Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAP 1
.Etape ale primului ajutor:
1. Încercăm să stabilim comunicarea cu persoana ranită / cu victima (prin întrebări
de genul: ce s-a întâmplat cu dumneavoastră?, mă auziţi? cum vă numiţi?, ce vă doare?
Sunt şi situaţii în care victima nu poate vorbi din cauza traumelor provocate de accident,
dar dacă reacţionează şi răspunde prin gesturi la intrebările noastre, la atingeri sau la
altfel de stimuli externi, înseamnă ca este conştientă.
2. Dacă nu răspunde şi nu reacţionează în nici un fel la stimulii verbali sau la
atingeri, înseamnă ca nu este conştientă şi atunci trebuie verificate imediat cele două
funcţii vitale: respiraţia (dacă victima respiră spontan) şi circulaţia (dacă inima
funcţionează – controlul pulsului arterial: la nivelul gâtului - artera carotidă, la nivelul
incheieturii mâinii – artera radială).
3. Cea mai importantă metodă pentru a ajuta la salvarea vieţii unui om este
resuscitarea cardio-respiratorie. Aceasta este o tehnică de mare eficacitate, ce poate fi
aplicată şi de persoanele care nu au studii medicale.
4. Este bine să se cunoască faptul că în caz de oprire a inimii, cel care acordă
primul ajutor dispune doar de 3 – 4 minute pentru a efectua cu succes resuscitarea. Dupa
4 minute se considera că hipoxia cerebrală (lipsa de oxigen la nivelul creierului) duce la
leziuni cerebrale care vor transforma bolnavul, eventual salvat, într-o fiinţă pur
vegetativă.
1
ABC-ul resuscitării:
Respectaţi etapele de acţiune în evaluarea funcţiilor vitale:
- A. Airway – Eliberarea căilor aeriene: menţinând deschise şi libere căile aeriene
se permite circulaţia aerului între organism şi mediul înconjurator.
- B. Breathing – Respiraţia: procesul prin care patrunde aerul în plamâni şi se
eliberează dioxidul de carbon în aerul atmosferic.
- C. Circulation. - Circulaţia: circulaţia sângelui prin organism.
B. Breathing – Respiraţia
Pastrând căile respiratorii libere ascultaţi, simţiţi şi observaţi dacă victima respiră
adecvat. Vă aplecaţi asupra victimei cu faţa către torace şi ascultaţi la nivelul cavităţii
bucale a victimei zgomotele respiratorii, simţiţi dacă există schimb de aer apropiind
obrazul de nasul şi gura victimei, observaţi mişcările pieptului.
Pentru a decide prezenţa sau absenţa respiraţiei ASCULTAŢI, SIMŢIŢI ŞI
VEDEŢI timp de minimum 5-10 secunde.
C. Circulation – Circulaţia
Circulaţia este realizată de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului.
Pulsul se poate simţi cel mai bine pe artera carotidă care este situată în şanţul format de
unul din muşchii gâtului şi mărul lui Adam. Degetele arătător şi mijlociu localizeaza
mărul lui Adam şi vor aluneca lateral pe gât până se simte bătaia în vârful acestora. Pulsul
2
poate fi palpat pe ambele părţi ale gâtului, dar niciodată în acelasi timp. Această etapă
poate fi executată simultan cu verificarea respiraţiei, de asemenea timp de 5-10 secunde.
În urma evaluării unui pacient inconştient ne putem confrunta cu una din situatiile
descrise în continuare:
3
Tehnica masajului cardiac extern
Cu victima asezată pe spate pe un plan dur, se localizează punctul de compresie
situat în partea inferioară a sternului. Degetul inelar merge de-
a lungul rebordului costal până la apendicele xifoid (locul de
întâlnire a coastelor). La acest nivel lângă acest deget se
aşează alte două degete, respectiv degetul mijlociu şi cel
arătător, după care aşezăm podul palmei celeilalte mâini,
tangent la cele două degete plasate pe piept, aceasta este locul
în care trebuie făcute compresiunile toracice. Îngenuncheaţi
lângă victimă, faceţi două ventilaţii, după care găsiţi punctul
de reper cu degetul inelar, pornind din partea inferioară a
rebordului costal, către apendicele xifoid (locul de întâlnire a
coastelor).
