TERAPIA NUTRIȚIONALĂ

MEDICALĂ
Capitolul 1 : Noțiuni introductive
• Terapia nutrițională medicală reprezintă un proces de identificare și
planificare în vederea asigurării unor nevoi nutriționale adecvate cu
terapie pe termen lung la un pacient cu o patologie specifică asociată.

• Procesul de îngrijire medicală nutrițională este alcătuit din patru etape

de implementare :
1. Evaluarea nutrițională
2. Diagnosticul nutrițional
3. Intervenția nutrițională
4. Monitorizarea și implmentarea strategiei nutriționale
• Evaluarea nutrițională – reprezintă etapa de colectare a informațiilor
nutriționale (clinice/paraclinice) cu interpretarea acestora pentru
stabilirea unui diagnostic precis cu asigurarea tratamentului adecvat.
Componentele evaluării nutriționale sunt:

1. Istoricul alimentar/nutrițional menționat de pacient sau prin

chestionar nutrițional
2. Măsurători antropometrice
3. Date biochimice, teste medicale, proceduri chirurgicale/medicale
4. Examenul clinic
5. Istoricul patologic personal
• Diagnosticul nutrițional – reprezintă identificarea unei boli sau
afecțiuni bazat pe datele clinice și paraclinice identificate. În cadrul
terapiei nutriționale este alcătuit din 3 elemente distincte:

a) Problemă (“aportul nutrițional” – comportament specific)

b) Etiologie (cauza principală a problemei unică sau multiplă)
c) Semne și simptome (specifice patologiei asociate și parametrii
indicatori de gravitate a deficitului nutrițional)
• Intervenția nutrițională – reprezintă intervenția terapeutică
nutrițională menită să schimbe starea de sănătate și statusul general al
pacientului.
• Se va realiza o planificare terapeutică inițială cu stabilirea obiectivelor
pe termen scurt și lung cu selectarea indicatorilor specifici patologici
de urmărit.
• Se stabilesc etapele de verificare cu educarea pacientului pentru a
obține rezultate optime.
• Monitorizarea și implmentarea strategiei nutriționale – Realizează
verificarea terapiei nutriționale implementate. Stabilește rezultatele
terapiei implementate cu analiza obiectivelor.
• Se urmăreste dacă strategia implementată este adecvată sau necesită
modificări.
• Se monitorizează date clinice și paraclinice cu cuatificarea generală a
acestora pentru compararea sau interpretarea față de referințele de bază
din literatura de specialitate sau confrom ghidurilor actuale
implementate la nivel local sau general.
Capitolul 2 : Nutriția generală
• Nutriția – reprezintă una dintre nevoile fiziologice de bază a
organismului. Cu un aport echilibrat de micro și macronutrienți se
asigură funcțiile fiziologice de bază și dezvoltarea armonioasă fară
dereglări patologice.

• Îndeplinirea rațională, echilibrată cantitativ și calitativ a acestei nevoi

cu asigurarea în acelasi timp a necesarul caloric și nutritiv (pentru
remanierea structurală a organismului) definește alimentația
sănătoasă (ALISAN). Aceasta permite individului să-și mențină
greutatea corporală în limite normale cu un impact pozitiv asupra
dezvoltării respectiv asupra profilaxiei patologice.
• Starea nutrițională optimă este considerată atunci când indicele de
masă corporală (IMC) este cuprins între 18,5-24,9 kg/m2 realizat prin
aportul optim de calorii (macronutrienți și micronutrienți).

• Alimentele furnizează energia necesară proceselor vitale și alături de

reacțile chimice celulare asigură funcțiile homeostatice de bază a
organismului și dezvoltarea armonioasă.
Capitolul 3 : Diagnosticul statusului
nutrițional
• Statusul nutrițional al unei persoane este evidențiat de echilibrul
dintre aprotul nutritiv și necesarul organismului. Este definit prin
evaluarea nutrițională.

• Evaluarea nutrițională – reprezintă o etapă esențială a procesului de

terapie nutrițională. Se bazeaza pe elemente clinice și paraclinice
generale. Stabileste starea actuală de nutriție a pacientului.

• Se vor efectua urmatoarele etape:

 anamneza nutrițională completată cu chestionare generale sau
specifice patologiei confirmate
 mărsurători antropometrice
 evaluari clinice și paraclinice specifice
ANAMNEZA NUTRIȚIONALĂ

• Inițial se realizează o anamneză nutrițională unde se evaluează relatările pacientului

privind obiceurile de alimentație. Se colectează informații asupra aportului obișnuit
personal (mese și gustări) cu aproximarea frecvenței , cantității și calității alimentare.

• Se vor colecta date din istoricul patologic al pacietului (cu relevantă nutrițională)-
ex: istoric personal de intervenții chirurgicale la nivel gastrointestinal / afecțiuni
endocrine / boli cronice / boli parazitare etc.

