ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Relații Economice Internaționale

Lucrare de disertație

Conducător științific: Absolvent:

Conf. univ. dr. Octavian-Dragomir JORA Anamaria Mihaela MANGU

București

2021
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI
Facultatea de Relații Economice Internaționale

ECONOMIA GLOBALĂ ,,CU TRĂSĂTURI CHINEZE”:

SINOPERSPECTIVE ASUPRA (IN)STABILITĂȚII
INTERNAȚIONALE

Conducător științific: Absolvent:

Conf. univ. dr. Octavian-Dragomir JORA Anamaria Mihaela MANGU

București

2021
CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................................1
CAPITOLUL 1 – CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE (IN)STABILITATE
INTERNAȚIONALĂ................................................................................................................................4
1.1. Delimitări conceptuale.......................................................................................................................4
1.2. Factorii determinanți ai (in)stabilității...............................................................................................6
1.2.1. Surse de.instabilitate de natură.socio-politică............................................................................6
1.2.2. Surse de instabilitate de natură securitară..................................................................................7
1.2.3. Surse de instabilitate .de natură militară....................................................................................7
1.2.4. Surse de instabilitate .de natură ecologică..................................................................................8
1.2.5. Surse de instabilitate .de natură culturală...................................................................................8
1.3. Paradoxul stabilitate-instabilitate.......................................................................................................9
1.4. China și guvernanța globală.............................................................................................................10
1.4.1. Relațiile China-SUA................................................................................................................11
1.4.2. Relațiile China-Rusia...............................................................................................................12
1.4.3. Relațiile China-UE...................................................................................................................14
1.4.4. Programul ,,Made in China 2025”...........................................................................................15
CAPITOLUL 2 – (IN)STABILITATEA FINANCIARĂ LA NIVEL INTERNAȚIONAL...............17
2.1. Definirea conceptului de (in)stabilitate financiară...........................................................................17
2.2. Funcționarea sistemului financiar-monear internațional și schimbările determinate de globalizare.18
2.3. Aspecte financiar-monetare în China contemporană.......................................................................21
2.4. Internaționalizarea monedei renminbi și impactul asupra sistemului internațional..........................23
2.5. Cooperarea internațională în cadrul sistemului financiar.................................................................25
2.6. Rolul Băncii Populare Chineze în asigurarea stabilitații financiar-monetare internaționale.............28
2.7. Este China un motor de bunăstare pentru sistemul financiar global?...............................................29
CAPITOLUL 3 – ROLUL MONEDELOR VIRTUALE ÎN ORDINEA FINANCIARĂ ACTUALĂ32
3.1. Ce sunt monedele virtuale și cum afectează acestea ordinea financiară?.........................................32
3.2. Poziția Chinei pe piața criptomonedelor..........................................................................................35
3.3. Eforturile Chinei de a-și crea propria monedă virtuală....................................................................39
3.4. Raționamentul și strategia Chinei pentru yuanul digital..................................................................41
3.5. Ar putea înlocui yuanul digital dolarul?...........................................................................................43
3.6. Yuanul digital, viitorul banilor sau o amenințare la adresa stabilității globale?...............................46
CONCLUZII............................................................................................................................................48
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................50
Lista figurilor

Figura 1- Prețul celor mai tranzacționate monede virtuale……………………………………………………33

Figura 2- Stocurile Bitcoin din
China………………………………………………………………………….37
Figura 3- Cota monedelor în plățile globale……………………………………………………………………
44
Figura 4- Rata de schimb USD-
CNY………………………………………………………………..................45
INTRODUCERE

Putem defini o economie ca resursele și bogăția unei țări sau națiuni, reflectate de producția
și consumul de bunuri și servicii. Economia unei națiuni nu există în mod izolat. O economie
națională interacționează cu alte economii mondiale, pe măsură ce națiunile schimbă bunuri pentru a
satisface nevoile cetățenilor lor. De asemenea, răspunde la evenimente naturale precum uragane și
cutremure, precum și la revoltele politice care afectează comerțul internațional. Instabilitatea
economică apare atunci când factorii care influențează o economie sunt dezechilibrați. Când o
economie devine instabilă, există inflație, care reprezintă o scădere a valorii banilor. Acest lucru
duce la prețuri mai ridicate, rate mai ridicate ale șomajului și anxietate generală în rândul
consumatorilor și al întreprinderilor care încearcă să supraviețuiască financiar. Cu alte cuvinte,
oamenii nu sunt fericiți, nu mai investesc și nici nu își permit să cumpere. Acest lucru face ca
economia să încetinească și mai mult.

  Studiul are la baza o serie de ipoteze cu privire la factorii determinanți ai (in)stabilității

globale ce afectează cu precădere piața chineză. Totodată, sunt utilizate o serie de ipoteze cu privire
la piața financiară globală și la modul în care acapararea puterii de către China poate cauza
dezechilibre majore la nivel internațional.

Sursele de instabilitate de diferite tipuri sunt omniprezente în lume și afectează economia,

dar și calitatea vieții. China s-a afirmat în diferite rânduri ca fiind un factor perturbator pentru
sistemul international, din cauza aspirațiilor sale politice, însă totodată a creat bunăstare pentru
societate prin serviciile și produsele oferite la prețuri mici. Această lucrare analizează modul în care
instabilitatea internațională afectează piața globală, axându-se pe modul în care piața chineză își
pune accentul pe scena internațională. În lucrările de specialitate se afirmă des că, China aduce pace
și securitate lumii. Este adevărat că în ultimii 70 de ani de la fondarea Republicii Populare, China s-
a angajat pe calea dezvoltării pașnice, fără a începe niciodată un război, însă din cauza politicilor
sale comerciale violente, în special cu SUA, aceste tensiuni s-au aceentuat într-un război rece de
proporții. Cele cinci principii ale coexistenței pașnice, susținute de China, sunt acum normele de
bază care guvernează relațiile internaționale. Viziunile prezentate de China, cum ar fi construirea
unei comunități cu un viitor comun pentru omenire, au câștigat o recunoaștere extinsă și din ce în ce
mai mare din partea comunității internaționale. China protejează ferm ordinea internațională centrată

1
pe ONU. Acum este al doilea cel mai mare contribuitor la finanțarea bugetului regulat al ONU și la
evaluările ONU de menținere a păcii.

Așa cum am afirmat, China aduce dezvoltare și oportunități în lume. China a fost un
important contribuitor la economia mondială și o forță principală care a condus la creșterea globală.
Potrivit FMI, China a contribuit cu până la 34% la creșterea PIB-ului global între 2009 și 2018. În
timpul crizei financiare asiatice din 1997 și a crizei financiare internaționale din 2008 declanșată de
criza ipotecilor din SUA, China a jucat un rol esențial în a ajuta la prevenirea unei alte mari
depresiuni. Astăzi, întrucât economia mondială este afectată de incertitudini și presiuni, economia
chineză continuă să se bucure de stabilitate generală cu progrese bune. Ambițiile sale de a-și
transforma moneda națională într-una virtuala reprezintă un factor perturbator asupra sistemului
international, însă prin această metoda poate ajuta statele să scape de sancțiunile SUA și să
submineze supremația globală a SUA. Astfel, tensiunile dintre China și SUA vor căpăta proporții,
fiind la un pas de declanșarea unui razboi comercial.

Rezultatele mele au arătat că instabilitatea se poate realiza în diferite moduri pe piață

globală, toate fiind în strânsă legătură și afectând bună desfășurare a vieții. China, un actor
important pe scenă internațională, ce are un mediu intern relativ stabil poate provoca importante
dezechilibre globale din cauza ambițiilor sale economice și poltice, cum ar fi dorința de a avea o
moneda națională digitală. Dacă moneda virtuală a Chinei va avea success în plan internțional
depinde numai de capacitatea statelor de a o adopta și folosi în tranzacțiile globale. Cu sigurantă,
yuanul digital nu va putea înlocui dolarul, deoarece acesta reprezintă moneda de rezervă încă de la
începutul secolului al XX-lea, însă îi va afecta supremația în tranzacțiile globale.

2
REZUMAT

Studiul de față abordează problematica (in)stabilității internaționale, studiind acest fenomen

din diferite puncte de vedere considerate relevante, accentual căzând pe analiza economiei globale
cu trăsături chineze. Scopul lucrării este acela de a identifica principalele surse de instabilitate pe
piața internațională, precum și modul în care acestea pot fi combătute, în special pe piața financiară
chineză, care este puternic afectată de modul în care guvernul gestionează situatia digitalizării
monedelor. Pe de altă parte, s-a încercat evidențierea stabilității/ instabilității chineze, ale cărei
trăsături se reflectă pe piața internațională prin intermediul relațiilor cu alte state. Rezultatele
obținute arată că instabilitatea se poate realiza în diferite moduri pe piața globală, toate fiind în
strânsă legătură și afectând bună desfășurare a vieții.

Lucrarea este structurată în 3 capitole. Primul capitol este intitulat: ,,Considerații privind
conceptul de (in)stabilitate internațională”, definind acest termen și ilustrând diferitele surse de
instabilitate pe piața globală. Totodată, în acest capitol am evidențiat principiile paradoxului
stabiliate-instabilitate și diferitele relații pe care le are China pe scena internațională. În al doilea
capitol intitulat ,,(In)stabilitatea financiară la nivel internațional” am abordat modul în care
funcționează sistemul financiar și cum acesta este afectat de globalizarea crescândă, care poate
provoca dezechilibre majore. De asemenea, am analizat sistemul financiar chinez, punând accentul
pe politicile promovate de Banca Populara Chineză. În ultimul capitol, intitulat ,,Rolul monedelor
virtuale în ordinea financiară actuală’’ m-am axat pe importanța tot mai mare pe care statele o
acordă monedelor virtuale și pe apariția ,,cryptomonedei” chineze care are efecte semnificative
asupra stabilității financiare internaționale.

Acest studiu subliniază necesitatea de a ține cont de impactul acestor schimbări pe piață
globală și evidențiază capacitatea de adaptare a piețelor într-un mediu internațional instabil.
Consider că, lucrarea este de interes pentru studierea (in)stabilității globale, dar totodată lasă
deschisă oportunitatea de analiză a acestui domeniu, deoarece globalizarea duce la schimbări
semnificative asupra piețelor, în special asupra celei financiare, prin apariția cryptomonedelor.

Cuvinte-cheie: (in)stabilitate economică, financiară, socială, ecologică, politică, globalizare,

criptomonede, ordine economică internațională, sistem financiar, guvernanță globală.

3
 CAPITOLUL 1 – CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE
(IN)STABILITATE INTERNAȚIONALĂ

În acest capitol vom analiza diferitele abordări teoretice cu privire la conceptul de (in)stabilitate
internațională și factorii ce determină apariția acestui fenomen pe scena internațională. Totodată,
vom enumera și sursele predominante ale instabilității, realizând o prezentare amplă asupra modului
în care aceasta se reflectă în relațiile internaționale. Accentul va cădea asupra modului în care China
influențează apariția (in)stabilității în relațiile internaționale, analizând principalele probleme pe care
le are cu alte state. 

1.1. Delimitări conceptuale

Conceptul stabilității este dificil de definit din cauza caracterului sau multidimensional. În
primul rând, stabilitatea poate .fi privită ca sinonim al ordinii, păcii și armoniei. În al doilea rând,
stabilitatea poate fi înțeleasă drept antonim al conflictualitatii și, în al treilea rând, ca element.ce
exclude.schimbarea ca parte a.procesului de stabilizare. Astfel, stabilitatea este văzută ca o
conservare a status-quo..ce exclude .orice abateri de.la normă. Deseori, stabilitatea este definită ca și
capacitatea. sistemului.de a se dezvolta continuu.

Stabilitatea în interiorul unui sistem economic poate fi definită ca starea naturală în care: 1)
potențialul economiei este maximizat; 2) tensiunile sistemului de prețuri sunt slabe; 3) dezvoltarea
economică urmează o linie în creștere tendențială. Prin urmare, putem defini instabilitatea ca fiind
un sistem nenatural al sistemului economic care: 1) slăbește potențialul de dezvoltare; 2) induce
tensiuni în cadrul sistemului de prețuri; 3) impune un caracter ciclic economiei, cu o tendință de
deteriorare dacă instabilitatea devine persistentă.

Până în secolul.al XX-lea. cuvântul.,,stabilitate” era foarte rar menționat în lucrările politice, el
fiind sinonim cu ,,status-quo”. Odată cu reconfigurarea lumii postbelice, formarea Organizației

4
Națiuilor Unite, divizarea statelor în.două tabere (socialism și capitalism), importanța conservării
păcii și stabilității s-a dovedit a fi o necesitate. (Waltz, 1964).

Termenul de,,stabilitate” a fost utilizat pentru prima data în context politic, de către istoricul
britanic Alan John Percivale Taylor. Acesta a discutat despre stabilitate alături de
expresiile.de,,status-quo” și ,,echilibru de.forțe”. Popularitatea acestui concept crește rapid în rândul
analiștilor politici și doctrinarilor în anii ’50 ai secolului trecut,. Totodată, termenul începe să se
rupă de contextul istoric și politic, căpătând o conotație diferită, referitoare la domeniul militar și
strategic. Experții au acordat ,,stabilității” rolul unui termen etnic, utilizat pentru a ilustra
situația.militaro-strategică în lume, atunci când statele cele mai.puternice (SUA și URSS) au
menținut pacea și nu au permis statelor aflate sub influența și controlul lor să se atace. Astfel,
păstrarea stibilitatii este înțeleasă ca păstrarea relațiilor pașnice de putere între rivali. 

Începând cu anii ‘60 conceptul de,,stabilitate” a început să fie înțeles ca un.sinonim

pentru ,,securitate” (viziunea teoreticienilor Albert Wohlstetter și Bernard Brodie). Termenul
de ,,stabilitate” a fost asociat cu conceptele de,,securitate” și de ,,intimidare”, în măsura în care
securitatea era.asociată cu evitarea războiului,.iar intimidarea era văzută ca un instrument de
atingere.a acestui obiectiv. (Waltz, 1964)

Cu toate acestea, în literatura de specialitate există .încercări.de a explica termenul

de ,,stabilitate” .în mod distinct de alte concept. Ca punct de plecare, putem enumera lucrările lui
David J. Stinger și Karl W. Deutsch, care sugereză că stabilitatea este definite de un sistem care își
păstrează caracteristicile esențiale, niciuna dintre națiuni.nu obține mai multă putere,
majoritatea.membrilor sistemului continuă să supravietuiasa și nu există nici un alt război mondial.
Stabilitatea în acest sens trebuie asociată cu probabilitatea țărilor de a-și continua existența politică
independentă, mentinând totodată integritatea teritorială. (Taylor, 1996)

Inegalitatea reprezintă un concept important atunci când discutăm despre stabilitatea

internțională, deoarece o influențează puternic. Fie ca vorbim despre inegalitatea socială, politică,
culturală sau economică, toate au determinat de-a lungul timpului multe conflicte internaționale care
au cauzat instabilitate.

5
1.2. Factorii determinanți ai (in)stabilității

Teoreticienii în acest domeniu consideră.mediul internațional drept.un ansamblu de sisteme:

actori politici, forțe şi reguli de funcţionare și reglare.. Respectând regula, fiecare sistem este
caracterizat de stabilitate sau.instabilitate, stare dată de absenţa/prezenţa factorilor.de risc. Astfel,
există diferite surse ce determină instabilitatea internațională, urmând a analiza cele mai importante
dintre acestea.

1.2.1. Surse de.instabilitate de natură.socio-politică

Pentru a vorbi despre dezvolarea unui sistem trebuie sa analizăm doi factori: dinamica
demografică și starea de stabilitate/instabilitate.politică. Unii specialişti sugerează
că /instabilitatea.politică descurajează activităţile productive crescând.nesiguranţa; alţi teoreticieni în
economie susţin faptul că dezvoltarea economică.duce la o creştere a instabilităţii politice, deoarece
dezvoltarea economică. implică schimbări în structura balanţei de putere între. diferitele grupuri de
interese. Instabilitatea socio-politică se poate realiza prin: revolte, greve, proteste, lovituri de stat,
revoluții, etc. Toate acestea influențează negativ creșterea economică.