Ajungând cu degetul inelar la apendicele xifoid,
aşezaţi degetul mijlociu şi arătător lângă el, apoi aşezaţi podul palmei celeilalte mâini,
acesta fiind locul în care trebuie facute
compresiunile.
Aşezaţi cealaltă mână (cea cu care
am reperat apendicele xifoid), peste mâna
situată pe stern fără ca degetele să se
sprijine pe torace.
Cu coatele întinse, cu braţele
perpendicular pe stern, linia umerilor să
fie paralelă cu linia longitudinală
a pacientului, se fac compresiunile
astfel încât să înfundăm sternul cu o
adâncime de aproximativ 4-5 cm
(numarând cu voce tare, “şi 1 şi 2 şi 3 şi 4 şi 5’’). Frecvenţa compresiunilor externe
trebuie să fie de 80-100/min.
4
artificiale, după care vom anunţa 112 solicitând ajutor medical calificat. Ne reîntoarcem,
reevaluăm starea pacientului şi vom acţiona în funcţie de ceea ce vom constata. În cazul
în care situaţia va fi nemodificată, vom continua ventilaţia pacientului verificând periodic
pulsul pacientului.
Pacient constient
Daca victima este conştientă va indica acest lucru
prin prinderea gâtului cu o mâna sau cu doua mâini.
În cazul obstrucţiei incomplete, respiraţia este
zgomotoasă, pacientul este aplecat în faţă şi încurajat să
tuşească.
5
Dacă aceasta nu dă rezultate va trebui sa încercaţi o altă manevră - manevra
Heimlich; se aplică atunci când obstrucţia devine completă. Apropiaţi-vă de victimă din
spate, cuprindeţi-o pe sub braţe, îndepărtaţi picioarele, aşeazaţi-vă o mâna la mijlocul
distanţei dintre ombilic şi apendicele xifoid, cu cealaltă mână prindeţi mâna încleştată şi
faceţi mişcări bruşte înăuntru şi în sus. Aceste mişcări vor comprima diafragmul
care la rândul lui va comprima plamânii şi presiunea creată în bronhii va arunca corpul
strain în cavitatea bucală. Faceţi aceste mişcări
până eliberaţi căile aeriene.
Pacient inconştient
Dacă victima devine inconştientă, întindeţi-o
pe pamânt şi aplicaţi aceeaşi manevră,
încalecând picioarele victimei. Reperaţi locul,
aşezând podul palmei la mijlocul distanţei dintre
ombilic şi apendicele xifoid. Asezaţi cealaltă
mână peste aceasta (ca la masajul cardiac) şi
faceţi compresiuni cu miscări bruşte în adâncime
şi în sus.
Repetaţi aceste mişcări de 4-5 ori dupa care,
întorcând capul victimei într-o parte, verificaţi
cavitatea bucală a acesteia pentru a îndepărta
bolul alimentar sau corpul strain. Dacă acesta nu
este vizibil, încercaţi din nou să ventilaţi,
observând dacă intră sau nu aerul. În caz de
insucces repetaţi manevra Heimlich pâna când căile aeriene vor fi libere.
6
CAP 2. Primul ajutor în cazul accidentelor rutiere
Primul ajutor în accidentele rutiere reprezintă un complex de măsuri de urgenţă,
care se aplică înaintea intervenţiei cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului
ajutor are o importanţă deosebită pentru salvarea accidentaţilor şi pentru minimizarea
efectelor accidentului de circulaţie.
O condiţie obligatorie este crearea unui climat disciplinat pentru combaterea
panicii şi a aglomeraţiei din jurul accidentatului. Concomitent cu acordarea primului
ajutor, se vor lua măsuri pentru apelarea celei mai apropiate unităţi medicale sau a
'Salvării'.
7
acopera. Este interzisă exercitarea de tracţiuni asupra părţilor vizibile (membre, cap,
haine) pentru degajarea accidentatului.