• Ulterior se completează cu chestionare generale sau specifice unde se urmărește o

analiză mai detaliată a specificului alimentar al pacientului. Se poate identifica
prezența alimentelor cu “risc” nutrițional ridicat sau patologic specific-boli țintă.
MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE
• Sunt cele care caracterizează dimensiunea și forma corpului uman, în
principal realizate la nivelul țesutului osos , muscular și adipos. Se
folosesc metode standardizate și pot determina factori de risc în
relaționarea cu vârsta pacientului.
• Principalele măsuratori sunt:
 Înălțimea (cm/m)
 Greutate (kg)
 Circumferința taliei / brațului
 Raportul taliei la șold
 Raportul taliei la înălțime
 IMC –indicele de masă corporală
 Forța de strângere
 Măsurarea grăsimii corporale a pielii
EXAMINĂRI PARACLINICE

• Principalii paramentrii paraclinic pentru monitorizarea statusului nutrițional sunt

urmatorii:

Albumina v.n 40-60 g/l / 3,5-5 g%

Valori crescute:
o Deshidratare
o Hemoconcentrație
o Șoc hipovolemic / septic
o Administrarea de albumină
Valori scăzute:
o Malnutriție
o Malabsorpție , proteinurie , exudate pe fond de patologie cronică gastrointestinală
o Ciroză hepatică
o Insuficientă cardiacă
o Neoplasme
o Leucemie
Proalbumina v.n 190-430 g/l / 19-43 mg%

Valori crescute:
o Afecțiuni renale

Valori scăzute:
o Afecțiuni hepatice
o Stres medico-chirurgical
o Inflamație
o Trauma chirurgicală
Azotemie v.n 3-6,5 mmo/l / 10-20 mg%
Valori crescute:
o Insuficiența renală
o Hiper-catabolism proteic
o Insuficiență cardiacă
o Deshidratare
o Hemoragie gastrointestinală
Valori scăzute:
o Insuficiența hepatică
o Sarcină
o Eclampsie
o Cașexie
o Aport proteic deficitar sau malabsorpție protein calorică
Calciu v.n 8,9-10,2 mg% Calciu Ionic v.n 1,15 mmol/l / 2-2,3 mg%
Valori crescute: Valori crescute:
o Hiperparatiroidism o Mielom multiplu
o Osteoporză acută
o Neoplazii osoase o Boala Addison
o Afecțiuni hematologice maligne o Boala Cushing
o Mixedem
Valori scăzute: o Hipertiroidism
o Hipervitaminoză
o Insuficiența renală cronică
o Celiachie Valori scăzute:
o Hipoalbuminemie
o Pancreatită
o Gastrectomie
o Reacție sau bypass intestinal
Creatinină v.n 50-110 umol/l / 0,3-1,2 mg%

Valori crescute:
o Afecțiuni renale
o Afecțiuni musculare
o Deshidradare

Valori scăzute:
o Atrofie musculară
Glucoză v.n 70-110 mg% / 3,9-6,1 mmol/l

Valori crescute: Valori scăzute:

o Diabet zaharat
o Hipertiroidism
o Sindromul Cushing
o Pancreatită
o Neoplasm pancreatic
o Encefalopatie Wenicke
o Deficit de tiamină
o Hemocromatoză
o Malnutriție
o Hiperinsulinemie
o Insuficiență hepatică
o Insuficiență cortico-suprarenaliană
o Insuficiență hipofizară
o Boala Addison
o Insulinom
o Galactozemie
Magneziu v.n 0,8 -1,2 mmol/l / 1,5-2,5 mEq/l

Valori crescute: Valori scăzute:

o Malabsorpție
o Insuficiență renală
o Alcoolism
o Diabet zaharat tip II
o Ciroză
o Cetoacidoză diabetică o Hiper/Hiperparatiroidism
o Hipotiroidism o Neoplazie osoasă

o Boală Addison (post –adrenalectomie) o Tratament diuretic

o Pancreatită acută
o Hipertensiune arterială
o Uremie
o Epilepsie
Fosfor v.n 0,8-1,6 mmol/l / 25-50 mg%

Valori crescute: Valori scăzute:

o Hipoparatiroidism
o Ingestie crescută de vitamina D
o Afecțiuni osoase
o Boala Addison
o Alcoolism
o Diabet zaharat
o Nutriție parenterală
o Alcaloză respiratorie și metabolică
o Hiperpartiroidism

o Uremie o Malabsorpție
o Malnutriție
o Ocluzie intestinală înaltă
o Osteomalacie
o Deficit de vitamina D
Potasiu v.n 3,7-5,2 mmol/l
Valori crescute:
o Insuficiență renală
o Infecție acută
o Hemoliză
o Arsuri
o Stres chirurgical
o Deshidratare
o Boala Addison
o Insuficiență suprarenaliană
o Pseudo-hipo-aldosteronism
Valori scăzute:
o Alcaloză metabolică
o Obstrucție gastrică
o Neoplasm de colon
o Sindromul Zollinger-Ellison
o Diaree cronică
o Diuretice tiazidice
o Hiperventilație
o Acidoză tubulară renală
o Alcaloză respiratorie
Sodiu v.n 135-145 mEq/l Sodiu Urinar v.n 40-220 mEq/zi * dependent de aport
Valori crescute: Valori crescute:
o Hipovolemie o Deshidratare
o Sindrom diareic o Insuficiență cortico-suprarenaliană
o Diuretice
o Necroză tubulară acută
o Arsuri
o Acidoză tubulară renală
o Leziuni hipotalamice
o Diabet zaharat o Cetoacidoză diabetică
o Diabet insipid o Diuretice
Valori scăzute: o Insuficiență renală cronică
o Edeme Valori scăzute:
o Ciroză cu ascită
o Pierderi extrarenale
o Hiperlipidemie
o Azotemie prerenală
o Insuficiență cardiacă congestivă
o Malabsorpție o Insuficientă cardiacă
o Enteropatie cu pierdere de sodiu o Malabsorpție
o Insuficiență cortico-suprarenală o Insuficiență renală acută
o Hipersecreție de ADH
o Hiperaldosteronism primar
o Ceto-acidoză diabetică
o Hiperglicemie o Obstrucție pilorică
Leucocite v.n 4,5-12x103 /mm3

