CAPITOLUL II.

GUTA

II.1. DEFINITIE
Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade
dureroase secundare inflamatiei articulatiilor. Guta este o boal cu substrat metabolic complex,
cu puternic caracter familial, observat cu precdere la brbaii tineri, caracterizat clinic prin
episoade caracteristice de artrit acut i mai trziu prin afectri cronice ale articulaiilor i altor
esuturi ale organismului; toate acestea evolund pe fondul unei hiperuricemii persistente.

II.2. CARACTERISTICILE BOLII

Se consider hiperuricemia o valoarea a acidului uric seric mai mare de 7 mg/dl i aceast
stare conduce la unele persoane la o depunere a acidului uric (A.U.), sub form de cristale de urat
de sodiu, la nivel articular i de asemenea i la nivelul altor structuri. Urmarea acestor depuneri o
reprezint atacurile acute de artrit gutoas de pe o parte, ntruct i-a demonstrat existena la
nivelul leucocitelor din lichidul articular a cristalelor de urat monosodic iar pe de alt parte tot
depunerea acestor cristale la nivel tisular, articular i periarticular determin apariia unor noduli
aa numii tofi gutoi ce pot duce la diverse deformri i infirmiti.

Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) precum
si prin impotenta functionala a articulatiei.
20

Fig.1. Guta- maini afectate

Fara tratamentul corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente (acutizari)
frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta
este o boala mai frecventa in randul populatiei de sex masculin.
Termenul de gut primar se folosete atunci cnd hiperuricemia se datoreaz n principal
unei anomalii metabolice condiionat genetic i prin urmare motenit, anomalie survenit
evident la nivelul metabolismului purinic, iar termenul de gut secundar este folosit atunci
cnd hiperuricemia (H-U) este rezultatul unei boli dobndite sau unor factori externi, de mediu,
de exemplu atunci cnd se datoreaz unor boli hematologice: leucemie mieloid cr; policitemia
vera etc., sau administrrii unor medicamente hiperuricemiante exemplu: diureticele tiazidice,
salicilaii, citostaticele.

II.3. ETIOLOGIA BOLII

Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia
este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut
sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta.
21

Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti
factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are
valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiilor.
1)Factori incriminanti
Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia bolii si anume:
A) Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic
B) Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:
- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic);
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului);
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a
celulelor maligne);
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ciclosporina, folosita in
profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ
C)Boli cronice, grave:
- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar
unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente;
- boala renala cronica;
- hipertensiunea arterial;
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, psoriazisul (afectiune
dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine), anemia
hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori;
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la
acest nivel).
D)Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric

22

Persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial

sau uneori complet al enzimei care mentine echilibrul adecvat al acidului uric.
2)Factori de risc
Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie).
Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie
prin cresterea susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut
ridicat in purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism,
folosite deseori inbolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure)
- leziuni articulare sau periarticulare
3)Guta si afectiunile asociate acesteia
Exista o serie e afectiuni care apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu guta, decat
la restul populatiei sanatoase, cu toate ca nu exista studii medicale concludente care sa fi dovedit
clar acest lucru. Se crede ca guta are factori de risc comuni cu alte afectiuni (obezitatea,
hipertensiunea arteriala si hipertrigliceridemia).
Acesti factori sunt de asemenea factori de risc pentru anumite afectiuni, precum:
- diabetul zaharat
- bolile renale

23

- arterioscleroza (ingrosarea arterelor)

- boala cardiaca.

Fig. 2. Imaginea unei articulatii inflamate

II.4. DIAGNOSTICUL CLINIC. SEMNE SI SIMPTOME

Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul
articulatiilor si tesuturilor invecinate.
Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de
obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce);
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful;
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul
urmatoarelor 2-7 zile;
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de
guta.
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii
tegumentare locale;
24

- febra;
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare).
Simptomele gutei pot varia:
- simptomele pot recidiva dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii.
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor,
coatelor sau urechilor, acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta.
In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia
sangvina, s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele este cel
mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile piciorului, articulatia
mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor.
Poate de asemenea sa apara inflamatia lichidului articular (bursita), cel mai adesea la
nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara).