Starea de stabilitate socio-politică este. dată de: un sistem deschis de alegere a

aparatului.executiv; o participare politică competitivă şi legiferată; independenţa legală (de jure). şi
operaţională (de facto) .a executivului. Această oferă credibilitate statului, lucru atrăgând investiţii
private.ca sursă pentru dezvoltarea economică.

Existența uneiț stări de instabilitate politică externă este considerată un alt factor ce poate
afecta performanțele economice. Situația geopolitică internațională contribuie la dezvoltarea
actorilor economici prezenți pe piața globală. Astfel, instabilitatea politică (ilustrată prin schimbări
ale regimului politic, violente,etc.) este văzută ca o sursă contraproductivă în dezvoltarea statelor.
Mai mult, la aceasta putem adăuga și corupția existentă la nivelul fiecărui stat, ce alimentează
instabilitatea. (Dinu & Alexandrescu)

Dinamica demografică este o altă. sursă de instabilitate existentă la nivel internațional.

Echilibrul unor spaţii. de convieţuire umană poate fi afectat de politicile demografice inadecvate,
perturbând astfel alocarea resurselor. Spre exemplu, creșterea populației într-un ritm rapid, poate
genera la nivel internațional dezechilibre în modul de alocare a resurselor, deoarece aceasta nu poate
6
fi susținută de o creștere economică la fel de rapidă. Guvernele nu știu să gestioneze aceste situații,
fapt ce afectează stabilitatea politică. Un alt fenomen ce conduce la dezechilibre este migrația
acentuată către zonele urbane, ceea ce determina supraaglomerarea acestora și exploatarea forței de
muncă. Toate aceste schimbări socio-politice au urmări negative asupra stabilităţii. (Ferrend, 2000)

1.2.2. Surse de instabilitate de natură securitară

Schimbările petrecute în medul internațional în ultimele două decenii reprezintă sursa majoră de
instabilitate ce crează dezechilibre majore. Lumea s-a schimbat, fiind caracterizată de:

 Sfârşitul bipolarităţii – prin reorganizarea .centrelor .de putere;

 Multiplicarea actorilor – dezintegrarea unor state. a dus la creşterea numărului .de ţări;
 Expansiunea democraţiei;
 Accesul diferenţiat la resurse afectează relaţiile dintre state;
 Răspândirea .conflictelor etnico-religioase;
 Creșterea performanțelor tehnologice.
 Prăbuşirea .unor state;

În acest cadru caracterizat de schimbări majore, surse de instabilitate s-au îmbogățit. Printre
acestea putem enumeră: terorismul; traficul cu droguri, arme şi persoane; migraţia ilegală (pe lângă
cele clasice, de natură politică, economică,militară, culturara, etc.). (Securitate, 2002)

1.2.3. Surse de instabilitate .de natură militară

Transferul rapid de tehnologii, accesul la informaţii şi progresele economice semnificative,

au condus la amplificarea disparităţilor de potenţial militar între state. Dispariția sistemului bipolar
(căderea ,,Cortinei de fier”) reprezintă o sursă de instabilitate. majoră, ce a trezit ambiții naționale,
religioase și etnice ce au degenerate în conflicte.

Ultimul deceniu al anilor 1900 a marcat începutul unei perioade în care nici o altă. putere din
lume, cu excepția SUA nu a putut lua iniţiative politico-militare. sau economice .de anvergură.
Astăzi, poziţie .hegemonică în lume este deținută de SUA, care utilizează armament militar de
7
ultimă generație. Marea Britanie și URSS au fost nevoite să-şi dezvolte propriile arsenale .nucleare,
fiind urmate de Franţa şi China ca urmare a faptului că SUA deţinea arma. nucleară. Forţa nucleară
a Chinei a determinat India. să-şi dezvolte propriul arsenal nuclear, urmată de Pakistan. Istoria a
demonstrat că, deţinerea de arme nucleare nu garantează securitatea. internațională ci din contra îi
.alterează. starea. Singură posibilitate de evitare a oricărui risc de atac. nuclear pare a fi eliminarea
armelor nucleare,. aşa cum a .fost prevăzut în Tratatul de .Neproliferare şi reiterat (din anul 2000).
(Gardels, 1999)

1.2.4. Surse de instabilitate .de natură ecologică

Siguranța mediului este .un factor important pentru a menține .stabilitatea socio-politică, în
.sensul distribuirii .resurselor naturale. Este important să precizăm starea mediului afectează în mod
direct stabilitatea politică, economică şi socială. Transformările în mediu .crează instabilitate și
afectează toate sectoarele vieții: poluarea aerului, dispariția surselor de hrană sau a apei, efectul de
seră, etc. Conform rezoluţiei. ONU 2200/XXI/16.12.1966, statele își pot exploata resursele .din
teritoriul naţional, ținând cont de .politica naţională în domeniul mediului, având  datoria de a se
asigura că activităţile nu provoacă dezechilibre mediului .înconjurător din alte state. În caz contrar,
pot apărea conflicte internaționale puternice. (Dinu & Alexandrescu)

1.2.5. Surse de instabilitate .de natură culturală

Deși omenirea străbate o perioada puternic marcată de globalizare, elementele etnice și de

natură religioasă încă reprezintă repere puternice ce definesc populația.  Este cunoscut în istorie
.faptul că acţiunea factorilor de risc .la adresa statului are loc la nivel de populaţie, de teritoriu.şi de
identitate. Factorii care determină conflictele .de natură religioasă, etnică sau culturală sunt:

 un sistem democratic anemic;

 un grad sporit de rivalitate .între grupările etnico-religioase .aflate între frontiere;
 tradiţia istorică;
 instituţii administrative.și politice slabe/nefuncţionale.

În ultimele decenii a sporit numărul de conflicte de natură etnico-religioasă, creând instabilitate

internațională. În acest sens, în prezent se derulează iniţiative prin care se dorește împărtăşirea
8
valorilor comune, care să ajute la consolitarea unei culturi. a toleranţei pentru a spori identitatea
culturală a grupurilor. etnice şi religioase, atât la nivel regional. cât şi internaţional. (Dinu &
Alexandrescu)

1.3. Paradoxul stabilitate-instabilitate

În căutarea legitimității interne, conducătorii Chinei au promovat o marcă de naționalism din

ce în ce mai îngustă, centrată pe loialitatea față de PCC și pe atașamentul față de cultura și
identitatea Han. În acest proces, PCC a abandonat în mare măsură politicile față de periferie - „o
țară, două sisteme” în cazurile Taiwanului și Hong Kongului și etnic-pluralismului în cazurile
Tibetului și Xinjiangului.

Pare îndoielnic dacă această insistență asupra asimilării unei identități chinezești singulare va
aduce stabilitatea și unitatea pe care Beijingul o dorește. Se observa însă că astfel de politici au
întărit foarte mult identitățile locale, au ascuțit sentimentul de înstrăinare și nemulțumire resimțit de
grupurile vizate și au radicalizat activiști dintre aceștia.

Urmând exemplul sovietic, PCC a acordat grupurilor minoritare non-Han recunoaștere

oficială și, acolo unde constituiau o majoritate, autonomie locală. În cazurile din Taiwan și Hong
Kong, Deng a anunțat în 1984 principiul „o țară, două sisteme”, care ar permite fiecărui teritoriu să
își păstreze propriul sistem social, economic și juridic după reunificare. Deși a fost respinsă de
Taiwan, formula a fost aplicată Hong Kongului în urma predării controlului din Marea Britanie către
China în 1997. Această flexibilitate nu a împiedicat PCC să dilueze concentrația populațiilor
minoritare din Tibet și Xinjiang prin încurajarea migrației Han și impunerea unor reglementări de
stat asupra institutiilor religioase. (Skidmore, 2020)

PCC continuă să se confrunte cu un paradox: naționalismul care a adus sprijin și stabilitate

relativă în rândul majorității Han și instabilitatea de-a lungul periferiei Chinei. Provocarea formării
unei baze pentru legitimitatea regimului, care să includă toți oamenii din China, rămânea
nesatisfăcută.

Pe langă paradoxul stabilitate-instabilitate prezentat mai sus, determinat de naționalismul

exacerbat al Chinei și discriminarea naționalităților aflate la periferie, vom analiza și problema
stabilității nucleare și relația sa cu conceptele tradiționale de echilibru de putere.

9
 În timp ce puțini analiști au observat dimensiunea nucleară a diadei China-India, tensiunea
dintre cele două afișează caracteristici tipice unei rivalități de tip „război rece” între statele nucleare.
O caracteristică centrală a acestor conflicte este „paradoxul stabilitate-instabilitate”. Așa cum a fost
enunțat în perioada de glorie a Războiului Rece, conceptul susținea că, deoarece adversarii nucleari
nu își pot permite să lupte de teama distrugerii reciproce, nici unul nu va iniția războiul nuclear (deci
stabilitatea); dar, tocmai din această cauză, războiul convențional rămâne o opțiune viabilă
(instabilitate). (Goldman, 2020)

Spre deosebire de celelalte diade nucleare ostile, relația China-India are un element
semnificativ de interdependență economică. Comerțul bilateral a crescut enorm de la 2,2 miliarde
USD în 2000 la 90 miliarde USD în 2018. Deși balanța comercială este înclinată puternic în
favoarea Chinei, iar China depinde mai puțin de India decât invers, interesul Beijingului de a susține
India ca partener comercial puternic este accentuat de conflictul comercial continuu cu Statele
Unite. În plus, se estimează că ISD chinezesc în India se situează între 2 și 10 miliarde de dolari.

Dar cel mai puternic stimulent pentru negocierea unui compromis este încă prezența armelor
nucleare. Un tipar de comportament strategic prudent este tipic pentru beligeranții nucleari. China și
India au manifestat o astfel de prudență până acum: nu au fost trase focuri. Orice rezolvare
semnificativă a tensiunilor actuale trebuie să fie în cele din urmă politică, întrucât trebuie să implice
o mișcare spre stabilizarea unei frontiere disputate de mult timp. Un mecanism de lucru privind
consultarea și coordonarea pentru afacerile de frontieră India-China, creat în 2012, nu a înregistrat
progrese semnificative. Reținerea militară nu este o condiție prealabilă suficientă pentru atenuarea
riscului nuclear asociat cu paradoxul stabilitate-instabilitate. (Basrur, 2020)

1.4. China și guvernanța globală

În ultimul deceniu, China a început să se bucure de o atenție globală tot mai mare și de o
influență crescândă, în special din 2008 când Occidentul, reprezentat de G7, nu a reușit să facă față
crizei financiare cu sistemul de guvernanță existent. G20 are o reprezentare mai echilibrată între
țările avansate și cele în curs de dezvoltare. China a fost chemată să joace un rol esențial în contextul
G20 pentru a oferi conducere și îndrumare împreună cu alte economii majore pentru gestionarea
riscurilor sistemului financiar global. De aceea, anul 2008 este adesea citat ca un punct de cotitură
pentru China în implicarea sa profundă în guvernarea globală. Preluarea de către China a unui rol

10
activ în cadrul G20 reflectă începutul unei noi ere în guvernarea globală, o tranziție de la o
guvernanta globală condusă de occident sau de SUA la „co-guvernare între Vest și Est. (Yafei,
2017)

1.4.1. Relațiile China-SUA

Evidențierea relațiilor nucleare strategice SUA-China este fundamentală, pe măsura creșterii

economiei și capacităților militare ale Chinei. Pentru Statele Unite și aliații săi din regiune, aceste
evoluții semănă îndoieli cu privire la intențiile Chinei pe termen lung, în timp ce China este frustrată
de suspiciunea și de dorința Washingtonului de a menține primatul regional. Această dimensiune
nucleară în expansiune poate afecta nu numai relația bilaterală dintre SUA și China, ci și geopolitică
multilaterală a Asiei de Est, inclusiv alianțele SUA. „Raportul de revizuire a posturii nucleare” din
2010 emis de Departamentul Apărării al SUA a declarat o politică explicită de promovare a
stabilității strategice cu China.

O preocupare importantă împărtășită de analiști din Statele Unite este că existența stabilității
strategice între China și Statele Unite poate încuraja China să fie mai agresivă în relațiile sale cu
Japonia, în special cu forța militară convențională. Preocuparea cu privire la comportamentul militar
chinez față de Japonia este una dintre cele mai importante probleme legate de stabilitatea strategică
SUA-China. (Schoff, 2017)

Savanții chinezi tind să vadă stabilitatea strategică cu Statele Unite în termeni mai largi,
având în vedere asimetria în puterea și poziția lor nucleară, și consideră că relațiile politico-militare
generale sunt factorii cei mai importanți. Ceea ce se dorește atât de către China, cât și de către SUA
este evitarea unei curse a înarmărilor nucleare. Privită de la Washington, calea potențială către un
schimb nuclear SUA-China începe cu un conflict convențional din regiunea Asia-Pacific, implicând
posibil Taiwanul. Criză rachetelor cubaneze din timpul Războiului Rece și potențialul de ciocniri cu
Coreea de Nord au condiționat factorii de decizie politici americani să ia în considerare riscurile
escaladării nucleare din incidentele regionale aparent minore.

Savanții americani tind să vadă capacitatea de apărare a Japoniei și alianța SUA-Japonia ca

un factor ce contribuie la stabilitatea crizei, deoarece descurajează încercările chineze de a utiliza
mijloace militare pentru a rezolva disputele teritoriale sau de suveranitate din Marea Chinei de

11
Est. Aceștia au avertizat că revendicările maritime excesive ale Chinei și acțiunile agresive de
aplicare a legii- inclusiv utilizarea forțelor paramilitare și a flotelor civile de pescuit - au reprezentat
o formă de escaladare care pune în pericol stabilitatea regională, aducând părțile la un singur pas
distanță de conflict militar. (Swaine, 2019)

Tendințele actuale prezic agravarea constantă a relațiilor pe termen lung, cu consecințe din
ce în ce mai nefaste pentru toți actorii implicați. Mai exact, Beijingul și Washingtonul trec de la o
relație uneori controversată, dar reciproc avantajoasă, la un set de interacțiuni din ce în ce mai
antagoniste, reciproc distructiv. Ambele părți poartă responsabilitatea pentru această deteriorare
omniprezentă, dar Statele Unite sub președintele Donald Trump au contribuit la aceasta, în primul
rând prin retoricile sale prost considerate și prin alte reacții exagerate la comportamentul greșit
perceput de China. În cadrul comunității politice din Washington și al administrației Trump, se
auzea adesea afirmația greșită conform căreia progresul Chinei din ultimii patruzeci de ani a venit pe
cheltuiala Americii. Dimpotrivă, din aceste progrese au beneficiat în mod tangibil SUA și multe alte
țări. Dezvoltarea bazată pe reforme a Chinei a contribuit substanțial la creșterea globală, în special în
timpul unor recesiuni, cum ar fi recesiunea 2008-2010, când economia SUA era într-o situație
dificilă. Comercianții și investitorii americani care colaborează cu China au obținut profituri
semnificative pentru acționarii lor din Statele Unite și din alte părți. Până când Administrația Trump
a luat decizia distructivă de a se retrage din Acordul climatic de la Paris, Beijingul și Washingtonul
au cooperat pentru a obține beneficii nu numai pentru ei înșiși, ci și pentru lume, în combaterea
schimbărilor climatice. Mai mult, chiar dacă Beijingul a furat tehnologia SUA în diferite domenii,
investițiile chineze și schimburile tehnice cu Statele Unite au contribuit foarte mult la dezvoltarea
tehnologiilor de vârf în Silicon Valley și nu numai. Americanii au obținut, de asemenea, produse la
prețuri mici și din ce în ce mai bine realizate, proiectate, asamblate sau fabricate în China. Beijingul
a oferit, de-a lungul anilor, asistență politică și diplomatică în abordarea unor astfel de probleme
globale, cum ar fi terorismul, proliferarea ADM, asistență umanitară, dezastrele și pandemiile.
(Swaine, 2019)

1.4.2. Relațiile China-Rusia

12
 Până la criza Ucrainei din 2014, relațiile chino-ruse erau strânse, prietenoase și sănătoase.
Ambele țări au motive întemeiate pentru cooperare strategică: amândoua se opun unei lumi
dominate de o singură superputere; amândoua se simt amenințate de unilateralismul si
intervenționismul Statelor Unite; economiile lor sunt complementare (Rusia furnizând echipamente
militare, energie și materii prime, în timp ce China furnizează bunuri de capital și de consum); au un
interes comun (să nu permită Asiei Centrale să devină un teren de reproducere pentru terorism).