Valori crescute: Valori scăzute:

o Infecții o Mielom multiplu
o Leucemie o Mononucleoză infecțioasă
o Limfom o Hepatită acută virală
o Carcinom o Infecție cu protozoare
o Infarct miocardic acut o Aplazie medulară
o Colagenoze o Lupus eritematos sistemic
o Intoxicații o Anafilaxie
o Hipertiroidie o Deficit de folat și vitamina B12
o Hemoliză acută
Hematocrit v.n F: 33-44% B: 39-49% Hemoglobină v.n F: 11,5-15,5 g% B: 14-18 g%
Valori crescute: Valori crescute:
o Deshidratare o Deshidratare
o Șoc o Hemoconcentrație
o Policitemia vera o Policitemia vera
o Eritrocitoză o Brohopneumopatie cronică obstructivă
Valori scăzute: o Insuficiență cardiacă
o Sângerări masive acute Valori scăzute:
o Anemie o Anemie
o Hipertiroidie o Hipertiroidie
o Reacție hemolitică o Ciroză hepatică
o Ciroză hepatică o Hemoragii severe
o Leucemie o Boală hemolitică
o Ingestie lichidiană excesivă
Capitolul 4 : Nutriția copilului
 4.1 Nutriția sugarului

• Aspectele generale nutritive la sugar sunt raportate la greutate sau suprafată

corporală cu posibilități de digestie limitată (mai ales în cazul prematurilor).
Următoarele particularități metabolice sunt prezente:

 procesul metabolic este mai intens cu anabolismul dominant fată de catabolism

 procesul metabolic este labil – mai ales la vărstele mici
 agresiunile sau factorii externi nocivi și în cantitate mică pot produce stări patologice grave

• Datorită acestor aspecte fiziologice , cu cât coplilul este mai mic, nevoile calitative și
cele cantitative ale rației alimentare vor fi mai crescute.
• Alăptarea exclusivă – reprezintă alimentația sugarului cu lapte matern sau de la o
doică, fară adaos de alte elemente lichide sau solide (cu excepția suplimentelor
minerale și a medicamentelor).

• Alimentația complementară – se inițiază atunci cand laptele matern nu mai acoperă

nevoile nutriționale ale sugarului. Alimentele complementare sunt semisolide/solide
sau lichide (substituienții de lapte matern).

• Perioada de diversificare – reprezintă perioada în care alte alimente sau lichide sunt
introduse sugarului alături de laptele matern/substituienți. Se administrează treptat,
concomitent cu maturarea enzimelor digestive și acoperă necesarul nutrițional pentru
dezvoltarea fizică și neuropshică armonioasă.
Planul nutrițional al sugarului

• Până la vârsta de 6 luni este recomandată alăptarea exclusivă.

• După varsta de 6 luni din punct de vedere al dezvoltării, copilul este pregatit
pentru introducerea de alimente. Laptele matern nu mai asigură necesarul de bază
nutritiv. Se vor introduce alimente usor de digerat și bogate în fier (Fe) pentru a
scadea riscu de anemie (*depozitele de fier de la naștere se află în continuă
scădere).

• Semisolidele și alimentele pasate se utilizează până când capacitatea neuro-

musculară de masticație este dezvoltată și până la apariția dentiției.

• Suplimentarea lichidiană se va realiza cu apă , ceai (neîndulcit) și sucuri de

fructe-legume naturale.
Reguli generale pentru divesificarea alimentației

• Se vor introduce alimente selectate-indicate , în mod progresiv și în cantități

reduse pentru a evita anorexia sau diareea reactivă.
• Alimentele se vor introduce atunci cand starea de sănatate a copilului perminte.
• Se realizează introducerea unui singur aliment pe zi , în cantitate redusă (20-
30g).
• Primele alimente să fie lichide sau semilichide (pasate), pănă la dezvoltarea
danturii.
• Fiecare aliment introdus se va completa cu laptele matern sau de substituție
anterior.
• Mesele de diversificare introduse au valoare calorică mai mare decat mesele de
lapte matern care se reduc treptat.
• La apariția tulburărilor digestive secundare alimentației nou introduse se va
suprima alimentul timp de 2 săptămâni pană la refacerea toleraței digestive.
Reguli generale pentru divesificarea alimentației

• Se evită introducerea inițială a alimentelor făinoase cu gluten (grâu , orz , secară)

în favoarea celor fară (prumb,orez etc.).
• Nu se va insista pentru introducerea unui aliment nou pentru a se evita anorexia
psihogenă (nu se ignoră personalitatea și preferințele copilului).
• Alimentele introduse nu se vor condimenta sau îndulcii pentru a modifica gustul
acestora.
• Zaharurile se evită cu o limitare de concentrație de 5%.
Calendar de diversificare în alimentația sugarului

 La 6 luni

- Supă și pireu de legume (moroc , pătrujel , dovlecel , spanac) cu adaos de unt sau
ulei vegetal
- Sucuri de fructe (mere, morcov , citrice )
- Fructe pasate sub formă de pireu (măr , portocală, piersică)
- Făinos fără gluten (orez, porumb) va îmbogății o masă de lapte sau pireu de
legume , griș.
- Supă de oase , carne (pui , vițel) , carne fiartă mixată.
- Iaurt proaspăt de casă
Calendar de diversificare în alimentația sugarului

 La 7-8 luni

- Legume – cartofi și leguminoase (mazăre, soia, fasole verde)

