminat în abdomen.
 Plastronul vezicular (plastronul subhepatic) – Dacă organismul reuşeşte să
depună suficientă fibrină în jurul colecistului bolnav şi infecţia nu evoluează prea
rapid, sub ficat se formează un bloc inflamator în jurul veziculei biliare.
  Colecistita cronica nelitiazică – afecțiunea veziculei biliare sau cisticului care
histopatologic prezintă inflamatie cronica, fără prezența de calculi sau de
incrustații calcare. Colecistita cronica nelitiazică poate avea diverse cauze:
o modificări de echilibru între diferite componente ale bilei cu formare
de colesterol pe mucoasă, care are efect iritativ;

o refluxul pancreatic sau duodenopancreatic în căile biliare;

o mici pusee inflamatorii repetate, care sunt asimptomatice si care au

drept consecința modificări morfologice parietale;

o cauze indirecte: hepatita cronica evolutiva, apendicita cronica,

afecțiuni genitale cronice, ulcer gastric sau duodenal;

o infectii repetate – din cauza prezentei bacteriilor in vezicula biliara,

care au ajuns aici pe diverse cai, favorizate de diferiti factori:
obstacole, sarcina, reflux pancreatic, stres, alergie.
Investigații
 ecografia abdominală precizează absența calculilor și poate evidenția eventuale
modificări anatomice: polipi, staza, hipertonie.

Manifestări de dependență în colecistita acută – Semne și

simptome
Durerea în colecistită acută – Sediu și caracteristici
 durerea abdominală este declanșată de obicei de ingerarea unor alimente
colecistokinetice: grăsimi, tocături, prăjeli, mezeluri, maioneză sau de produse
celulozice: mazăre, fasole, varză.

 apare ca simpla jena in hipocondrul drept până la colica biliara violentă, asociată cu
alte manifestari.

 sediul reprezentativ al durerii corespunde zonelor veziculare şi subxifoidiană. De

multe ori începe în epigastru, unde poate fi discretă, dar se continuă cu violenţă spre
dreapta.
 iradierea este neuniformă. În colica biliară tipică durerea iradiară dorsală în dreapta,
urcând uneori spre vârful omoplatului, mai rar coborând în zona laterală.
 tot atât de caracteristică este şi iradierea în umărul drept. Rar se propagă descendent
spre flancul şi fosa iliacă dreaptă, situaţie extrem de periculoasă, deoarece duce la
confuzii de diagnostic.

 la coronarieni se întâlneşte iradiere precordiala.

 dacă boala se asociază cu pancreatita, durerea va iradia “în bară” sau în regiunea
lombară superioară predominant stânga.
 dacă procesul inflamator determină perforaţia veziculei, intensitatea durerii scade în
hipocondrul drept (prin dispariţia distensiei veziculare), în schimb durerea se
generalizează în tot abdomenul (peritonita biliară).

 intensitatea durerii este inegală de la cea frustă la cea foarte violentă. Uneori este atât
de intensă, încât bolnavul evită să inspire profund.
  modul de instalare al durerii este frecvent brusc, dar poate fi şi progresiv. Durata este
variabilă, pe măsură ce procesul inflamator avansează, durerea devine severă şi
persistentă.

 în general durerea abdominală din colecistita acută nu cedează decât parţial şi

temporar la analgezice şi antispastice.

Alte manifestări de dependență

 durerile pot fi însoțite de migrene, balonare, gust amar, uneori constipație.

 greața însoțită de vărsături. Iniţial se elimină alimentele consumate, stagnate obișnuit

intragastric, după care apare conținutul bilios, uneori în cantitatea mare. Eforturile
mari de vomă cu evacuări explozive pot duce la ruptura mucoasei esogastrice.
 anorexie – aversiunea faţă de alimente este totală;
 balonare epigastrică sau difuză datorită parezei intestinale;

 flatulenta – eliminarea de gaze poate fi suprimată şi constipaţia frecventă;

 manifestări generale: cefalee, agitaţie, uneori frison şi febră (dacă predomină infecţia
căilor biliare)
 icterul este rar întâlnit şi este provocat de extinderea inflamaţiei la canalul coledoc,
de prezenţa unui calcul coledocian sau de extinderea inflamaţiei la căile biliare
intrahepatice. El nu este foarte intens şi nu este însoţit de prurit.
 frecvenţa pulsului este paralelă cu creşterea temperaturii, rar pulsul este
aritmic; hipertensivii fac ascensiuni ale valorilor tensionale, coronarienii pot
face crize anginoase veritabile.
 scădere in greutate, din cauza faptului că pacientul evita sa se alimenteze pentru a
evita declanșarea colicilor si vărsăturilor;

 alternanță de diaree – constipație;

 puseuri febrile de scurta durata, însoțite de dureri in hipocondrul drept si de

sensibilitate la palpare.

Îngrijirea pacientului cu colecistită acută

Nevoi afectate
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a manca, a bea
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de se misca, de a-si păstra o bună postură
5. Nevoia de a dormi, a se odihni
6. Nevoia de a-si menţine temperatura in limite normale
7. Nevoia de a comunica
9. Nevoia de a fi curat, îngrijit si a-si proteja tegumentele
10. Nevoia de a învăţa
Problemele pacientului cu colecistită acută
 disconfort;

 durere;

 intoleranța digestivă,
  hipertermie;

 alimentație inadecvată prin deficit;

 fatigabilitate;

 postură inadecvată;

 risc de dezechilibru hidroelectrolitic;

 anxietate,

 deficit de cunoștințe.

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu

colecistită acută
 să fie ameliorat confortul fizic si psihic al pacientului;

 pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;

 pacientul să prezinte temperatura in limite normale;

 pacientul să respecte regimul alimentar;

 pacientul să prezinte o buna postura;

 pacientul să beneficieze de somn si odihna corespunzatoare;

 pacientul să fie echilibrat nutritional cantitativ si calitativ.

 pacientul să-și exprime acceptul de a primi informatii.

Interventii asistentului medical pentru pacientul cu colecistită

acută
Priorităţi de îngrijire

 asigură repaus fizic;

 supraveghează funcțiile vitale si vegetative: puls, TA, respiraţie, aspectul urinei şi al

materiilor fecale, al vărsăturilor, cu notarea modificărilor in foaia de temperatura;

 supraveghează durerea notând caracteristicile ei;

 reechilibrează hidroelectrolitic pacientul cu perfuzii endovenoase ținând cont de

ionograma;

 aplică masuri de profilaxie a infecțiilor si a complicațiilor.

Intervenţii autonome (proprii) ale asistentului medical

 comunica cu pacientul;

 asigura igiena;
  mobilizeaza pacientul;

 asigura transportul la investigații în funcție de starea pacientului;

 cântărește zilnic pacientul;

 asigură dieta corespunzătoare; recomanda servirea de mese in cantitate mica – 4 – 5

mese / zi pentru a asigura o buna golire a veziculei;

Intervenţii delegate ale asistentului medical

 pregăteste pacientul pentru investigaţii si tehnici;
 recolteaza sange pentru examene de laborator;
 alimenteaza si hidrateaza parenteralpacientul daca este cazul;
 administrează medicaţia prescrisă:
• analgezice
• antispastice
• colecistokinetice pentru a combate staza veziculara
• antiemetice pentru varsaturi.
 pregătește pacientul pentru intervenția chirurgicală atunci când medicul hotărăște
aceasta conduită terapeutică.
Tratament
 Antibiotice;

 Colecistectomia laparoscopică este indicația de elecție.