Timp de peste trei decenii de la conturarea relațiilor SUA-China la începutul anilor 1970,
Statele Unite au ocupat poziția favorizată în triunghiul strategic dintre Washington, Moscova și
Beijing; China ocupă acum această poziție. Cu toate acestea, interesele comune dintre Rusia și
China sunt suficiente pentru a păstra insecuritățile strategice ale Rusiei, rezultate din ascensiunea
Chinei și ambițiile prost ascunse de a-și extinde influența în Asia Centrală, Asia de Sud și Orientul
Mijlociu. Statisticile vorbesc de la sine. Deși comerțul chino-rus a crescut de douăzeci de ori în
ultimii 25 de ani, atingând un nivel de aproximativ 95 de miliarde de dolari în 2014 si peste 110
miliarde de dolari in 2019, comerțul Chinei cu Statele Unite a fost de șase ori mai mare în acel an și
de zece ori mai mare în 2019. (Michael S. Chase, 2017)

După cum afirma Fu Ying, „cooperarea lor este favorabilă echilibrului în sistemul
international și poate facilita soluționarea unor probleme internaționale”. Atât Beijingul, cât și
Moscova cred că Statele Unite au o putere excesivă în sistemul internațional și că această situație
trebuie remediată prin cooperare episodică și continuă în probleme diplomatice, militare și
economice.

Mai exact, ambii văd Statele Unite și alianțele sale (cele cinci alianțe asiatice pentru China;
NATO pentru Rusia) ca cea mai gravă amenințare la adresa intereselor lor regionale de securitate.
Analiștii chinezi recunosc că relația chino-rusă a devenit mai asimetrică în ultimul deceniu, iar
Moscova, ca urmare, a devenit oarecum mai suspicioasă cu privire la China. Liderii chinezi sunt
chiar fericiți să mențină fațada Rusiei ca „fratele său mai mare” atâta timp cât are ca rezultat un
acces mai mare și mai ieftin la resursele energetice și echipamentele militare. (Michael S. Chase,
2017)

Privind în perspectivă, China are multe motive pentru a continua să își consolideze relația cu
Rusia, dar consideră, de asemenea, relația ca având o serie de limitări sau constrângeri precum:

 natura tot mai asimetrică a relației și suspiciunea rusească față de China;

 dependența în scădere a Chinei de Rusia ca sursă de tehnologie militară avansată;
13
  divergențe asupra problemelor diplomatice
 fricțiune față de activitățile chineze din Asia Centrală și activitățile rusești din Asia de Est;

Toate aceste relații de pe scena globală pot afecta stabilitatea internaționala și pot determina
un schimb al raporturilor de putere, China devenind un actor important, dotat cu arme nucleare, care
poate acapara oricând puterea, riscând declanșarea unui nou război mondial.

1.4.3. Relațiile China-UE

La 30 octombrie 2003, liderii Chinei și ai UE au anunțat stabilirea parteneriatului strategic

China-UE, ceea ce înseamnă începutul unei noi perioade în care să încurajeze relațiile pe scară largă
și pe mai multe niveluri China și UE. În declarația comună de presă publicată la această reuniune au
fost enumerat relațiile de cooperare existente între China și UE în diverse domenii, a fost propusă
direcția pentru dezvoltarea în continuare a relației Chinei-UE. Acordurile de cooperare semnate sau
reînnoite între cele două părți sunt: Satelitul GALILEO, Acord de cooperare în materie de navigație,
Declarația comună privind neproliferarea armelor, Acordul UE-China privind cooperarea vamală și
CE-China, Acordul științific și tehnologic. Natura strategică a cooperării China-UE poate fi văzută
în mod clar prin intermediul acestor acorduri și inițiative de cooperare.

Cei trei piloni ai relațiilor China-UE se referă la aspectele politice, economice, dialoguri
interumane, schimburi și cooperare între China și UE. În ceea ce privește latura politică, dialogurile
sunt esențiale pentru tratarea relațiilor dintre China și UE. Pilonul economic și comercial a fost cel
mai dinamic, puternic și constant pilon al relațiilor China-UE. În ultimii zece ani, comerțul dintre
China și UE a suferit fluctuații pe termen scurt fiind afectat de criza financiară și criza datoriilor
europene. Volumul comerțului dintre China și UE a crescut rapid în perioada 2003 și 2004, când
exporturile Chinei către Europa au crescut cu aproape 50% anual, considerată drept principala cauză
a dezvoltării Parteneriatului strategic China-UE. După 2005, relațiile economice și comerciale între
China și UE au întâmpinat urcări și coborâșuri. În 2012, deși UE a rămas principalul partenerul
comercial al Chinei importurilor și poziția sa ca fiind cea mai mare piață de export a Chinei a fost
înlocuită de SUA. Motivele acestui fapt includ problemele de lungă durată dintre China și UE
(dezacordurile cu privire la poziția economiei de piață în China, deficit comercial, proprietate
intelectuală, acces pe piață, dumping și subvenții). (Zhou, 2017)

Cooperarea dintre China și UE în ceea ce privește guvernanța globală poate fi și o

oportunitate pentru ambelor părți de a-și înțelege poziția și rolul reciproc în afacerile internaționale

14
și în planificarea strategică pentru a îmbunătăți cooperarea viitoare. De asemenea, au fost elaborate
elemente ale unei noi strategii a UE privind China, prin care UE confirmă politica sa ,,o singură
China”, angajându-se să pastreze legături puternice cu Hong Kong și Macao prin care să promoveze
respectarea principiului ,,o țară-două sisteme”. Prin aceasta strategie, UE ar trebui sa conlucreze cu
China pentru soluționarea disputelor în cadrul guvernanței globale. (Zhang L. , 2011)

1.4.4. Programul ,,Made in China 2025”

Guvernul chinez a lansat „Made in China 2025”, o politică industrială condusă de stat care
urmărește să facă China dominantă în producția mondială de înaltă tehnologie. Programul își
propune să utilizeze subvențiile guvernamentale, să mobilizeze întreprinderi de stat și să urmărească
achiziția de proprietate intelectuală pentru a ajunge- și apoi a depăși - priceperea tehnologică
occidentală în industriile avansate. În realitate, acest program ilustrează asertiviatea Chinei în
relațiile de guvernanță internațională.

Cu toate acestea, pentru Statele Unite și alte democrații industrializate majore, aceste tactici
nu numai că subminează aderarea declarată a Beijingului la regulile comerciale internaționale, ci
prezintă și un risc de securitate. Washington susține că politica se bazează pe tratamentul
discriminatoriu al investițiilor străine, pe transferurile forțate de tehnologie, pe furtul proprietății
intelectuale și pe spionajul cibernetic, practici care l-au încurajat pe președintele Donald J. Trump să
perceapă tarife asupra mărfurilor din China și să blocheze mai multe achiziții de firme de tehnologie
susținute de China.

Lansat în 2015, Made in China 2025 este planul guvernamental de zece ani pentru
actualizarea bazei de producție a Chinei prin dezvoltarea rapidă a zece industrii de înaltă tehnologie.
Printre acestea se numără mașinile electrice și alte vehicule energetice noi, tehnologia informației
(IT) de ultimă generație, telecomunicațiile, robotica avansată și inteligența artificială. Obiectivul
final al Beijingului este reducerea dependenței Chinei de tehnologia străină și promovarea
producătorilor chinezi de înaltă tehnologie pe piața globală. Programul China 2025 stabilește
obiective specifice: până în 2025, China își propune să atingă 70% autosuficiență în industriile de
înaltă tehnologie, iar până în 2049 - cea de-a suta aniversare a Republicii Populare Chineze – să
atingă o poziție dominantă pe piețele globale. Guvernul va spori sprijinul direct pentru industriile
din China 2025 prin finanțare de stat, împrumuturi cu dobândă redusă, scutiri de impozite și alte
subvenții.
15
 Actorii de decizie politică și oficialii de securitate din Statele Unite și alte țări dezvoltate
văd din ce în ce mai mult eforturile Chinei de a deveni un jucător dominant în tehnologia avansată
drept o problemă de securitate națională. Pentagonul a avertizat în 2017 că investiția chineză
condusă de stat în firmele americane care lucrează la software de recunoaștere facială, imprimare
3D, sisteme de realitate virtuală și vehicule autonome reprezintă o amenințare, deoarece astfel de
produse au „estompat liniile” dintre tehnologiile civile și militare. În aprilie 2018, agențiile de
informații americane au declarat că recrutarea chineză a oamenilor de știință străini, furtul
proprietății intelectuale americane și achizițiile sale țintite de firme americane au constituit o
„amenințare fără precedent” pentru baza industrială americană.

Mai mult, factorii de decizie își fac griji că modelul Chinei condus de stat și ambiția sa de a
controla lanțuri întregi de aprovizionare - de exemplu, industria cobaltului, care alimentează cea mai
modernă electronică - înseamnă că multe industrii ar putea intra sub controlul unei puteri geopolitice
rivale. În domeniul economic, criticii spun că China distorsionează piețele globale, prioritizând
considerațiile politice față de stimulentele economice. Subvențiile sale distorsionează piețele și
conduc la supraproducție și la deversarea de produse ieftine pe piața globală. (Chatzky, 2019)

16
 CAPITOLUL 2 – (IN)STABILITATEA FINANCIARĂ LA NIVEL
INTERNAȚIONAL

În acest capitol vom analiza concetul de (in)stabilitate financiară și cum acesta afectează
sistemul internațional. Sistemul financiar a cunoscut diferite evoluții de-a lungul timpului, epoca
Bretton Woods fiind marcantă pentru dezvoltarea sa, până în prezent când acesta este dominat de
apariția monedelor virtuale. Pentru asigurarea stabilității financiare, în cadrul sistemului
internațional exista o cooperare constantă, mai ales odată cu crearea forumului G20. În prezent, cea
mai importantă colaborare se desfăsoară între China și UE, ambele având aspirația de a reduce
treptat rolul dominant jucat de dolarul SUA în tranzacțiile globale. Totodată, în aceste capitol ne
vom concentra pe sistemul financiar din China, care este un factor determinant al stabilității
internaționale, dar care provoacă și mari dezechilibre din cauza ambițiilor politice pe care acest stat
le deține.

2.1. Definirea conceptului de (in)stabilitate financiară

În linii mari, stabilitatea financiară poate fi gândită ca și: a) capacitatea de a facilita o alocare
eficientă a resurselor economice - atât spațial, cât mai ales intertemporal - și eficacitatea altor
procese economice (cum ar fi acumularea bogăției, creșterea economică și, în cele din urmă,
prosperitatea socială); (b) evaluarea, alocarea și gestionarea riscurile financiare. O definiție
compatibilă cu această viziune amplă este următoarea: un sistem financiar se află într-o stare de
stabilitate ori de câte ori este capabil să asigure performanța unei economii și să evite dezechilibrele
financiare. Stabilitatea financiară poate fi definită mai larg ca „o condiție în care sistemul financiar

17
poate facilita fără probleme activitățile economice reale și este capabil să dezvăluie dezechilibrele
financiare generate de șocuri”.

De ce este importantă stabilitatea financiară?

Stabilitatea financiară este o cerință esențială nu numai pentru stabilitatea prețurilor,

obiectivul politic al băncilor centrale, ci și pentru dezvoltarea sănătoasă a economiei. Acest lucru se
datorează faptului că instabilitatea financiară implică costuri grele pentru o economie, deoarece
volatilitatea variabilelor de preț pe piețele financiare crește și instituțiile financiare pot intra în
faliment. În plus, dezvoltarea economică poate fi limitată la un moment dat, deoarece agenților
economici le este greu să ia decizii raționale, iar eficiența alocării resurselor este redusă. (Definition
and Importance of Financial Stability, n.d.)

2.2. Funcționarea sistemului financiar-monear internațional și schimbările

determinate de globalizare

Sistemul Bretton Woods

Este important să discutăm despre acest sistem, deoarece el reprezintă piatra de temelie a
sistemului financiar. Acordurile de la Bretton Woods au stat la baza creării Fondul Monetar
Internațional (FMI) si al Bancii pentru Reconstrucție și Dezvoltare (Banca Mondială). Obiectivul
principal al acestor organizații internaționale a fost de a evita greșelile economice din anii
interbelici.

Noul sistem creat era asemanator sistemului aur-devize al .anilor ’20, dar în acest nou sistem
lira sterlină își pierdea statutul de ,,monedă-cheie”, în fața dolarului. In acel moment, dolarul,
rămânea singura monedă-cheie a sistemului. Totodată, dolarul nu mai putea fi rambursabil în aur
populației, ceea ce reprezintă o altă diferență semnificativă.

18
 Sistemul instituit la Bretton .Woods a funcţiona astfel: SUA construiau o structură .sub
formă de piramidă de dolari (în depozite bancare sau monedă de hârtie) peste oferta de aur, dolarii
.putând fi restituiți numai guvernelor străine în aur; După cum bine știm, Statele Unite aveau în
perioada .postbelică cu un stoc masiv de aur (aproximativ 25 de .miliarde de dolari), ceea ce le
permitea să emită dolari fară acoperire .peste acest stoc. În urma regulile stabilite la Bretton Woods,
ţările vest-europene erau ,nevoite să acumuleze rezerve semnificative. Deoarece puterea de
cumpărare deci, în consecinţă, adevărata .valoare a dolarului. scădea, acesta a devenit un lucru
împovărător pentru guvernele străine.

Cantitatea de dolari tot creștea, iar bază de aur se micșora, iar Statele Unite se aflau în
situația în care nu puteau să menţină caracterul rambursabil. în aur al dolarilor. Pe măsură ce. dolarii
se acumulau în străinătate iar aurul se scurgea în exterior, Statele Unite au realizat că este imposibil
să menţină preţul aurului la 35 de dolari/ uncia. pe pieţele libere. Europenii au început să-şi
accelereze vânzările de dolari, deoarece situația era fragilă, dolarul se deprecia şi inflația creștea. La
15 august 1971, .preşedintele Nixon. impunea îngheţarea preţurilor. şi salariilor sperând că poate
stopa inflaţia crescândă. Ulterior, președintele Nixon a abandonat total .etalonul aurul. Pentru întâia
oară în istoria Statelor Unite, dolarul devenea .complet .discreţionar, fără nici o acoperire în aur.
(Rothbard, 2017)

Ordinea financiară actuală

Deoarece dolarul se prăbuşise, a fost nevoie de adoptarea unui.sistem de .monede

.discreţionare flotante, cursurile. de schimb ale mondelor fiind legate unele de altele. Odată ce
dolarul se devaloriza .pe piaţa valutară, yenul japonez, marca vest-germană și francul elveţian
cunoşteau o .ascensiune rapidă.

Când privim la viitor, perspectivele.sistemului monetar international și ale dolarului .par a fi

întunecate. Dacă nu vom adopta etalonul aur .clasic (fara a fi legat de o moneda precum dolarul),
sistemul monetar internaţional va pendula între cursurile de .schimb flotante și cele fixe, fiecare
dintre aceste sisteme funcţionând cu probleme şi în. cele din urmă dezintegrându-se. Însă, piața
poate fi revoluționată odată cu apariția criptomonedelor și al digitalizării monedelor naționale.
Aceasta ordine monetară mondială cunoaște un nou tipar impus de China prin digitalizarea monedei
naționale, lucru care va afecta stabilitatea internațională. (Rothbard, 2017)

19
Globalizarea pieței financiare

Dereglementarea și liberalizarea piețelor financiare interne, combinate cu progresele

tehnologice, au dus la o creștere substanțială a comerțului transfrontalier cu servicii financiare și
fluxuri de capital. Schimbarea structurii piețelor financiare globale nu numai că a creat mai multe
oportunități de profit, dar a introdus și un nivel mai ridicat de risc în tranzacțiile financiare care pot
afecta stabilitatea.

