DEFINIŢIE

 Insuficienţa cardiacă acută (ICA)- este definită ca criză

de instalarea rapidă a simptomelor şi semnelor secundare
de dereglarea funcţiei cardiace. Disfuncţia cardiacă poate fi
legată cu disfuncţia sistolică sau diastolică, sau cu
dereglările ritmului cardiac, sau cu instabilitatea pre- şi
postsarcinei cardiace. ICA poate fi survenită pe fond sau
fără boli cardiace anterioare. ICA este starea critică cu
pericolul de viaţă şi cere tratament urgent

 ICA potate fi prezentată în 2 forme:

- acută de novo,
- acută pe fond de insuficienţa cardiacă cronică
decompensată
ESC 2005
 CAUZELE ŞI FACTORII PRINCIPALI
DE ICA
(ESC, ESICM, 2005)
 Decompensarea insuficienţei cardiace cronice preexistentă (ex.
cardiomiopatie)
 Sindromul coronarian acut:
- infarctul miocardic/angina instabilă cu prezenţa ischimiei
extinse şi disfuncţiei ischemice a ventricolului stîng
- complicaţie mecanică în infarct miocardic acut
- infarct al ventricolului drept
 Urgenţă hipertensivă
 Aritmiile cardiace (tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară,
flutter ventricular, alte forme de tahicardie supraventriculară)
 Regurgitaţia valvulară/endocardite/ruptură de cordaj
 Stenoza aortica severă
 Miocartita acută severă
 Tamponada cardiacă
 Disecţie de aortă
 Cardiomiopatia post-partum
 CAUZELE ŞI FACTORII PRINCIPALI
DE ICA
(ESC, ESICM, 2005)

 Factorii principali non-cardiaci:

- tratamentul medical neargumentat
- suprasolicitarea volemică
- infecţii, pneumoniile specifice, septicemie
- infarctul cerebral sever
- intervenţiile chirurgicale majore
- insuficienţa renală
- astmul bronşic
- abuz de droguri
- abuz de alcool
- feocromocitomă
 CAUZELE ŞI FACTORII PRINCIPALI
DE ICA
(ESC, ESICM, 2005)

 Sindromul de secreţie (producţie) crescută:

- septicemie

- criza tiriotoxică

- anemie

- sindrom de şunt
 ETIOPATOGENIA
INSUFICIENŢEI CARDIACE ACUTE

Mecanismele insuficienţei cardiace acute includ :

• Disfuncţia diastolică şi/sau sistolică a miocardului
(infarctul miocardic acut, miocarditele, distrofia
miocardică şi aritmiile cardiace)
• Suprasolicitarea miocardică instalată brusc (urgenţă
hipertensivă, trombembolismul pulmonar acut masiv,
criză prelungită de asm bronşic – ”Status asmaticus”)
• Tulburările acute ale hemodinamicii intracardiace date de
ruptura septului interventricular sau dezvoltării
insuficienţei valvulare
• Suprasolicitarea miocardului decompensat la pacienţii
cu insuficienţa miocardică cronică
 STADIILE DE INSTALAREA ICA

 Stadiul I
- Creşte tensiune capilară pulmonară
 Stadiul II
- Scade debit cardiac
- Creşte frecvenţă cardiacă
 Stadiul III
- Scade indexul cardiac
- Creşte progresiv rezistenţa vasculară sistemică
- Scade pronunţat fracţie de ejecţie
 FORMELE DE EVOLUŢIE CLINICĂ A ICA
(ESC, 2005)
 I - Decompensarea acută a insuficienţei cardiace
congestive
 II - ICA cu hipertensiune arterială/urgenţă
hipertensivă
 III - ICA cu edemul pulmonar
 IVa - Şoc cardiogen/sindrom de debit cardiac mic
 IVb - Şoc cardiogen sever
 V - Sindrom cu debit cardiac crescut
 VI - ICA al ventricolului drept
 CLASIFICAREA KILLIP
 Stadiul I – Insuficienţa cardiacă absentă. Semnele clinice de
decompensarea cardiacă sunt absente

 Stadiul II – Insuficienţa cardiacă. Criteriile diagnostice sunt:

zgomotul III de galop, hipertensiunea venoasă pulmonară,
congestia pulmonară cu prezenţa ralurilor în jumătatea inferioară
al cîmpului pulmonar

