Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ai pofte?
Ai tinut vreodat diete si nu au fost eficiente?
Ai greutate excesiva?
Simti nevoia de cate o gustare, mai ales in timpul noptii?
Toate acestea indica probleme cu nivelul de leptina. Leptina este hormonul sef n organism, care
controleaza toti ceilalti hormoni, precum si senzatia de foame sau satietate. Leptina este
secretata in tesutul adipos (grsime) la comanda hipotalamusului, astfel nct cu cat o persoana
este mai grasa, cu atat va avea niveluri mai ridicate de leptina.
Leptina este hormonul de veghe care monitorizeaza metabolismul grasimilor, mentine echilibrul
energetic in corp si regleaza senzatia de foame prin:
contracararea efectelor stimulentilor de hranire (neuropeptide Y, secretate de hipotalamus si
anumite celule intestinale si anandamide)
stimularea productiei de a-MSH , un inhibitor al apetitului
De asemenea, este direct legat de nivelul de insulina. Multi oameni sunt astazi rezistenti la
leptina din cauza stilului de viata modern si au diferite probleme de sntate ca: hipertensiune
arteriala, obezitate, boli de inima, accidente vasculare cerebrale, diabet.
Nivelurile ridicate de leptina si rezistenta la leptina cauzeaza de asemenea accelerarea
procesului de imbatrinire. Daca tratamentele impotriva obezitatii sau a altor probleme de
sanatate ca cele de mai sus nu dau rezultate, cel mai probabil cauza este rezistenta la Leptina.
Prin urmare pentru a va imbunatati starea de sanatate este necesar sa normalizati nivelul
Leptinei. Rezistenta la leptina implica sistemul endocrin si tratamentul cere mai mult decat
restrictii simple de calorii sau exercitii de vointa pentru a urma o anume dieta.
Spirala descendent
Leptina este un hormon de satietate produs de celulele adipoase, astfel nct pare logic ca cei cu
mai multe celule de grasime sa produca mai multa Leptina si ca, mancand mai putin, greutatea
sa se normalizeze si productia de leptina de asemenea. Si totusi nu se intampla asa, din cauza ca
este vorba de un dezechilibru endocrin si nu de o problema de metabolism.
Rezistenta la Leptina este resimtita ca foame de catre organism asa incat sunt activate mai
multe mecanisme care provoaca o crestere a depozitelor de grasime. Ca urmare se stimuleaza
formarea de T3 invers, care blocheaz efectele hormonilor tiroidieni asupra metabolismului si
oricat ar manca o persoana care sufera de aceasta dereglare, mult sau putin, organismul va avea
permanent senzatia de foame si isi va face depozite.
Factori de risc
Ca toate problemele hormonale, rezistenta la Leptina nu are o cauza singulara, exist mai multi
factori care pot avea un impact negativ asupra nivelurilor leptinei:
Consumul de fructoza ( n special sub forma de siropuri, ca cel de porumb )
Nivelurile ridicate de stres
Consumul EXCESIV de carbohidrati simpli (zahar, miere, fructe, sucuri)
Lipsa de somn
Niveluri mari de insulin ( cerc vicios aici )
Supraalimentarea
Exercitii fizice in exces, mai ales n cazul n care hormonii sunt deja dereglati
tensiune, obezitate, boli cardio-vasculare si infarcte si, in aceeasi masura, cu problemele legate
de glicemie.
Nivelurile ridicate de leptina, insotite de rezistenta la leptina pot conduce la scaderea fertilitatii,
la imbatranirea prematura si cu siguranta contribuie la obezitate. Daca te straduiesti sa slabesti
sau sa iti rezolvi o problema de sanatate, sansele sa ai rezistenta la leptina sunt foarte mari.
Daca nu te poti tine de schimbarile impuse de un stil de viata sanatos, atunci este posibil sa ai
probleme cu acest hormon, leptina.
Mai pe scurt, daca vrei sa iti imbunatatesti starea de sanatate sau sa slabesti fara a te mai
ingrasa la loc, va trebui sa iti rezolvi mai intai problema cu leptina. Daca imi permit sa zic ca am
o veste buna, invaluita parca in ceva negativ, aceea este: daca in trecut ai avut parte de esecuri
cand ai vrut sa tii diete sau sa iti schimbi modul de viata intr-unul sanatos, atunci asta probabil sa intamplat din cauza incapacitatii tale de a-ti regla nivelurile de leptina. Prin urmare, daca vei
lucra la nivelul hormonal, atunci poate in sfarsit iti vei gasi solutia definitiva!
Cercul vicios al hormonilor
Leptina este hormonul satietatii produs de celulele de tesut adipos, deci ar fi logic ca persoanele
cu mai multe celule de grasime sa produca mai multa leptina, ceea ce ar reprezenta un semnal
pentru ca organismul sa manance mai putin, astfel ajungandu-se si la normalizarea greutatii.