În primul rând vor fi degajate capul, faţa, toracele, în vederea creării posibilităţii
de a se efectua respiraţia artificială şi masajul cardiac la nevoie. Coloana vertebrală şi
capul se vor lăsa, pe cât posibil, în poziţia găsită iniţial. În timpul mobilizării victimei se
va asigura menţinerea fixă a axului format din cap-ceafă-torace.
8
În cazul în care victima este găsită culcată pe burtă, examinarea nu se poate face
decât dupa aşezarea ei în decubit dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru este nevoie
de minimum trei persoane. Unul dintre salvatori se aşează la capul victimei, îl va pune în
ax şi îl va imobiliza comandând întreaga operaţiune de întoarcere. Ceilalţi salvatori se vor
aşeza lateral de victimă, cât mai aproape de ea, ridicând braţul dinspre salvatori în sus,
lângă capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toţi salvatorii vor efectua întoarcerea
în acelaşi timp, menţinând în permanenţă coloana pacientului în ax.
O dată aşezat pe spate, se poate efectua examinarea primară şi secundară a
pacientului, iar pentru transport se poate folosi targa metalică, de lemn sau vacuum.
9
Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucată, din doua
bucăţi. Pentru fixarea gulerului cervical întotdeauna este nevoie de minimum două
persoane. Un salvator se asează la capul pacientului, va fixa capul şi cu o mişcare fermă
va aşeza capul în ax, cel de-al doilea salvator va fixa gulerul cervical. Important este să se
îndepărteze toate hainele din jurul gâtului pacientului. Se începe cu introducerea gulerului
dinspre partea posterioara a gâtului fara a-l mai mişca.
10
- O alta variantă constă în ridicarea pacientului de cei patru salvatori, ridicare efectuată
la comanda celui care fixează capul victimei. Salvatorii îşi vor introduce mâinile sub
pacient cu palma orientată în sus, ei fiind aşezaţi la acelaşi nivel descris mai sus.
- Cea de-a treia variantă necesită de asemenea minimum patru persoane. Unul
aşezat la capul victimei, fixează coloana şi comandă mişcările. Ceilalţi se vor aşeza călare
peste victimă şi o vor ridica din această poziţie. După ce este ridicată, o altă persoană va
împinge targa sub pacient.
Targa metalică are avantajul că este formată din două piese, ceea ce uşurează
foarte mult folosirea ei. Se poate regla lungimea targii în funcţie de lungimea victimei.
Pentru a utiliza targa este nevoie de asemenea de minimum trei persoane. Cel care stă la
capul victimei şi ţine capul imobilizat va conduce operaţiunea. Ceilalţi salvatori vor
întoarce victima lateral odată pe partea stangă, apoi pe partea dreaptă, astfel încât să se
poată poziţiona targa sub pacient.
Targa
vacuum
este poate
varianta
optimă de
imobilizare,
11
recomandată pentru transportul pacientului traumatizat. Targa vacuum fiind de fapt o
saltea din care se extrage aerul, ea poate fi modelată după forma corpului victimei. Acest
lucru asigură o imobilizare suplimentară a coloanei cervicale, nepermiţându-i nici
mişcarea de lateralitate, mişcare ce era totuşi posibilă prin simpla folosire doar a gulerului
cervical.
Cei accidentaţi grav sunt de obicei fără cunoştinţă. Primul gest al salvatorului va
fi să controleze respiraţia şi bătăile inimii. Principala datorie a salvatorului este de a
păstra aceste funcţii majore ale organismului uman.
Nu vor fi abandonaţi accidentaţii cu semne aparente de deces, deoarece ei pot fi
salvaţi prin aplicarea rapidă a măsurilor de respiraţie artificială şi masaj cardiac extern.
Până la sosirea personalului medical, accidentaţii grav nu vor fi mişcati sau
deplasaţi în mod inutil, ci numai atât cât este nevoie pentru instituirea masurilor de
menţinere a funcţiilor vitale (respiraţia şi bătăile inimii).