 Stadiul III – Insuficienţa cardiacă severă. Frank edem pulmonar

cu prezenţa ralurilor extinse al cîmpului pulmonar

 Stadiul IV – Şoc cardiogen. Criteriile clinice sunt: hipotensiunea

(PAs ≤ 90 mmHg) şi vasoconstricţia periferică evidenţiată aşa ca:
oligurie, cianoză şi diaforeză
 CLASIFICAREA CLINICĂ A FORMELOR
DE INSUFICIENŢA CARDIACĂ ACUTĂ
(după Forester etal.1977)

I. Statusul hemodinamic normal:

- Perfuzia periferică normală
- Congestie
- Indicele hemodinamice normale
II. Edemul pulmonar (presiunea capilară pulmonară crescută)
III. Şocul hipovolemic (hipoperfuzia severă, hipovolemia, scade
indexul cardiac)
IV. Şocul cardiogen (PA normală sau scăzută, congestie pulmonară
severă, presiunea capilară pulmonară crescută)

Notă: Criteriile pentru aprecierea:

• hipoperfuziei: pulsul filiform, tegumentele reci, cianoza
periferică, hipotensiune, tahicardie, confuzie, oligurie
• congestii pulmonare (raluri pulmonare, modificările a X-razei
toracice)
• indicelor hemodinamice (indexul cardiac scăzut: ≤ 2,2
l/min/m2 şi presiunea capilara pulmonară crescuta: >18 mmHg)
 CLASIFICAREA
SEVERITĂŢII CLINICE
(ESC, 2005)

 Clasa I - Pacientul este cald şi uscat

 Clasa II - Pacientul este cald şi umed
 Clasa III - Pacientul este rece şi uscat
 Clasa IV - Pacientul este rece şi umed

Notă:
 Clasificarea este bazată pe datele examinării
circulaţiei periferice (perfuzie) şi auscultaţiei
pulmonare (congestie).
 Clasificarea se utilizează, mai des, pentru
aprecierea prognosticului la etapa de prespital.
 SINDROMELE CLINICE A ICA
(ESC, 2005)

 ICA mixtă (stîng şi drept) este cauzată de:

sindromul coronarian acut, miocardita acută,
disfuncţia valvulară acută, embolismul pulmonar
sau tamponada pericardiacă
 Insuficienţa izolată a cordului stîng este cauzată
de disfuncţia ventricolului stîng
 Insuficienţa izolată a cordului drept este cauzată
de disfuncţia ventricolului drept
 PROTOCOL DE DIAGNOSTICARE
A ICA

 Istoria medicală

• Criza se instalează rapid

 PROTOCOL DE DIAGNOSTICARE
A ICA

 Insuficienţa izolată a cordului drept

• Turgerscenţa jugularelor

• Hepatomegalie

• Simptomul Kussmaul (turgescenţa jugularelor în inspir)

• Durerea intensă în hipocondrul drept

 PROTOCOL DE DIAGNOSTICARE
A ICA
 Insuficienţa izolată a cordului stîng
• Dispnee
• Pusee de tuse seacă sau cu expectoraţii spumoase
• Ortopnee
• Ralurile diseminate pe ambii cîmpi pulmonari:
- astmul cardiac - raluri subcrepitante localizate
- edemul pulmonar - raluri crepitante desiminate
• Respiraţia stertoroasă şi zgomotoasă
 PROTOCOL DE DIAGNOSTICARE
A ICA

 ICA mixtă /Şocul cardiogen

• Scăderea PA sistolice sub 80-90 mm Hg sau cu 30 mm
Hg sub nivelul „de confort” la pacienţi cu hipertensiunea
arterială
• Scăderea PA medie cu 25-30 mm Hg
• Semnele de tulburări ale microcirculaţiei şi a perfuziei
tisulare:
- scăderea diurezei sub 20 ml /h
- tegumentele palede, rece şi marmurate
- diaforeză
- venele periferice colabate
 PROTOCOL DE DIAGNOSTICARE
A ICA
 ECG
- Aritmiile cardiace: tahicardia sinusală sau tahiaritmia

