INTRODUCERE

Activitatea de colectare, transport, depozitare şi distribuţie a petrolului, produselor

petroliere şi gazelor este strâns legată de cea a extracţiei hidrocarburilor fluide şi, ca urmare, s-a
dezvoltat în paralel cu aceasta.
După începuturi modeste, care se situează în al treilea pătrar al secolului trecut, când au
fost construite primele conducte cu diametre de câţiva centimetrii şi lungimi de ordinul
kilometrilor, s-a ajuns ca în prezent să existe numeroase sisteme complexe de transport, în a căror
compunere intră conducte care au diametre de peste un metru şi lungimi de sute sau chiar mii de
kilometrii. În special, în ultimele decenii, ca urmare a creşterii rapide a necesităţilor de
alimentare cu energie primară şi a consumului de produse realizate prin prelucrarea petrolului şi a
gazelor, activitatea de transport a hidrocarburilor fluide a devenit esenţială pentru dezvoltarea
economică şi industrială a întregii omeniri.
Aceste afirmaţii sunt evident valabile şi pentru ţara noastră, în care primele conducte de
petrol au fost construite la începutul secolului trecut, iar cele de gaze ceva mai târziu. O
dezvoltare a sistemelor de transport de hidrocarburi fluide s-a produs în ultimele decenii, odată
cu descoperirea de noi orizonturi petrolifere. În funcţie de necesităţile de extracţie, prelucrare şi
consum, transportul hidrocarburilor fluide continuă să se dezvolte, ridicând noi probleme care
trebuie rezolvate ţinân-du-se seama de cele mai recente progrese în acest domeniu.
Colectarea, transportul şi depozitarea petrolului brut, produselor petroliere şi gazelor
constituie o activitate industrială de mare importanţă prin care se asigură alimentarea cu materie
primă a rafinăriilor şi combinatelor petrochimice, precum şi alimentarea cu combustibil a
consumatorilor.
Principalul mijloc de transport, atât pentru hidrocarburile lichide, cât şi pentru gaze, îl
reprezintă conductele. Reţeaua de conducte existentă în lume s-a dezvoltat continuu, atingând
lungimi, diametre şi capacităţi de transport din ce în ce mai mari. În felul acesta s-au constituit
sistemele de transport în cadrul cărora se integrează şi activităţile de colectare şi pregătire pentru
transport a hidrocarburilor lichide sau gazoase, precum şi acelea de depozitare şi de distribuţie a
acestora la consumatori. Într-un astfel de sistem, locul central îl ocupă transportul propriu-zis cu

1
problemele lui specifice care necesită o examinare atentă în vederea găsirii celor mai bune soluţii
atât din punct de vedere tehnic, cât şi economic.
Perfecţionarea exploatării sistemelor de transport existente, realizarea de noi conducte sau
depozite la nivelul unor cerinţe din ce în ce mai complex, precum şi cooperarea internaţională în
acest domeniu, necesită o cât mai bună cunoaştere atât a problemelor fundamentale cât şi a celor
mai recente realizări.
În prezent, România dispune de conducte importante de petrol şi produse petroliere,
construite şi echipate la nivelul actual al tehnicii, precum şi o reţea bine dezvoltată de conducte
de gaze interconectate, care formează sistemul naţional de transport. În funcţie de necesităţile de
extracţie, prelucrare şi consum, transportul hidrocarburilor fluide continuă să se dezvolte.
Transportul prin conducte nu reprezintă însă singura modalitate posibilă, deoarece pot fi
utilizate în acest scop căile maritime sau fluviale, căile ferate şi şoselele. Alegerea modului de
transport depinde de mai mulţi factori care vor fi precizaţi în continuare, soluţia trebuie să ţină
seama de cerinţele menţionate anterior.

2
 CAPITOLUL I
PROBLEME PRIVIND TRANSPORTUL PRIN CONDUCTE A
PETROLULUI BRUT VÂSCOS ŞI/SAU CONGELABIL

1.1 Considerente generale

Variaţia temperaturii în conductă are o influenţă importantă asupra pompării petrolului

brut sau produselor petroliere. Astfel, viscozitatea lichidelor variază în sens contrar cu
temperatura şi o scădere accentuată a acesteia din urmă produce o creştere importantă a
viscozităţii. La un petrol brut vâscos pot apărea, în acest caz, dificultăţi mari de transport. De
asemenea, unele petroluri brute sau produse petroliere pot ajunge la punctul de congelare atunci
când temperatura din conductă scade. La petrolurile brute parafinoase, în unele cazuri, apar
depuneri de parafină pe peretele conductei, fapt ce reduce diametrul interior sau conduce la
înfundarea conductei.
Problema influenţei pe care o exercită variaţia temperaturii din conductă apare cel mai
frecvent la pomparea petrolurilor brute parafinoase. Acestea conţin un anumit procent de
parafină care, atunci când temperatura este suficient de ridicată, se găseşte complet dizolvată în
petrol. Dacă temperatura scade, se poate ajunge la o valoare a acesteia la care parafina se separa
sub formă de cristale foarte mici. În cazul în care scăderea temperaturii continuă mai departe,
cristalele se leagă între ele formând plasa sau reţeaua de parafină. În aceste condiţii, petrolul brut
nu se mai comportă ca un lichid newtonian normal ci ca o soluţie coloidală, în care petrolul este
fază continuă iar parafina fază dispersă. Prin urmare, fenomenul de congelare a petrolului brut
constă, de fapt, în separara parafinei şi cu toate că petrolul rămăne lichid este distribuit atât de
uniform în reteaua de parafină încât ansamblul formează ceea ce se numeşte gel. Acesta posedă o
structură care poate fi deranjată prin agitare dar se restabileşte în stare de repaus. Aşadar, petrolul
brut parafinos congelabil posedă proprietatea de tixotropie.