Aceasta viziune simplista poate parea sa aiba sens in teorie, insa practica dovedeste ca lucrurile
nu stau intotdeauna asa, cel putin in cazul celor care au probleme metabolice si endocrine (adica
problemele celor mai multe persoane supraponderale).
Studiile arata ca problema nu este de fapt productia de leptina, ci rezistenta la leptina pe care
persoanele supraponderale care vor sa scada in greutate o au in general. Rezistenta la leptina
inseamna de fapt ca organismul nu ii permite leptinei sau produca efectele pe care le-ar avea in
mod normal in stimularea slabirii. Aceasta rezistenta la leptina este resimtita in organism ca o
senzatie acuta de foame, iar acest lucru va activa mai multe mecanisme care incurajeaza
depunerea de grasime, decat arderea depozitelor excesive. Rezistenta la leptina stimuleaza si
formarea hormonului T3 invers, cel care blocheaza efectele hormonului tirodidei asupra
metabolismului.
Cu alte cuvinte, persoana cu probleme mananca in exces numai ca organismul sau crede ca se
infometeaza si ii spune persoanei respective sa manance si mai mult. Este destul de usor de
inteles de aici de ce te ingrasi in conditiile acestea.
Factori care contribuie la reistenta la leptina
La fel ca in cazul oricarei probleme hormonale, rezistenta la leptina este o conditie complexa
care este determinata de o singura cauza, ci de o serie de factori care au un impact negativ
asupra nivelului de leptina. Aici includem:
consumul de fructoza
nivel crescut de stres
consumul multor carbohidrati simpli
lipsa de somn
niveluri crescute de insulina
mancat in exces
sport in exces, in special daca ai deja hormonii distrusi
consumul de cereale si de lectine
Cum poti repara rezistenta la leptina
Am mentionat deja partea negativa legata de complexitate problemei, acum trebuie sa dau si
vestea cea buna si anume ca nu este o problema ireversibila.
Pe scurt, iti voi oferi cateva metode sigure care te vor ajuta sa iti imbunatatesti raspunsul la
leptina:
Mananca foarte putine alimente rafinate, cu faina, zaharuri si fructoza
Consuma multe proteine si grasimi sanatoase inca de la trezire, cu cat mai repede cu atat mai
bine. Aceste iti vor oferi senzatia de satietate si ii vor oferi organismului posibilitatea de a-si crea
hormonii necesari. Un exemplu de masa ar fi 2-3 oua alaturi de cateva legume si poate niste
carne daca ti-am ramas de la cina, preparata in ulei de cocos (cel pe care il poti folosi in multiple
feluri).
Dormi minim 7 ore pe noapte (nu ai nicio scuza pentru asta)! Lipsa de somn conduce la secretia
de cortisol, hormonul stresului... te ingrasi de la el! Despre beneficiile somnului am vorbit pe larg
intr-un alt articol.
Incearca sa te expui la lumina zilei pe la pranz, amiaza. Iti va aduce multe beneficii.
Nu mai lua gustari dese. Mancatul pe intreg parcursul zilei, chiar si in cantitati mici, iti va tine in
lucru ficatul iar acest lucru nu va mai permite hormonilor sa se odihneasca. Incearca sa lasi o
pauza de 4 ore intre mese si incearca sa consumi ultima masa cu 4 ore inainte de culcare. Nu
mai trebuie sa precizez ca ma refer inclusiv la bauturile cu calorii pe care oricum nu ar trebui sa
le consumi. Este permis consumul de apa, ceaiuri sau cafea fara a adauga zahar sau frisca.
Incearca sa mai iei o pauza de la antrenamente. Daca intr-adevar ai probleme cu rezistenta la
leptina, sportul aerob iti va cauza si mai mult stres in organism.
Daca faci sport, atunci alege sa faci sprinturi si ridicari de greutati. Mergi si inoata, dar nu face
cardio doar de dragul de a face cardio, acesta iti va chinui corpul foarte mult. Cardio de
intensitate crescuta si antrenamentul de forta, pe de alta parte, ofera hormonilor beneficiile
obtinute in urma antrenamentului numai ca fara stresul provocat de antrenamentul aerobic in
exces. De asemenea, ar fi bine sa iti programezi antrenamentele seara, pentru a veni in sprijinul
homonilor.
Elimina toxinele din viata ta. Aici nu cred ca te surprinde acest sfat, pentru ca il primesti cu
fiecare ocazie! Deci elimina alimentele procesate, deodorantele comerciale si sapunurile din
comert. Sunt lucruri greu de realizat, stiu, dar merita incercate daca vrei sa ajungi la baza
problemei tale de sanatate.