Trebuie făcut un triaj al cazurilor, în cazul în care trebuie acordat primul ajutor,
în acelaşi timp, unui număr mai mare de accidentaţi, în funcţie de starea fiecăruia, astfel:
- Cazurile de primă urgenţă sunt cele în care accidentatul prezintă stop cardio-
respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor
interne, plăgi mari la nivelul plămânilor, stare de şoc;
- Cazurile de urgenţă a doua sunt reprezentate de accidentaţii cu hemoragii
arteriale care pot fi oprite prin garou, plăgi mari abdominale, amputaţii de membre şi
mari distrugeri de oase şi musculare, accidentaţii care şi-au pierdut cunoştinţa;
- Cazurile din urgenţă a treia sunt cazurile de accidentaţi cu traumatisme
cranio-cerebrale, vertebro-medulare şi de bazin, însoţite de fracturi şi de leziuni ale
organelor interne, fracturi deschise, plăgi profunde, hemoragii de tot felul;
- Ceilalţi accidentaţi intră în categoria urgenţelor obişnuite.
12
Amputaţia de membre (membre secţionate)
Păstraţi partea secţionată şi puneţi-o într-un sac de plastic care va fi aşezat într-un
recipient (cutie) plin cu gheaţă. Dirijaţi bolnavul şi partea secţionată spre un spital.
Aplicaţi o compresă curată (tifon ori vată) sau la nevoie, propria dumneavoastră
mână apăsând plaga pentru a opri sângerarea. Menţineţi o presiune constantă asupra
plăgii ce puţin 5 minute. Dacă este posibil, ridicaţi membrul rănit(gamba sau braţul)
deasupra nivelului inimii. Când sângerarea s-a oprit, fixaţi pansamentul cu ajutorul unui
bandaj (Nu desfaceţi bandajul pentru a verifica starea plăgii! Asiguraţivă că
bandajul nu este prea strâns, acest lucru putând opri circulaţia sanguină!).Verificaţi
dacă pacientul este şocat.
Arsurile termice sunt provocate de căldură, care poate acţiona prin: flacară, lichide cu
temperatură înaltă, metale încălzite, gaze sau vapori supraîncălziţi, corpi solizi
incandescenţi.
Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric,
oxalic sau de substanţe alcaline: hidroxid de sodiu, hidroxid de potasiu, hidroxid de
calciu, amoniac gazos.
Arsurile electrice sunt produse de contactul cu un conductor electric aflat sub
tensiune.
Arsurile prin radiaţii sunt determinate de razele solare, raze ultraviolete.
13
metale incandescente, care au acţionat o durată scurtă asupra pielii. Este cea mai
dureroasă, pentru că sunt atinse terminaţiile nervoase de la acest nivel.
Primul ajutor în cazul pacienţilor care au suferit o arsura respecta princiipiile deja
discutate. Siguranta salvatului este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram. Controlul
nivelului de constienta si evaluarea functiilor vitale conform protocolului ABC sunt si ele
valabile.
Caracteristici:
Arsurile provocate de flacără. Important în aceste situaţii este oprirea cât mai
rapidă a arderii cu jet de apă. Acest lucru este valabil şi pentru situaţiile când flacara este
deja stinsă, deoarece în acest moment arsura se poate propaga în continuare în
profunzime. Se îndepărtează hainele pacientului, cu condiţia ca acestea să nu fie lipite de
piele, iar manevra de dezbrăcare să producă distrugeri tisulare. O dată cu dezbrăcarea
pacientului, se va asigura protecţia acestuia de hipotermie.
Arsurile provocate de substanţe chimice. Spălarea suprafeţei arse cu jet de apă în
aceste situaţii trebuie să fie de o durată mai mare, pentru a fi siguri că se îndepărtează
orice urmă de substanţă care a provocat arsura. Profunzimea arsurii este direct
proporţională cu timpul de contact, cu concentraţia substanţei şi proprietaţile acesteia.
Se recomanda:
Spalare blândă cu jet de apă, numai pentru regiunile afectate;
Este interzisă folosirea cremelor, unguentelor, substanţelor uleioase;
Se folosesc pe cât posibil pansamente sterile sau cârpe foarte curate,
umezite;
Nu se pune gheaţă în contact direct cu tegumentul;
Se acoperă pacientul pentru a preveni pierderea de caldură
Spălaţi regiunea afectată cu ser fiziologic – arsurile chimice necesita spălări
repetate, care se continuă până la sosirea ajutorului medical calificat
14
Indepărtaţi orice constricţie – ceas, ciorap etc.