- Fructe – gref, pere
- Făinos cu gluten (grâu, orz, secară) sub formă de pâine.
- Gălbenuș de ou fiert 10 minute – oferit de 2-3 ori pe săptămână. Nu se introduce
albuș sub 1 an – ALERGIZANT !!
Calendar de diversificare în alimentația sugarului

 La 9-10 luni

- Mămăliguță
- Fructe- banane , pere , piersici
- Cereale de grâu (cu adaos mic de cacao)
- Brânză de vaci amestecată cu pireu de fructe sau legmume
- Carne tocată – ciorbă de perisoare , acrită cu borș sau lamâie
Calendar de diversificare în alimentația sugarului

 La 10-12 + luni

- Șuncă neafumată (preparat în casă)

- Fructe – ananas, pepene , fructe în formă de dulceată fără adaos de zahăr
- Pește alb
- Soteuri, papanași , prăjituri de casă , creme
- Paste făinoase (tăiței, macaroane) cu brânză de vacă
Alimente interzise în alimentația sugarului

 Albușul de ou pănă la 1 an

 Mierea de albine până la un an – risc de contaminare cu toxina botulinică +

riscuri alergenizante

 Afumături, prajeli la cuptor , carne de porc/oaie

 Fructe cu semințe ( cireșe, vișine , caise , pepene ) – numa ca sucuri

 Alimente solide , dure , mici , rotunde sau lipicoase (boabe) ce reprezintă un risc
de aspirație sau înec.
Avantajele preparatelor industriale pentru diversificare

 economie de timp
 comoditate în administrare
 preparare instant
 posibilitate de stocare
 varietate mare indiferent de sezon
 densitate nutritivă standardizată
 digestibilitate bună
 preparate în condiţii de sterilitate maximă, securizate biologic
 conţinut redus de sare
 majoritatea nu conţin zahăr cristalizat (previn obezitatea, cariile)
 unele sunt gluten-free
 cerealele sunt îmbogăţite cu fier
 biocalitate garantată (fără coloranţi şi conservanţi artificiali).
 4.2 Nutriția preșcolarului

• Ca aspect general nu diferă în mare parte fată de nutriția unei persoane adulte. Se vor
respecte însă niste reguli de bază pentru asigurarea unei dezvoltări neuropshice
normale cu o integrare socială armonioasă.

• Copilul de vărstă prescolară necesită 70-80 kcal/kg/zi între 3 și 6 ani.

• Regimul alimentar va include:

15% proteine (2/3 de origine animală)

- carne de pui și vită , miel , brânzeturi fermentate (cașcaval, telemea)
25-30% lipide – 1,5-2g/kg/zi
- unt, frișcă proaspătă, smântână , uleuri vegetale
55-65% glucide (8-10 g/kg/zi)
- pâine, paste făinoase, prăjituri, fructe, legume
* Pâinea este recomandată să fie intermediară bogată în fibre pentru
asigurarea unui tranzit eficient
• Repartiția caloriilor:
dimineața 20-25% din calorii
prânz 40-45% din calorii
gustare 10% din calorii
cină 20-30%

• Alimentele sunt zilnic controlate. Se va evita excesul următoarelor : lapte , carne ,

ouă , grăsimi , pâine , făinoase , zaharoase.
• Alimentele fără restricție de consum vor fii încurajate : fructe crude , legume ,
zarzavaturi.
Greseli în alimentația copilului prescolar

 Lipsa gustării sau o cantitate redusă alimentară pot duce la hipoglicemie cu

randament scăzut la activitățile școlare.

 Subnutriție acompaniată de tulburari de comportament din greșeli educaționale și

anturaj.

 Educația alimentară precară a copilului – cu imitarea viciilor adulte și al

rasfătului familial.

 Consumul excesiv de alimente “de ocazie“ tip fast-food rezultând un exces

ponderal (obezitate).
 4.3 Nutriția adolescentului

• Particularitatea perioadei adolescentine este necesarul nutrițional variat pe sexe. În decurs de

5 ani o fată câștigă în medie 21,9 kg – țesut adipos, 12 kg de masă proteică, 23,5 cm în talie
și un băiat câștigă în medie 26,3 kg - țesut adipos, 23 kg masă proteică și 26 cm în talie.

• Sunt recomandate respectarea celor trei mese principale cu o gustare.

• Necesarul energic variază în funcție de sex, vârstă , compoziție corporală și nivelul de

activitate fizică.

• Regimurile alimentare se vor îmbunătății cu oligoelemete (minerale) și suplimete

vitaminice.
Reguli de alimentație la adolescent

 Se indică consumul de 2,5-3l de lichide pe zi – cu 1 l asigurat din alimente . Se vor evita

sucurile acidulate cu predominanța sucurilor naturale și a apei.

 Se vor prefera din categoria grasimilor , cele cu risc cardiovascular și cancerigen scăzut
– acizi grași mononesaturați și polinesaturți

 Aportul de calciu și fier sunt importante în această perioadă pentru asigurarea dezvoltării
masei osoase și musculare

 Nu se vor restrânge hidrații de carbon (cerealele) pentru că asigură energia necesară

vârstei dar se vor prefera cerealele integrale pentru asigurarea esențială a fibrelor.

 Cantitatea zilnică de fibre se vor asigura cât mai mult din legume proaspete bogate în
fibre cu rol în reglarea tranzitului intestinal.
Nevoile energetice la adolescent
(adaptat după Miu)
Capitolul 5 : Nutriția adultului
 5.1 Nutriția adultului în patologia cardiovasculară

• Patologia cardiovasculară ocupă primul loc la nivel modial – cauzalitate de decese.