Consuma alimente cu Omega-3 sau consuma suplimente de Omega-3 si redu consumul de
Omega-6 pentru scaderea inflamatiei.
De exemplu, intr-un studiu, cobaii hraniti cu o dieta cu 60% fructoza pentru sase luni au devenit
rezistenti la leptina. Aceasta inseamna ca oferirea de leptina suplimentara nu a incetinit
obiceiurile lor de hranire. Dar, intr-alt studiu, un consum usor mai moderat de fructoza sau
glucoza a aparut ca fiind protector impotriva rezistentei la leptina in cazul cobailor hraniti cu o
dieta bogata in grasimi (30% grasimi).
Deci desi exista clar anumite actiuni pe care le poti intreprinde pentru a ajuta la reducerea
rezistentei la leptina, este important de realizat ca multe dintre idei sunt un picleptina mai mult
decat incercari de ghicire. Ele ar putea fi incercari foarte bune, dar nu ti-as bazat intregul plan al
dietei tale pe acestea.
Deci ce ar trebui sa faci?
Mai intai, nu iti pierde speranta. Rezistenta la leptina arata semne ca fiind reversibila. Si, desi
cercetarile nu sunt complete, exista cateva lucruri de bun simt pe care le-ai putea face si ar
trebui sa ajute.
Evita sa mananci prea mult, dar nu intra intr-o dieta cu restrictie la calorii.
Desi mancatul in exces poate temporar sa sporeasca producerea de leptina, daca cumva
continua prea mult timp, poate duce la rezistenta la leptina.
In acelasi timp, restrictia brusca in ce priveste caloriile, poate reduce cantitatea de leptina
produsa. Deci adoptarea dietelor cu restrictie la calorii poate de fapt sa reduca leptina din
circulatie, spunand creierului tau sa iti incetineasca metabolismul si sa iti sporeasca foamea,
chiar daca nu esti rezistent la leptina.
Nu manca mai putin; mananca mai bine.
Ia in considerare reducerea cantitatii de fructoza ingerata.
Desi sunt niste studii care se contrazic oarecum, se pare ca dietele bogate in fructoza pot cauza
rezistenta la leptina. Aceasta are sens, deoarece fructoza este descompusa in ficat, iar unul dinte
rezultate este constituit de trigliceride o grasime neplacuta care in primul rand blocheaza
leptina impiedicand-o sa ajunga la creier!
Mananca mai putine cereale.
S-ar putea ca mancatul cerealelor precum graul, secara si orzul sa contribuie la rezistenta la
leptina. Dr. Tommy Jnsson si altii au sugerat ca lectina (un fel de proteina) gasita in cereale ar
putea sa se lege la receptorii pentru leptina, creand astfel rezistenta la leptina.
Dormi destul.
Deficienta de somn cauzeaza o reducere a leptinei in circulatie, si o sporire a altui hormon
implicat in controlul apetitului: grelina. Cu exceptia faptului ca grelina provoaca foame. Deci a nu
dormi destul este o dubla sursa de probleme!
Redu-ti toxinele.
Lasand la o parte faptul ca zaharul si graul ar putea fi considerate toxine prin ele insele,
reducerea cantitatii totale de toxine poate fi doar un lucru bun. Toxinele pot afecta multi dintre
hormonii ce controleaza greutatea, inclusiv leptina, iar in nivele mult mai mici decat cele
considerate acceptabile de Agentia de Protectie a Mediului/Environmental Protection Agency,
potrivit, printre altii si dr-ului Mark Hyman. Inceteaza sa mai depozitezi mancarea in plastic,
inceteaza sa utilizezi chimicale pentru curatare, si scoate toxinele din cosmetice. Verifica baza de
date skin deep (lb.eng.) pentru informatii despre ingredientele specifice care trebuie evitate.
Mananca mai putine cereale si fructoza, dormi mai mult si redu-ti expunerea la toxine. Toate sunt
sfaturi bune, indiferent de nivelul de leptina. Lasa un comentariu si spune-mi: ce vei face astazi?
Surse pentru acest articol cuprind:
http://www.mindbodygreen.com/0-10691/the-surprising-reason-why-many-people-cant-loseweight.html - leptina
Leptina
Leptina - probabil ca ai auzit-o mentionata din cand in cand, dar nu esti sigur ce este. Prima daca
cand am auzit pe cineva vorbind de leptina, spunea ca este cruciala in mentinerea unui
metabolism ridicat; nu stiam nimci despre ea, dar m-a intrigat.
Leptina a fost descoperita abia in 1994, si cercertarile asupra ei au fost intesificate abia in ultimii
ani. Cu siguranta nu se stie totul despre leptina, dar in acest areticol vom discuta ceea ce stim
pana acum.