Fig. 3. Depunerea acidului uric in articulatii

II.5. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

25

Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori
confundata cu alte forme de artrita.
Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta.
Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul
articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei,
amintim:
-a)artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor
si bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului
mare de la picior (haluce)
- b)osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii
miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau
picioarelor
- c)osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului
si tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si
spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
-d) pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu.
Pseudoguta poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari
precum articulatiile genunchiului sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul
adultilor si varstnicilor.
- e)artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei
articulatii.

II.6. EVOLUTIE

26

Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric,
timp in care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Un
atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se
intensifice.
Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura
locala (inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce).
Dupa

un

interval

de

cateva

zile,

simptomele

cedeaza

sau

chiar

dispar.

- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile.
Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul
atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca
exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.
Exista trei perioade de evolutie a bolii :
1)perioada de hiperuricemie asimptomatica cand are loc depunerea cristalelor de acid uric
la nivel tisular, este extrem de importanta si exista voci in lumea medicala care sustin
inceperea tratamentului din acest moment, mai ales in cazul pacientilor care asociaza si alti
factori de risc ai aterosclerozei. Studii recente au arata ca hiperuricemia este un factor de risc
independent pentru ateroscleroza subclinica chiar si la adultii tineri. Majoritatea studiilor
epidemiologice au demonstrat o asociere intre hiperuricemie si boala coronariana ischemica,
valoarea crescuta a acidului uric seric, indicator pentru stresul oxidativ si disfunctia
endoteliala, corelandu-se nu numai cu ateroscleroza la nivel macrovascular dar si la nivel
microvascular .
2)atacurile acute cand cristalele depuse in articulatii provoaca inflamatie de obicei la
nivelul unei singure articulatii. Factorii care pot declansa un atac sunt: consumul excesiv de
carne rosie si alcool, traumatismele, infometarea, deshidratarea, medicamentele ( allopurinol,
aspirina, antihipertensive, chimioterapie, etc) sau substante de contrast administrate
intravenos. In general criza dureaza cateva zile si afecteaza cel mai frecvent articulatiile
membrului inferior. Atacul acut de guta se manifesta in 50% din cazuri cu umflatura
articulara, roseata, caldura locala si durere extrem de intensa a degetului mare de la picior.
27

Exista insa si forme care afecteaza mai multe articulatii, in special la femei si pacientii
varstnici. Perioadele dintre crize sunt la inceput lipsite de simptome si pot dura luni, chiar ani
de zile, ulterior devenind din ce in ce mai scurte. Atacurile repetate netratate duc la o forma de
artrita cronica cu deformari ireversibile si pierderea mobilitatii articulare.
3)guta cronica se manifesta cu dureri si tumefactii articulare persistente, depozite de acid
uric in tesuturile moi, numite tofi si localizate de obicei intra sau periarticular la nivelul
coatelor, degetelor mainilor si picioarelor sau la nivelul urechilor. Pe langa manifestarile
articulare si formarea tofilor, afectarea renala este una dintre cele mai frecvente complicatii
ale hiperuricemiei, imbracand mai multe forme nefropatia uratica prin depunerea de cristale
de urat in intrestitiul renal, nefropatia urica prin precipitarea acidului uric in tubii renali si
litiaza urica prin fomarea de calculi de acid uric.

Fig. 4. Ulceratia halucelui

II.7. STADIALIZAREA BOLII

Exista 4 stadii evolutive a bolii.
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei;
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica permanent,
simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.

28

Stadiul 2: artrita gutoasa acuta

- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul
unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns inflamator
generalizat al organismului - atacul gutos;
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si la
nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor;
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi);
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei,
prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta ;
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar
pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.
Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse
mari sa dezvolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic;
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de
asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de
asemenea mai mult.
Stadiul 4: guta tofica cronica.
Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase,
care insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil
ca guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o
data cu evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu
al gutei poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
In acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi).
Tofii gutosi sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite
dure si mobile. Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt
localizati imediat sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica.
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare;
29

- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul
articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome,
precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei).
Este posibila de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu
impotenta functionala asociata.
Datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu
este relativ rar intalnit in clinica.