• Multipli factori de risc au fost descriși în literatura de specialitate, care provoacă sau
intesifică patologia cardiovasculară.

• Nutriția pacienților cu aceste afecțiuni reprezintă un element important pentru

tratamentul general în corelație cu medicația curativă sau paleativă
Principalele boli cardiace și vasculare des întâlnite sunt :
 Infarctul miocardic
 Hemoragia cerebrală
 Hipertensiunea arterială
 Insuficiența cardiacă
 Arteriopatii cu gangrena membrelor inferioare
 Blocurile atrio-ventriculare
 Măsuri generale de tratament în patologia cardio vasculară

• In cazul alimentației , grăsimile să reprezinte sub 30% din totalul caloriilor cu

predominantă de grasimi-nesaturate
• Schimbarea generală a stilului de viată cu activitate fizică regulată , oprirea fumatului
și reducerea consumului de alcool.
• Normalizarea greutății corporale cu menținerea unui IMC adecvat și tratarea
diabetului zaharat dacă acesta este prezent.
• Reducerea colesterolului și a trigliceridelor (<200 mg%)
• Utilizarea corectă a medicației cardiovasculare conform indicațiilor medicului curant
 Recomandări nutriționale în hipertensiune arterială

Se recomandă o dietă echilibrată fară exces caloric (4-5 mese pe zi )

• Scăderea sării din alimentație este obligatorie: un regim de 1,5-2g /24h

• Alimente principale interzise în hipertensiunea arterială:
o Lapte integral și branzeturi grase și sărate
o Carne grasă, viscere, vânat, mezeluri, pește gras
o Legume care conțin sodiu (telină, spanac, varză acră, murături)
o Condimentele iuți piper, boia, sare, ceapă, hrean, usturoi
o Dulciuri preparate cu bicarbonat și aluat dospit, cu unt și galbenus de ou
o Maioneză și sosuri preparate cu muștar
 Recomandări nutriționale în infarctul miocardic

În primele 24-48h ore regim hidric (ceaiuri, apă ,sucuri de fructe în cantitate de 1000 -1500
ml 24 ore)
• Urmatoarele zile regim hipocaloric, sărac în lipide și hiposodat , alimentele se repartizează în
4-5 mese pe zi
• Alimente principale interzise în infarctul miocardic sunt:
o Leguminoasele fasolea, lintea, mazărea uscăta
o Excesul de oleaginoase (nuci, arahide)
o Legumele cu conținut celulozic crescut (gulia)
o Afumăturile marinate conservele preparate cu grăsime animală
o Friscă, smântână, cremă
o Se evită ciocolata, cacaua, cafeaua, băuturile alcoolice și mai ales vinurile și tăria
 Recomandări nutriționale în insuficiența cardiacă

Alimentația cu rol curativ indică un regim hiposodat iar în formele severe chiar
desodat ce 4-5 mese pe zi.
• Cantitatea de sare și lichide permisă va fi apreciată în funcție de gradul de infiltrare a
țesuturilor (edeme) cu o rație de proteine de 60-80g/zi
• Alimente principale interzise în insuficiența cardiacă sunt:
o Brânzeturi grase, fermentate sărate (cașcaval,brânză telemea, brânzeturi topite)
o Carne grasă de porc, gâsca, rată, vânat, viscere, mezeluri, afumături, conserve
de carne, peste sărat, afumat, peste gras (de mare).
o Pâinea cu sare sau făinoase preparate cu bicarbonat sau sare.
o Sosuri preparate cu mustar, cele preparate nedietetic (maioneză)
o Băuturi alcoolice sub orice formă, cafeaua, ceaiul tare, apele minerale.
 5.2 Nutriția adultului în patologia pulmonară

• Nutriția optimă pe tot parcursul vieții asigură dezvoltarea și funcționarea optimă a aparatului
respirator.

• Malnutriția afecteză funcția și structura pulmonară , mecanismele imune pulmonare , forța și

rezistența musculaturii respiratorii. Cresc sansele de infecții respiratorii repetate.

• Obiectivele tratamentului nutrițional sunt:

 controlul malabsorpției
 asigurarea unui aport caloric adecvat
 substanțe nutritive (suplimente) pentru promovarea unei dezvoltari ideale (în special
la copii)
Principalele boli pulmonare cu afectare nutrițională sunt:
 Fibroza chistică
 Bronșita acută și cronică (BPOC)
 Pneumonie
 Atelectazie
 Leziuni peribronshice și parenchimatoase
 Pneumotoraxul
Reguli de alimentație în patologia pulmonară

 Introducerea alimentelor cu densitate calorică mare – asigurarea optimă nutritivă

Simplificarea procesului culinar cu folosirea alimentelor semipreparate pentru asigurarea

asimilării nutritive rapide.

Se evită consumul băuturilor alcoolice – în special la pacienții asmatici

Medicaţia trebuie monitorizată pentru efectele adverse de interacțiune cu dieta-

TEOFILINA

Aport crescut de acizi graşi ω3 poate proteja fumătorii să nu dezvolte BPOC

Alimentaţia poate să conţină - mere, varză, broccoli, conopidă, zarzavaturi, nuci, pepene,
ceapă
 5.3 Nutriția adultului în patologia gastrointestinală