Ce este leptina?
Intai, este important de inteles ca grasimea nu este doar un rezervor pentru excesul de calorii,
sau "energie potentiala". De fapt, grasimea este un organ endocrin, precum glanda tiroida sau
suprarenala. Asta inseamna ca grasimea - in acest caz tesutul adipos alb - secreta hormoni, si
unul din ei este leptina.
Leptina este un hormon polipetidic secretat de adipocite (celulele grase). Cu cat adipocitele
contin mai multa grasime, cu atat se elibereaza mai multa leptina. Leptina mentine sub control
metabolismul si controleaza foamea. Face legatura dintre modificarile rezervelor de grasime si
controlul energiei la nivelul sistemului nervos central.
Iata un exemplu:
Mananci peste nivelul caloric de mentinere a greutatii cateva zile sau saptamani la rand:
Pe masura ce mananci mai mult, celulele grase se umplu cu trigliceride, ceea ce creste secretia
hormonului leptina in sange.
Hipotalamusul din creier are un sistem complex de comunicare cu celulele grase, care include si
receptori ai leptinei. Cand nivelele leptinei cresc, leptina se ataseaza de receptorii leptinici din
hipotalamus, trimitand mesajul ca esti "plin".
De aici, hipotalamusul trimite semnale creierului si restului organismului, reducand apetitul si
marind metabolismul
SAU
Mananci sub nivelul caloric de mentinere a greutatii cateva zile sau saptamani rand:
Celulele adipoase se micsoreaza din cauza dietei, si secreta mai putina leptina.
Creierul sesizeaza ca nivelul de leptina este scazut, si ca nu mai esti "alimentat" corespunzator.
Hipotalamusul sesizeaza si el descresterea leptinei, reducand metabolismul si rata arderilor
calorice. Trimite si un semnal de "foame", crescand pofta de mancare.
Actiunea leptinei nu este restransa doar la nivelul hipotalamusului. Exista receptori ai leptinei
peste tot in organism. Asta permite leptinei sa controleze cu precizie metabolismul, apetitul si
arderile calorice.
Locatie
Modul de actiune al leptinei
Insule pancreatice (-) Productia de insulina si secretie
Tesut adipos (+) Oxidarea acizilor grasi
(+) Lipoliza
(-) Lipogeneza
Ficat (+) Lipoliza
(-) Lipogeneza
Muschi scheletici (+) Oxidarea acizilor grasi
Este o demonstratie de precizie si finete a naturii. Corpul este programat sa supravietuiasca. Pe
de o parte, cand mancarea este din belsug, leptina previne acumularea de prea multa grasime,
ceea ce ar fii ingreunat viata oricarui om al cavernelor (si inca o ingreuneaza si omului modern).
Pe de alta parte, leptina reactioneaza defensiv la scaderile bruste ale masei adipoase, care pot
periclita viata sau abilitatile reproductive. Mananci prea mult si metabolismul creste, pentru a
face fata caloriilor in exces. Nu mananci suficient, si metabolismul scade pentru a te mentine in
viata.
Daca hipotalamusul nu ar mai primi semnale?
Sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa ne imaginam un soarce mare si gras. Sa-l numim
Grasanu. Grasanu este unic - este un soarece obez. Este un soarece care a dezvoltat diabet
zaharat de tip II, nu se poate opri din mancat, si acumuleaza garsime intr-un ritm rapid. Oricata
mancare ii dai el continua sa manance.
Sarmanul Grasanu are o mutatie genetica la gena care codifica leptina - ii lipseste cu
desavarsire. Celulele sale grase nu pot comunica eficient cu hipotalamusul, pentru ca nu are
deloc leptina. Daca ii injectezi Grasanului leptina, nu va mai manca si va slabi; dar solutia nu este
atat de simpla pentru noi, oamenii.
dieta rapida
Majoritatea persoanelor obeze nu au nicio mutatie si nu le lipseste leptina. Problema este ca in
ciuda leptinei, care gaseste si se ataseaza de receptorii specifici in tot corpul, semnalul nu
ajunge mai departe. Sistemul care "simte" leptina este stricat.
Fenomenul este denumit rezistenta la leptina, o afectiune in care creierul nu poate determina
cand nivelele de grasime sunt la un nivel bun. Celulele grase elibereaza leptina catre
hipotalamus ca sa semnaleze ca rezervele sunt pline. Leptina se leaga de receptori, dar mai
departe nu este trimis niciun semnal. Este ca si cum ai bate la usa, cand nimeni nu este acasa. In
ciuda surplusului mare de grasime, creierul percepe foamete si da ordinul de acumulare de tesut
adipos. Si ca sa fie si mai rau, esti tot timpul infometat, si continui sa mananci si mai mult.
