Profesor: Student:

Gradinaru Razvan Constantin Handaric Andreea Lavinia

REFERAT

Sindromul Diareic

FEG Education
Piatra Neamt

AMG anul I
 Sindromul Diareic

Sindromul diareic reprezintă una dintre manifestările majore ale

patologiei digestive și este totodată o problemă de sănătate publică de o
importanță deosebită.

Cea mai mare parte a diareelor acute sunt de origine infecțioasă,

încetează de la sine și nu reprezintă un pericol pentru sănătatea
persoanei.
În formele severe, pe de altă parte, cum este dizenteria cauzată de
invazia mucoasei intestinale de către bacterii (manifestată prin febră,
colici intestinale, diaree care conține sânge sau cu puroi) poate fi
amenințătoare de viață și necesită intervenția unui medic specialist sau
chiar spitalizarea.

Diareea acută de cauză infecțioasă poate fi definită prin emisia

de mai mult de două scaune moi sau lichide, fenomen care apare brusc și
durează cel mult 14 zile.
Evidențierea caracterului epidemiologic este deosebit de important
atunci când există suspiciunea unei toxiinfecții alimentare
responsabilă de aparitia de cazuri grupate – cel puțin două persoane
ce manifestă simptome similare (în general digestive) a căror cauză
poate fi corelată cu aceeași origine alimentară.
Simptomele și complicațiile diareei acute

Debutul diareei este în general brusc, uneori dramatic, cu modificări ale

stării generale: stare de rău, slăbiciune fizică pronunțată, durere de cap.
Diareea acută se poate asocia cu:

 alte manifestări digestive: greață, vărsături, dureri abdominale,

sânge în scaun;
 simptome extradigestive: erupție cutanată, dureri ale articulațiilor,
dureri musculare;
 simptome generale: febră, alterarea stării generale;
 semne de deshidratare: sete, senzație de uscăciune a mucoaselor,
palpitații, amețeală.

De ce apare diareea?

Între 80 – 90% dintre cauzele diareei sunt de origine infecțioasă:

a) bacterii: Salmonella, Campylobacter jejuni, Shigella - produce

dizenterie,
Escherichia Coli - în funcție de tulpina implicat, poate determina:
diareea călătorului, dizenterie, diareea cu sânge, diareea la copil, diareea
persistentă, Vibrio cholera - determină diareea apoasă și deshidratarea
care poate provoca decesul, Yersinia enterocolitica ș.a.;

b) virusuri: Norovirus, Rotavirus, Adenovirus ș.a., implicate în

gastroenterita acută virală;

c) paraziți: Giardia lamblia, Entamoeba hystolitica - determină diareea

cu sânge, dizenterie, Cryptosporidium ș.a.;

Sursa infecției poate fi apa sau consumul de alimente contaminate:

preparate din carne gătită insuficient, pește, fructe de mare, lactate, ouă,
sucuri de fructe nepasteurizate.
În special în timpul călătoriilor există o predispoziție mai mare pentru
apariția diareei infecțioase.

Diareea acută de cauză infecțioasă este transmisibilă și se răspândeste

ușor în colectivități (de exemplu, la grădiniță sau la școală).
În alte 10 – 20% din cazuri, diareea poate fi legată de administrarea unor
medicamente (ex: digoxin, chimioterapice, antiinflamatoare
nesteroidiene, laxative, antiacide, antibiotice), ori de inflamații pelvine
sau infecții sistemice.

Atunci când diareea este persistentă (durează mai mult de 4 săptămâni),

nu este identificată nicio cauză infecțioasă sau medicamentoasă, sunt
necesare investigații suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni care se
manifestă cu diaree: colon iritabil, cancer colorectal, boala inflamatorie
intestinală, malabsorbție, insuficiență pancreatică ș.a.

Cum se investighează diareea?

Pentru a analiza cauza diareei, medicul gastroenterolog va recomanda

efectuarea următoarelor investigații:

a) Examenul scaunului
 Coprocitograma: evidențierea leucocitelor (celulele albe ale
sângelui) orientează diagnosticul spre o infecție cu germeni invazivi,
care poate indica necesitatea unui tratament antibacterian.
 Coprocultura pe medii selective cu identificarea germenilor.
Izolarea germenilor este urmată de identificarea precisă a agentului
patogen și de efectuarea unei antibiograme.
 Examenul coproparazitologic – detectarea paraziților intestinali.
 Căutarea toxinelor din infecția cu Clostridium difficile -  indicată
în cazul diareei persistente aparute după un tratament cu antibiotic sau
chimioterapie ori dacă pacientul a fost recent externat din spital
(diaree nosocomială);
Explorările microbiologice ale scaunului trebuie repetate în caz de
rezultat negativ inițial, dacă diareea persistă.