În epoca post-Bretton Woods, băncile și instituțiile financiare au adoptat instrumente

financiare inovatoare pentru diversificarea veniturilor și pentru acoperirea împotriva riscului de
credit și de piață. Acest lucru a dus la creșterea activității bancare internaționale și la creșterea
băncilor universale multifuncționale. Aceste evoluții au condus la o alocare mai eficientă a
economiilor și la o lichiditate mai profundă pe piețele financiare, producând astfel rezultate benefice
pentru creșterea și dezvoltarea economică. (Kern Alexander, 2006)

Astăzi, piețele financiare mondiale sunt extrem de integrate, iar tranzacțiile au devenit din ce
în ce mai complexe. Multe dintre canalele utilizate pentru tranzacțiile financiare s-au schimbat, de
asemenea. A avut loc o schimbare majoră, de la bănci la intermediari financiari nebancari, cum ar fi
case de brokeraj, firme de valori mobiliare, companii de asigurări și fonduri de pensii. A existat, de
asemenea, o trecere de la împrumuturi la valori mobiliare și o creștere a utilizării centrelor
financiare străine. În plus, a existat o creștere a utilizării noilor instrumente financiare și, în special,
a produselor derivate (cum ar fi opțiunile financiare, contractele futures și swap-urile asupra ratelor
dobânzii, valutelor, acțiunilor, obligațiunilor și mărfurilor). Aceste instrumente au fost dezvoltate
pentru a satisface nevoile și preferințele diferiților clienți, inclusiv dorința lor de a acoperi riscurile.

Expansiunea rapidă și integrarea piețelor financiare mondiale de la sfârșitul anilor 1970 pot
fi atribuite mai multor factori. Acestea includ o mișcare mondială către dereglementarea instituțiilor
financiare și a tranzacțiilor; dezechilibrele macroeconomice dintre țări, care au indus fluxuri de
capital; cunoștințe îmbunătățite despre condițiile economice și de piață din întreaga lume; și
descoperiri în tehnologia informației și comunicațiilor care au crescut exponențial capacitatea de
gestionare a volumelor mari. Țările au adoptat dereglementarea, deoarece s-a crezut că fluxurile
libere de capital vor deschide atât oportunități de economisire, cât și investiții pentru firme și
persoane. Tehnologia este o altă forță care a schimbat funcționarea și structura piețelor financiare
internaționale. Tehnologiile informației și telecomunicațiilor au crescut foarte mult viteza cu care
20
informațiile sunt procesate și diseminate. Sistemele automate de executare a tranzacționării oferă o
piață de tranzacționare 24 de ore pe zi, permițând comercianților să introducă ordine de cumpărare și
vânzare care se potrivesc automat în funcție de preferințele de preț și timp. (Keste, 1995)

2.3. Aspecte financiar-monetare în China contemporană

În timp ce multe instituții financiare .din UE susțin că deschiderea sectorului serviciilor

financiare din China ar trebui intensificată, iar mediul de operare din China pentru .instituțiile
străine ar trebui să fie .mai puțin restrictiv, obiectivul .declarat al Chinei este de a .reforma și
deschide industria serviciilor financiare. Documentele de politici emise de China în ultimii ani au
sugerat că țara va adopta un proces mai proactiv de liberalizare. Însă întreprinderile UE care își
desfășoară activitatea în China și-au exprimat dezamăgirea, deoarece astfel de intenții de politică
liberală nu s-au concretizat în practici reale.

Primul pas a fost făcut în martie 2009 când s-a început transformarea Shanghai-ului într-un
centru financiar internațional. Astfel, investitorilor străini li s-a oferit treptat accesul la piețele
financiare din Shanghai, iar companiilor străine li s-a permis să emită obligațiuni denominate în
renminbi și listate la bursa din Shanghai. Înainte de introducerea reformelor economice în 1978,
sistemul financiar al Chinei era dominat de un sector bancar a cărui principală responsabilitate era
îndeplinirea sarcinilor contabile. Cu decizii de investiții luate de birocrația de planificare și finanțate
din bugetul guvernului, sistemul financiar a rămas subordonat economiei reale și nu a fost conceput
pentru a facilita intermedierea financiară. Când decidenții politici ai Chinei au început calea spre o
reformă economică, au ales o abordare treptată a reformei care a permis întreprinderilor de stat ale
țării să-și mențină rolul lor dominant în economie. Această decizie a necesitat un grad ridicat de
control asupra sistemului financiar menit să garanteze funcționarea întreprinderilor de stat cu
finanțare ieftină. Din acest motiv, ratele dobânzilor au rămas controlate administrativ. (James
Laurenceson, 2003)

21
 În anii 1980, monobanca care dominase sistemul financiar al economiei planificate a
fost împărțită în patru bănci comerciale operate de către stat. Cunoscută sub numele de Banca
Agricolă a Chinei (ABD), Banca Chinei (BOC), China Construction Bank (CCB) și Industrial and
Commercial Bank of China (ICBC), aceste bănci continuă să domine sistemul financiar al Chinei
până în prezent. În același timp, Banca Populară Chineză (PBOC) a început să se transforme.într-o
bancă centrală care prezintă asemănări din ce în ce mai mari cu omologii săi din lume dezvoltată.

Liderii Chinei au început să abordeze problemele băncilor comerciale de stat cunoscute sub
numele de „Patru Mari”, în urma crizei financiare din Asia. Între 2004 și 2010, a două rundă de
reforme a fost efectuată în trei etape: în primul rând, cei patru mari au fost recapitalizați prin
injectarea de rezerve valutare. Al doilea pas a inclus restructurarea acestora în societăți pe acțiuni
deținute de o filială a PBOC, de Central Huijin Investment, și Ministerul Finanțelor (MOF). În
ultimul pas, băncile au fost listate pe bursele din Hong Kong și Shanghai. Cu toate acestea, statul-
partid a păstrat miza majoritară în cele patru bănci care alcătuiesc inima sistemului financiar al
Chinei și și-a asigurat astfel controlul asupra alocării de fonduri. Mai mult, cei patru mari continuă
să ofere cea mai mare parte a resurselor destinate întreprinderilor de stat pe care liderii țării le
consideră strategice pentru țară.  Deoarece sistemul bancar este conceput pentru a sprijini sectorul de
stat al economiei, companiile private au acces foarte limitat la credit. (Heep, 2014)

Piețele de obligațiuni din China

Ce rol joacă piețele de obligațiuni din China într-un sistem financiar dominat de sectorul
bancar și caracterizat de represiune financiară? O scurtă privire asupra istoriei piețelor de obligațiuni
din China ne vor ajută să înțelegem statutul lor actual. Înainte de introducerea reformelor
economice, China nu avea piețe pentru valori mobiliare. Piața de obligațiuni a apărut atunci când
cererea tot mai mare de fonduri a guvernului și capacitatea sa limitată de colectare a impozitelor a
dus la crearea deficitelor guvernamentale, apărând ideea de a finanța bugetul național prin emiterea
de obligațiuni. Ministerul Finanțelor a emis primele sale obligațiuni de stat în 1981, dar a continuat
să împrumute de la PBOC în scopuri fiscale până în 1993. Ratele dobânzilor pentru obligațiuni au
fost stabilite administrativ cu referire la rata de depozit bancar pe 1 an stabilită de banca centrală.

22
 La sfârșitul anilor 1980, factorii de decizie politică au început să legalizeze piețele de
obligațiuni din China. După ani de stagnare, dezvoltarea piețelor de obligațiuni din China a câștigat
un nou impuls când PBOC a început în 2005 să reformeze obligațiunea corporativă prin
introducerea de noi produse (facturi de finanțare pe termen scurt și hârtii comerciale). În 2007,
China Securities Regulatory Commission (CSRC) a permis companiilor listate să emită obligațiuni
corporative pentru a fi tranzacționate la bursele din țară.

Cu o emisiune totală de obligațiuni care a crescut de la mai puțin de 600 miliarde RMB în
2001 până la aproape 7.500 miliarde RMB în 2012, piețele de obligațiuni din China au crescut rapid
în ultimii ani. La sfârșitul anului 2018, volumul total al obligațiunilor din China a ajuns la 85,7
trilioane RMB. Totuși, piețele de obligațiuni din China nu joacă un rol esențial în stabilirea prețului
riscului și, prin urmare, nu reușesc să îndeplinească funcția piețelor reale. Motivul suprem al acestui
eșec constă în controlul statului-partid asupra sistemului bancar al țării. Întrucât băncile comerciale
de stat sunt obligate să cumpere obligațiunile emise de MOF, prețul lor nu este stabilit de piață, ci
fixat de PBOC la un nivel artificial scăzut. (Heep, 2014)

Piețele de capital din China

Piața de capital din China este relativ tânără. Bursele de valori din Shanghai și Shenzhen s-
au deschis în decembrie 1990 în timpul faimoaselor inițiative „Reforma și deschidere” ale
președintelui Deng Xiaoping. Piețele erau mici, listând doar opt nume, cu un plafon de piață de 500
milioane USD. Cu toate acestea, creșterea a fost rapidă. Începând din februarie 2017, 3137 companii
pot fi găsite pe burse, cu o valoare de piață mai mare de 50 trilioane RMB. (Schlichting, 2008)

Pe lângă listarea pe piețele continentale, cele mai mari firme chineze și întreprinderi de stat
apar și pe bursa din Hong Kong. Deși bursă din Hong Kong este guvernată diferit față de bursele din
Shanghai și Shenzhen, cele trei sunt adesea intitulate „China Mare”. Astăzi, piața de capital a Chinei
Mari depășește 10,8 trilioane USD, a două piață ca mărime după Statele Unite. Deși piețele Chinei
sunt adesea comparate cu omologii lor occidentali prin capitalizare de piață sau volum de
tranzacționare, aceste comparații nu reușesc să dezvăluie cât de diferite sunt piețele Chinei.
Schimburile din țară sunt mai reglementate și sunt supuse intervenției oficialilor de reglementare și
guvernamentali. Comisia de reglementare a valorilor mobiliare din China (CSRC) este principalul
organism responsabil de gestionarea burselor din Shanghai și Shenzhen.

23
 Chiar dacă piețele de capital din China au crescut rapid în cele două decenii de la înființarea
lor, încă nu îndeplinesc cele mai importante funcții ale piețelor de acțiuni. Întrucât cea mai mare
parte a companiilor listate pe burse continuă să fie deținute majoritar de guvern, piețele nu
funcționează în mod real, ci sunt susținute artificial. (Heep, 2014)

2.4. Internaționalizarea monedei renminbi și impactul asupra sistemului

internațional

Există un cadru relativ bine stabilit pentru a defini ce se înțelege prin internaționalizarea unei
monede. Potrivit lui Kenen, o monedă internațională este una care este utilizată și deținută dincolo
de granițele țării emitente, nu doar pentru tranzacții cu rezidenții țării respective, dar și pentru
tranzacțiile între nerezidenți. (Korea, 2011)

Preocuparea Chinei cu privire la politica monetară de relaxare cantitativă a Washingtonului

și la implicațiile acesteia asupra valorii rezervei valutare a Chinei nu numai că au determinat elita
Chinei să se angajeze într-o critică dură a sistemului monetar internațional, dar a jucat, de asemenea,
un rol major în decizia de a încuraja un rol global al renminbi-ului. Începutul crizei financiare a
declanșat o repatriere de dolari în sistemul financiar american, contribuind la o scădere accentuată a
exporturilor Chinei fapt ce a aruncat milioane de muncitori migranți în șomaj. Astfel, autoritățile
chineze au decis să consolideze poziția renminbi în comerțul global pentru a stabiliza exporturile
țării. În afara de asta, promovarea renminbi-ului de către China în comerțul internațional a fost, de
asemenea, influențată de dorința de a elimina riscurile de curs valutar și de a reduce costurile de
tranzacționare. Decizia de a promova internaționalizarea renminbiului nu a fost influențata doar de
factori economici, dar și de considerații politice. Cel mai important în acest sens a fost dorința pe
scară largă de a transforma China într-o tară bogată și puternică capabilă să rivalizeze și, în cele din
urmă, depășind SUA. În acest context naționalist, înlocuirea dolarul verde cu „dolarul roșu” este
considerat un simbol puternic al Chinei de a deveni un jucător major în economia globală. În
octombrie 2015, China a lansat un nou sistem transfrontalier de plăți RMB - China International
Payment System (CIPS) - care este organizat în conformitate cu standardele acceptate la nivel
internațional. Acest lucru a ajutat la facilitarea decontării și compensării tranzacțiilor transfrontaliere
RMB, inclusiv fluxurile comerciale și de investiții, și a consolidat rolul internațional al RMB.

24
Băncile centrale din întreaga lume se pregătesc pentru un viitor în care RMB va începe să joace un
rol fundamental în cadrul financiar internațional. (Prasad, 2011)

Implicații la nivel internațional

Politica Chinei de a interveni pe piețele valutare pentru a limita aprecierea monedei sale,
renminbi (RMB), față de dolarul SUA și alte monede a fost o problemă de îngrijorare pentru mulți
economiști. Aceasta este considerată o politică economică și comercială distorsionată care este
folosită pentru a transmite un avantaj competitiv nedrept producătorilor și exportatorilor chinezi.
Aceștia susțin că politica valutară a Chinei este menită să-și facă exporturile mai puțin costisitoare și
importurile mai scumpe decât s-ar întâmpla dacă RMB ar fi o monedă liber tranzacționată. Aceștia
susțin că RMB este subevaluat în mod semnificativ față de dolar și că acesta a contribuit în mod
semnificativ la marile deficite comerciale anuale ale SUA cu China și la un declin semnificativ al
locurilor de muncă din industria manufacturieră din SUA în ultimii ani. În iulie 2008, China a oprit
aprecierea RMB din cauza efectelor crizei economice mondiale asupra exportatorilor din China. A
reluat aprecierea RMB în iunie 2010. Din iulie 2005 până în iunie 2013, RMB s-a apreciat cu 42%
fată de dolar pe o bază reală (ajustată la inflație). În ultimii ani, excedentul din contul curent al
Chinei a scăzut, iar acumularea de rezerve valutare a încetinit.

Efectele politicii valutare a Chinei asupra economiei SUA sunt complexe. Dacă RMB este
subevaluat, atunci ar putea fi privit ca o subvenție indirectă la export care scade artificial prețurile
produselor chineze importate în Statele Unite. În această perspectivă, acest lucru aduce beneficii
consumatorilor americani și firmelor americane care utilizează piese și componente fabricate în
China, dar ar putea afecta negativ anumite companii concurente la import din SUA și lucrătorii lor.
Un RMB subevaluat ar putea avea, de asemenea, efectul de a limita nivelul exporturilor SUA către
China. (Service, 2013)

2.5. Cooperarea internațională în cadrul sistemului financiar

Crearea G20

25
 Cooperarea financiară internațională nu este o problemă nouă în domeniul relațiilor
financiare internaționale. Cu toate acestea, provocările pe care trebuie să le întâmpine cooperarea în
secolul 21 sunt de o complexitate și imprevizibilitate crescânde, datorită schimbărilor din sistemul
financiar global. În prezent, scopul cooperării financiare internaționale este de a oferi stabilitate în
sistemul financiar international. Cooperarea financiară internațională se bazează pe o mare varietate
de participanți, organizații formale, dar și foruri informale. Principalii „actori” implicați în cooperare
sunt: organizațiile internaționale (ex: Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca pentru
decontări internaționale, băncile regionale de dezvoltare multilaterală și alte instituții financiare
multilaterale), guvernele, băncile centrale, autoritățile de supraveghere, consultativele și organismele
de reglementare și altele (printre altele G7 , G8, G20, G24, Cluburile creditorilor). G20 este
considerat principalul forum pentru cooperarea internațională pe cele mai importante probleme din
domeniul finanțelor și al economiei globale. G20 a fost înființat în mod oficial în septembrie 1999.
Trebuie remarcat faptul că G20 a fost creat ca parte a răspunsurilor politice la criza financiară
asiatică din 1997, care a ridicat temeri importante asupra unei crize financiare și economice
mondiale. Principalele obiective ale acestui forum au fost:

1. Coordonarea politicilor între membrii săi pentru a realiza stabilitatea economică globală și
o creștere durabilă.

2. Promovarea reglementărilor financiare care reduc riscurile și previn viitoarele crize

financiare.

