GUTA

Guta
 tulburare complexă a metabolismului proteic asociată cu alterarea
metabolismuluui lipidic și glucidic.
 apare cu o incidență 1-2% din populația generală fiind mai frecventă la
bărbații cu vârste cuprinse între 40-60 ani
 se caracterizează:
• Biochimic hiperuricemie;
• Clinic manifestări articulare acute;
• Cronic leziuni viscerale, în special renale.
Etiologie
Guta este o boală inflamatorie(artrita periferica a adultului), caracterizată de
nivelul crescut de acid uric în sânge, acesta fiind cauzat de abuzurile alimentare,
sedentarism, factori genetici și consumul de alcool.

 Abuzurile alimentare proteine (carne vițel, curcan, vânat, porc, brânză etc.);
legume (linte, mazăre, năut, soia);
fructe roșii (afine, coacăze);
zahăr rafinat;
alcool;
medicamente (aspirina).
 Sedentarismul al doilea factor de risc pentru hiperuricemie;
crește riscul prezenței unor substanțe inflamatorii în sânge.

 Factorii genetici dacă un membru al familiei a fost diagnosticat cu Gută,

există o predispoziție mare de a moșteni această afecțiune.

 Consumul de alcool inhibă eliminarea acidului uric;

berea are un conținut ridicat în purine (cel mai
nociv tip de alcool).
Simptomatologia gutei

 Guta
 Articulară;
 Abarticulară.
 Preguta clinic asimptomatică
 Accesul acut de gută - vârsta
 50 ani bărbați;
 60 ani femei.
 Reacție inflamatorie acută cauzată de creșterea bruscă a uricemiei
(›6,4mg%)
 Localizarea monoarticulară  alte articulații
Prodroamele/Simptom precoce
 Iritabilitate, astenie, insomnie, cefalee,
constipație, anxietate, dureri gastrice, anorexie,
colici ureterale, disurie, poliurie, frisoane, febră
 Accesul acut
 Apare brusc noaptea, durere violentă,
insuportabilă;
 În 80% dintre cazuri apare în articulația
metatarsofalangiană a degetului mare
(halucele).
 Simptome locale
 Tumefacție rapidă;
 Turgescența venelor;
 Tegumente calde dureroase;
 Colorație roșie violacee.
Manifestări ale gutei (I)

 Febră, frisoane, tahicardie, cefalee, greață,

vărsături, uneori feblită în jurul articulației
 Formelei gutei
 acută;
 supraacută;
 atenuată;
 poliarticulară (mai rar);
 stadiu cronic (puțin întâlnit) – apar
tofusuri gutoase la nivelul articulațiilor
și prin apariția de atropatii uratice
(depozite de Na, Ca din articulații).
 Perioadele dintre atacuri sunt
asimptomatice
Manifestări ale gutei (II)

 Tofusurile sunt:
 granuloame modulare  dimensiuni
variabile de la o gămălie de ac până la
un ou de găină;
 moi, pietroase  inflamează sau
ulcerează;
 aparla picior, gleznă, genunchi, cot,
pumn.
 Perioadele dintre atacuri sunt
asimptomatice
 Leziuni ale gutei

 Durerea provoacă leziuni degenerative

 apariția de artroze secundare;
 deformări;

 anchiloze fibroase;
 tumefieri;

 dureri permanente sau exacerbate de mișcări;

 invaliditate.

 Ce este guta, simptome, cauze si tratament

 Investigații ale Gutei

Cum este diagnosticată guta?

 Medicul pune diagnosticul pe baza
simptomelor și a intensității acestora,
precum și a unor investigații care vor ajuta la
descoperirea cauzei bolii. Mai jos sunt
principalele tipuri de analize utilizate pentru
a diagnostica guta.

Analiza lichidului sinovial

 Lichidul sinovial este extras din articulații
pentru a fi analizat. Acesta este examinat sub
lumină polarizată, pentru a vedea dacă există
cristale de uree, specifice gutei.
 Analiza sângelui
 Pentru un pacient cu atac acut de gută, analizele de sânge vor arăta VSH
crescut (viteza de sedimentare a hematiilor), fibrinogen și proteina C reactivă
crescute, precum și leucocitoză (creșterea numărului de globule albe) și
trombocitoză. Acidul uric din sânge poate avea valori crescute sau normale.

Analiza urinei
 Testul de urină constă în colectarea urinei pe o perioadă de 24 de ore.
Analiza va arăta cum funcționează rinichii, precum și uricozuria
(eliminarea acidului uric). În cazul persoanelor care au gută, aceasta din
urmă este crescută chiar și atunci când acidul uric are valori normale.
 Radiografia

 Radiografia oferă o imagine asupra tumefacției părților moi din zona articulațiilor.
Este folosită mai ales după primul atac de gută. Testele ulterioare vor arăta evoluția
bolii până în momentul osteoartritei severe. De asemenea, radiografia este folosită
și pentru a exclude alte afecțiuni articulare cu simptome similare.
Tratament

Scopul tratamentului în cazul gutei este reducerea

rapidă a durerii și a disconfortului, dar și profilaxia
recidivelor atacurilor și a complicațiilor care ar putea apărea.