15
Entorsa - formă minoră a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul
permanent între suprafeţele articulare şi care constă în întinderea sau ruptura unuia sau
mai multor ligamente ale unei articulaţii.
Primul ajutor constă în imobilizarea provizorie, fapt ce va ameliora durerea, care este de
o mare intensitate.
Luxaţia - leziune ce constă în pierderea contactului normal dintre suprafeţele articulare
ale oaselor ce formează o articulaţie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulaţii).
După modul de producere, luxaţiile pot fi complete sau incomplete. Primul ajutor constă
în imobilizarea provizorie a membrului afectat, fără a tenta reducerea luxaţiei.
Accidentatul se transportă la spital.
Fracturile sunt ruperi totale sau parţiale ale unui os, determinate de cauze
accidentale. Frecvent se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile apărând când osul este
bolnav sau la bătrâni, la care oasele sunt rarefiate.
16
aplică. Pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici longitudinal şi nici lateral
imobilizarea trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si
dedesubtul focarului de fractura. Înainte de imobilizare se efectuează o tracţiune usoară,
nedureroasă a segmentului în ax. Acest lucru este valabil numai în cazul fracturilor
închise. Fracturile deschise se imobilizează în poziţia găsită, după pansarea plăgii de la
acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tracţiune.
17
Fracturile gambei sunt foarte frecvente, iar imobilizarea poate fi facută cu orice
tip de atelă.
Fractura de rotulă se produce prin cădere în genunchi, se imobilizează în atele
posterioare.
18
Picior: de obicei imobilizarea cuprinde în intregime membrul respectiv.
Pentru fixarea oricarui tip de atelă, trebuie avut grijă ca aceasta să nu apese pe
răni sau să produca răni accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atelă va
fi infăşurat în faşă sau cârpă.
Ca regulă generală, orice atelă trebuie să depaşească deasupra şi dedesubt ambele
articulaţii ale osului fracturat, imobilizându-le.
20
acumulării între ţesuturi sau organe a unei cantităţi variabile de sânge, prin ruperea
accidentală a unor vase sangvine mai mari.
Plăgile sunt leziuni produse de agenţi mecanici, fizici, chimici. În cazul plăgilor,
o mare importanţă prezintă intervalul dintre producerea lor şi momentul aplicării primului
tratament. Astfel, se consideră o plagă recentă aceea căreia i se aplică tratament într-un
interval de 6-8 ore de la producere (plagă neinfectată), peste acest interval majoritatea
plăgilor fiind infectate.
Subiectiv, plăgile sunt marcate prin durere, obiectiv remarcăm alături de prezenţa
plăgii şi hemoragie de intensitate variabilă, care o însoţeşte.
Tratamentul plăgilor urmăreşte prevenirea complicaţiilor şi obţinerea unei
vindecări cât mai rapide şi de bună calitate, prin toaleta locală a plăgii şi pansarea
acesteia.
Hemoragia reprezintă scurgerea sângelui în afara sistemului vascular prin una
sau mai multe soluţii de continuitate.
După tipul vasului lezat, hemoragia poate fi:
arterială - sângele este de culoare roşu deschis, bine oxigenat şi ţâşneşte ritmic,
sincron cu bătăile inimii;
venoasă – sângele este de culoare roşu închis (mai putin oxigen, mai mult dioxid
de carbon), se exteriorizează cu presiune constantă, relativ modestă;
capilară: este o hemoragie difuză, fără a se identifica un vas de calibru mai mare
ca sursă principală a hemoragiei;
21
Oprirea sângerării poartă denumirea de hemostază. Ea poate fi spontană în
cazul unor hemoragii mici, prin intervenţia mijloacelor proprii organismului, dar de cele
mai multe ori este necesară intervenţia altor persoane, care să realizeze hemostaza.
Hemostaza poate fi provizorie sau definitivă.
Hemostaza provizorie se poate realiza prin:
compresiune digitală;
pansament compresiv;
garou.