• Tuburările digestive sunt dintre cele mai frecvente afecțiuni pentru care pacienții se
prezintă în ambulator.
• Obiceurile alimentare joacă un rol important în apariția afecțiunilor gastrointestinale.
Intervențiile medico-chirurgicale au un impact semnificativ asupra alimentației, cu
modificări majore uneori greu de tolerat de către pacienți.
• Obiectivele tratamentului nutrițional sunt:
 Ameliorarea stării generale a pacienţilor cu cresterea calității vieții
 Regresia simptomatologiei dureroase
 Scăderea disconfortului local și general
 Scăderea costurilor pe care le implică afecţiunile digestive
Principalele boli gastointestinale cu afectare nutrițională sunt:
 Boala de reflux gastro-intestinal (BRGE)
 Hernia hiatală
 Gastritele cronice
 Ulcerele gastrice și duodenale
 Bola celiacă cu malapsorpție intestinală
 Boli inflamatorii ale colonului ( rectocolită și boala Chron)
Reguli de alimentație în patologia gastointestinală

Deși patologia gastro-intestinală este vastă , cu tratamente nutritivo-dietetice specifice pe

fiecare patologie, sunt aplicate unele reguli generale pentru pacienții cu afectare digestivă.

Se vor evita mesele de prănz bogate în grasimi și un repaus alimentar de 2-3 ore înainte de
culcare pentru evitarea “stresului” digestiv.

Evitarea alimentelor acide și condimentate care stimulează secreția gastrică acidă mai ales
în bolile autoimune și inflamatorii intestinale.

Se recomandă oprirea sau reducerea consumului de alcool , cafea și a ciocolatei.

Alimentația se va realiza pe principiul (mici si dese) 4-5/zi cu cantitate scăzută de grăsimi.

Se va asigura un aport adecvat de fibre pentru evitarea constipației cronice.
 Se preferă alimentele bogate în proteine cu conținut lipidic scăzut:

o Carne de pasăre, vită slabă

o Pește slab
o Grăsimi- uleiuri vegetale, unt, smântâna proaspătă
o Făinoase – pâine integrală, păine prăjită
o Legume proaspete preparate termic
o Brânzeturi slabe degresate
o Fructe bine coapte sau preparate termic
o Dulciuri de casă cu conținut scăzut de zaharuri
o Orez cu lapte ,griș cu lapte
 Se vor evita în principal următoarele categorii de alimente :

o Alimente cu conţinut lipidic ridicat

o Alimente preparate prin prăjire
o Condimentele
o Alimentele iritante
o Alimente cu aciditate crescută
o Băuturile alcoolice
o Sucurile carbogazoase
o Alimente ce produc meteorism (varză,fasole,etc.)
o Ducliurile concentrate (nivel de zaharoză crescută)
o Brânzeturi fermentate
o Alimente greu de digerat și care fermentează
 5.4 Nutriția adultului în patologia hepato-pancreatică
Afectarea patologică hepato-pancreatică au un efect semnificativ asupra aportului
nutrițional al unui pacient datorită rolului predominant digestiv al acestor glande.

• Implicarea în procesul digestivo-hormonal al ficatului și pancreasului determină

respectarea cu rigurozitate a unor regimuri bine definite care ajută la menținerea
stării generale și a eficientizării tratamentului pe termen lung.

• Obiectivele tratamentului nutrițional sunt:

 menținerea raportului catabolism-anabolism cu îmbunătățirea statusului nutrițional
 corectarea malnutriției
 prevenirea distrucției celulare și functionale la nivelul organelor
 prevenirea și ameliorarea alterarilor metabolico-endocrine
Principalele boli hepato-pancreatice cu afectare nutrițională sunt:
 Hepatitele – virale (acute-fulminante / cronice /metabolice)
 Afecțiuni hepatice colestatice
 Ciroza alcoolică
 Colecistita cronică
 Pancreatita cronică
 Pancreatita acută
 Boli autoimune hepato-pancreatice
Terapia clinico dietetică în bolile hepatice

 În bolile hepatice severe întâlnim retenție de lichide (edeme, ascită). Factorii

determinanți sunt : hipertensiunea portală , hipoalbuminemie ,obstrucția
limfatică , retenția renală de sodiu. Tratamentul se realizează prin restricție de
sodiu (2-4g/zi) și lichide asociat cu tratament diuretic.

 În ascita severă aportul lichidian restricţionat de obicei la 1-1,5 l/zi, în funcţie de

severitatea edemelor și cantitatea de ascită prezentă/evacuată pe termen lung.

Probleme de alimentație în patologia hepatică sunt prezente datorită: anorexiei,

greţurilor, alte simptomelor gastrointestinale care face dificilă asigurarea unui
raport nutritiv adecvat.

Ascita favorizează saţietatea precoce , mesele frecvente vor ameliora balanța

azotată și vor prevenii hipoglicemia.
Regimuri alimentare în ciroza hepatică

Regim cu 80 g proteine:

Mic dejun: 100 g pâine + 20 g unt + 25 g gem + 30 g preparat de carne (suncă de Praga) + cafea sau ceai cu zahăr
La ora 10: 150 g iaurt + un fruct
Prânz: 200 g cartofi sau orez + 250 g legume + 100 g carne + 10 g ulei + 120 g pandișpan cu friscă
La ora 17: 100 g chec sau prajitură cu fructe.
Cină:100 g pâine + 20 g unt + 30 g carne + 40 g branză grasă + 100 g salată + un fruct

Regim cu 60 g proteine și restricție de sare:

Mic dejun:100 g pâine + 20 g unt + 25 g gem + 30 g carne de vită + cafea sau ceai cu zahăr și lapte
La ora 10: un măr
Prânz: 200 g cartofi sau orez + 250 g legume + 15 g proteine (75 g cotlet de porc sau 150 g fructe sau 20 g brânză
grasă sau smântână sau 150 g pește) +10 g ulei
La ora 17: 150 g iaurt cu fructe
Cină: 100 g pâine + 20 g unt + 50 g branză grasă (sau 100 g salată) + o banană sau alt fruct
Terapia clinico dietetică în bolile pancreatice

 Nu există protocoale definite pentru terapia dietetică în patologia pancreatică. Sunt

realizate adapatativ în funcție de gravitatea bolii și toleranța digestivă.