3. Modernizarea arhitecturii financiare internaționale.

Membrii G20 cuprind guvernatori și miniștri de finanțe ai băncilor centrale din 19 țări:
Argentina, Brazilia, China, Franța, Australia, Canada, Germania, India, Italia, Japonia, Republica
Coreea, Mexic, Indonezia, Rusia, Turcia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Regatul Unit, Statele Unite
ale Americii și Uniunea Europeană. Criza financiară mondială care a izbucnit în 2008 a dus la
consolidarea rolului G20. În cadrul G20, China este un actor principal, ce a adoptat un rol defensiv
în ultimii ani, din cauza presiunile specifice venite din partea Statele Unite. (Mitręga-Niestrój, 2014)

Cooperarea China-UE

Cooperarea în cadrul sectorului financiar dintre UE și China a evoluat în ultimii ani.

Evenimentele recente precum participarea .europeană la AIIB (Asian Infrastructure. Investment

26
Bank) și aderarea Chinei la Banca .Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare în 2016, au
simbolizat dorința de dezvoltare a cooperării financiare între China și UE. Europenii .au susținut, de
asemenea, decizia FMI din 2015 de a introduce renminbi. în coșul de monede care alcătuiesc
.drepturi speciale de tragere. .În urma eforturilor Chinei de a internaționaliza .renminbi, o proporție
moderată a schimburilor comerciale între China și unele țări ale UE a început să fie stabilită în
această monedă. Sistemul financiar global este modelat de ascensiunea Chinei. Astfel, China și
națiunile emergente au început să sprijine noile organisme internaționale, precum Noua Bancă de
Dezvoltare (NDB) și Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură (AIIB). Guvernul chinez a
implementat o strategii de „ieșire” pentru a împinge firmele chineze să investească peste hotare prin
investiții străine directe (ISD). AIIB a fost lansat oficial la 16 ianuarie 2016. Până la sfârșitul anului
fiscal 2019, erau deja 102 membri aprobați. AIIB își propune să creeze perspective mai promițătoare
pentru miliarde de cetățeni globali, investind în Asia și în alte infrastructuri durabile. Cu toate
acestea, AIIB nu ar trebui considerat o simpla instituție regională, deoarece multe țări europene, au
participat la acest proiect. Perspectiva organizației este, în primul rând, promovarea dezvoltării
economice durabile în Asia și promovarea cooperării internaționale. Prin creearea acestei instituții se
poate remarca asertivitatea Chinei în ceea ce privește rolul său de conducător internațional. (Ly,
2020)

Dolarul SUA domină sistemul financiar global, fiind utilizat pentru. 42% din decontările
globale, cu toate că băncile europene reprezintă cei mai mari creditori.transfrontalieri. A doua cea
mai. importantă monedă internațională. după dolarul SUA, a devenit euro, cu utilizarea sa în 31%
.din decontările globale. În timp ce yuanul a devenit mai utilizat, acesta rămâne un jucător mic la
1,6% din tranzactiile globale. Provocarea de bază în următorul deceniu va fi abordarea diferitelor
direcții de dezvoltare ale sectorului financiar. al Chinei și ale UE.

Deși zona euro se confruntă cu provocări, instituțiile financiare și piețele UE sunt mature, în
timp ce sistemul financiar .al Chinei trece încă prin numeroase reforme, având o lacună în
capacitatea de reglementare și condițiile tehnice în comparație. cu cele din UE. Astfel, există un
spațiu suficient pentru ca UE și China să colaboreze într-o gamă largă de servicii financiare, inclusiv
cooperarea reciproc avantajoasă în activitățile de pe piața de capital, cum ar fi emiterea de
obligațiuni și listarea companiilor pe piețele celeilalte. În același timp, instituțiile financiare chineze
au activat în Europa prin emiterea de obligațiuni (de către China Development Bank, PBoC și
Ministerul Finanțelor) și inițiative precum înființarea comună a Bursei Internaționale China-Europa
la Frankfurt. De asemenea, numărul sucursalelor chineze în Europa este în creștere.
27
 Pentru a se alinia la cerintele internationale, China a inițiat un proiect al„finanțării ecologice,
solicitând instituțiilor financiare să țină seama pe deplin de impactul asupra mediului al investițiilor
lor, reducând sau chiar întrerupând sprijinul pentru proiectele poluante. China se confruntă cu
provocări fără precedent din cauza epuizării resurselor și poluării mediului. Sustenabilitatea este, de
asemenea, un principiu central al dezvoltării europene. Londra și Luxemburg, de exemplu, și-au
stabilit fiecare în mod activ propria „Bursă Verde” în efortul de a promova „obligațiunile verzi” și
finanțarea ecologică.

Privind spre 2025, având în vedere amploarea atât a economiilor și sectoarelor financiare din
UE, cât și din economia chineză, precum și a fluxurilor lor comerciale și de investiții, UE și China
vor avea un rol major în conturarea industriei globale a serviciilor financiare. Coordonarea
politicilor dintre cele două este importantă pentru a menține ordinea financiară globală și pentru a
atenua riscurile sistemice pe piețele financiare globale. Pe termen lung, UE și China ar putea
colabora pentru a promova utilizarea monedei euro și a renminbi-ului, ceea ce ar putea reduce
treptat rolul dominant jucat de dolarul SUA în tranzacțiile globale, servind astfel interesele pe
termen lung atât ale Europei, cât și ale Chinei. Utilizarea pe scară largă a dolarului SUA în
tranzacțiile internaționale implică o serie de costuri pentru Europa și Asia. Spre deosebire de firmele
americane, companiile din Europa și Asia trebuie să își asume riscuri de curs valutar dacă
tranzacționează în dolari SUA. Astfel, cooperarea China-UE ar putea deveni semnificativă pentru
împlinirea aspirațiilor Chinei de a deveni principalul actor pe scena internațională. (Tim Summers,
2017)

2.6. Rolul Băncii Populare Chineze în asigurarea stabilitații financiar-

monetare internaționale

Privind înapoi în istoria dezvoltării băncilor centrale la nivel global, este clar că obiectivul
principal al băncilor centrale a fost de finanțare a guvernului. De-a lungul anilor, funcțiile obligatorii
ale băncilor centrale s-au mutat către menținerea stabilității valorii valutare prin ajustarea monedei și
a ratelor dobânzii. După criza financiară globală din 2008, autoritățile monetare au acordat atenție
stabilității financiare, coordonării și cooperării internaționale.

28
 Sistemul bancar chinez a fost monolitic, Banca Populară Chineză (PBOC), banca sa centrală,
fiind principala entitate autorizată. să efectueze operațiuni în țară. La începutul anilor .1980,
guvernul a deschis sistemul bancar și a permis apariția a cinci bănci specializate de stat care să
accepte depozite și să desfășoare activități bancare. Aceste cinci bănci specializate sunt, China
Construction Bank (CCB), Banca Chinei (BoC), Banca Industrială și Comercială a Chinei (ICBC),
Banca Comunicațiilor (BoCom) și Banca Agricolă a Chinei (ABC). În 1994, în China au fost
înființate încă trei .bănci, fiecare dintre acestea fiind dedicată unui scop specific de împrumut: Banca
de Dezvoltare .Agricolă a Chinei (ADBC), Banca de Dezvoltare a Chinei (CDB) și Banca de
Export-Import din China.

În China, Banca Populară Chineză a încetat să mai ofere servicii financiare către corporații și
persoane fizice din 1984 și s-a concentrat pe îndeplinirea funcțiilor băncii centrale. Obiectivul
principal a fost menținerea unei valori valutare stabile, pentru a stimula creșterea economică. PBOC
s-a axat, de asemenea, pe obiectivele de stabilitate financiară și pe balanța internațională de plăți. Pe
fondul unor schimbări fără precedent din acest secol, pentru a face față evoluției regimului bancar
central la nivel global, China a trebuit să accelereze construirea unui regim de bancă centrală
modernă bazat pe condițiile interne.

Problemele sistemului financiar chinez ce afectează stabilitatea internaționala rămân încă

nerezolvate. Printre acestea discutăm despre:

 Sistemul financiar este dezechilibrat și subdezvoltat. Sistemul bancar domină sistemul

financiar; băncile, chiar dacă se afla în faliment, pot să acorde împrumuturi. În plus, agențiile
de stat controlează atât piețele financiare, cât și piețele de capital.
 Sistemul financiar este sprijinit insuficient. Structurile instituționale care oferă sprijin, cum ar
fi agențiile de rating, organismele de contabilitate și audit, registrele de credite și garanții,
sistemele informaționale și tehnologia informației asociate, precum și sistemul juridic sunt la
început. Instituțiile care sprijină sistemul financiar încă nu s-au dezvoltat suficient pentru a
oferi un cadru adecvat pentru o intermediere financiară eficientă.
 Sistemul bancar este ineficient. Băncile sunt pline de personal, iar rețelele lor extinse de
sucursale contribuie în mare măsură la costurile lor de operare ridicate.
 Sistemul bancar este fragil. Ca moștenire a planificării centrale, băncile comerciale de stat
(SCB) sunt împovărate cu credite neperformante masive.

29
 De când China a aderat la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), guvernul a devenit mai
dispus să-și modifice politicile și să asigure proprietatea parțială străină a băncilor chineze pentru a
le îmbunătăți performanța și poziția competitivă. Cu toate acestea, o serie de factori, cum ar fi
restricțiile de reglementare care limitează proprietatea străină la un interes minoritar, incapacitatea
investitorilor străini de a obține un control și o influență semnificativă asupra băncilor chineze și
posibilele ciocniri culturale încetinesc dezvoltarea sistemului bancar chinez și oportunitatea acestei
țări de a deveni un exemplu pe scena internațională. Astfel, sistemul financiar chinez trebuie
reformat pentru a atinge standardele internaționale, eliminând în primul rand controlul statutui
asupra activitatiilor financiare.

2.7. Este China un motor de bunăstare pentru sistemul financiar global?

În termeni monetari, impactul Chinei asupra restului lumii este mic. Dar, în ceea ce privește
prețurile și bunăstarea consumatorilor, contribuția Chinei la creșterea standardele de trai atât în țările
dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare este imens. Copiii din întreaga lume pot mărturisi
acest lucru cu jucăriile lor fabricate în China. Fără producția Chinei majoritatea jucăriilor pot costa
de cinci până la zece ori mai mult. După cum am subliniat anterior, China a avut un impact
semnificativ asupra schimbărilor financiare globale.

Cea mai importantă schimbare venită odată cu deschiderea pieței Chinei o reprezintă
localizarea producției în aceasta tară, pentru a reduce costurile firmelor. Cu toate acestea, China
devine doar o platformă pentru producția globală pentru a profita de oferta ieftină de muncă.
Combinația ofertei nelimitate de forță de muncă a Chinei cu capitalul străin sub instituțiile
capitaliste transformă China într-o fabrică mondială. Cu toate acestea, în termeni de PIB măsurat de
cap de locuitor sau bunăstarea populației globale, China devine un motor de creștere pentru întreagă
lume. China va schimba peisajul economic nu numai al Asiei de Est, ci și al întregului glob în viitor.
Potrivit unui studiu realizat de Banca Mondială, China va avea PIB-ul egal cu cel al Regatului Unit
în termeni de paritate a puterii de cumpărare în următoarele două decenii. Totodată, China va
declanșa în Asia de Est un dinamism continuu, astfel încât se va continua procesul de dezvolare
economică intitulat „Miracolul din Asia de Est” pe care l-am observat în anii 1970 și 1980. Ca
urmare a aderării la OMC în 2001, China se poate bucura de o creștere cu 3 până la 5 puncte
procentuale a PIB-ului, atingând în 2019 14,34 trilioane USD. Un factor perturbator al aderării

30
Chinei la OMC este faptul că această țară a devenit o economie mai orientată spre comerț și că
disputele comerciale între China și partenerii săi comerciali au crescut continuu. Spre exemplu, anul
trecut nicio țară din lume nu a fost în centrul mai multor anchete antidumping decât China. În ceea
ce privește regimul cursului de schimb, China ar trebui să continue să lucreze cu un curs de schimb
stabil pentru a evita o potențială devalorizare competitivă, fenomen pe care l-a experimentat la
începutul anilor 1990 și care a declanșat o parte a acestei crize financiare asiatice.

Pe măsură ce China devine tot mai orientată spre comerț și încearcă să acumuleze un surplus
comercial, volatilitatea cursului de schimb poate creste. O alta problema ce poate apărea la nivel
internațional este legată de dorința Chinei de a continua politica de substituție a importurilor către
industriile extrem de intensive în capital precum fierul, oțelul, construcția navelor, semiconductorii
și automobilele. Desigur, numărul companiilor străine poate crește, dar, din cauza costurilor reduse,
China ar trebui să fie capabilă să producă un produs la un preț scăzut și de înaltă calitate. În sens
macroeconomic, aceat lucru va provoca o presiune deflaționistă asupra economiilor vecinilor și o
presiune descendentă asupra nivelului general al prețurilor. Totodată, lupta de conducere economică
regională între Japonia și China ar putea fi foarte dăunătoare pentru procesul de integrare din Asia
de Est și poate cauza dezechilibre internaționale.

Un ultim aspect pe care aș dori să-l subliniez este faptul că China va continua propria
versiune a economiei de piață socialistă pentru a realiza bunăstarea societății. Întrebarea
fundamentală este: poate China să realizeze propria sa versiune a unei economii de pieța socialiste
fără pluralism politic? Cu alte cuvinte, cred că sistemul multipartid ar trebui să intre în discuție
pentru economia Chinei pentru a se asigura că economia de piață și pluralismul politic pot funcționa
împreună. Cred că rolul Chinei, pe termen lung, depinde de modul în care este capabila să combine
economia de piață și democrația politică. (Teunissen, 2003)

31
CAPITOLUL 3 – ROLUL MONEDELOR VIRTUALE ÎN ORDINEA
FINANCIARĂ ACTUALĂ

Acest capitol ilustrează sistemul financiar actual dominat de apariția monedelor virtuale și
modul în care acestea afectează stabilitatea internațională. Ne vom concentra pe măsurile pe care le-
a luat China pentru reducerea utilizării monedelor virtuale, dar vom analiza și ambițiile acesteia de
a-și transforma moneda națională într-una virtuală. Totodată, vom ilustra și principalele diferențe
existente între monedele virtuale și yuanul digital. De asemnenea, vom prezenta și modul în care
statele au reacționat odată cu conceptualizarea yuanului digital și cum acesta rivalizează cu dolarul
american și afectează stabilitatea internațională.

32
3.1. Ce sunt monedele virtuale și cum afectează acestea ordinea financiară?

Criptomonedele precum Bitcoin, Dash, Litecoin și multe altele sunt monede digitale criptate.
O caracteristică a acestor valute este că acestea sunt descentralizate - în timp ce majoritatea
monedelor tradiționale sunt controlate de un guvern centralizat, prin urmare pot fi reglementate de
un terț. Monedele digitale sunt create și tranzacționate în medii open source, unde sunt controlate de
cod și se bazează pe rețele, astfel nici o entitate nu poate afecta moneda.

Cum funcționează criptomoneda?

Monedele precum Bitcoin funcționează stocând toate tranzacțiile de la începutul monedei pe

un registru public. Registrul folosește tehnici criptografice pentru a se asigura că înregistrările sunt
exacte și că toate identitățile proprietarului sunt criptate. Proprietarii de criptomonede au fiecare un
„portofel digital” și este sarcina contabilității să se asigure că respectivele portofele prezintă un
echilibru exact cheltuibil. De asemenea, verifică tranzacțiile pentru a se asigura că proprietarul își
cheltuiește doar propriul sold.

Figura 1- Prețul celor mai tranzacționate monede virtuale

33
 Sursă: https://kriptomat.io/ro/moneda-virtuala/

În figura 1 am ilustrat cele mai importante monede virtuale din lume, observand că bitcoinul
se află pe locul 1, cu o creștere de 10,61 procente, urmat de Ethereum.

Se simt băncile tradiționale amenințate de aceste noi criptomonede?