Compresiunea digitală. Compresiunea corect executată pe vasul rănit trebuie să
se aplice deasupra rănii în cazul unei hemoragii arteriale şi sub plaga în cazul unei
hemoragii venoase, ţinând cont de sensul circulaţiei. Când hemoragia nu poate fi
stăpânita prin compresiune exercitată la distanta, se poate folosi compresiune directă în
care caz compresiunea vasului ce sângerează se face cu degetul introdus direct în plagă.
Această metodă nu poate fi decât de scurtă durată, trebuind să recurgem la alta care s-o
suplinească şi să o completeze.
Câteva exemple de posibilităţi de compresiune digitală:
Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a
realiza o hemostază provizorie. În lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru a
pune pe plagă o batistă, o cârpă curată, peste care se strânge pansamentul circular (faşă).
Aplicarea garoului este ultima variantă la care apelăm. Garoul poate fi
improvizat folosind curea, cravata, fular, sfoară etc. Se foloseşte doar în cazuri extreme şi
în situaţia în care hemoragia nu se putea controla prin alte metode. Este important să se
oprească hemoragia fără a comprima excesiv ţesuturile. Garoul, odată cu oprirea
sângerării, produce oprirea circulaţiei sângelui în porţiunea de membru situată dedesubtul
lui. Din această cauză, menţinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicaţii deosebit
de grave.
Totdeauna la montarea unui garou trebuie ataşat un bilet, care însoţeşte bolnavul,
şi pe care se notează obligatoriu următoarelele date: nume, prenume, ora exactă a
aplicării garoului. Din 30 în 30 de minute se slăbeşte puţin garoul pentru a permite
irigarea segmentului de membru subiacent. Ridicarea garoului se face doar în condiţii de
spital şi de personal competent.
Hemostaza definitivă se obţine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului
care sângereaza, cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire.
Aplicaţi o compresă curată (tifon ori vată) sau la nevoie, propria dvs. mână
apăsând plaga pentru a opri sângerarea. Sunaţi la 112.
Menţineţi o presiune constantă asupra plăgii ce puţin 5 minute.
Dacă este posibil, ridicaţi membrul rănit (gamba sau braţul) deasupra nivelului
inimii.
Când sângerarea s-a oprit, fixaţi pansamentul cu ajutorul unui bandaj (Nu
desfaceţi bandajul pentru a verifica starea plăgii! Asiguraţivă că bandajul nu este
prea strâns, acest lucru putând opri circulaţia sanguină!).
22
Verificaţi dacă pacientul este şocat.
Nu aplicaţi niciodată garou, în afara situaţiei în care hemoragia nu pote fi
controlată altfel si victima este în pericol de moarte. Garourile măresc riscul de
amputaţie ulterioară!
Intoxicaţie cu fum
Deseori integrată într-un tablou asociat cu arsuri şi traumatisme, intoxicaţia cu
fum de incendiu este cauza cea mai frecventă de mortalitate şi morbiditate a victimelor de
incendiu.
Manifestari clinice: cefalee, agitaţie, tulburări de conştienţă, depozite de
funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii şi a faringelui, tuse, dispnee, voce răguşită.
Conduita de urmat:
Protecţia personală este deosebit de importantă.
Evaluarea nivelului de conştienţă şi a funcţiilor vitale (ABC), după
ce victima a fost scoasă din mediul toxic.
Transportul cât mai urgent la spital cu administrare de oxigen,
precoce, in concentratii crescute.
Pacienţii inconştienţi se transportă în poziţia laterală de siguranţă
23
Nu este permisă intrarea în zona cu emanări de gaze fără echipament de
protecţie.
În toate cazurile, pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat cât
mai rapid la o unitate spitalicească.
Daca este posibil, se administrează oxigen cât mai rapid, în cantităţi mari
Reacţii alergice
Hipoglicemie
24
Poate fi dată de lipsa unei mese, de un efort neaşteptat, dar şi fără a avea o
legatură cu aceşti factori precipitanţi.