Daca cunosti pe cineva care nu se poate opri din mancat, precum Grasanu, oricat de tentant ar
fii sa-l judeci, e posibil sa nu fie in totalitate vina lui. Multe persoane obeze au sisteme
metabolice care sunt pur si simplu stricate. Nu poti invinge Mama Natura, si daca semnalele
trimise de leptina sunt defectuoase, nu te poti abtine decat intr-o anumita masura.
Dar nu doar cei cu obezitate morbida trebuie sa fie ingrijorati. Si cei care se gandesc tot timpul
cum sa acumuleze cat mai multa masa, mancand prea mult constant, ar trebui sa ia aminte:
daca mananci prea mult tot timpul, depozitele de trigliceride cresc, ceea ce duce la producerea
de mai multa leptina. Cu atat de multa leptina, receptorii leptinici se desensibilizeaza. In cele din
urma nu mai raspund la stimuli, cu consecinte importante si grave. O sa ai multa grasime pe
tine, dar creierul nu o va stii.
Cum se devine rezistent la leptina?
Reducerea barierei hematoencefalice. Faptul ca nivelele de leptina la persoanele obeze era
ridicat, a fost o surpriza. Asta pana cand s-a descoperit ca un raspuns al corpului la nivele prea
ridicate de leptina este restrictionarea accesului acesteia la creier. Pentru ca leptina sa ajunga de
la celulele grase la hipotalamus, trebuie sa calatoresca prin fluxul sanguin, dar trebuie sa treaca
si de bariera hematoencefalica, pentru a avea acces.
Bariera hematoencefalica este foarte selectiva cu ce lasa sa treaca si ce nu, si s-a descoperit ca
primul raspuns la nivele ridicate de leptina este restrictionarea accesului la nivelul barierei
hematoencefalice. Asta permite organismului sa pastreze sensibilitatea la leptina in hipotalamus
cat de mult poate, rezistand pana nivelele de leptina revin la normal.
Desensibilizarea receptorilor leptinici. Ca si receptorii insulinei, cei leptinici, cand sunt
bombardati constant de leptina, devin rezistenti la stimulii ei. Mecanismul prin care se produce
densensibilizarea receptorilor leptinici a fot descoperit aproape accidental, cand se studia rolul
unei proteine fosfat numita proteina tirozina fosfat 1B (PTP1B) in reglarea semnalelor catre
receptorii insulinei. Se presupunea ca PTP1B limiteaza sensibilitatea la insulina. Pentru
experiment s-a creat un grup de soareci de laborator, carora le lipsea proteina PTP1B. Cum s-a
prezis, acestia au fost foarte sensibili la insulina cand li s-a facut testul cu glucoza. Dar
cercetatorii au mai observat ceva: soarecii s-au definit si au pierdut mult tesut adipos.
Sorecii aveau metabolisme rapide si incredibil de eficiente - eliminarea PTP1B a crescut cu mult
si sensibilitatea receptorilor leptinici. Se pare ca aceasta proteina are un feedback negativ in
ceea ce priveste leptina, inhibandui efectele. Cand receptorii leptinici sunt bombardati cu multa
leptina, PTP1B intervine si ii desensibilizeaza.
Mai exista o proteina cu aceleasi efecte asupra leptinei, SOCS3. Dupa cum ati observat se
vorbeste de rezistena la leptina dar si de cea la insulina in acelasi timp. Si asta nu este o
coincidenta. PTP1B si SOCS3 reduc si semanele date de insulina, asa ca rezistenta la leptina si
rezitenta la insulina sunt legate, la nivel molecular.
Un alt factor declansator al celor doua proteine sunt inflamatiile.
Dieta si rezistenta la leptina
Sa luam ca exemplu pe cineva care alearga continuu dupa acumularea de masa musculara.
Mananca o groaza de calorii, si pune ceva grasime pe el in fuga lui dupa muschi imensi. Asta
cauzeaza o crestere a nivelelor de leptina, ceea ce spune hipotalamusului ca rezervele de
energie sunt pline, si raspunsul este o reducere a apetitului si crestere a arderilor calorice. Astfel,
leptina regleaza metabolismul la nivel homeostatic, de echilibru, marind arderile in conformitate
cu cantitatile de mancare ingerate. Dar, practica continua de a baga in tine calorii cu nemiluita
creste rezistenta la leptina. Astfel, tipul din exemplul nostru a crescut cantitatea de leptina
necesara doar pentru a se mentine.
Important: rezistenta la leptina seteaza un nou "punct de referinta", ceea ce declanseaza un
mecanism de aparare, adica nivele mai mari de tesut adipos si metabolism mai lent, in
comparatie cu situatia in care nu ai fii rezistent la leptina. Cu alte cuvinte, corpul tau este
destept, si daca crede ca urmeaza o "dieta", imediat retine cat mai multa grasime posibil.