Pe scurt, da. Specialiștii în domeniu consideră deja criptomonedele. ca o amenințare a

industriei. BNP Paribas, un gigantul bancar francez, a publicat un raport în care s-a discutat despre
tehnologia din spatele. criptomonedelor și despre modul în care ar putea conduce la redundarea
băncilor tradiționale. Un analist al băncii consideră criptomonedele o invenție precum motorul cu
.abur, care are potențialul .de a revoluționa lumea finanțelor. Un alt raport bancar, din Marea
Britanie, afirmă că criptomonedele reprezintă în mod sigur o amenințare pentru băncile tradiționale,
mai ales dacă .ignoră comportamentele și preferințele consumatorilor noi atunci când vine vorba .de
modul în care tranzacționează .și transferă bani. (Tarud, 2021)

Monedele digitale descentralizate, denumite și criptomonede, în special bitcoin, au atras o

atenție specială din partea autorităților guvernamentale. Plățile electronice au fost integrate în viața
noastră de zi cu zi, sunt utilizate pe scară largă atât în afaceri, în calculul populației, cât și la nivel de
stat. Dezvoltarea sistemelor de plăți electronice are loc prin dezvoltarea și introducerea de noi

34
tehnologii. Tehnologiile de internet au propria lor dezvoltare. Internetul este astăzi principala sursă
de informații și mijloace de comunicare, precum și un canal pentru plăți digitale. În sistemul
financiar modern există noi instrumente, forme virtuale, denumite criptomonede. În acest sens,
putem spune că criptomonedele reprezintă o nouă etapă pentru dezvoltarea sistemelor de plăți și
decontare.

Spre deosebire de fondurile tradiționale, moneda electronică nu are o structură de emisie

unică si nici o autoritate centrală de supraveghere care să reglementeze cursul de schimb valutar
virtual. Baza sistemului criptomonedelor este procesul de creare a acestuia, care determină costul
său inițial. În etapa inițială, o unitate inițială a prețului banilor virtuali este egală cu costul muncii
cheltuite pentru implementarea sa. Prima criptomonedă de pe piața financiară a fost bitcoinul.

Există dezavantaje în utilizarea acestor instrumente financiare, de exemplu, se poate realiza

comerțul cu bunuri periculoase, cum ar fi armele de foc. Natura unor astfel de valute nu numai că
complică controlul traficului de arme, dar, nu permite urmărirea legăturii vânzării de arme și vinovat
în cazul utilizării unei arme de foc. Utilizarea acestor monede virtuale prezintă anumite riscuri în
ceea ce privește spălarea banilor și finanțarea terorismului. Riscul principal în comunitatea de
experți se numește anonimat. Anonimatul ar putea contribui la fraudă, achiziționarea de arme,
droguri și finanțarea terorismului. Un alt risc este natura descentralizată, ceea ce înseamnă că nu
există un centru unic pentru producție și pentru supravegherea circulației acestei monede, care ar
putea controla rata emisiilor și blocarea conturile sau tranzacțiile suspecte.

Deoarece criptomonedele sunt virtuale și nu au un depozit central, soldul lor poate fi distrus
în cazul datelor infectate sau pentru orice defecțiune a computerului. Criptomonedele nu sunt
protejate de amenințarea hacking-ului. Cu toate acestea, se crede că criptomoneda este un instrument
financiar atractiv pentru calcul, care are mai multe avantaje față de instrumentele de plată
tradiționale. O criptomonedă economisește costurile, facilitează schimbul, este transferată în mai
multe volume și nu este la îndemâna băncilor centrale și a guvernelor. Este greșit să credem că
criptomonedele vor înlocui sistemul monetar fiat, deoarece banii prezenți în circulație sunt emiși de
Banca Centrală. Este un risc pentru guverne să permită plăți anonime la scară largă, deoarece acest
lucru presupune posibilitatea spălării banilor, apariția evaziunii fiscale, precum și finanțarea
terorismului.

Criptomonedele sunt o inovație pentru viitor și poate că în curând ar putea deveni un mijloc
de plată cu valoare completă și chiar un instrument de investiții. Criptomonedele cu proprietățile lor

35
sunt capabile, într-o oarecare măsură, să înlocuiască banii tradiționali. Cu toate acestea, băncile
centrale, trateaza cu precauție o dezvoltare rapidă a criptomonedelor, temându-se de emisiile
necontrolate și de alte posibile abuzuri. Criptomonedele nu protejează un utilizator și există riscuri
de volatilitate a cursului de schimb, precum și amenințări cibernetice.

Alături de factorii nefavorabili există si beneficii ale utilizarii criptomonedelor, de exemplu,

valoarea lor nu este stabilită de stat. Prețul criptomonedelor este determinat numai de cererea și
oferta pieței. Lipsa cenzurii financiare, adică absența unei interdicții privind transferul de fonduri
virtuale reprezintă un element benefic pentru cei ce tranzacționează. Astfel, noua tehnologie
financiară pentru crearea și circulația monedei descentralizate este cu siguranță o tehnologie
revoluționară care deschide noi perspective, dar prezintă amenințări și riscuri pentru sistemele și
economiile financiare din cauza caracteristicilor lor unice de descentralizare și anonimat.
(Kaminskaya, 2017)

3.2. Poziția Chinei pe piața criptomonedelor

China este considerată cel mai mare participant în ceea ce privește volumul de tranzacționare
și puterea de a mina. După un mare atac cibernetic pe bursa japoneză Crypto Exchange Mt.Gox și
pierderea rezultată de 473 milioane de dolari a criptomonedelor la sfârșitul anului 2013, platformele
de tranzacționare chineze au început să prospere. Cu mai mult de 20 de schimburi chineze, acestea
reprezintă 80% din volumul comerțului global la sfârșitul anului 2014. Din perspectiva tehnică,
China este liderul în furnizarea de energie minieră pentru criptomonede. Aproximativ 80% din
extracția globală de Bitcoin este realizată de China. Motivul pentru care exploatarea
criptomonedelor în China este atât de populară și profitabilă se datorează electricității ieftine, care
este principala resursă pentru a mina o monedă.

Odată cu creșterea influenței și popularității criptomonedelor, instituțiile guvernamentale au

început să acorde o atenție deosebită problemei. Unul dintre primele evenimente care arată impactul
pe care China îl are asupra pieței criptomonedelor USD și CNY a fost dezvoltarea în jurul motorului
de căutare Baidu. În octombrie 2013, un anunț că Baidu acceptă plăți Bitcoin a dus la o creștere
mare a valorii Bitcoin. La numai două luni de la acest eveniment a fost emisă o declarație a Băncii
Populare din China care avertiza cetățenii și întreprinderile că Bitcoin nu este o monedă reală și nu
36
este protejată legal. Mai mult, a declarat că nicio instituție financiară nu are voie să participe la
tranzacționarea Bitcoin. A rezultat o scădere globală a prețurilor de 2%. Impactul asupra prețurilor
Bitcoin si asupra schimburilor chineze a fost mai sever, rezultând o scăderea de la 3.568 de yuani la
minimul de 3.301 de yuani pe bursa chineză BTCChina în doar 30 de minute.

Autoritățile de reglementare nu recunosc criptomonedele ca mijloc legal de plată sau un

instrument pentru plăți cu amănuntul, iar sistemul bancar chinez nu acceptă nicio criptomonedă
existentă. In anul 2013, guvernul a definit Bitcoin ca o marfă virtuală, dar în timp ce avertiza
cetățenii cu privire la riscurile mărfurilor virtuale le-a permis să participe liber la tranzacționarea
online a acestor mărfuri. În ultimii ani, în special din septembrie 2017, guvernul a luat o serie de
măsuri de reglementare pentru a contracara activitățile legate de criptomonede, în principal din
cauza îngrijorării cu privire la riscurile financiare asociate cu astfel de valute.

Măsuri de reglementare privind criptomonedele

A. Interzicerea ofertei inițiale de monede

Practica strângerii de fonduri prin oferte inițiale de monede (ICO) este complet interzisă în
China. La 4 septembrie 2017, șapte autorități de reglementare ale guvernului central chinez - Banca
Populară Chineză (PBOC), Administrația Cyberspațială a Chinei (CAC), Ministerul Industriei și
Tehnologiei Informației (MIIT), Administrația de Stat pentru Industrie și Comerț (SAIC) ), China
Securities Regulatory Commission (CSRC), China Banking Regulatory Commission (CBRC) și
China Insurance Regulatory Commission (CIRC) - au emis în comun Anunțul privind prevenirea
riscurilor financiare din ofertele inițiale de monede (regulile ICO). Această interdicție a declanșat o
scădere instantanee a prețurilor bitcoin de 6%. În urma interdicției, bursa Bitcoin BTCC din
Shanghai a fost nevoită să-și închidă operațiunile comerciale chineze.

B. Restricții asupra platformelor de tranzacționare a criptomonedelor

Regulile ICO impun, de asemenea, restricții asupra activității principale a platformelor de

tranzacționare a criptomonedelor. Conform Regulilor ICO, platformelor le este interzis să
convertească cursul legal în criptomonede sau invers. De asemenea, li se interzice să cumpere sau să
vândă criptomonede, să stabilească prețuri pentru criptomonede sau să furnizeze alte servicii

37
conexe. Autoritățile guvernamentale pot închide site-urile web și aplicațiile mobile ale platformelor
care nu respectă, pot elimina aplicațiile din magazine sau chiar suspenda licențele comerciale ale
platformei.

În urma emiterii Regulilor ICO pe 4 septembrie 2017, platformele au primit ordin să înceteze
imediat înregistrarea de noi clienți și să anunțe termenul până la care platformele vor înceta orice
tranzacționare cu criptomonede. Drept urmare, platformele de tranzacționare a criptomonedelor își
închideau activitatea de tranzacționare în China. Mai recent, în februarie 2018, South China
Morning Post a raportat că China intenționa să blocheze site-urile web legate de tranzacționarea
criptomonedelor și ICO-urile, inclusiv platformele străine, în încercarea de a elimina complet
tranzacționarea criptomonedelor. La începutul anul 2021 piața de tranzacționare bitcoin din China
cunoștea un declin semnifivativ, înregistrând în luna februarie o scadere de 20 procente fată de
indicele global blockchain.

Figura 2- Stocurile Bitcoin din China

C. Cerințe pentru instituțiile financiare

Regulile ICO interzic instituțiilor financiare și instituțiilor de plată nebancare să furnizeze

direct sau indirect servicii pentru ICO-uri și criptomonede, inclusiv deschiderea conturilor bancare
sau furnizarea de servicii de înregistrare, tranzacționare, compensare sau lichidare. De asemenea, li
s-a interzis să furnizeze servicii de asigurare referitoare la ICO-uri sau criptomonede.

38
D. Descurajarea minării Bitcoin

În ianuarie 2018, liderul grupului chinez de remediere a riscurilor financiare pe internet ar

solicitat guvernelor locale să elimine politicile preferențiale existente pentru companiile miniere
Bitcoin în ceea ce privește prețurile la electricitate, taxele sau utilizarea terenului și să ghideze
ieșirea ordonată a acestor companii din mineritul Bitcoin. Multe locuri pentru minarea Bitcoin din
China au încetat să mai funcționeze.

În iunie 2019, Banca Populară a Chinei a emis o declarație în care spunea că va bloca
accesul la toate schimburile de criptomonede interne și externe și la site-urile web de oferte inițiale
de monede, cu scopul de a contracara toate tranzacțiile cu criptomonede, interzicând schimburile
externe. Declarația a evidențiat, de asemenea, riscurile tranzacționării criptomonedelor, spunând că
monedele virtuale „nu sunt susținute de valoarea reală”, prețurile lor sunt ușor de manipulat, iar
contractele de tranzacționare nu sunt protejate de legea chineză. Ultima lovitură a venit din China,
unde autoritățile de reglementare din industria financiară au declarat că băncilor și firmelor de plăți
nu li s-a permis să ofere clienților niciun serviciu care implică criptomonede și a avertizat cu privire
la riscurile legate de tranzacționarea activelor cripto.

Așa cum am afirmat anterior, utilizarea criptomonedelor poate avea efecte negative asupra
mediuliu financiar, din cauza volatilității și anonimatului. Din acest motiv, China a interzis
activitățile ce implică monede virtuale, făcând eforturi considerabile de a-și crea propria monedă
virtuală. În China, economia a fost comercializată sub conducerea statului, iar statul și-a menținut un
rol activ, participând la o serie de piețe importante. Recuperarea sau asigurarea monopolului asupra
dreptului de a emite bani este o reflectare a acestei paradigme generale de politică. Dar trebuie să
facem distincția între Bitcoin exploatat privat și eforturile Chinei de a crea un yuan digital. În timp
ce prima este în mare măsură în conformitate cu ideea unei monede private care ocolește dreptul
exclusiv al statului de a emite bani, renminbi-ul digital al Chinei încearcă să facă exact opusul. Este
o monedă digitală susținută de stat, care ar permite consumatorilor să acceseze cursul legal digital
direct de la banca lor. (Zhang L. , 2018)

39
3.3. Eforturile Chinei de a-și crea propria monedă virtuală

Acum o mie de ani China a inventat moneda .de hârtie. Astăzi, guvernul chinez creează
moneda digitala, într-o reimaginație a banilor, care ar putea submina un pilon al puterii .americane.
Se poate considera că banii sunt deja .virtuali, deoarece aplicațiile .de plată precum WeChat în
China și Apple Pay în SUA, dar și cardurile de credit elimină nevoia de monede. Dar acestea
reprezină doar o modalitate de a transfera bani. electronic.

Ce este yuanul digital?

Yunul digital este o modalitate prin care banca centrală poate digitaliza bancnotele și
monedele în circulație. Piața chineză este deja foarte avansată în ceea ce privește plățile fără
numerar. Yuanul digital ar fi o modalitate de a accelera acest proces. Există o nevoie urgentă de
digitalizare a numerarului și a monedei, deoarece producerea și stocarea acestora în prezent este
costisitoare. Totodata, numerarul și monedele nu sunt ușor de utilizat, sunt ușor de contrafăcut și ar
putea fi utilizate în scopuri ilicite. China dorește să lanseze o monedă digitală care este controlată de
banca central (această entitate va emite noua monedă electronica). Acest lucru va oferi guvernului
Chinei modalități noi pentru a-și urmări atât .economia, cât și populația. Yuanul digital va anula una
dintre caracteristicile. majore ale bitcoin: anonimatul pentru utilizator.

Unii comentatori au comparat în mod greșit e-yuanul cu o criptomonedă precum Bitcoin, ele
reprezentand lumi separate. De fapt, DCEP (China’s National Digital Currency) este antiteza
Bitcoin. Bitcoin se bazează pe o tehnologie „registru distribuit”, blockchain, care aspiră tranzacțiile
financiare într-un sistem opac fără supravegherea băncilor centrale. Valoarea Bitcoin constă în
natura sa de descentralizare și izolarea față de sistemul financiar. Scopul final al tuturor
criptomonedelor, în prezent există peste 7.800, este separarea banilor de stat. Prin comparație,
DCEP va oferi PBOC puterea de a examina tot timpul cetățenii și companiile sale, inclusiv
companiile străine.

Yuanul digital se va afla în spațiul cibernetic,.fiind disponibil pe telefonul mobil al

proprietarului. Cheltuirea acestuia nu necesită o conexiune online și va arăta exact ca banii de hârtie.
Banii digitalizați reprezintă un instrument de vis macroeconomic potențial pentru guvernul emitent,
utilizabil pentru a urmări cheltuielile oamenilor în timp real sau pentru a infirma activitatea
40
criminală. De asemenea, este urmăribil, adăugând un alt instrument la supravegherea grea a statului
din China. Guvernul are sute de milioane de camere de recunoaștere facială pentru a-și monitoriza
populația, folosindu-le uneori pentru a percepe amenzi. O monedă digitală ar face posibilă atât
emiterea, cât și colectarea amenzilor de îndată ce a fost detectată o infracțiune.

In ceea ce priveste volalilitatea, Banca Populară Chineză va controla strict yuanul digital
pentru a se asigura că nu există diferențe de evaluare între acesta și monedele de hârtie. Asta
înseamnă că nu va avea sens ca investitorii și comercianții să speculeze în yuanul digital, așa cum
fac cu criptomonedele. Măsurile de combatere a falsificării vor fi concepute pentru a face imposibilă
crearea de noi yuani, în afară de Banca Populară Chineză. Deși China nu a publicat legislația finală
pentru program, banca centrală spune că poate impune inițial limite cu privire la cantitatea de yuani
digitali pe care o pot păstra persoanele, ca modalitate de a controla modul în care circulă și de a oferi
utilizatorilor o doză de securitate și confidențialitate. Banca centrală a Chinei nu va folosi noua
tehnologie ca o modalitate de a obține mai mulți bani în circulație, deoarece fiecare yuan emis
digital va anula în esență un yuan care circulă în formă fizică.