În timpul zilei hipoglicemia determină transpiraţii, nervozitate, tremur şi foame,
iar în timpul somnului pot apărea transpiraţii nocturne, vise neplăcute şi cefalee
dimineaţa devreme. Dacă hipoglicemia se menţine pot apărea confuzii, comportament
anormal, pierderea stării de conştienţă sau convulsii. Atacurile de hipoglicemie sunt
periculoase şi dacă sunt frecvente prevestesc o evoluţie defavorabilă.
Dacă pacientul este conştient, i se administreză zahăr, bomboane sau băuturi
nealcoolice ce conţin zahăr.
Dacă pacientul este inconstient se impune administrarea de glucoză
intravenos. Este bine ca pacienţii să aibă asupra lor o fiolă de glucagon pentru cazurile în
care accesul la asistenţă medicală este întârziat (1 mg intramuscular).
Sunaţi la 112.
Nu se vor da alimente sau lichide victimei.
Întindeţi victima pe spate dar nu o deplasaţi dacă a suferit răni la spate sau gât.
Dacă victima este inconştientă şi prezintă răni grave la maxilar sau la faţă, sau
vomită, se întoarce pe lateral şi să vă asiguraţi că respiră bine.
Vă asiguraţi că victima nu suferă de frig, acoperiţi-o cu pături sau haine.
Ridicaţi picioarele victimei pe un sul sau o grămadă de haine, cu condiţia ca acest
lucru să nu fie dureros
Asfixiere
Simptome: încetarea respiraţiei, faţă vânâtâ, mâini şi picioare reci, bătai slabe ale
inimii, imperceptibile
Ce trebuie făcut?
Se indepartează persoana de locul unde s-a produs asfixia.
Se apelează la Serviciul de Ambulanţă
Persoana se aşează pe spate, cu capul intr-o parte.
Se asigură libertatea mişcărilor respiratorii.
Se încearcă respiraţia artificială până când persoana începe să respire
Înec
Prim-ajutor:
25
Se apelează urgent la Serviciul de
Ambulanţă.
Persoana se scoate din apă, se intinde
pe spate şi i se verifică respiraţia.
Se încearcă eliminarea lichidului
înghiţit prin exercitarea unor presiuni consecutive asupra abdomenului - Metoda
Heimlich
Leşin (Lipotimie)
Simptome: Pierderea temporară a cunoştinţei fără dispariţia pulsului (putând indica o
afecţiune gravă).
Prim-ajutor:
Persoana se aşează pe spate, cu capul
mai jos decât trunchiul, în scopul irigării creierului
Se verifică pulsul şi respiraţia şi se
îndepărtează hainele strâmte.
Dacă este necesar, se apelează la
Serviciul de Ambulanţă.
Otrăvire
Simptome: Dificultăţi respiratorii, transpiraţie, dureri abdominale sau de piept, vomă,
diaree, greaţă, pierderea cunoştintei, buze uscate, arsuri în jurul buzelor sau ale pielii.
Prim-ajutor:
Se analizează locul şi modul în care s-a produs otrăvirea şi se transporta persoana în
cauza departe de sursa de otrăvire.
Se verifică dacă persoana este
conştientă, precum şi respiraţia şi pulsul acesteia.
Dacă este necesar, se apelează Serviciul de Ambulanţă
Dacă mai exista alte persoane
suspecte, se incearcă aflarea tipului de otravă şi cantitatea ingerată.
În caz de vomă, persoana se
poziţionează pe o parte.
Degerătura apare cel mai adesea la picioare, faţă şi mâini, ca urmare a unor
temperaturi foarte scăzute, iar umiditatea, încălţămintea şi hainele ude sunt cauze care
contribuie la pierderea căldurii corpului. Se poate trata în cazurile uşoare prin încălzirea
lentă şi treptată a extremităţii degerate, după care locul degerat se acoperă cu
pansament steril.
26
Intoxicaţia alimentară se manifestă prin greţuri, vărsături, convulsii, dureri
abdominale, care apar după consumarea unei mâncări alterate. Se indică provocarea
vărsăturilor. Bolnavul are nevoie de repaus la umbră şi de lichide (ceai de mentă).
Dacă semnele sunt persistente şi violente, bolnavul va fi transportat imediat la
spital.
27
ATENŢIE
Intocmit,
Serviciu Extern SSM
S.C. ....................... SRL
28