RESUSCITAREA CARDIO – RESPIRATORIE ȘI CEREBRALĂ

 Resuscitarea (reanimarea) cardio-respiratorie şi cerebrală (RCR şi C) reprezintă un

complex de măsuri, care au ca scop restabilirea şi menţinerea funcţiilor vitale ale
organismului.
RCR face parte dintr-un protocol mai larg de terapie cardiacă de urgență, care cuprinde 3 etape:
 Suportul Vital Bazal (SVB):
 A (Airway) – căi aeriene;
 B (Breath) – respirație;
 C (Circulation) – circulație / masajul cardiac extern.
 Suportul Vital Avansat (SVA)
 Asistența Postresuscitare Integrată (APRI) – terapia orientată spre refacerea integrală a
funcțiilor cerebrale.
„Lanţ al supravieţuirii” cuprinde, ca acţiuni continue, concomitente şi consecutive, 4
verigi integrate în asigurarea succesului resuscitării, atât în vârsta adultă, cât şi la copii de 0-18
ani.Conceptul „Lanţului supravieţuirii” reprezintă paşii vitali, care trebuie urmați pentru o
resuscitare reuşită și includ:
 Recunoaşterea semnelor de alarmă și activarea serviciului medical de urgenţă;
 Resuscitare cardiopulmonară precoce;
 Defibrilare precoce;
 Management avansat postresuscitare/ SVA.
Funcționarea fiecărei verigi este strâns legată de precedenta și de următoarea. Șansele de
supraviețuire cresc prin respectarea succesiunii de manevre salvatoare de viață.
CRC se efectuează în caz de instalare bruscă şi acută a stopului cardiac. Diagnosticul stopului
cardiorespirator se stabileşte în baza următoarelor semne clinice :
 Pierderea conştienţei;
 Apnee – respiraţie agonică;
 Absenţa pulsului la artera carotidă;
 Atonie, eventual contractură;
 Reflex fotomotor absent;
 Midriază;
Etapele Resuscitării CR şi C:
 Suportul Vital Bazal (Basic Life Support - BLS) constituie prima etapă (fază) a resuscitării
cardio-respiratorii şi cerebrale şi are scopul de a restabili și menţine funcţiile vitale:
respiraţia, pulsul, presiunea arterială, culoarea pielii, temperatura și oxigenarea creierului
prin menţinerea artificială a circulaţiei şi ventilaţiei.
Înainte de a ne apropia de victimă trebuie de ținut cont care pot fi riscurile salvatorului legate de
mediu și de victimă.
Potenţialele riscuri de mediu sunt:
 traficul de mașini;
 apa;
 focul;
 gazele şi substanţele inflamabile;
 substanţele toxice, radioactive;
 curentul electric;
 construcţiile instabile, case avariate.
! Colaborarea cu servicii speciale (descarcerare, poliţie, pompieri).
! Apropierea cu grijă de victimă.
Riscuri legate de victimă:
 infecţii: hepatita B, C, HIV, CMV, TBC, IRV;
 substanţe toxice: cianuri, hidrogen sulfurat, substanţe corozive, compuşi organofosforici;
 produse biologice ale pacientului;
 aparţinători agresivi.
Suportul vital de bază (SVB) - la adult:
 Se verifică siguranţa mediului/locului;
 Se verifică dacă pacientul răspunde prin stimulare verbal și tactilă:
 se întreabă: “sunteţi bine / totul e în regulă?”
 se scutură ușor de umeri
 Dacă pacientul reacționează, răspunde:
 se lasă în poziţia găsită
 se reevaluează periodic starea acestuia
 Dacă pacientul nu răspunde:
 se strigă după ajutor
 se poziţionează în decubit dorsal, se deschid căile aeriene prin hiperextensia capului și
ridicarea bărbiei (se plasează o mână pe fruntea victimei poziționând capul în
hiperextensie, în timp ce cu cealaltă mână se ridică mandibula cu vârful degetelor
plasate sub menton și se deschide gura.
 Se verifică dacă pacientul respiră menţinând căile aeriene deschise, salvatorul încearcă să
stabilească respirația, utilizând ,,privește’’ - ,,ascultă’’ - ,,simte’’:
 priveşte- se urmăresc mişcările toracelui;
 ascultă - cu urechea poziţionată în dreptul gurii victimei zgomotele respiratorii;
 simte–fluxul de aer pe obraz.
! Se decide dacă respirație este normală, anormală sau absentă.
 Dacă pacientul respiră normal:
 se pune în poziţia laterală de siguranţă
 se apelează serviciul 112
 se continuă evaluarea stării pacientului (Ps, R) până la sosirea echipajului de urgență.
Poziţia laterală de siguranţă:
 Braţul de partea salvatorului se poziţionează în unghi drept cu corpul, cotul fiind îndoit şi
palma orientată în sus;
 Braţul de partea opusă se aduce peste torace de aceeaşi parte cu salvatorul şi se poziţionează
cu dosul palmei în contact cu obrazul;
 Salvatorul prinde membrul inferior de partea opusă cu mâna chiar deasupra genunchiului şi
îl trage în sus, dar păstrând contactul piciorului cu solul (o flectare incompletă a coapsei pe
abdomen).