Un alt avantaj al utilizarii yuanul digital ar putea fi faptul ca oferă țărilor pe care SUA
încearcă să le penalizeze o modalitate de a face schimb de bani fără știrea SUA. Schimburile nu ar
trebui să utilizeze SWIFT, rețeaua de mesagerie utilizată în transferurile de bani între bănci
comerciale și care poate fi monitorizată de guvernul SUA. Spre deosebire de tranzacțiile electronice
de astăzi, yuanul digital este conceput pentru a trece de la A la B instantaneu, cel puțin teoretic,
eliminând modul în care băncile și aplicațiile financiare beneficiază de comisioane și întârzieri.
Singurul intermediar necesar este banca centrală. (Areddy, 2021)

Cum va funcționa yuanul digital?

Distribuția va fi efectuată printr-un așa-numit sistem centrat pe două niveluri. Asta înseamnă
că PBOC va distribui yuanul digital băncilor comerciale. Băncile comerciale vor fi responsabile
pentru punerea monedei în mâinile consumatorilor. Aceasta ar putea include servicii care să permită
consumatorilor să-și schimbe monedele și numerarul cu yuani digitali.

Dezvoltarea unei monede digitale naționale a început în 2014, când Banca Populară a Chinei
a înființat un grup intern pentru a lucra, la scurt timp după ce Bitcoin a câștigat atenția în țară. China
a oferit deja o monedă digitală în valoare de milioane de dolari în testele din lumea reală în mai
multe orașe, inclusiv Shenzhen, Chengdu și Suzhou. Mecanism: guvernul local distribuie o anumită
41
cantitate de yuani prin loterie, iar utilizatorii trebuie să descarce o aplicație separată pentru a primi
moneda. JD.com, unul dintre cei mai mari jucători din comerțul electronic din China, a fost implicat
în proces și a permis clienților să cumpere articole cu yuanul digital. Până în prezent, doar un număr
limitat de comercianți cu amănuntul au adoptat moneda. Însă utilizatorii timpurii au spus că
experiența este atât de similară cu opțiunile de plată digitale chinezești, cum ar fi Alipay și WeChat
Pay, încât nu ar fi greu să treci la ea dacă s-ar lansa la nivel național. (Kharpal, 2021)

Este adevărat că, printre toate proiectele de monedă digitală ale băncii centrale în curs de
desfășurare în întreaga lume, China se află în stadiul cel mai avansat, potrivit Bank of International
Settlements. Șase mari bănci de stat sunt acum implicate în procesul Chinei, Banca Populară
Chineză (PBOC) furnizând infrastructura de bază din spatele yuanului digital, în timp ce băncile
comerciale ar oferi servicii publicului, cum ar fi distribuirea monedei și executarea plăților. In
prezent, moneda digitală are un accent intern, dar PBOC a început să pună bazele pentru ca moneda
digitală să fie utilizată în tranzacțiile transfrontaliere. PBOC s-a alăturat băncilor centrale din
Emiratele Arabe Unite, Thailanda și Hong Kong pentru .a explora împreună un proiect de plată
transfrontalieră a monedei digitale. (Popper & Li, 2021)

3.4. Raționamentul și strategia Chinei pentru yuanul digital

Din 2014, autoritățile monetare chineze au efectuat cercetări cu privire la yuanul digital,
creând Institutului de Cercetare a Monedei Digitale (DCRI) la jumătatea anului 2017 sub Banca
Populară Chineză (PBOC). Yuanul digital, desemnat oficial drept plata electronică a monedei
digitale (DCEP), este acum testat în diferite studii lansate în toată China. Odată ce DCEP este
disponibil gratuit ca mijloc legal de plată, caracteristicile sale tehnologice ar putea introduce o
revoluție monetară cu impact global semnificativ. 

Diverse obiective au fost atribuite inițiativei de yuani digitali de la Beijing. Primul este

teama că o monedă digitală privată precum Bitcoin sau Diem (cunoscută anterior sub numele de
Balanță) ar putea destabiliza condițiile monetare. Diem, o monedă privată stabilă pe care Facebook
o dezvoltă, se va baza pe diferite monede guvernamentale existente. Astfel, ar putea acționa ca un
adevărat concurent la cursul legal suveran emis de stat. Confortul și potențialul său de utilizare pe
scară largă ar putea îndepărta consumatorii de instrumentele tradiționale și astfel ar putea complica
gestionarea monetară. (A.McNally, 2021)

42
 Adoptarea extensivă a monedelor digitale private ar oferi, de asemenea, entităților private
tărâmuri masive de informații despre consumatori și cheltuielile acestora, creând probleme de
securitate națională și confidențialitate. În consecință, PBOC a reprimat tranzacționarea în
criptomonede, spunând că reprezintă surse potențiale de instabilitate financiară. China a interzis
până acum toate monedele digitale private și, în octombrie 2020, a oficializat legal statutul DCEP ca
fiind singurul mijloc legal de plată digital.  O altă teamă atribuită accelerării dezvoltării DCEP este
creșterea rapidă a aplicațiilor de plată precum Alipay Ant Group și WeChat Pay de la
Tencent. Aceste aplicații domină tranzacțiile cu amănuntul din China, iar autoritățile chineze
consideră în mod clar că această situație concentrează prea multă putere și informații în mâini
private. 

În timp ce ambele temeri de mai sus sunt cu siguranță considerații importante pentru
autoritățile monetare chineze, dezvoltarea DCEP este condusă de alte raționale și strategii mai
semnificative. Beijingul dorește să grăbească dezvoltarea banilor digitali și să-i folosească ca
instrument de transformare a economiei țării. DCEP va oferi PBOC capacitatea de a urmări
activitatea economică în timp real.  În același timp, va spori și controlul monetar pentru autoritățile
chineze. Utilizarea tehnologiei DLT combinată cu inteligența artificială pentru a analiza datele
generate ar putea spori substanțial supravegherea operațiunilor monetare și, împreună cu aceasta,
autoritatea statului. 

De exemplu, într-o criză economică, cum ar fi cea creată de pandemia COVID-19,

autoritățile monetare ar putea identifica domeniile economiei care au cea mai mare nevoie de
sprijin. Restaurantele ale căror venituri au scăzut ar putea primi plăți directe pentru a continua
furnizarea salariilor și a chiriei.  Capacitatea de a monitoriza tranzacțiile DCEP va reduce radical
riscurile financiare, deoarece băncile pot urmări și analiza mai bine activele neperformante. În acest
mod, PBOC ar putea rezolva multe probleme cronice din sistemul financiar chinez, cum ar fi
serviciile bancare ascunse, prejudecățile împrumuturilor și prea multă finanțare informală. DCEP ar
putea, de asemenea, să faciliteze combaterea infracțiunilor financiare, inclusiv spălarea banilor și
finanțarea terorismului. În cele din urmă, la fel ca toate invențiile tehnologice noi, DCEP ar putea
crea condițiile pentru o serie de instrumente și aplicații noi.

Există, de asemenea și dezavantaje în această nouă lume a banilor. Unii comentatori din Vest
văd yuanul digital ca un alt efort al Partidului Comunist Chinez de a exercita un control mai mare
asupra cetățenilor chinezi. Supravegherea monetară ar permite autorităților să urmărească modul în
care se cheltuiesc banii în timp real, deoarece DCEP se bazează pe ideea controlului
43
centralizat. Acest lucru este destul de diferit de Bitcoin, care se bazează pe descentralizare și
autonomie față de sistemul financiar și autoritatea de stat. Una dintre cele mai importante dinamici
de urmărit este modul în care competiția pentru a furniza o monedă digitală pe scară largă se va
desfășura la nivel internațional. PBOC a asigurat alte țări că DCEP nu reprezintă o amenințare
pentru monedele naționale existente. Cu toate acestea, cursa este în mod clar pe primul loc în această
nouă era crucială a inovației financiare. (A.McNally, 2021)

3.5. Ar putea înlocui yuanul digital dolarul?

China este primul stat care are viziunea de a oferi o alternativă reală, competitivă la dolar.
China are stimulentul, ambiția, resursele, capitalul de a introduce yuanul digital la nivel național,
regional și global. Cu toate acestea, introducerea nu va internaționaliza pe deplin yuanul și nici nu
va propulsa China spre statutul hegemonic.

Unii economiști au spus că moneda digitală a Chinei va facilita, de asemenea, renminbi să

concureze cu dolarul SUA ca monedă globală, deoarece se poate deplasa la nivel internațional cu
mai puține bariere. Însă oficialii și analiștii chinezi au spus că ar fi necesare multe alte schimbări
pentru ca acest lucru să se întâmple. Pentru a obține statutul unei adevărate monede concurente, sunt
necesare reforme substanțiale în domeniile piețelor de capital, imobiliare și valutare.

Dolarul depășește toate celelalte/ valute utilizate în tranzacțiile internaționale de schimb

valutar, fiind clasat la 88% din schimburile internationale. Cifrele actuale ale FMI vorbesc de la
sine. În prezent, 60% din rezervele valutare globale sunt deținute în dolari SUA, comparativ cu doar
4% pentru yuan, în timp ce dolarul american avea o cotă de 38% ca monedă de plăți globale în
ianuarie anul acesta, comparativ cu 2% din yuan. Dar acest sold ar putea înclina brusc în favoarea
Chinei dacă Beijingul va începe să forțeze alte guverne să facă plăți în e-yuani pentru proiecte
comerciale și de dezvoltare. Deja există planuri de utilizare a DCEP în cadrul Jocurilor Olimpice de
Iarnă de la Beijing 2022.

44
 Figura 3- Cota monedelor în plățile globale

Sursă: www.bloomberg.com

Digitalizarea nu poate fi considerată un rival pentru dolar, dar în noua sa .forma digitală,
yuanul (renminbi), ar putea câștiga teren în sistemului financiar .internațional. Acesta ar oferi
oportunități pentru oamenii din .statele sărace pentru a putea transfera bani la. nivel internațional.
Scopul Chinei de internaționalizare a yuanilor nu este nou, iar China s-a străduit mult să promoveze
yuanul ca monedă alternativă a dolarului.

China trebuie să „vândă” yuanul către tările lumii deoarece succesul său final va depinde de
măsura în care oamenii, întreprinderile și națiunile sunt dispuse să îl folosească sau să îl dețină.
Statele Unite sunt preocupate în special de faptul că yuanul digital ar putea ajuta țările să se sustragă
de la sancțiunile SUA. Tările supuse sancțiunilor SUA încearcă deja să diversifice monedele de
rezervă departe de dolar. Potrivit unui raport al FMI , în primăvara anului 2018, Banca Rusiei a
implementat o realocare semnificativă a portofoliului său de rezervă departe de dolarul SUA, în
mare parte în renminbi, ca urmare a impunerii sancțiunilor SUA, ceea ce a dus la scăderea cu 26 de
puncte procentuale a cotei în dolari. Unii analiști din SUA consideră că yuanul digital ar alimenta în
continuare acest fenomen.  Există preocupări mai mari în Occident că yuanul digital ar putea înlocui
dolarul și ar putea reordona sistemul financiar global actual. Dar este posibil ca aceste temeri să fie
exagerate în prezent. Datele de la FMI arată că dolarul SUA a reprezentat 59% din rezervele
valutare globale la sfârșitul anului 2020, care îl plasează cu mult înaintea celorlalte monede. 

Ceea ce caută investitorii într-o monedă de rezervă nu este tehnologia- este o monedă stabilă,
susținută de o economie puternică, liber convertibilă și capabilă să fie utilizată pe scară largă. Să
presupunem că Iranul a vândut Chinei o cantitate mare de petrol și că a acceptat yuanul digital ca
plată. Acest lucru ar ajuta la obiectivul Beijingului de a continua utilizarea mai răspândită a yuanului
în tranzacțiile internaționale. Dar Teheranul ar dori probabil să folosească cel puțin un sfert din
aceste câștiguri pentru a cumpăra bunuri din Europa, așa că ar trebui să convertească o parte din

45
yuanul digital în dolari și euro. Din cauza acestui lucru, putem afirma că yunul digital nu va putea
înlocui supremația dolarului american, deoarece cea mai mare parte a tranzacțiilor internaționale se
defășoară în dolari, acesta reprezentând principala monedă de rezervă mondială. (Dobson, 2021)

Rezerva Federală SUA a declarat Congresului în noiembrie 2019 că în prezent nu există

planuri actuale de a introduce un dolar digital. Astfel, întârzierea aparentă în formarea unui USD
digital poate fi semnificativă pentru succesul yuanului digital. Un yuan digital de succes poate servi
ca alternativă la ordinea financiară internațională actuala centrată pe USD si poate remodela
comerțul transfrontalier,

Yuanul digital ilustrează amenințări unice pentru hegemonia dolarului și asupra sistemului
financiar internațional. În timp ce majoritatea crede că înlocuirea dolarului este „veche de câteva
decenii”, puterea Chinei, tehnologia emergentă și eliminarea sancțiunile pot grăbi procesul.
Alianțele în plină dezvoltare au impact asupra intereselor economice și stimuleaza alinierea
economică cu China. Acest lucru este similar cu coaliția de interese de care s-a bucurat Statele Unite
în deceniile de dupa Bretton-Woods. Astfel, rapiditatea cu care statele lumii vor adopta yuanul
digital ca mijloc de plată determină modul în care acesta va rivaliza cu dolarul, însa sansele unui
sistem financiar bazat pe aceasta moneda sunt departe de a fi realizate. (Slawotsky)

Figura 4- Rata de schimb USD-CNY

Sursă: https://tradingeconomics.com/

Rata de schimb USD/CNY este o rată de referință care nu este utilizată în tranzacționarea
valutară efectivă. Când investitorii sau entitățile doresc să schimbe dolari pentru moneda chineză,
46
fac acest lucru folosind cursul de schimb stabilit în Hong Kong. Yuanul chinez a pierdut 0,00964
puncte sau 0,15% la 6,40724 față de dolarul american vineri, 04.06.2021, după ce rata onshore a fost
de 6,4072, stabilită pentru cea mai mare pierdere săptămânală din cel puțin patru luni, după un șir de
avertismente oficiale împotriva pariurilor unice pentru aprecierea yuanului. Astfel, rămâne de văzut
dacă odată cu lansarea yuanului digital, rata de schimb USD/CNY se va modifica în favoarea
Chinei, însă este putin probabil ca această nouă monedă digitală să înlocuiască dolarul.

3.6. Yuanul digital, viitorul banilor sau o amenințare la adresa stabilității

globale?

Așa cum am susținut anterior, utilizarea yuanului digital va avea multe avantaje. Acesta
monedă are deja un curs legal. Plățile în care poate fi utilizat sunt total. diferite de cele de pe
aplicațiile WeChat sau Alipay. Astfel de servicii decontează tranzacțiile rapid pentru clienți, .dar în
spatele lor sunt înregistrate un număr mare de tranzacții între băncile cumpărătorilor .și vânzătorilor
și adesea .bănci intermediare care decontează ore/ zile mai târziu. Yuanul digital elimina din schemă
necesitatea acestor .bănci. De asemenea, nu există nicio taxă de serviciu, iar viteza plăților poate fi
mai rapidă.

Multe bănci .centrale s-au uitat la dezvoltarea monedelor digitale. Unele, cum ar fi și Coreea
de Sud și Japonia, nu sunt departe de a-si digitalize moneda națională. UE sugerează că un euro
digital ar putea fi lansat în patru sau cinci ani. Pentru întârziați, există .mai multe pericole. .În primul
rând, dolarul. SUA este utilizat ca intermediar în majoritatea tranzacțiilor între diferite valute cu
ajutorul protocolului bancar .internațional SWIFT . Astfel, se crează o cerere considerabilă pentru
dolarul SUA, ceea permite guvernului SUA să împrumute .mai ieftin. În tranzacțiile care utilizează
yuanul digital nu va fi nevoie de SWIFT sau .de dolar, fapt ce va aduce efecte negative pentru
utilizarea dolarului în comerțul internațional.  China este cel mai important partener commercial
pentru multe state (aproximativ 120).și mulți critică decontarea în dolari, deoarece .adaugă riscul
mișcărilor. negative ale cursului de schimb, fapt ce aduce costuri suplimentare. China declară ca nu
are intenția de a înlocui dolarul cu yuanul digital și că scopul .este să ofere oportunitatea pieței să
aleagă .modul de decontare a tranzacțiilor .internaționale.