II.8. CONSULT DE SPECIALITATE

Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome:
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.
Medici specialisti recomandati
Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata guta:
- medicul de familie
- medicul generalist (medicul de medicina interna)
- medicul reumatolog
- ortopedul.
Expectativa vigilenta
Durerea si disconfortul aparute odata cu atacul de guta, pot fi atenuate prin administrarea
antiinflamatoriilor nonsteroidiene (AINS) si prin repaus fizic corespunzator, pana la disparitia
simptomelor. Este utila de asemenea utilizarea compreselor calde sau a ridicarii membrului
afectat.
Cu toate ca aspirina este un medicament antiinflamator, nu este utilizat in atacul de guta.
Aspirina poate chiar agrava evolutia gutei prin schimbarea brusca a concentratiei serice de acid
uric.
Consultul medical de specialitate este necesar chiar si dupa atenuarea durerii cauzate de
atacul de guta. Acidul uric acumulat la nivelul articulatiilor poate irita tesuturile periarticulare si
poate produce leziuni grave, distructive la acest nivel. Medicul specialist poate prescrie
medicamente care pot scadea nivelul acidului uric in sange si sa se previna astfel de complicatii
neplacute.
30

II.9. INVESTIGATII CLINICE SI PARACLINICE

II.9.1. Investigatii paraclinice
Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de
lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel.
Cu toate acestea in cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice
(in special articulatia degetului mare de la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza
diagnostica, astfel ca in acest caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in
sange, pentru formularea diagnosticului.
Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor
(maini si picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista
modificari radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli
duri, nisiposi), in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor
recurente de guta, indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea
aparitiei modificarilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor
este utila in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.
II.9.2. Investigatii clinice
Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:
- istoricul medical si examenul clinic general
- teste care pot masura nivelul acidului uric seric
- teste care pot masura nivelul acidului uric in urina

31

Fig.5. Radiografia plantei si evidentierea depozitului de acid uric

II.10. TRATAMENT
II.10.1. Tratament generalist
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si
profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau
renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si
complicatiile acesteia.
II.10.2. Tratament initial
Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina
cauzele bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul
atacului

de

guta

este

diferit

de

profilaxia

recidivelor.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice

atacului de guta, se recomanda administrarea de: antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS),
precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
32

Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile
acidului uric si poate agrava simptomele.
Se vor administra si:
- colchicina, care previne recurentele in prima luna de tratament
-corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente
care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric;
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului).
Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:
- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati
normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu
toate acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange .
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric,
facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut ridicat
in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine),
care pot creste concentratia acidului uric in sange;
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu
facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica (care
elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului), administrarea de niacin sau aspirina.
-exercitiu fizic regulat si evitarea sedentarismului.
Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul
acidului uric in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea
unei greutati normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a
medicamentelor care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a
acestuia.
In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in
sange, nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de
crescut in sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare.
33

Nivelul acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a
concentratiei acestuia.
.
II.10.3. Tratament de intretinere
Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are un
risc mare sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de intretinere este
acela de a scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de
asemenea identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).
Medicul specialist va evalua starea generala de sanatate a pacientului si va stabilii
tratamentul corespunzator fiecarui caz in parte. Evitarea unor factori precum consumul de alcool,
dieta necorespunzatoare, sedentarismul si obezitatea, pot scadea riscul aparitiei gutei si a
recidivelor atacurilor acesteia.

Fig. 6. Membru inferior cu articulatiile falangelor afectate de guta

II.10.4. Tratament in cazul agravarii bolii
Guta este de obicei tratata cu succes prin administrarea medicatiei care diminueaza
simptomele si care scade nivelul acidului uric in sange. Daca guta nu este tratata timp de 10 ani,
putem spune ca aceasta devine o boala cronica (simptome cronice, recidivante), care poate afecta
ireversibil articulatiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumuleaza intraarticular si
periarticular sub forma unor noduli duri, denumiti tofi gutosi. Tratamentul stadiului tardiv al
gutei include administrarea obligatorie a medicatiei specifice.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului, care
poate scadea dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora.
34