 Cu o mâna pe genunchiul flectat şi cu cealaltă menţinând dosul mâinii victimei pe obraz, se
roteşte victima spre salvator în poziţie laterală, până când piciorul flectat se sprijină pe sol;
 Dacă pacientul nu respiră normal:
 se apelează serviciul 112
 se începe imediat masajul cardiac extern.
Tehnica masajului cardiac extern (MCE):
 poziția salvatorului – în genunchi în partea dreaptă a pacientului;
 salvatorul plasează podul unei palme pe centrul toracelui victimei;
 podul palmei celeilalte mâini se plasează peste cea aflată pe torace;
 se întrepătrund degetele mâinilor evitându-se compresia pe coastele pacientului. Nu se
îndoaie coatele. Nu se vor face compresii la nivelul abdomenului superior sau la nivelui
apendicelui xifoid, există risc de fracturi;
 salvatorul se va poziţiona vertical deasupra toracelui pacientului și va efectua comprimarea
sternului cu cel puţin 5 cm (fără a depăși însă 6 cm);
 după fiecare compresie îndepărtaţi presiunea exercitată pe torace fără a pierde contactul între
mâini sau între palmă și stern;
 repetaţi compresiile cu o frecvenă de cel puţin 100 pe min (fără a depăși 120 pe min);
 compresiile și decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timpraportul 30:2 (30
compresii și 2 ventilații);
 Combinarea compresiilor toracice cu ventilaţiile.
 Se continuă RCP: după 30 de compresii toracice la nivelul sternului, se deschide calea
aeriană folosind hiperextensia capului și ridicarea mandibulei;
 se pensează părțile moi ale nasului folosind policele și indexul mâinii de pe frunte;
 se deschide cavitatea bucală a pacientului menţinând însă bărbia ridicată;
 salvatorul inspiră normal și pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o bună etanșeitate;
 salvatorul expiră constant în gura victimei preţ de 1 secundă, ca într-o respiraţie normală,
urmărind ridicarea peretelui anterior al toracelui;
 se repetă ventilaţia pentru a obţine două ventilaţii eficiente, cele două ventilaţii trebuie să fie
efectuate în mai puțin de 5 secunde.
 Apoi fără întârziere, se repoziţionează din nou, corect mâinile pe sternul pacientului și se
efectuează încă 30 de compresii toracice;
 se continuă efectuarea compresiilor toracice și a ventilaţiilor într-un raport de 30:2;
Respiraţia artificială gură la gură se efectuează în felul următor:
 Pensaţi nasul victimei;
 Ţineţi-i bărbia ridicată;
 Inspiraţi adânc;
 Încercaţi să aplicaţi cât mai etanş buzele pe cele ale victimei;
 Expiraţi continuu în gura victimei (o insuflaţie timp de 1 sec);
 Verificaţi dacă i se ridică pieptul;
 Păstraţi-i bărbia ridicată;
 Apoi mai efectuaţi încă o ventilație/insuflaţie.
Respiraţia artificială gură la nas:
 Dacă ventilaţia gură la gură este dificilă atunci gura victimei se ține închisă și se fac
ventilațiile gură la nas;
Indicații gură-nas:
 Dacă gura este lezată (leziuni, sânge);
 Victima este salvată de la înec;
 Motive estetice;
 Urme de substanțe toxice la nivelul buzelor.
! Întreruperea manevrelor pentru reevaluarea victimei este indicată doar dacă aceasta dă
semne de trezire: se mișcă, deschide ochii sau respiră normal, altfel nu întrerupeţi
resuscitarea.
! Conform ultimului ghid de RCP se poate efectua doar masaj cardiac extern (fără
insuflaţii/ventilaţii) - dacă salvatorul nu poate, sau nu vrea să execute respiraţia gură la
gură.
Resuscitarea doar cu compresii toracice se poate efectua după cum urmează:
 dacă salvatorul nu este instruit sau nu dorește să efectueze ventilaţii gură-la-gură, atunci va
efectua doar compresii toracice; în acest caz, compresiile toracice trebuie efectuate continuu,
cu o frecvenţa de cel puţin 100 pe minut (dar nu mai mult de 120 pe minut.
 RCP trebuie continuată până:
 la sosirea personalului de pe ambulanţă
 când victima respiră normal
 salvatorul este epuizat
NB. Dacă la resuscitare participă mai mulți salvatori/sau doi, aceştia trebuie să se
schimbe la fiecare 1-2 minute pentru a evita epuizarea fizică. Efectuarea schimbului între
salvatori se va face cât mai rapid. Resuscitarea cardiorespiraorie şi cerebrală poate fi
intreruptă dacă timp de 30 de minute de manevre de SVA (Suport Vital Avansat-în condiții
de spital) nu se revine la circulaţia și/sau respirația spontană.