b) Examinări sanguine
 determinarea electrolițior serici, ureei, creatininei serice – pentru a
identifica semne de deshidratare;
 HLG (hemoleucograma), CRP (proteina C reactivă), VSH (viteza
de sedimentare a hematiilor), fibrinogen - pentru a stabili dacă există o
infecție în organism.
 hemoculturi – pentru dentificarea unor germeni patogeni din sânge,
în caz de febră sau hipotermie.
Pentru surprinderea eventualelor complicații, pot fi recomandate și
explorări imagistice (radiografie abdominală pe gol, CT, ecografie,
colonoscopie cu biopsie etc).

Tratamentul diareei

Hidratarea este foarte importantă în depășirea episoadelor de

diaree. Se vor consuma 2 - 2.5 litri de lichide fracționat: apă și ceai slab
neîndulcit.
Treptat, se vor introduce alimentele solide ușor digerabile: orez, pâine
(veche de 1 - 2 zile), carne de pui fiartă, pește, brânzeturi uscate.
Dieta se extinde pas cu pas, evitând până la remisiunea completă
alimentele care pot declanșa ori agrava diareea: zahărul, lactoza (lapte,
brânzeturi, iaurt, înghețată), mierea, fructele și sucurile de fructe (prune,
mere, pere, struguri), nucile, curmalele, smochinele, guma de mestecat,
cafeină (cafea, cola, ceai).

Se exclud medicamentele care pot genera diaree.

Tratamentul farmacologic

Este bine să fie urmat numai la recomandarea medicului, deoarece

unele medicamente pot determina apariția complicațiilor.
Acesta poate recomanda:
 probiotice (Lactobacillus) - scad durata diareei;
 modulatoare de motilitate (Loperamid, Imodium) - cu efect de
încetinire a tranzitului intestinal; acestea sunt contraindicate dacă
există suspiciunea de diaree invazivă, cu sânge!
 topice adsorbante (diosmectita - Smecta);
 antiemetice - în caz de greață sau vărsături;
 antispastice și antalgice - în cazul în care apar durerile
abdominale, ținându-se cont de faptul că morfinicele și derivații lor
sunt în general contraindicate în diareea invazivă (la fel ca și
modulatoarele de motilitate cu efect de încetinire a tranzitului
intestinal).
 antibioticele - nu sunt neaparat necesare în toate cazurile de
diaree, deoarece multe sunt autolimitative și dispar în câteva zile, cu
ajutorul dietei și al hidratării corespunzătoare.  
Antibioticele sunt indicate în infecțiile cu bacterii invazive (care dau
diaree cu sânge - dizenterie), cu bacteriemie, febră, în diarea prelungită
peste 7 zile, în diareea sanguinolentă și cu puroi, în cazurile de recurență
a diareei, la pacienții imunocompromiși, la cei cu proteze (valvulare,
ortopedice, vasculare).

În cazurile grave, se poate recomanda spitalizarea și administrarea

tratamentului intravenos.

Prevenirea diareei acute

Atunci când mergeți în vacanță, nu este recomandat să consumați

apa curentă și gheață, preferați mai degrabă apa îmbuteliată.
Evitați contactul cu animalele, cu apele dulci și nu mergeți cu picioarele
goale.

Ca regulă generală, evitați consumul de carne insuficient gătită,

pește, fructe de mare sau salate de crudități dacă nu cunoașteți condițiile
în care au fost preparate.
Mai ales pe timp de vară, spălați temeinic fructele și legumele înainte de
consum.

Spălatul frecvent al mâinilor este vital în evitarea răspândirii

bacteriilor ce cauzează diareea.

Dacă îmbolnăvirea s-a produs, pentru a preveni contaminarea altor

membri ai familiei, dezinfectați temeinic toaletele și mențineți strică
igiena mâinilor.
De la caz la caz, poate fi indicată și chiar obligatorie izolarea pacientului
în mediu spitalicesc.

Bibliografie:

https://www.arcadiamedical.ro/articol/sindromul-diareic/

https://www.scoalacantemir.ro/files/uploads/Igiena_copilului_si_adolesc
entului.pdf

https://assmb.ro/wp-content/uploads/2013/04/Igiena-copiilor-si-a-
tinerilor.pdf

https://igienagenerala.usmf.md/wp-
content/blogs.dir/151/files/sites/151/2016/09/Igiena-copiilor-si-
adolescentilor_1.pdf

https://www.scribd.com/doc/144946097/Igiena-Copilului-Si-
Adolescentului