Cu cat ai o rezistenta la leptina mai mare cu catat punctul de referinta se muta spre "gras" si se
indeparetaza de "definit". Ai tinut vreodata o dieta, ai slabit, si apoi ai vrut sa acumulezi ceva
masa musculara, ca in exemplul de mai sus, te-ai si ingrasat facand asta, si cand ai vrut sa tii din
nou dieta sa te definiesti ti-a fost mult mai greu? Acum stii de ce. De aceea nu se recomanda
perioadele intense de acumulare de masa musculara.
Sa continuam exemplul de mai sus, al culturistului care vrea cat mai multa masa musculara.
Cand se hotaraste ca e timpul pentru a se defini, si descreste caloriile, fiind intr-o satre de
rezistenta la leptina, celulele grase incep sa se micsoreze, si automat scade si secretia de
leptina. Rezistenta la leptina a setat un nou punct de referinta, si astfel metabolismul sau dat
peste cap incearca sa protejeze depozitele de grasime, din motive de "supravietuire".
Vezi treaba asa: in mod normal, cu cat te definesti mai mult, cu atat este mai greu sa arzi
grasime si sa pastrezi tesutul muscular. In cele din urma corpul intra in modul "supravietuire" devi mai obosit, letargic, pofta de mancare creste. Cand lucrurile functioneaza cum trebuie, asta
se intampla doar cand nivelele de grasime sunt extrem de reduse.
dieta cu fructe
Dar cand incepi o dieta intr-o stare de rezitenta la leptina, pierzi ceva greutate la inceput dar intri
repede in modul "supravietuire", doar ca acum nu esti deloc in forma. Si asta duce la un blocaj
rapid. Mananci din ce in ce mai putin, te simti din ce in ce mai prost, slabit si fara vlaga, dar TOT
nu poti sa slabesti. Receptorii leptinei au capatat rezitenta - la un punct de referinta mai mare asa ca si descresteri mici ale leptinei sunt percepute ca foamete. Inceperea unei diete de
slabire/definire intr-o stare de rezistenta la leptina iti va baga organimul intr-o stare perpetua de
supravietuire.
Este fata urata a dietelor pentru multi, si simplul fapt pentru care doar reducerea caloriilor nu
functioneaza, pe termen lung. Adevarul este ca nu reducerea caloriilor este problema, ci
rezistenta la leptina.
Leptina si insulina
Leptina si insulina au o relatie apropiata. Cand creste insulina, creste si leptina - mananci o masa
consistenta, cresc nivelele insulinei, si apoi cele ale leptinei, semnaland creierului ca esti satul si
sa mentina metabolismul ridicat.
Celulele din pancreas care secreta insulina contin si receptori leptinici, prin care leptina este un
regulator negativ al insulinei. Asadar exista o stranta relatie intre acesti doi hormoni.
Cum sta treaba:
Mananci niste somon si un cartof dulce mare. Celulele beta din pancreas elibereaza insulina ca
raspuns la glucoza din sange.
Insulina stimuleaza secretia de leptina din celulele grase.
Nivelele leptinei cresc, semnaland hipotalamusului sa diminueze apetitul.
Nivele ridicate de leptina semnaleaza si pancreasului sa nu mai secrete insulina.
Dar sa vedem cum arata procesul cand esti rezistenta la leptina:
Mananci niste somon si un cartof dulce mare, plus cateva felii de palcinta cu branza, pentru ca
esti in perioada de acumulare de masa. Celulele beta din pancreas elibereaza insulina ca raspuns
la glucoza din sange.
Insulina stimuleaza secretia de leptina din celulele grase, invadand corpul.
Nivelele leptinei cresc, dar incepe sa se instaleze rezistenta la leptina.
Nivele ridicate de leptina incearca sa spuna pancreasului sa nu mai secrete insulina, dar fiind
rezistent la leptina, pancreasul nu primeste semnalul.
Acum ai nivele de insulina prea ridicate, cronice, care duc la rezistenta la insulina.
Leptina si inflamatiile
Cu cat esti mai gras, cu atat ai o stare mai accentuata de inflamare in corp, din cauza nivelelor
mari de grasime (30% din celulele care se gasesc in grasimea alba sunt celule imunitare),
situatie care cauzeaza trimiterea de semnale imunitare pentru secretia de anticorpi.
Hiperleptinamia este asociata cu un raspuns pro-inflamator crescut.
Leptina poate creste productia factorului de necroza tumorala, un anticorp, care atunci cand este
produs in exces ataca propriile tesuturi sanatoase.