 Se realizează o reechilibrare hidro-electrolitică cu substanțe cristaloide cu repaus

alimentar complet pană la ameliorarea simptomatologiei (nutriție parenterală completă).

 La formele ușoare (în funcție de simptomatologie și nivelul de amilaze) se poate relua

alimentația – bogată în glucide , moderată în grasimi și proteine.

 Se încurajează o dietă bogată în fructe și legume cu evitarea alimentelor hiperlipidice și

EXCLUDEREA COMPLETĂ A ALCOOLULUI.

 Se recomandă suplimentarea cu vitamine liposolubile (A,D,E,K) și administrare

parenterală de B12.
 Se vor evita în principal următoarele categorii de alimente :

o Alcool -abandonare completă

o Carnea grasă -porc, vită, oaie, peşte gras, afumături
o Produse lactate grase lapte cu cantitate crescută de grăsime, brânzeturi grase
o Pâine albă proaspătă
o Legume cu potenţial de fermentare crescut -ceapă, usturoi, varză, fasole
o Fructe necoapte cu coajă (mere, pere, prune)
o Produse de patiserie dospite
o Dulciuri în exces
 Se preferă alimentele cu efect digestiv redus de solicitare a pancreasului:

o Carne slabă pui, vită, curcan, vânat, peşte slab

o Lactate degresate lapte, iaurt, brânzeturi
o Grăsimi vegetale -ulei de măsline
o Ouă fierte
o Pâine integrală de preferinţă prăjită
o Fructe decojite, bine coapte, sau în compot
o Patiserie prăjituri cu fructe fără aluat
o Produse dietetice (gris ,macaroane)
o Dulciuri limitate doar la nediabetici –miere fără adaos de zaharuri
Regim de protecție pancreatică
 Mic dejun
• Lapte degresat
• Compot
• Pâine

 Gustare ora 10
• Un fruct

 Prânz
• Pâine
• Ciorbă de legume: cartofi
• Carne slabă la grătar, pește slab
• Crudități

 Gustare ora 16
• Lapte degresat cu cereale

 Cină
• Carne slabă, peste slab
• Legume verzi
• Iaurt
 5.5 Nutriția adultului în patologia renală
În cazul bolilor renale nutriția pacientului trebuie să fie adaptată în funcție de stadiul
bolii renale:
precoce în tratament
avansată în tratament
sindrom nefrotic
hemodializă
dializă peritoneală
transplant renal

Obiectivele tratamentului nutrițional sunt:

 minimalizarea toxicităţii uremice

 evitarea malnutriţiei
 întârzierea progresiei bolii renale
Terapia clinico dietetică în bolile renale

De regulă se recomandă un aport proteic de 0.5-0.8 g/kg/zi la pacienţii nedializaţi

și de 1.2g/kg/zi la cei dializați

La revenirea la normal a funcţiei renale, se recomandă un aport proteic de minim

0.8-1 g/kg/zi

Aportul caloric excesiv ar putea duce la o supraproducție de CO2 , în general se

estimează un aport de 30-40 kcal/zi

Se vor administra cantităţi mari de glucide şi lipide pentru reducerea catabolismul
proteic (se poate realiza și prin nutriție parenterală totală)
Terapia clinico dietetică în bolile renale

 Aportul de lichide şi electroliţi să fie egal cu excreţia şi pierderile acestor

substanţe.

Aportul de lichide, oral şi parenteral = diureză +perspiraţie insensibilă (500 ml)

+ pierderi extrarenale (vărsături) + 500 ml lichide/febră peste 38 grade

 Terapia în patologia renală se va realiza de fiecare dată individual , în funcție de

gravitatea patologiei și a evaluării clinice/paraclinice.
Model meniu-Boală cronică renală
5.6 Nutriția adultului în obezitate și boli metabolice (diabetul zaharat)

• Majoritatea adulţilor îşi menţin greutatea corporală, datorită unui sistem complex de
mecanisme neuro-hormonale şi biochimice care reglează echilibrul dintre aportul şi
consumul energetic
• Anomaliile acestor mecanisme (multe și încă incomplet lucidate) determină fluctuaţii
excesive ale greutăţii corporale ,dintre acestea, cel mai frecvent întâlnite sunt supraponderea
şi obezitatea.

• De regulă obezitatea este asociată cu boli metabolice (diabet zaharat) ceea ce face mai greu
tratamentul clinico-dietetic pe termen lung.

• Alimentația excesivă pe baza de glucide produce fenomene de eliberare dopaminergică

ceea ce determină o provocare pentru implementarea unor regimuri curative.
Terapia clinico dietetică în diabetul zaharat

Scopul principal al tratamentului:

Furnizarea mijloacelor necesare obţinerii unui control glicemic optim pentru
prevenirea, încetinirea progresiei complicaţiilor micro şi macroangiopate.
Reducerea frecvenţei hipoglicemiei şi creşterea excesivă în greutate

American Diabetic Association (ADA) recomandă utilizarea termenului terapiei

nutriționale medicale (medical nutrition therapy-MNT) în locul vechilor noţiuni de
regim alimentar, dietă, tratament dietetic sau management nutriţional
Măsurarea HbA1c (hemoglobină glicată) reflectă valoarea medie a glicemiei
plasmatice în săptămânile precedente (în ultimele 6-8 săptămâni)
La persoanele sănătoase, valorile HbA1c sunt între 4-6 corespunzând unei valori
glicemice medii de 90 mg 5 mmol/l
Terapia clinico dietetică în diabetul zaharat

Din 1994 ADA recomandă un regim alimentar individualizat în funcţie de : profilul

metabolic, obiectivele terapeutice, obiceiurile alimentare ale bolnavului. În locul
regimului alimentar clasic, rigid, care conţinea un număr fix de calorii şi
macronutrienţi

Regimul alimentar reprezintă o terapie eficientă în atingerea obiectivelor

terapeutice din diabetul zaharat.