Pe lângă administrarea medicamentelor recomandate de

doctor, pacienții care au gută trebuie să facă și câteva
schimbări în ceea ce privește stilul de viață. Astfel, se
recomandă:
 Limitarea consumului de alcool și de băuturi îndulcite cu
fructoză (zahăr extras din fructe). Acestea pot fi înlocuite
cu apă sau cu ceaiuri fructate, dar fără zahăr adăugat;
 Limitarea consumului de alimente bogate în purine;
 Scăderea în greutate, precum și activitatea fizică regulată –
eliminarea surplusului ponderal poate duce la reducerea
riscului de apariție a unui nou atac de gută.
 Unii pacienți apelează inclusiv la terapii alternative,
precum meditația sau exercițiile de respirație. Acestea îi ajută să
nu se mai gândească la durere și pot fi utile pe termen scurt, însă
în niciun caz nu pot substitui tratamentul medicamentos.
 Tratamentul inițial
Tratamentul are, de regulă, mai Tratamentul are la bază medicamente cu rolul de a
multe etape: atenua simptomele și de a elimina, pe cât posibil,
cauzele bolii.

Tratament în cazul agravării gutei

Dacă guta nu este tratată la timp, poate deveni o boală cronică Tratament de întreținere
și poate afecta ireversibil articulațiile și chiar rinichii. Scopul tratamentului de întreținere este de a
Tratamentul va fi stabilit de medic și va include, scădea acidul uric din sânge și de a preveni
antiinflamatorii, colchicină, corticosteroizi, agenți care atacurile recurente.
grăbesc eliminarea renală a acidului uric, allopurinol.

Tratament ambulator
Poate include administrarea unor medicamente care Tratament chirurgical
să diminueze disconfortul și durerile cauzate de
atacul de gută, dar și repausul articulației pana la Guta este, de regulă, tratată cu succes prin
eliminarea cauzelor predispozante și prin
terminarea atacului, se recomandă antiinflamatorii administrarea tratamentului corespunzator.
nesteroidiene, cu evitarea aspirinei, care poate agrava
simptomele.
Ce alimente sunt recomandate
Dacă ai gută, pe lista alimentelor
permise se află:

 Laptele bătut și dulce;

 Iaurtul;
 Brânza nesărată și slabă;
 Peștele slab;
 Ouăle fierte (cel mult 1-2 ouă pe
săptămână);
 Cerealele integrale;
 Mămăliga.

Dieta trebuie să fie hipoproteică,

normoglucidică și normolipidică.
Ce alimente ar trebui evitate

Persoanele care au gută ar trebui să evite

acele alimente cu un conținut bogat de
purine. Prin metabolizarea acestora, se
formează acid uric, a cărui acumulare duce
la apariția gutei. Printre alimentele de
evitat se află:
 Sarea;
 Organele (rinichi, ficat, creier);
 Peștele gras (sardine, hering, anșoa,
scrumbie, somon, calcan);
 Icrele;
 Fructele de mare;
 Carnea de vițel sau de miel;
 Mezelurile;
 Conservele de carne sau pește;
 Untura;
 Produsele lactate cu un conținut mare
de grăsime, inclusiv unt, smântână și
 Măsuri de profilaxie (I)
 Profilaxia primară

În cazul constatării hiperuricemiei asimptomatice,se

recomandă regim alimentar echilibrat.
 Măsuri de profilaxie (II)
 Profilaxia secundară
Se face pentru prevenirea unor atacuri urmatoare dupa diagnosticarea
gutei.
Măsuri generale:
 Consumul a cel puțin 2 litri de apă/zi;
 Alcanizarea urinei cu citrat de calciu în cazul formării periodice a cristalelor;
 Menținerea unei mase corporale ideale;
 Reducerea consumului produselor bogate în purine(<200mg/zi);
 Evitarea consumului alimentelor din carne,subproduse(ficat,rinichi),fructe de
mare,crustacee,produse secundare,sardine,pasăre sălbatică etc. ;
 Excluderea consumului băuturilor alcoolice tari,berii,vinului dulce.Reducerea
consumului de vin sec până la 150 ml în zi,nu mai frecvent de 3 zile pe
săptămână;
 Limitarea administrării medicamentelor(diuretice);
 Limitarea efortului fizic excesiv.
 Măsuri de profilaxie (III)

 Profilaxia secundară medicamentoasă

Colchicină – 0,5-1mg/zi – indicarea ei se face mai ales la cazurile severe

și cu complicații.
Se recomandă ca AINS(antiinflamatoare nesteroidiene) selective si
neselective să fie administrate numai în caz dacă Colchicina nu este eficientă sau
suportată și pentru o perioadă limită de 4-6 săptămâni.
Bibliografie

1. Corneliu Borundel- „Medicină internă pentru cadre medii”

2. Andra R. Bălănescu- „Afecțiunile reumatologice în practica medicului de
familie”
3. Liliana Groppa și Larisa Rotaru- „Guta la adult: protocol clinic” (Revista
Literaturii)
4. Liliana Groppa și Larisa Rotaru-„Tratamentul gutei” (Revista Literaturii)
5. Mihail Petre Lungu- „Manual de medicină internă”
VĂ MULȚUMIM!