Este o idee buna sa reduci inflamatia pe cat posibil. Poti reduce semnificativ inflamatia si mari
utilizarea glucozei prin inlocuirea unei parti din garsimi si carbohidratilor rafinati cu acizi grasi
esentiali. Suplimentele cu omega-3 si omega-6 sunt execelente in aceasta privinta.
Leptina si glanda tiroida
Se stie ca atunci cand tii o dieta restrictiva caloric conversia hormonului tioridic T4 in T3 este
incetinita. Ce nu stiu multi este ca leptina are un rol cheie in mentinerea ridicata a acestei
conversii. Cand creierul "simte" ca este suficienta leptina, semnaleaza ficatului sa converteasca
hormonul inactiv T4 in cel activ, T3. Ficatul opreste procesul cand creierul precepe semnalul de
foamete, adica exact ce se intampla cand esti rezistent la leptina.
Cum putem remedia rezistenta la leptina?
au pornit. Slabirea este foarte dificila pentru multi dintre noi, chiar mai dificila decat ne-am
imagina.
Organismul nostru are un apetit si daca ii vei da permanent mai putine calorii decat arde, corpul
va raspunde prin punerea in functiune a hormonilor apetitului, determinand, desigur,
aparitia poftei de mancare.
Nu este ceva neobisnuit sa auzi de chestiuni gen insulina, testosteron, estrogen sau
cortizol in contextul grasimii corporale. De exemplu, insulina este adesea citata ca fiind un
hormon de depozitare de grasime si criticata pentru faptul ca este un factor contribuitor la
ingrasare si obezitate.
Desi am suprasimplificat situatia, care oricum nu este complet adevarata sub forma asta, exista
doi hormoni care joaca un rol mult mai mare si mai direct in ingrasare si controlul
greutatii: leptina si grelina.
Acesti doi hormoni ai senzatiei de foame pot afecta direct balanta energetica si joaca un rol mult
mai important in succesul slabirii. Daca urmaresti sa iti imbunatatesti compozitia corporala si sa
iti controlezi pe termen lung masa corporala, este crucial sa intelegi rolul acestor doi
hormoni si cum sa ii manipulezi.
Ce este leptina si ce rol are in organism?
Leptina este considerata elementul suprem care regleaza pofta de mancare si este un cunoscut
supresor al apetitului. Leptina influenteaza consumul de mancare datorita efectului pe
care il are asupra hipotalamusului, o regiune a creierului care guverneaza mai multe procese
si emotii precum foamea, setea, somnul si starea de spirit.
De exemplu, in momentul in care iei masa, nivelul leptinei creste. Asta trimite un semnal
creierului spunandu-i ca se poate opri din mancat, corpul nu mai are nevoie de mancare.
Totusi, daca un individ are rezistenta la leptina sau in cazul in care calea leptinei nu
functioneaza adecvat, s-ar putea sa te trezesti ca mananci mai mult decat e cazul si ca foarte
des iti pierzi controlul asupra consumului de mancare in principiu, mananci prea mult fara sa
iti dai seama.
Din aceste motive, este simplu de inteles de ce leptina joaca un rol-cheie in succesul unui plan
de dieta de lunga durata.
Spirala leptinei
Leptina este depozitata si secretata in celulele adipoase. Odata ce te ingrasi, nivelurile leptinei
cresc si incep sa ii spuna creierului sa manance mai putin si sa arda mai multe calorii.
La polul opus, daca scazi din calorii si incepi sa arzi din grasimea corporala, nivelurile de leptina
scad si ele, astfel fiind trimis semnalul de a manca mai mult si de arde mai putin catre creier!
Da, deci se poate spune ca asta e cam o enigma care actioneaza ca un mecanism care
regleaza consumul energetic si consumul de mancare.
In baza acestei informatii, te-ai gandi ca o persoana care este supraponderala ar secreta mai
multa leptina, deci ar avea o senzatie de foame mai scazuta. Suna grozav in teorie, insa
cercetarile au aratat ca in ciuda cresterii nivelului leptinei, persoanele obeze continua sa
manance prea mult si consumul energetic nu creste nici el suficient pentru a face fata.
Asta este de fapt rezistenta la leptina. Odata ce o persoana se ingrasa, semnalul transmis
creierului este perturbat sau devine mai putin sensibil, ceea ce va determina un consum prea
mare de mancare.
Regleaza nivelurile leptinei
Daca obiectivul tau este de slabire sau mentinere, rezistenta la leptina normal ca este o tema de
interes. De fapt, momentan este considerata una dintre cauzele majore ale obezitatii.Scaderea
grasimii corporale este o cale evidenta de reparare a rezistentei la leptina, insa va fi
nevoie de mai mult decat o dieta restrictiva.