Un regim dietetic optim este asociat cu o reducere de circa 1 a HbA1c la pacienţii
cu DZ tip 1 recent diagnosticat, o scădere de 2 a HbA1c la bolnavii cu DZ tip 2
recent diagnosticat și o reducere cu 1 a HbA 1 c la pacienţii cu diabet zaharat tip 2
cu o durată de aproximativ 4 ani.
Terapia clinico dietetică în obezitate

Aplicarea „triadei îngrijirii”

 diagnostic şi evaluarea completă
 managementul clinic 4 elemente regăsite în acronimul TEME (Educaţie,
Monitorizare,Evaluare)
 suportul psihosocial, organizatoric, economic şi legislativ
Terapia clinico dietetică în obezitate

Dieta de atac pentru perioadele de scădere în greutate

Asociația Americană pentru Studiul Obezității și Insitutul Național de Sănătate din
SUA recomandă o dietă de slăbire de 1000-1200 calorii pentru majoritatea femeilor
,1200-1600 calorii pentru majoritatea bărbaților.

Pentru persoane cu obezitate avansată se pot prescrie mai multe calorii- o reducere a
aportului caloric cu doar 500 -1000 de calorii față de dieta normală.

Nu se recomandă o dietă severă la persoanele cu obezitate crescută. Se pot produce

dezechilibre neuro-hormonale semnificative.

Din 100 grame pierdute pierderi de 75% grăsimi 25% țesut slab musucular și apă
Terapia clinico dietetică în obezitate

Obiective
 scădere ponderală: 5-15% din greutatea iniţială în 6 luni
 scădere ponderală 20% sau peste: IMC nu mai mare de 35 kg/m2
 menţinerea noii greutăţi
 prevenţia sau controlul comorbităţilor

În cazul supraponderii, prevenţia câştigului ponderal este un obiectiv mai realist decât
scăderea ponderală
Exercițiul fizic-beneficii la pacinții cu obezitate

 Reduce ţesutul adipos cu menţinerea musculaturii

 Scade riscul de apariţie a DZ tip 2 și a bolilor cardiocasculare (BCV)

 Scade insulinorezistenţa

 Valorile tensionale în cazul HTA sunt mai bine menținute

 Favorizează controlul glicemic şi al lipidelor serice

 Previne complicaţiile osteo articulare

 Creşte tonusul psihic

 Ameliorează calitatea vieţii

 5.7 Nutriția adultului în patologie chirurgicală
 În general intervențile chirugicale la nivelul tractului digestiv sau a organelor cu rol
digestiv (ficat, pancreas) produc modificări în alimentația pacientului. Se recomandă
regimuri speciale adaptate patologiei operate sau în funcție de capacitatea mecanico-
digestivă rămasă postprocedural.
 De regulă postoperator se reaia regimul amimentar după pronirea tranzitului
intestinal (ileus indus anestezic). Se administreză regim hidric 2-3 zile în functie de
toleranța pacientului , urmat de un regim cu semisolide sau mâncare pisată.
 Regimul complet și final se va administra înainte de externare, conform indicației
medicului curant. De obicei se recomandă conform patologiei operate (ex: regim de
colecist, regim de ulcer, etc).
 In primele 2-3 luni postprocedurale se vor evita alimentele care balonează (varză,
fasole etc) și care produc constipație pentru a evita complicații chirurgicale tardive
care să necesite reintervenție.
 5.7 Nutriția adultului în patologie chirurgicală
 Este recomandat ca fiecare pacient cu intrevenție chirurgicală la nivelul tractului
digestiv să beneficieze de consiliere nutrițională profesională în vederea reintegrarii
socio-economice rapide.
 Consilierea chirurg-nutriționist este importantă în evoluția tratamentului și pentru
evitarea complicațiilor pe termen lung.
Vă mulțumesc !
 Bibliografie

• Tarcea M, Pitea A, Crăciun C, Ignat S, Ruța F, Rus V., et al: Nutriția în ciclul de viață,
Ed. University Press UMF Tîrgu Mureș, 2017, 162 pagini, ISBN: 978-973-169-507-5
• Suciu Gina: Nutriţia adultului sănătos. Note de curs, Ed. University Press, Tg. Mureș,
2015.
• Mărginean Oana: Nutriţia copilului sănătos şi bolnav, 2010, Ed. University Press, Tg.
Mureş
• Băţagă Simona: Nutriţia în patologia digestivă, suport de curs, Tg. Mureș, 2013.
• Gliga Mirela: Nutriţia în bolile renale, Ed. University Press, Tg. Mureș, 2011.
• Altomare, Donato Francesco, Rotelli, Maria Teresa, Nutritional Support after
Gastrointestinal Surgery 2019 Springer ISBN 978-3-030-16554-3
• Imagini prezentare: bază de date free acces https://www.freepik.com/