In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor care
poate cauza diformitati.
II.10.5. Tratament ambulatoriu
Guta este o boala inflamatorie a articulatiilor, care apare dupa ani de zile in care
pacientul are o concentratie sanghina crescuta de acid uric.
Acidul uric se depoziteaza la nivelul articulatiilor si este responsabil de simptomele
specifice bolii. Pacientii diagnosticati cu guta, necesita urmatoarele:
- diminuare disconfortului si dureri cauzate de atacul de guta
- repaus al articulatiei pana la terminarea atacului (peste 24 de ore dupa disparitia durerii)
- ridicare segmentului afectat
- aplicarea locala a unei comprese calde sau se poate incerca aplicarea locala a unei pungi cu
gheata.
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate
inrautatii simptomatologia.
II.10.6. Optiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima categorie
fac parte medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de guta: durere, edem,
roseata si caldura locala (inflamatie).
Odata cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 saptamani) este administrata medicamentatia
specifica capabila sa scada concentratia acidului uric sangvin si sa previna atacurile recurente de
guta.
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat odata
cu disparitia atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate agrava
simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si frecventa atacurilor
recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat sunt atacurile mai frecvente si
valorile acidului uric in sange mai ridicate, este necesara administrarea unui medicament de
durata.

35

II.10.7. Tratamentul atacului de guta

Este posibil ca atacul de guta sa survina pe parcursul administrarii medicatiei specifice
hipouricemiante, in acest caz nu este indicata oprirea tratamentului pe durata atacului.
In cazul pacientilor cu guta carora li s-a prescris un tratament specific (probenecid sau
allopurinol), dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a simptomelor. In
acest caz nu este recomandata administrarea medicamentatiei decat dupa remiterea atacului.
Simptomele atacului de guta cedeaza de obicei in aproximativ 24 de ore de la initierea
tratamentului.
- pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de medicament,
pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele odata cu disparitia
simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent in tratamentul
atacului de guta
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului uric sanghin
sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita confirmarea diagnosticului de
guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii), deoarece
aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul seric al acidului uric
- atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de asemenea mai
grav.
Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu urmeaza
tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toata
viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel
recidivele bolii. Deseori dupa intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna
perioada de timp, ca apoi sa apara un nou atac de guta. Fara tratament, atacurile de guta au
tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu tendinta la complicatii) dar si de durata mai lunga
decat atacurile precedente. Exista mai multe studii medicale care au ca si scop descoperirea unor
noi tratamente pentru guta.
II.10.8. Tratament de ultima generatie
36

Noile medicamente tind sa fie mai eficiente si cu mai putine efecte secundare:
A) Losartanul, este un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, face parte din
clasa medicamentelor care inhiba enzima de conversie a angiotensinei si are de asemenea si efect
hipouricemiant.
B) Fenofibratul, este un medicament care este folosit in tratamentul hipolipemiant (scade
grasimile din sange,trigliceridele si lipidele cu densitate mica). Fenofibratul are de asemenea ca
si efect si eliminarea renala accentuata a acidului uric, scazand astfel nivelul seric al acestuia.
C)Oxidaza urica pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdata in studiu, care are
capacitatea de a scadea nivelurile serice da acid uric, prin transformarea acestuia in molecule
usor absorbabile
II.10.9.Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum si
prin administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca evolutia bolii a depasit 10
ani si nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric sa se fi acumulat la nivelul
articulatiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi,
produc deformarea articulara si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este
recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).

Fig.7. Excizia chirurgicala a tofilor

II.10.10. Alte tratamente complementare

37

A)ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste

antiinflamatorii;
B)acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica
asociata gutei, dar nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul
antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta.
C)acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara
metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).
II.10.11. Profilaxie
Profilaxia gutei are o importanta mai mica, deoarece majoritatea persoanelor sunt
asimptomatice pana la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele:
- administrarea corecta si regulata a tratamentului specific pentru guta;
-scadere in greutate;
- abordarea unui stil de viata sanatos, cu o dieta corespunzatoare si exercitiu fizic regulat.
Este important ca dupa un atac de guta sa se consulte un medic specialist care poate sa
identifice cauzele care au dus la aparitia gutei. Acesta va realiza de asemenea si o evaluare a
sanatatii generale si va identifica factorii de risc pentru guta, precum stilul de viata
necorespunzator, unele afectiuni sau administrarea unor medicamente.
Majoritatea specialistilor vor astepta 2-4 saptamani de la debutul atacului de guta, pana sa
inceapa administrarea medicatiei. nivelului seric de acid uric si agravarea simptomelor.
In cazul in care inflamatia articulara este accentuata si este situata la nivelul unei
articulatii mari, medicul specialist poate efectua o aspiratie evacuatorie care poate astfel diminua
simptomele.

