ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HEPATITĂ VIRALĂ ACUTĂ A

1. Definiţie:
Hepatită virală acută A este o boală infecţioasă determinată de virusul hepatic A (din genul
Enterovirus) cu caracter hepatotrop, provocând o boală generală a organismului şi mai ales a
ficatului.
2. Culegere de date
a. Circumstanţe de apariţie:
- factorii determinanţi:
 transmitere pe cale fecal – orală (digestivă);
 contact direct sau indirect;
- factorii favorizanţi:
 vârsta (hepatita A domină la vârsta copilăriei);
 deficienţe de igienă personală, comunală (ape contaminate) şi alimentară
 persoane cu infecţii inaparente în colectivităţile de copii;
 lipsa de cunoştinţe ale pacientului şi ale familiei despre boală.
b. Manifestări de dependenţă:
-debut pseudo-gripal cu febră, dureri musculare, manifestări catarale respiratorii
- debut digestiv cu semne de gastroduodenită – manifestări digestive
- anorexie (cu repulsie de alimente, balonare)
- greaţă, vărsături
- dureri: epigastrice, cefalee
- senzaţie de greutate în hipocondrul drept
- prurit
- icter al tegumentelor şi sclerelor
- astenie pronunţată, ameţeli
- insomnie sau somnolenţă
- irascibilitate sau apatie
- oligurie cu urini hipercrome
- constipaţie cu scaune decolorate
c. Examinări paraclinice:
- examinări curente:
 Leucograma şi VSH, au valoare în a indica etiologia virală (leucopenie cu VSH
normal sau chiar încetinit, datorită hemoconcentraţiei)
 Examenul urinei (urobilinogen crescut, bilirubină prezentă)
- examinări patogenice, cu valoare de a stabili suferinţa hepatocelulară:
 Transaminazele (TGP, TGO), aldolazele, şi sideremia cresc.
- examinări specifice:
 Imunoelectromicroscopia – decelează antigenul hepatic A din materiile fecale
 Decelarea anticorpilor anti HAV, prin testul radioimun (RIA) sau imunoenzimatic
(ELISA)
- alte investigaţii:
 Sindromul de inflamaţie (teste de disproteinemie, electroforeza)
 Sindromul colestatic (bilirubina, fosfataza alcalină)
 Sindromul de deficit funcţional hepatic (testele de coagulare, metabolismul glucidic).
3. Probleme de dependenta
 Hipertermie legata de manifestarea generala infectioasa, fara frisoane;
  Disconfort legat de prurit, de durerile musculare, articulare, de manifestarile digestive,
manifestarile catarale;
 Greturi, varsaturi legate de gastroduodenita;
 Anorexie legata de afectarea stomacului, intestinului si alterarea gustului;
 Alterarea nutritiei prin deficit din cauza anorexiei, greturilor si varsaturilor;
 Dureri epigastrice, de cap, articulare, musculare legate de infectia care afecteaza
aceste organe;
 Diminuarea mobilitatii fizice (intoleranta la activitati) legata de astenie, ameteli,
alterarea metabolismului;
 Afectarea tegumentelor si mucoaselor legate de urticarie, de coloratia galbena
(bilirubinei crescute);
 Eliminare urinara inadecvata (prin oligurie la inceput) legata de retentia hidrica sau
tulburare in metabolismul apei si al electrolitilor, cu cresterea lichidului extracelular;
 Constipatie sau diaree legata de insuficienta secretorie a pancreasului exocrin, de
colestaza;
 Cunostinte insuficiente asupra bolii si legate de regimul igieno-dietetic;
 Anxietate legata de evolutia prognosticului bolii;
 Risc de infectii bacteriene sau virale supraadaugate, legate de starea de nutritie
anterioara (in special carente de proteine), de boli cronice asociate.
4. Obiectivele de îngrijire
Vizează:
- diminuarea febrei şi a pruritului;
- ameliorarea vărsăturilor şi a greţurilor;
- reducerea durerilor ( de cap, epigastrice, musculare, articulare);
- o hidratare şi stare de nutriţie adecvată;
- ameliorarea confortului fizic şi psihic.
Pacientul:
- să se deplaseze fără ajutor;
- să aibe tegumente şi mucoase curate, integre;
- să prezinte o diureză şi un tranzit intestinal normal;
- să nu prezinte anxietate;
- să fie instruit asupra regimului igieno-dietetic;
- să cunoască principalele grupe de alimente şi conţinutul lor în factori nutritivi;
-să nu prezinte infecţii intercurente bacteriene sau virale.
5. Intervenţii autonome şi delegate:
Toate intervenţiile vizează: protejarea ficatului, sprijinirea regenerării celulelor hepatice,
corectarea reacţiilor inflamatorii şi a altor dezechilibre funcţionale, protejarea pacientului de
alte infecţii, limitarea transmiterii bolii.
1.Izolarea pacientului , de obicei în spital cel puţin 2 săptămâni de la debutul bolii
2.Observarea funcţiilor vitale şi înregistrarea valorilor, lor în FO
3.Asigurarea odihnei: repaus la pat, în perioada acută a bolii, după perioada acută, repaus
relativ în convalescenţă, apoi reluarea treptată a activităţii
4.Combaterea febrei: microclimat corespunzător în salon, îmbrăcăminte lejeră, medicaţie
antipiretică prescrisă de medic
5.Combaterea vărsăturilor: ingerarea de cantităţi mici (30-60 ml) de lichide reci (ceai, siropuri
diluate), la intervale de 30 – 60 minute, la acelaşi interval se pot da pacientului bucăţi mici
gheaţă pe care le suge.
6.Observarea semnelor de deshidratare
7.Respectarea dietei (mese mici şi frecvente) , în funcţie de toleranţa digestivă sau de apetitul
pacientului:
 Dietă lichidă 1,5 – 2 l pe zi, hidro-lacto-zaharată (sucuri de fructe, în special citrice,
ceaiuri, compoturi, supe de zarzavat, lapte, iaurt)
 Apoi, dieta va cuprinde alimente şi preparate uşor digerabile, care să asigure un
aport suficient de glucide şi un aport suficient de aminoacizi necesari regenerării
celulare
8.Asigurarea tranzitului intestinal normal se realizează prin: regim de fructe, zarzavaturi, la
indicaţia medicului, clisme sau laxative
9.Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului: simptomatice, hepatotrope, vitamine,
corticoizi – în formele severe
10.Educarea pacientului:
 Pentru cruţarea ficatului, pacientul va evita asocierea altor noxe (efort, abuz
alimentar, toxice, etc.)
 Va evita consumarea alimentelor interzise: prăjeli, rântaşuri, grăsimi animale,
conserve, afumături, alcool
 Pentru dispensarizare corectă, pacientul va fi informat că dispariţia icterului şi a
celorlalte semne nu înseamnă vindecare totală; refacerea ficatului necesită timp mai
îndelungat (2-3luni) şi urmărirea se face timp de 12 luni (clinic şi prin examene de
laborator)
 Familia şi pacientul va fi încurajată să pună întrebări, să se informeze despre boală,
regim igieno-dietetic
 Informarea pacientului despre transmiterea bolii şi a modului de prevenire a
hepatitei de tip A.