47
 Un alt pericol semnificativ este acela că, dacă băncile .centrale .nu răspund cererii de bani
digitali, forțele pieței o vor face. În timpul dinastiei Song din secolul al XI-lea au fost inventați banii
de hârtie în China. Cardurile de credit au devenit omniprezente în timpul pandemiei, iar banii
digitali sunt mai buni, deoarece costă mai puțin să fie folosiți, deci vor fi adoptați cu mai multa
ușurința.

În al treilea rând, țările care eșuează în a adopta monedele digitale și-ar putea găsi băncile
centrale pierzând controlul asupra politicii .monetare față de criptomonede. Cu alte cuvinte,
populația devine din ce în ce mai tentată să utilizeze monede digitale. Dacă aceste monede
nesuverane încep să fie utilizate pentru plată pe scară largă, băncilor centrale se vor afla în
incapacitatea de a-și gestiona.economiile prin stabilirea .ratelor dobânzii sau modificarea ofertei de
bani. Se poate, de asemenea, să se interzică criptomonedele, precum s-a întâmplat în China, dar
acest lucru împiedică .progresul .economic și anulează avantajele pe care le aduc. Dar, având în
vedere cât de mult este în joc, este esențial ca UE, Marea Britanie și SUA să înceapă testarea și
adoptarea imediată a propriilor monede/ digitale, deoarece în mod contar vor pierde teren pe scena
financiară internațională în fața Chinei. (Broby, 2021)

48
CONCLUZII

Instabilitatea internațională este un concept greu de definit, din cauza multiplelor conotații pe
care le capătă, însă are efecte grave asupra statelor și implicit asupra oamenilor, putând cauza greve,
revolte și războaie. Fie că vorbim despre instabilitatea socială, politică, economică, culturală sau
ecologică, toate sunt omniprezente în lume și afectează creșterea și dezvoltarea statelor. China, un
actor important pe piață mondiala este un motor de instabilitate, fie că ne raportam la relațiile pe
care le are cu alte state, fie că discutam despre sistemul intern deficitar, împovărat cu datorii masive
din cauza obstrucționării pieței libere. În ceea ce privește prețurile și bunăstarea consumatorilor,
contribuția Chinei la creșterea standardele de trai atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de
dezvoltare este imens, deci putem afirma că este și un stat care promovează stabilitatea economică la
nivel international (paradox stabilitate-instabilitate).

Stabilitatea financiara reprezintă un subiect de actualitate în epoca contemporana, datorita

globalizării piețelor și apariției monedelor virtuale. Problematica asociată menţinerii stabilităţii
financiare devine una foarte importantă în întreaga lume şi primeşte, în prezent, o atenţie specială în
ţările industrializate. Stabilitatea financiară este o cerință esențială nu numai pentru stabilitatea
prețurilor, obiectivul politic al băncilor centrale, ci și pentru dezvoltarea sănătoasă a economiei.
Instabilitatea sistemul financiar va duce la formarea unei „economii cu bule”, care va face economie
incapabilă să susțină imensul sistem financiar și inevitabil va cauza o criză modială. În plus,
globalizarea și internaționalizarea financiară a piețele au creat noi oportunități pentru state, însă au
adus și multe provocări legate de stabilitatea internațională. Sistemul financiar al Chinei nu este încă
pe deplin dezvoltat, prin urmare, este vulnerabil la șocurile exteriore. În plus, fiind cea mai mare țară
în curs de dezvoltare, stabilitatea pieței financiare a Chinei, afectează dezvoltarea finanțelor globale.
Prin urmare, atunci când piața financiară a Chinei este instabilă, nu va afecta numai economia
chineza, dar și stabilitatea economică globală. De la reformă și deschiderea pieței, în 1978,
economia chineză a suferit schimbări fundamentale. Însă, economia chineză nu a fost încă pe deplin
liberalizată, deci intervenția guvernului în economie promovează stabilitatea financiară și menține
încrederea consumatorilor. Totodată, această intervenție are efecte negative asupra sistemului
economic, deoarece menține artificial cererea pe piață și oferă stimultente producătorilor, alocând
greșit resursele rare.

49
 Se poate afirma că China aduce deschidere și cooperare în lume. Până la sfârșitul anului
2018, China avea peste 230 de parteneri comerciali în întreaga lume și a semnat 16 acorduri de liber
schimb cu 24 de țări și regiuni. China și-a îndeplinit angajamentul privind reducerile tarifare pe care
le-a luat la aderarea la OMC încă din 2010, iar nivelul său tarifar global a scăzut acum la 7,5%, mai
mic decât cel al majorității covârșitoare a țărilor în curs de dezvoltare. În viitor, China se va
deschide și mai mult și își va reduce nivelul tarifelor în continuare. China va elimina toate restricțiile
privind investițiile străine dincolo de lista negativă pentru a crea un mediu de afaceri mai bun. De
asemenea, în ultimii 70 de ani, China a acordat aproape 400 de miliarde de yuani ca ajutor extern
către 166 de țări și organizații internaționale. În cadrul Inițiativei pentru centură și drumuri (BRI),
China a semnat documente de cooperare cu 160 de țări și organizații internaționale, făcând din BRI
cea mai populară sursă publică din lume și cea mai mare platformă de cooperare. Un raport al Băncii
Mondiale publicat în iunie anul trecut a arătat că, dacă va fi implementat pe deplin, BRI va scoate 32
de milioane de oameni din sărăcie, va crește comerțul global cu 6,2 la sută și venitul global cu 2,9 la
sută. De asemenea, China și-a îndeplinit în mod activ obligațiile internaționale, inclusiv menținerea
și promovarea punerii în aplicare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice.

Preocuparea Chinei de a deveni principalul jucător pe scena internațională a determinat-o să

facă eforturi semnificative pentru a-și digitaliza propria moneda națională. Yuanul digital nu va fi o
criptomoneda, precum este bitcoinul, ci va fi controlat de stat, dispărându-i astfel anonimanul și
natura descentralizata. Astfel, se vor evita tranzacțiile periculoase, precum traficul de arme, droguri,
finanțarea terorismului. Yuanul digital va avea numeroase avantaje (va ajuta statele să nu mai
suporte penalizările impuse de SUA, va identifica sectoarele cele mai importante ale economiei care
au nevoie de finanțare), însă va reprezenta și o amenințare la adresa stabiliatii internaționale,
deoarece va rivaliza cu dolarul american și va declanșa o noua cursa a înarmărilor pentru supremația
globala. La momentul actual nu putem afirma faptul că yuanul digital va transforma China în cel
mai important actor de pe piață, deoarece acest lucru depinde numai de dorință statelor de a adopta
aceasta moneda în tranzacțiile globale, însă cu siguranță va intensifica rivalitatea cu SUA și va
accentua razboiul rece dintre cele doua națiuni.

50
BIBLIOGRAFIE

Articole
A.McNally, C. (2021, 03 03). China's rationale and strategy for the digital yuan. Retrieved from
https://www.chinausfocus.com/finance-economy/chinas-rationale-and-strategy-for-the-digital-
yuan

Albert, E. (2016, 01 18). China’s Environmental Crisis. Retrieved from backgrounder:

https://www.cfr.org/backgrounder/chinas-environmental-crisis

Areddy, J. T. (2021). China creates its own digital currency. The Wall Street Journal.

Bardoloi, Y. (2017, 12 21). With both economic and political stability, China proves the doubters wrong.
Retrieved from https://www.scmp.com/yp/discover/your-voice/opinion/article/3068494/both-
economic-and-political-stability-china-proves

Basrur, R. (2020). China-India:The Stability-Instability Paradox. Retrieved from

https://dr.ntu.edu.sg/bitstream/10356/143777/2/CO20128.pdf

Broby, D. (2021, 05 10). China's digital currency could be the future of money - but does it threaten global
stability? Retrieved from https://translate.google.ro/?hl=ro&sl=ro&tl=en&text=Moneda%20digital
%C4%83%20a%20Chinei%20ar%20putea%20fi%20viitorul%20banilor%20-%20dar%20amenin
%C8%9B%C4%83%20stabilitatea%20global%C4%83%3F&op=translate

Chatzky, J. M. (2019, 05 13). Is ‘Made in China 2025’ a Threat to Global Trade? Retrieved from Council on
Foreign Relations: https://www.cfr.org/backgrounder/made-china-2025-threat-global-trade

Definition and Importance of Financial Stability. (n.d.). Retrieved from Bank of Korea:
https://www.bok.or.kr/eng/main/contents.do?menuNo=400037

Dinu, M.-Ş., & Alexandrescu, G. (n.d.). Surse de instabilitate . Retrieved from

https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/surse_de_instabilitate.pdf

Dobson, J. (2021, 03 27). China aims turn digital yuan truly global currency rival US dollar. Retrieved from
Sunday Guardian: https://www.sundayguardianlive.com/news/china-aims-turn-digital-yuan-truly-
global-currency-rival-us-dollar

Heep, S. (2014). China in Global Finance. Institute of Chinese Studies.

Kern Alexander, R. D. (2006). The International Regulation. Retrieved from

https://cloudflare-ipfs.com/ipfs/bafykbzacebvoxx7x63kcdhl45rql5zclcyadm35veh7zxieyzgoyvns47cg
c6?filename=%28Finance%20and%20the%20Economy%29%20Kern%20Alexander%2C%20Rahul
%20Dhumale%2C%20John%20Eatwell%20-%20Global%20Governance%20of%20Financial
%20Systems_%

Keste, A. Y. (1995). Following the Money-U.S. Finance in the World Economy. Washington, D.C.: NATIONAL
ACADEMY PRESS.

Kharpal, A. (2021, 03 4). China has given away millions in its digital yuan trials. Retrieved from CNBC:
https://www.cnbc.com/2021/03/05/chinas-digital-yuan-what-is-it-and-how-does-it-work.htm

51
Lieberthal, K. G. (2021). China. Retrieved from Britannica: https://www.britannica.com/place/China

Ly, B. (2020). The rationale of European countries engage in AIIB. China: Albert W. K. Tan, Education,
Malaysia Institute for Supply Chain Innovation, Malaysi.

Michael S. Chase, E. S. (2017). Russia-China relations. Washington: The national bureau of asian research.

Mitręga-Niestrój, K. (2014). The international financial cooperation durin the global financial crises.
Department of Banking and Financial Markets University of Economics in Katowice.

Pimm, S. L. (2016). Navigating the complexity of ecological stability. Retrieved from researchgate:
https://www.researchgate.net/publication/304716588_Navigating_the_complexity_of_ecological_s
tability

Popper, N., & Li, C. (2021). China Charges Ahead With a National Digital Currency. The New York Times.

Kaminskaya, T. (2017). Cryptocurrency: Financial revolution or a threat to the financial system. Retrieved
from https://knepublishing.com/index.php/Kne-Social/article/view/1532/3631#info

Prasad, E. (2011). China’s Role in the Global. Retrieved from http://prasad.aem.cornell.edu/doc/China

%202049_15_Eswar%20Prasad.pdf

PRO, D. E. (2020, 09 22). Chinese Culture and Traditions. Retrieved from

https://www.digiedupro.com/chinese-culture-and-traditions/.

Skidmore, D. (2020, 08 18). Trouble on China’s Periphery: The Stability-Instability Paradox. Retrieved from
The diplomat: https://thediplomat.com/2020/08/trouble-on-chinas-periphery-the-stability-
instability-paradox/

Slawotsky, J. (n.d.). US financial hegemony: the digital yuan. Retrieved from

https://ir.lawnet.fordham.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=2802&context=ilj

Swaine, M. D. (2019, 01 16). A Relationship Under Extreme Duress: U.S.-China Relations at a Crossroads.
Retrieved from Carnegie Endowment for International Peace :
https://carnegieendowment.org/2019/01/16/relationship-under-extreme-duress-u.s.-china-
relations-at-crossroads-pub-78159

Tarud, J. (2021, 05 26). Is the traditional bank threatened by cryptocurrency? Retrieved from
https://www.koombea.com/blog/cryptocurrency/

Wray, L. R. (2001, 07). Financial Instability . Retrieved from researchgate:

https://www.researchgate.net/publication/251239027_Financial_Instability

Yafei, H. (2017). China’s New Role in Global Governance. Retrieved from Worls Scientific:
https://www.worldscientific.com/doi/pdf/10.1142/S2377740017500221

Zakaria, I. B. (2006, 11). Hedging Political Risk in China. Retrieved from Harward Business Reviw:
https://hbr.org/2006/11/hedging-political-risk-in-china

52
Cărți
Ferrend, G. (2000). Identitatea, cetăţenia şi legăturile sociale. Polirom.

Gardels, N. (1999). Schimbarea Ordinii Globale. Editura Antet.

Goldman, R. (2020, 06 17). India-China Border Dispute: A Conflict Explained. Retrieved from The New York
Times: https://www.nytimes.com/2020/06/17/world/asia/india-china-border-clashes.html

Knight, J. (2013). The economic causes and consequences of social instability in China. In China Economic
Review (Vol. 25, pp. 17-26).

Korea, B. o. (2011, 03 19-20). Currency internationalisation: lessons from the global financial crisis and
prospects for the future in Asia and the Pacific. Retrieved from Bank for international settlements.

Lieberthal, K. G. (2001, 03 01). U.S. Policy Toward China. Retrieved from Brookings:
https://www.brookings.edu/research/u-s-policy-toward-china/

Rothbard, M. N. (2017). Prăbușirea monetară a occidentului. In M. N. Rothbard, Ce le-a făcut Statul banilor
noștri?

Schlichting, S. (2008). Internationalising China's Financial Markets.

Schoff, J. L. (2017, 11 07). A Precarious Triangle: U.S.-China Strategic Stability and Japan. Retrieved from
Carnegie Endowment for International Peace:
https://carnegieendowment.org/2017/11/07/precarious-triangle-u.s.-china-strategic-stability-and-
japan-pub-74628

Securitate, C. d. (2002). Integrarea Euroatlantică: Priorităţi post-Praga. Bucureşti : Editura AISM.

Taylor, C. (1996). The origins of The second World War. New York: Simon and Shuster.

Teunissen, J. J. (2003). China’s Role in Asia and the World Economy . Fondad.

Tim Summers, A. G.-H. (2017, 09 13). EU–China Economic Relations to 2025. Retrieved from Chatham
House: https://www.chathamhouse.org/2017/09/eu-china-economic-relations-2025/7-financial-
services-and-financial-cooperation

Waltz, K. N. (1964). The stability of a bipolar world. The MIT Press , Vol. 93, No. 3, p.887. Retrieved from
http://www.rochelleterman.com/ir/sites/default/files/waltz%201964.pdf

Zhang, L. (2011). New Media and EU-China Relations. United States: PALGRAVE MACMILLAN.

Zhang, L. (2018, 06). Cryptocurrency regulation: China. Retrieved from

https://www.loc.gov/law/help/cryptocurrency/china.php#IV

Zhou, H. (2017). China-EU Relations: Reassessing the China-EU Comprehensive Strategic Partnership.
Springer Singapore.

53
Rapoarte
James Laurenceson, J. C. (2003). Financial Reform and Economic Development in China. Edward Elgar
Publishing.

Hexin, Z. (2019). China financiar stability report . Retrieved from centerforfinancialstability:

http://www.centerforfinancialstability.org/fsr/chn_fsr_201911.pdf

Schinasi, G. J. (2004, 10). Defining Financial Stability . Retrieved from International Monetary Fund :
https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2004/wp04187.pdf

Service, E. I. (2013, 07 22). China's Currency Policy: An Analysis of the Economic Issues. Retrieved from CRS
Report.

Subran, L. (2020, 06 04). Social Risk Index: Structural determinants of social risk. Retrieved from
eulerhermes:
https://www.eulerhermes.com/content/dam/onemarketing/ehndbx/eulerhermes_com/en_gl/
erd/publications/pdf/2020_06_04_SRI.pdf

54