II.11.REGIMUL ALIMENTAR
Guta se declanseaza atunci cand in sangele unei persoane acidul uric atinge un nivel
ridicat, iar cristalele rezultate se acumuleaza in jurul articulatiilor. Organismul unei persoane
produce acid uric in urma procesului de descompunere a purinelor. Desi se gasesc in mod natural
in corpul uman, totusi exista anumite alimente (organe, hamsii, hering, sparanghel, ciuperci),
care contribuie la cresterea valorilor acestora.
38

Dieta recomandata pentru persoanele care manifesta guta are ca scop principal controlul
productiei si eliminarea acidului uric, masuri care pot ajuta la prevenirea atacurilor de guta sau
pot reduce severitatea lor. Totusi, in cele mai multe cazuri, regimul alimentar nu este un
tratament exclusiv pentru guta. Intrucat obezitatea este un factor de risc pentru aparitia gutei,
scaderea in greutate poate ajuta la diminuarea sanselor de declansare a crizelor acute ale bolii.
Regimul alimentar pentru bolnavii de guta are ca obiectiv principal reducerea aportului
de alimente bogate in purine, fapt ce echilibreaza valorile acidului uric. Intr-o prima etapa, cei
care sufera de obezitate sau sunt supraponderali, vor incerca sa piarda din numarul de kilograme
in plus. Trebuie evitata slabirea brusca si rapida, intrucat aceasta poate declansa un atac de guta.
Se vor bea multe lichide si se vor evita dietele bogate in proteine (acestea pot stimula productia
de acid uric si pot provoca hiperuricemie).
II.11.1. Reguli de baza
Se va limita consumul de proteine animale, precum si alimentele bogate in purine,
inclusiv organele animale (ficatul, de exemplu), hering, macrou si hamsii. Un regim alimentar
care include carne rosie (de vita, porc si miel), fructe de mare (creveti, homar, scoici) si peste
gras (ton) este relationat cu riscul dezvoltarii gutei, iar portiile zilnice nu vor contine mai mult de
130-170 g purine.

39

Fig. 8. Piramida alimentelor recomandate in guta

Mesele zilnice vor contine o cantitate mai mare de proteine pe baza de plante. Proteinele
pot fi furnizate organismului din mai multe surse, inclusiv din legume. Aceasta schimbare in
stilul nutritional ar putea fi utila si in procesul de diminuare a valorilor grasimilor saturate.
Se va limita sau evita alcoolul. Alcoolul interfereaza cu eliminarea acidului uric din
organism. S-a constatat ca in urma consumului constant de bere s-au declansat mult mai des,
crizele acute de guta. Daca o persoana are simptome evidente ale bolii, nu trebuie sa bea alcool.
Se vor consuma lichide, in special apa, pentru ca fluidele ajuta la eliminarea acidului uric.
Se vor introduce in dieta produse alimentare (inclusiv lactate) cu un continut scazut de
grasimi. Unele studii au demonstrat ca lactatele degresate (iaurt, lapte) preintampina aparitia
gutei.
Se vor prefera mesele care contin carbohidrati complecsi, mai multe cereale integrale,
fructe si legume si mai putine glucide rafinate (paine alba, prajituri, bomboane).
Se va diminua sau inlatura cantitatea de zahar din planul alimentar. Dulciurile determina
senzatia de satietate si contin multe calorii, care nu pot fi arse decat prin exercitii fizice
suplimentare.
40

In urma unor studii s-a descoperit ca barbatii care au baut zilnic intre patru si sase cesti
de cafea au manifestat un risc mai scazut de aparitie a gutei.
Dieta recomandata pentru bolnavii de guta, poate ajuta la limitarea productiei de acid uric
si creste sansele eliminarii acestuia. Totusi scaderea concentratiei de acid uric din sange nu va fi
suficienta pentru tratarea bolii, fara medicatie, dar poate ajuta la diminuarea intensitatii si
numarului de crize acute.