Pentru a putea face o diferenta relevanta si a corecta rezistenta la leptina pe termen lung, ia in
calcul aceste strategii:
1. Inlocuieste junk food-ul cu legume si fructe
Inflamatia excesiva din organism poate perturba mecanismele de semnalizare a leptinei catre
hipotalamus. Consumul unor alimente neprocesate preponderent (legume si fructe), alaturi de
anumite suplimente precum omega 3 si antioxidanti, ar putea reduce inflamatia.
Desi dulciurile si hamburgerii au gust bun, de cele mai multe ori ofera o senzatie de satietate mai
scazuta decat alimentele integrale, plus ca sunt bombe calorice aproape complet lipsite de
nutrienti.
2. Fa sport
Practicarea constanta a sportului joaca un rol important in imbunatatirea rezistentei la leptina si
in scaderea inflamatiei. Este esential ca in momentul in care vrei sa slabesti sa incluzi siexercitii
de rezistenta si antrenamente pe intervale cu intensitate crescuta.
Nu te bloca in zona antrenamentelor cardio lungi care iti ocupa cea mai mare parte a
timpului petrecut facand sport. Iti vei putea controla nivelurile de leptina, dar iti vei dezvolta si
masa musculara, arzand si ceva grasime.
3. Creste consumul de proteine
Alaturi de a creste senzatia de satietate, proteinele sustin si imbunatatirea sensibilitatii la
leptina. Consuma cam 2g de proteine/kg de masa corporala constant, indiferent ca e zi de
antrenament sau nu.
Incearca sa consumi proteinele din alimente, nu din suplimente, in special in perioada de
slabire (am observat ca multe persoane se arunca la consumarea de suplimente proteice cand
de fapt nu au nevoie de ele pentru atingerea necesarului proteic zilnic).
4. Dormi mai mult
Despre beneficiile somnului am scris si am mentionat ca acesta ne ajuta si la slabit.
Somnul imbunatateste sensibilitatea la leptina. Daca ai probleme cu adormitul, foloseste aceste
trucuri:
seteaza-ti o ora exact de culcare
opreste televizorul sau orice gadget cu 30 de minute inainte de a te culca
asigura intunericul in camera (poti sa te folosesti de "zgomotul alb", insa)
fa liniste in camera
seteaza temperatura la 18 grade Celsius.
leptina grelinaDaca tot am scris acum mult timp despre leptina si cum influenteaza ea procesul
de slabire, am zis sa analizam putin cum sta situatia si cu grelina, ca doar sunt elemente conexe.
In contrast cu leptina, grelina actioneaza ca un stimulator al apetitului. Ambii hormoni raspund in
functie de cat de bine hranit esti, leptina fiind in general corelata cu grasimea corporala cu cat
ai mai multe kilograme in plus, cu atat vei produce mai multa leptina. Ambii hormoni iti activeaza
hipotalamusul.
Grelina este eliberata in principal in stomac si, in momentul in care nivelul sau este ridicat,
transmite un semnal creierului pentru a te anunta ca e cazul sa mananci. Dupa o masa, te poti
astepta ca nivelul grelinei sa se intoarca la nivelul de baza cam in 3 ore.
Factori precum varsta, sexul, indexul de masa corporala, nivelul glicemiei, nivelul insulinei,
nivelul leptinei si hormonul de crestere s-a aratat ca afecteaza nivelurile grelinei. Leptina in sine,
de exemplu, poate ajuta la reducerea grelinei.
Mai mult, daca ti se intampla sa des sa simti senzatia de satietate dupa un antrenament
solicitant, asta se poate intampla datorita cresterii nivelului hormonului de crestere, care poate
ajuta la diminuarea poftei de mancare si a consumului de mancare prin reducerea nivelurilor de
grelina care circula prin sange.
Jocurile foamei
identic, grupul celor care isi luau zilele de pauza se pare ca a slabit mai mult dar si-au si
mentinut mai usor noua greutate corporala.
Controleaza-ti hormonii poftei de mancare
Atat leptina cat si grelina sunt esentiale pentru slabire, nu avem cum sa contestam asta. Dietele
yoyo vor avea cel mai probabil un impact negativ pe termen lung asupra hormonilor, compozitiei
corporale si sanatatii generale. Pentru evitarea intrarii in acesti ciclu vicios si recastigarea
greutatii pierdute, planifica perioade de mentinerea energetica sau refeed-uri. Aceste mici
perioade de 3-4 zile la fiecare doua saptamani sau ceva mai mult te vor ajuta cu siguranta.
Totusi, tine minte ca nici aceste refeed-uri nu pot fi facute oricum si daca ai crezut ca dieta este
grea, atunci si ele vor fi la fel de dificile cel putin. Ai grija ca planul tau post-dieta sa fie optim si
eficient ca dieta in sine. Axeaza-te pe 20-30 g de proteine la fiecare masa si nu uita de mersul la
sala.