Sunteți pe pagina 1din 36

HIPERURICEMIA

Definiţie

Hiperuricemia (HU): sindrom caracterizat


prin creşterea concentraţiei sanguine a
uratului monosodic (UMS), sare a acidului
uric, cauzată de creşterea producţiei sau de
reducerea excreţiei sale.

Guta este o boală care rezultă din depunerea


tisulară a cristalelor de urat monosodic.
Valori normale

3 - 7 mg% la bărbaţi
3 - 6 mg% la femei (înainte de menopauză)

după menopauză se egalizează valorile la


ambele sexe
Prevalenţă

• 2 - 13,2% (hiperuricemia)

• 1,3 - 3,7% (guta)


Sursele acidului uric
• Sinteza de novo – sursa principala

• Alimentatie
Metabolismul purinelor

Sinteză
endogenă
de purine Nucleotide Acizi nucleici
purinice tisulari
Purine
alimentare

Acid
uric

Excreţie renală Uricoliză


(⅔) intestinală
(⅓)
Eliminarea

Renală (2/3):
(400-700 mg/24 de ore) Clearance-ul acidului
uric: 10 ml/min

Uricoliză intestinală (1/3)


Etiopatogenie
Hiperuricemiile pot fi primare, ca urmare a unor defecte moştenite în sinteza purinelor sau
secundare unor boli sau situaţii.

Din punct de vedere etiopatogenic, hiperuricemiile se clasifică astfel :

Primara
Idiopatică (posibil genetică): ↑ producţiei de novo ± ↓ eliminării

Secundare
↑ Producţiei
• Hemolize cronice
• Miolize cronice
• Tratament cu citostatice

↓ Eliminării
• Insuficienţă renală cronică
• Scăderea reabsorbţiei tubulare (stări de acidoză)
Din punct de vedere anatomoclinic, se disting trei forme esenţiale:

a. Hiperuricemia asimptomatică

b. Criza acută de gută: depunerea UMS în articulaţie → fagocitarea în PMN →


enzime proteolitice lizozomale → inflamaţie

c. Guta cronică: toful gutos (un depozit de cristale fine de urat de sodiu,
inconjurat de o reacţie cronică cu mononucleare şi de un granulom format
din celule gigante şi epiteliale ). Tofii se localizează în cartilajul articular şi
în osul subiacent, în sinovială, tendoane, burse şi alte structuri
periarticulare, în epifiză, ţesuturi subcutanate şi în interstiţiul renal.
Tablou clinic
• Artrita acuta gutoasă
– Mai frecventă la bărbaţi
– Debut acut, de obicei noaptea, cu durere articulară, puternică + inflamaţie
(roşeaţă, tumefacţie, căldură locală)± stare febrilă
– De regulă monoarticular
– Articulaţia cel mai frecvent interesată: articulaţia metatarsofalangiană a
degetului I (podagră), dar şi articulaţiile tarsului, gleznele, genunchii
– Uneori, debutul este brutal (minute, câteva ore) cu semne foarte intense;
febra, alterarea stării generale sugerând o infecţie a articulaţiei
– Durează de la câteva zile (forma uşoară) până la mai multe săptămâni
(forma severă)
– Evoluţie în pusee repetate declanşateexcese alimentare, traumatisme,
intervenţii chirurgicale, consum de alcool, tratament hipouricemiant, infarct
miocardic, accident vascular cerebral
Artrita acută gutoasă
• Guta cronică
– Tofui gutos
• 25-50% din cazuri
• Apar, de obicei, după o perioadă lungă de evoluţie a hiperuricemiei, cu
repetate pusee de artrită acută gutoasă
• Se prezintă ca mici tumorete superficiale, nedureroase, alb-gălbui pe
degete, în palmă, în talpă, ce cresc în volum; pot ulcera, lăsând să curgă
o magmă albă, cremoasă („lapte de urat”)

– Artropatia gutoasă cronică


• deformări articulare prin tofi
Tablou clinic
• Manifestări reno-urinare
– Litiaza renală
• 20% dintre pacienţii cu hiperuricemie şi
uraturie >700 mg/zi
– Nefropatia uratică
• cristale de urat monosodic în medulară
– Nefropatia urică
• precipitarea acidului uric în tubi
• cauză reversibilă de IRA
Tof gutos
Tof gutos
(intraoperator)
Tof gutos
Artropatie gutoasă cronică
Artropatie gutoasă cronică
Explorări paraclinice
• uratemia crescută (>7 mg%)
• ± uraturia crescută (>700 mg/24 h)
• teste inflamatorii: VSH, CRP, leucocitoză
• creatinina serică (N, ↑)
• examenul lichidului sinovial (lumină
polarizată) → cristale
• radiografie articulară = tofi
• ecografie de căi urinare = litiază renală
Artrita gutoasă acută
cristale în lichidul articular
Cristale de urat monosodic
în lumina polarizată
Gută cronică – modificări radiologice
Cristale de acid uric în urină
Diagnostic pozitiv
• Hiperuricemia asimptomatică
– diagnostic întâmplător
• Artrită acută gutoasă
– pusee repetate cu perioade asimptomatice
– uratemia ↑
– ± examenul lichidului sinovial: cristale de urat în lumină polarizată
– ± uraturia ↑ (sau ↓ sau N)
• Guta cronică
– istoric
– clinic (tofi, colică renală)
– ecografic (litiază renală)
– radiologic (lacune osoase)
Diagnostic diferenţial
• Artrita acută: - poliartita reumatoidă; forme mixte (G + PR)