II.11.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR

CU GUTA
Ingrijirea pacientilor cu guta presupune acordarea unei atentii deosebite sistemului osteoarticular. In mare parte, pacientii sunt imobilizati la pat, iar articulatiile se deformeaza si se
anchilozeaza, iar din cauza aceasta au nevoie de servire la pat cu orice este nevoie, inclusive
toaleta zilnica si alimentatia.
Im starile cornice, pacientii sunt nerabdatori, irascibili, cu o sensibilitate marcanta,
epuizare rapida si somn superficial.
Pacientii cu afectiuni reumatismale necesita tratamente de lunga durata, in spital si in
ambulatoriu. Ei trebuie amplasati in saloane calduroase, cu umiditate scazuta, insorite si
luminoase. Amplasarea in saloane mici reduce riscul de suprainfectie, ceea ce la acesti pacienti
trebuie evitata.
Aranjarea patului si asigurarea pozitiei adecvate a pacientului constituie una din sarcinile
cele mai importante ale unei asistente medicale. Pozitia pacientului trebuie adaptata localizarii
durerilor. Articulatiile dureroase trebuie sustinute cu ajutorul unor perne moi. In timpul unei crize
de guta, durerile sunt insuportabile si orice miscare le poate provoca.
Suferintele pacientului pot fi evitate, daca in timpul mobilizarii asistenta este ajutata de 12 ajutoare care vor masa sau mobiliza pacientul si vor ajuta la schimbarea lenjeriei, a ingrijirii
tegumentelor si a toaletei zilnice.
Pentru prevenirea formarii trombozelor si a anchilozarii, este recomandata mobilizarea
periodica a bolnavului si se va efectua cu acesta gimnastica medicala la indicatia medicului
specialist si a kinetoterapeutului.
Articulatiile trebuie mentinute in pozitii fiziologice, mobilizindu-le intai pasiv si apoi
activ.
41

Toaleta zilnica a bolnavului se va face cu multa atentie. Formele acute sunt insotite de
transpiratii abundente, ceea ce necesita schimbarea ori de cate ori este nevoie a lenjeriei de pat si
a celei de corp.
Alimentatia pacientului va respecta indicatiile medicului, referitoare la cantitatea de
purine recomandata zilnic. Sunt evitate alimentele din carne rosie, maruntaiele, organele,
heringul, fructele de mare.
Se vor introduce in dieta produse alimentare (inclusiv lactate) cu un continut scazut de
grasimi. Unele studii au demonstrat ca lactatele degresate (iaurt, lapte) preintampina aparitia
gutei.
Asistenta va supraveghea alimentatia pacientului, astfel incat sa nu se subalimenteze sau
supraalimenteze, caz in care vor aparea problem cu obezitatea.
Asistenta va urmari necesarul de lichide zilnic si-l sfatuieste pe pacient sa nu consume
decat apa, care permite eliminarea pe cale urinara a acidului uric.
Supravegherea pacientului presupune si observarea atenta a articulatiilor, a semnelor care
pot aparea: durere, agitatie, eritem in zonele afectate, calor, pozitiile adoptate de pacient in
timpul crizelor.
Asistenta va recolta probe de sange si urina in vederea urmaririi atente a evolutiei bolii.
Ea asigura si transportul pacientului la radiologie pentru examenul radiologic al articulatiilor.
Pregateste instrumentele necesare medicului pentru examinarea pacientului, pentru punctia
articulara, in urma careia se va recolta lichid sinovial sau pentru artroscopie.
Asistenta trebuie sa respecte particularitatile de administrare a tramentului prescris de
medic. Medicamentele antiinflamatoare produc reactii adverse: digestive, renale, hepatice,
anemii aplastice si tulburari de hemostaza, manifestari alergice, ceea ce impune o supraveghere
atenta a pacientilor in timpul administrarii medicamentelor.
In formele cornice ale afectiunii se folosesc si alte forme ale fizioterapiei: hidroterapia,
balneoterapia, impachetari cu namol, parafina, masajul terapuetic si gimnastica terapeutica., cu
scopul prevenirii anchilozelor articulare.
Uneori, unele articulatii se anchilozeaza si atunci se incearca influentarea pozitiei de
anchilozare, pentru ca aceasta sa fie cat mai avantajoasa pentru pacienti.
Un rol deosebit in tratamentul formelor cronice il are psihoterapia. Asistenta trebuie sa
sustina moralul pacientului, dar si al apartinatorilor si sa-i educe pe acestia cum sa se comporte
42

cu pacientul acasa. Asistenta trebuie sa-l sustina pe pacient in momentul efectuarii miscarilor,
pana cand exista cea mai mica posibilitate de mobilizare a articulatiei.

Fig. 9. Asistenta medicala si pacientul

43