cardiacă, sau bradiaritmia cardiacă

- Semnele de ischemie acută

ECG
ECG
ECG
ECG
 PROTOCOL DE DIAGNOSTICARE
A ICA

 Doppler EcoCord
• Fracţia de ejecţie sub 40%

• Prezenţa zonelor de diskinezie sau akinezie în miocard

• Semnele de afectarea aparatului valvular cardiac

• Dilatarea cavităţilor cardiace

 PROTOCOL DE DIAGNOSTICARE
A ICA

 X-rază toracică
• Cardiomegalie sau cord normal radiologic
• Vasele dilatate în hil, cu limitele estompate
• Redistrtibuţie de flux în zonele pulmonare superioare
• Desenul perivascular accentuat, în special perihilar şi în
câmpurile medii şi inferioare, însoţit de micronoduli
• Voalare cîmpurilor pulmonare, mai ales în 2/3 inferioare
• Modificările infiltrative, cu marginile imprecise, situate
perihilar (aspectul “în aripi de fluture”) sau în câmpuri
inferioare
• Eventual semne de revărsat pleural în cavitatea pleurală
sau în scizuri
 MODELE DE DIAGNOSTIC

 MODELE DE DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL (PRELIMINAR):

• Sindromul coronarian acut cu elevaţie segmentului ST. ICA.
Şocul cardiogen (5.04.08)
• Sindromul coronarian acut cu depresie segmentului ST. ICA.
Edemul pulmonar acut (21.04.08)
 MODELE DE DIAGNOSTIC DEFINITIV:
• CI. Infarctul miocardic acut anterior al VS (5.04.08). ICA.
Kilip IV. Şocul cardiogen (5.04.08).
• CI. Angina instabilă cl.III. ICA. Edemul pulmonar acut
(21.04.08)
 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

 Diagnosticul diferenţial în ICA se face în caz de:

 Edemul pulmonar acut cu:

- Exacerbarea de astm bronşic
- Acces de asfixie la bronşita cronică obstructivă
- Pneumopatia bilaterală extensivă
- Stenoza acută a laringelui
- Sindromul de detresă respiratorie acută
- Starea de rău epileptic (“status epilepticus”)
 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

 Diagnosticul diferenţial în ICA se face în caz de:

 Şocul cardiogen cu:

• Sindromul vagal (sincopă)
• Hipotensiunea arterială la hipertensivi pe fond de
supradozarea antihipertensivelor
• Hipotensiunea arterială
• Insuficienţa circulatorie periferică acută
• Comă
 OBIECTIVELE DE MANAGEMENT

 Scăderea presiunii venoase centrale şi presiunii

capilare pulmonare pentru prevenirea instalării
edemului pulmonar acut

 Creşterea debitului cardiac

 Prevenirea complicaţiilor

 Menţinerea stării de echilibru hemodinamic

 Prelungirea vieţii bolnavului

 PROTOCOL DE MANAGEMENT AL ICA
 Protecţia personalului

 Poziţia pacientului cu ridicarea extremităţii cefalice la 40°

 Protecţia termică

 Examenul primar. Protocol ABC

 Restabilirea permeabilităţii căilor aeriene (în EPA alveolar)

 Oxigen şi ventilaţia asistată:

- SaO2 – 95-98 % ; FiO2 – normală

- Ventilaţiea suportată cu intubaţie endotraheală

- Ventilaţiea mecanică cu intubaţie endotraheală

- Fluxul de Oxigen 8-10 l/min

 PROTOCOL DE MANAGEMENT AL ICA

 Etapa de prespital:

 Furosemid 0,5-1 mg/kg i/v în bolus sau 5-40 mg/h în

perfuzie sau
 Bumetanid 1-4 mg i/v, sau
 Torasemid 10-20 mg în bolus

cu nitraţi în caz de Insuficienţa izolată a cordului stîng sau ICA

mixtă:
 Nitroglicerină spray 0,4 mg s/l la 5 min, max în 3 prize, sau
 Nitroglicerină 0,5 mg (0,4 mg) s/l la 3-5 min max în 3 prize,
sau
 Isoket 1,25 mg s/l la 5 - 10 min, max în 3 prize, sau
 Isosorbid dinitrat 1-3 mg bucal (sub controlul presiunii
arteriale)
 PROTOCOL DE MANAGEMENT AL ICA

 Etapa de prespital:

 PAs 85 - 100 mm Hg:

• Dobutamină 5-20 mcg/kg/min, în perfuzie
 PAs sub 85 mm Hg:
- Dopamină 5 – 20 mcg/kg/min în perfuzie
şi/sau
- Norepinefrină 0,2-1 mcg/kg/min în perfuzie