- artrite traumatice
- artrite infecţioase
- celulite
- bursite
- tendinite
- pseudoguta (condrocalcinoza)

• Guta cronică: - artroze


- poliartrita reumatoidă
Tratament

Obiectivele terapiei sunt :


• combaterea hiperuricemiei asimptomatice

• remisiunea puseului de artrită acută şi


prevenirea unor noi atacuri

• prevenirea gutei cronice (tratament de


lungă durată).
Hiperuricemia asimptomatică

• măsuri igieno-dietetice
• tratament farmacologic (ca în guta cronică),
este rezervat numai persoanelor
cărora li se administrează tratament
citostatic pentru neoplazii
Tratamentul artritei acute gutoase
Măsuri igieno-dietetice

• Măsuri igienice: repaus al articulaţiilor afectate

• Măsuri dietetice: - alimentaţie săracă în purine


- proteine sub 0,5 g/kg corp/zi
- lichide - pentru o diureză peste 2l / zi
- legume şi fructe (pentru alcalinizarea
urinii (este de dorit un pH cât mai aproape de 7)
!!!!!! - interzicerea consumului de alcool
Conţinutul în purine
Aliment Purine mg/100g
Ciocolată 1900
Cacao 620
Momiţe 990
Creier 195
Ficat 93
Carne de porc 70
Carne de vită 40-50
Rinichi 80
Scrumbii 790
Sardele 130
Linte, spanac 70
Ciuperci, fasole 50
Tratament farmacologic
• AINS: Diclofenac (100-200 mg/zi) Indometacin (150 mg/zi),
– eficiente la aproximativ 90% dintre pacienţi
• Colchicină: 3-4 mg/zi (diaree!!)
– efecte adverse atât apărute imediat (diaree), cât şi în administrarea prelungită
(alopecie, hepatită, deprimarea măduvei şi chiar moarte).
• Corticosteroizi: Prednison (50 mg/zi), Metilprednisolon 250-1000 mg (perfuzie), Dexametazon 1-6
mg intraarticular
• Hipourcemiante:
– tratamentul hipouricemiant nu se începe în plin atac, deoarece poate induce o recurenţă a
acestuia prin mobilizarea uraţilor din ţesuturi
- dacă bolnavul se află sub tratament, nu se vor întrerupe
• Prevenirea unui nou atac: colchicină 0,5-1 mg/zi
Tratamentul gutei cronice

• Măsuri dietetice

• Inhibitori ai sintezei de acid uric

• Droguri ce cresc eliminarea uratului


prin urină
Măsuri dietetice
• scăderea aportului de purine

• interzicerea alcoolului

• evitarea postului prelungit (cura de slăbire)

• aport de lichide pentru diureză > 2 litri/zi

• consum crescut de fructe şi legume

• alcalinizarea urinii
Regimul de viaţă

• repaus al articulaţiilor afectate


(în cazul atacului acut de gută)

• evitarea efortului fizic intens şi a


ortostatismului prelungit (pentru
prevenirea unor noi atacuri)
Inhibitorii biosintezei acidului uric
• Inhibă xantinoxidaza
(Xantină → Hipoxantină → Acid uric)

• Indicaţii:
– litiaza renală certă sau colici renale
– uraturie mai mare de 700 mg/24 ore

• Allopurinol: 200-400 mg/zi


– în insuficienţa renală: 100 mg/zi
– el se indică la valori ale acidului peste peste 8 mg%

– tratamentul durează toată viaţa


Uricoeliminatoarele
• Inhibă absorbţia uratului de sodiu la nivelul
tubului renal proximal
• Indicaţii:
– hiperuricemie cu uraturie mai mică de
700 mg/24 ore
– absenţa litiazei renale sau a colicilor renale în
antecedente
• Reprezentanţi:
– probenecid: 1-2 g/zi
– sulfinpirazona: 200-600 mg/zi
– benziodaronă
– benzbromaronă