 În prezenţa hipovolemiei:
- Hidroxietilamidon 500 ml i/v în perfuzie sau
- Dextran 70 - 500 ml i/v în perfuzie
 PROTOCOL DE MANAGEMENT AL ICA
 Etapa de terapie intensivă:
 PAs peste 100 mm Hg:
- Nitroglicerină 20 mcg/min i/v în perfuzie până la efectul
pozitiv (max 200 mcg/min) sau
- Isosorbid dinitrat 1 – 10 mg/h i/v în perfuzie, sau
- Nitroprusiad de sodiu 0,3-5 mcg/kg/min în perfuzie, sau
- Nesiritide 2 mcg/kg i/v în bolus, urmat 0,015-0,03 mcg
/kg/min în perfuzie
 În caz de eşec:
- Asistenţa cu dispozitivul mecanic
- Dopamină >5 mcg/kg/min şi/sau
- Norepinefrină 0,2-1 mcg/kg/min în perfuzie
 PROTOCOL DE MANAGEMENT AL ICA
 Etapa de terapie intensivă:

 PAs 85 - 100 mm Hg:

- Nitroglicerină 20 mcg/min i/v în perfuzie până la efectul pozitiv (max
200 mcg/min) sau
- Isosorbid dinitrat 1 – 10 mg/h i/v în perfuzie, sau
- Nitroprusiad de sodiu 0,3-5 mcg/kg/min în perfuzie, sau
- Nesiritide 2 mcg/kg i/v în bolus, urmat 0,015-0,03 mcg /kg/min în
perfuzie
şi / sau
- Dobutamină 2-20 mcg/kg/min, în perfuzie şi/sau
- Milrinon 25-75 mcg/kg în bolus la fiecare 10-20 min 0,375-0,75
mcg/kg/min în perfuzie sau
- Enoximon 0,25-0,75 mg/kg i/v în bolus; 1,25-7,5 mcg/kg/min în
perfuzie, sau
- Levosimendan 12-24 mcg/kg i/v în bolus la fiecare 10 min; 0,05-0,2
mcg/kg/min în perfuzie.
 În caz de eşec:
- Asistenţa cu dispozitivul mecanic
- Dopamină >5 mcg/kg/min şi/sau
- Norepinefrină 0,2-1 mcg/kg/min în perfuzie
 PROTOCOL DE MANAGEMENT AL ICA
 Etapa de terapie intensivă:

 PAs sub 85 mm Hg:

- Dobutamină 2-20 mcg/kg/min, în perfuzie şi/sau
- Milrinon 25-75 mcg/kg în bolus la fiecare 10-20 min 0,375-0,75
mcg/kg/min în perfuzie sau
- Enoximon 0,25-0,75 mg/kg i/v în bolus; 1,25-7,5 mcg/kg/min în
perfuzie, sau
- Levosimendan 12-24 mcg/kg i/v în bolus la fiecare 10 min; 0,05-0,2
mcg/kg/min în perfuzie
şi/sau
- Dopamină >5 mcg/kg/min în perfuzie
şi/sau
- Norepinefrină 0,2-1 mcg/kg/min în perfuzie
 În caz de eşec:
- Asistenţa cu dispozitivul mecanic
 PROTOCOL DE MANAGEMENT AL ICA

 Tratamentul suplimentar:
 Etapa de prespital şi terapie intensivă:

- Enoxaparină 40 mg subcutanat sau

• Nadroparin 0,1 ml/10 kg (88 UI/kg) s/c

 În caz de agitaţie psihoemoţională:

- Morfină 3 mg i/v în bolus

 Remarcă:
• Toate protocoale de management sunt
bazate pe recomandările Societăţii
Europene de Cardiologie 2005 şi
Consiliului European de Resuscitare
2005.
 MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ
ŞI CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Sindromul coronarian acut (angina instabilă sau infarctul

miocardic acut):
• Reumplerea volemică adecvată
• Contrapulsaţia cu balonul intra-aortic
• Suportul inotropic
• Nitraţi
• Ventilaţia artificială
• Angioplastia coronariană urgentă
MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 ICA cauzată de tromboză al protezei de

valvă:
• Tromboliză:
 rtPA-10 mg în bolus urmat 90 mg în perfuzie timp de
90 min
 Streptokinază 250-500.000 UI i/v , timp 20 min,
urmat 1-1,5 mln perfuzie, timp 10 h
• Intervenţia chirurgicală urgentă
MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Disecţie de aortă:

• Intervenţie chirurgicală

• Tratamentul temporar în dependenţă ce

prevalează : urgenţă hipertensivă, insuficienţă

aortică acută sau ischemia miocardică

MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 ICA şi hipertensiunea arterială:

• diuretice i/v

• nitroglicerină i/v-în caz de pre-şi postsarcină crescută şi

fluxul coronarian scăzut sau

• blocatori canalelor de calciu (nicardipină)- în caz de

disfuncţie diastolică cu postsarcină scăzută

 În caz de urgenţă hiprtensivă:

• Labetalol 10 mg în bolus, urmat 50-200 mg/h perfuzie

MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Insuficienţă renală:

• Diuretice: furosamid cu metazalonă

• Hemofiltraţie veno-venoasă continuă

• Dopamină

• N-acetilcisteină şi /sau

• Fenoldopamină
MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Maladiile pulmonare şi bronhoconstricţie:

• Salbutamol 2,5 mg (0,5 ml de 0,5% diluat în 2,5 ml de
salivă normală) cu nebulaizer la 20 min
 MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Aritmiile cardiace şi ICA:

• Bradiaritmiile:

 Atropină 0,25-0,5 mg i/v în bolus

 Isoproterenol 2-20 mcg/min în perfuzie

 Teofelină 0,25-0,5 mg/kg în bolus urmat de

0,2-0,4 mg/kg/h

 Pace-maker temporar
MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Tahicardia supraventriculară sau tahicardia sinusală:

 Metropolol 5 mg i/v, lent
 Adenosină în caz de conducerea A-V încetinită sau
tahicardie reentrantă după cardioversie
Mai rar:
 Esmolol o,5-1,0 mg/kg la 1 min, urmat infuzie
50-300 mcg/kg/min sau
 Labetalol 1-2 mg în bolus, urmat 1-2 mg/min perfuzie (max
50-200mg)
MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Flutter-ul şi fibrilaţia atrială:

• Cardioversia dacă este posibil

• Digoxină 0,125-0,25 mg i/v sau

• Amiodaronă
MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Tahicardia ventriculară:

• Cardioversia în caz de hemodinamica instabilă

• Amiodaronă în caz de hemodinamica stabilă

 Fibrilaţia ventriculară sau tahicardia ventriculară fără

puls:

• RCR şi C (suportul vital avansat)

MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 ICA în perioada peri-operativă:

• Tratamentul a ischemiei miocardice
MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Tratamentul chirurgical al ICA în caz de:

• Şocul cardiogen în IMA la pacienţi cu afectarea multiplă a
vaselor în boli cardiace ischemice
• Defectul septal ventricular post infarct
• Ruptura peretelui liber
• Descompunerea acută în valvulopatiile cardiace
• Tromboza sau insuficienţa protezei de valvă
• Anevrismul aortei sau ruptura anevrismului disecant al
aortei în sacul pericardial
MANAGEMENT MALADIILOR DE BAZĂ ŞI
CIRCUMSTANŢIILOR CLINICE ÎN ICA

 Tratamentul chirurgical al ICA în caz de:

 Regurgitaţia mitrală acută ca consecinţă de:
 Ruptura muşchilor papilare ischemice

 Disfuncţia muşchilor papilare ischemice:

• Ruptura cordajului mixomatoz

• Endocardită
• Traumă
 Regurgitaţia aortică acută ca consecinţă de:
• Endocardită
• Disecşie de aortă
• Traumă toracică închisă
 Ruptura anevrismului al sinusului valsalva
ASISTENŢA CU DISPOZITIVUL MECANIC
ŞI TRANSPLANTAREA INIMII

 Decompensarea acută a cardiomiopatiei cronice

necesită suportul cu dispozitiv mecanic
ASISTENŢA CU DISPOZITIVUL MECANIC
ŞI TRANSPLANTARE A INIMII

 Pompa de contra-pulsaţie cu balonul intra-

aortic
 Indicaţiile:
- Şoc cardiogen asociat cu insuficienţa ventriculară acută:
- În caz de absenţa răspunsului la suportul inotropic;
fluide şi vasodilatatoare;
- În caz de ruptura septului inter-ventricular
- În caz de pregătirea pentru angiografie şi
revascularizare
ASISTENŢA CU DISPOZITIVUL MECANIC
ŞI TRANSPLANTARE A INIMII

 Dispozitivul de asistenţă ventriculară

 Indicaţiile:

• Ischemia miocardică acută sau IMA

• Şoc după intervenţie chirurgicală

• Miocardită acută

• Disfuncţia valvulară acută

• Candidaţi la transplantare a inimii

ASISTENŢA CU DISPOZITIVUL MECANIC
ŞI TRANSPLANTARE A INIMII

 Transplantarea inimii

 Indicaţie:

- ICA severă ca consecinţă funcţiei pompă

cardiacă scăzută
 CRITERIILE DE STABILIZAREA
BOLNAVULUI
 Ameliorarea stării generale a bolnavului
 Bolnavul este în conştiinţă, liniştit, răspunde adecvat la
întrebări
 Normalizarea indicellor hemodinamicii: stabilizarea presiunii
arteriale sistolice la nivelul 90-100 mm Hg şi mai mare la
hipertensivi
 Stabilizarea ritmului cardiac în limetele 50 – 110/min
 Stabilizarea frecvenţei respiratorie în limetele 12 – 25/min
 Diureza peste 50-70 ml/h
 Timpul de recolorarea cutanată sub 2 sec
 Temperatura corporală cetrală este în limetele normale
 POSIBILE ERORI ALE TERAPIEI
LA ETAPA DE PRESPITAL
 Utilizarea digitalicilor: riscul dezvoltării tulburărilor de ritm
cardiace.
 Îlăturarea aritmiilor cardiace cu antiaritmice (cu excepţia
lidocainei, sulfatului de magneziu, amiodaronei): efectul inotrop
negativ al antiaritmicelor.
 Tratamentul medicamentos al bradicardiilor în loc de efectuarea
cardiostimulării artificiale.
 Utilizarea glucocorticoizelor în şocul cardiogen: risc de dezvoltare a
remodelării şi rupturii cordului.
 Utilizarea pentaminei: risc de dezvoltare a hipotensiunii arteriale
necontrolate.
 POSIBILE ERORI ALE TERAPIEI
LA ETAPA DE PRESPITAL

 Utilizarea teofilinei: risc de a dezvolta aritmiilor cardiace,

creşte consum de oxigen a miocardului.
 Utilizarea fenilefrinei (mezatonului) în şocul cardiogen:
creşte vasoconstricţia periferică şi suprasolicitarea
ventricolului stîng.
 Utilizarea noradrenalinei în loc de dopamină.
 Utilizarea aminelor în şoc cardiogen fără compensarea
volemică anterioară.
 Supradozajul volemicelor.
 PROGNOSTICUL

 Prognosticul de ICA, edemul pulmonar acut/şoc cardiogen

depinde de numeroşi factori, dar în primul rînd de la:
extinderea focarului de ischemie acută, stadiul şi durata ICA,
vîrsta bolnavului, momentul iniţierii tratamentului şi răspunsul
la tratament în primele 2 ore.

 Se înregistrează mortalitatea înaltă la pacienţii cu ICA, şoc

cardiogen decompensat, în aproximativ 75-80% şi ireversibil,
la 100% (Braunwald E., 1988).

 O moratlitate înaltă, în aproximativ 30-50%, s-a remarcat în

cazul de edemul pulmonar acut alveolar.
 SPITALIZAREA
 Vor fi spitalizaţi de urgenţă toţi bolnavii cu ICA.
 Transportarea bolnavilor va fi cruţătoare, în poziţie cu ridicarea
extremităţii cefalice la 40°.
 Supravegherea pacientului în timpul transportării:
- Stare de conştiinţă
- Coloraţie tegumentelor
- Auscultaţie cardio-pulmonară
- Control: Ps, PA, FR
- Monitorizare ECG
- Oxigenoterapie
- Perfuzie continuă
- Supraveghere ventilaţiei mecanice FiO2, SpO2, VC, F, presiune
de insuflaţie, capnometrie, spirometrie
 Bolnavii sunt spitalizaţi în departamentul de Anestezie şi terpie
intensivă sau în terapie intensivă pe lângă departamentul de
cardiologie.