3
 Determinarea temperaturii de congelare a unui petrol brut parafinos este deci importantă
pentru a se asigura transportul acestuia în bune conditii. Această determinare prezintă dificultăţi
deoarece metodele utilizate de obicei dau rezultate destul de diferite, care depind de tratamentul
termic aplicat anterior probei de petrol brut.
Din punct de vedere al conţinutului de parafină, petrolurile brute se împart în trei grupe,
criteriul fiind temperatura de congelare a fracţiei de ulei care la temperatura de 323,15 K are
viscozitatea cinematică   0,529  10 4 m 2 / s. Atunci când temperatura de congelare a acestei
fracţii este de 257,15 K sau mai joasă, petrolul brut este considerat puţin parafinos. În cazul în
care temperatura de congelare este cuprinsă între 258,15 K şi 293,15 K, petrolul brut este
parafinos şi în sfârşit, dacă această temperatură depăşeşte 293,15 K, petrolul brut este foarte
parafinos.
Temperatura solului are o influenţă care poate fi destul de importantă, fie în tot timpul
anului, fie numai într-o perioadă a acestuia, în funcţie de raportul dintre această temperatură şi
aceea de congelare a petrolului brut transportat.
Este deci necesar să se determine curba de variaţie anuală a temperaturii solului în care
este îngropată conducta şi să se traseze pe acelaşi grafic cu dreapta care reprezintă temperatura de
congelare a petrolului brut (vezi diagrama 1). Examinarea acestui grafic permite să se stabilească,
în primul rând, dacă există sau nu pericolul de congelare şi în ce perioadă a anului. Evident,
congelarea se poate produce în orice perioadă în care temperatura solului este inferioară
temperaturii de congelare a petrolului brut.
Temperatura solului în care este îngropată conducta variază în timp şi cu adâncimea de
îngropare. Amplitudinile variaţiei zilnice dar şi sezoniere ale temperaturii solului care urmăresc
îndeaproape variaţiile temperaturii admosferice la suprafaţa solului se amortizează rapid îndată
ce adâncimea de îngropare creşte. Măsurătorile directe au arătat că variaţiile temperaturii în sol şi
ale aerului, în funcţie de adâncime au valorile indicate în diagrama numarul 2.
Aşadar, din punct de vedere al transportului, faptul că un petrol brut este congelabil sau
nu se apreciază în funcţie de variaţia temperaturii solului în care este îngropată conducta.
Pentru transportul prin conducte al petrolurilor brute cu viscozitate mare sau congelabile
au fost propuse mai multe procedee, unele utilizate frecvent, altele aflate într-un stadiu incipient.

4
 1.2 Transportul petrolului brut cu diluanţi

Dificultăţile care apar la transportul prin conducte al petrolului brut vâscos pot fi
înlăturate dacă acesta se pompează după amestecarea cu diluanţi.
Ca diluanţi se poate utiliza benzina, petrolul lampant, motorina, condensatul, petrolul brut
cu viscozitate mică etc. Prezenţa diluanţilor în petrol ameliorează proprietăţile de curgere ale
acestuia.
Experienţele au arătat că efectele pozitive ale diluanţilor depind de temperatura la care se
face amestecarea şi de concentraţia diluanţilor în petrolul brut. Aceste efecte sunt cu atât mai
mari cu cât temperatura de amestecare şi concentraţia diluanţilor în petrolul brut sunt mai
ridicate.

1.3 Transportul petrolului brut cu adaosuri

Relativ recent a început să fie utilizat şi procedeul transportului petrolului brut cu

adaosuri. Astfel de adaosuri pot fi utilizate şi în alte cazuri. De exemplu, la transportul în regim
turbulent al petrolului brut puţin vâscos, un adaos de polimeri, cu molecule lungi şi rezistente,
reduce pierderile prin frecare şi prin urmare micşorează căderea de presiune. În regim laminar
aceste adaosuri de polimeri nu au nici un efect.
Drept adaosuri pot fi utilizaţi compuşi macromoleculari ca polimetilacrilaţii,
poliizobutilenă, polimerii etilenei, polipropilene etc. Concentraţia acestor adaosuri în petrolul
brut care trebuie transportat depinde de condiţiile concrete de utilizare, fiind cuprinsă între 0,1%
şi 0,2% în greutate.
Transportul prin conducte al petrolului brut vâscos tratat cu adaosuri este un procedeu cu
perspective de extindere a aplicării, în prezent încă limitată. Un dezavantaj îl constituie faptul că
adaosurile utilizate până în prezent nu sunt în acelaşi timp şi eficiente şi ieftine.

5
 1.4 Hidrotransportul petrolului brut vâscos

Pentru reducerea pierderilor de presiune la transportul prin conducte al petrolului brut cu

viscozitate mare, se poate recurge şi la transportul împreună cu apa, care se numeşte
hidrotransportul.
Acest procedeu se poate realiza în mai multe variante. Prima dintre acestea constă în
realizarea unei curgeri concentrice, petrolul brut fiind izolat de peretele conductei printr-un inel
de apă. Pentru obţinerea acestei structuri este necesar să se producă o centrifugare astfel ca apa,
cu masa specifică mai mare decât a petrolului, să fie trimisă spre peretele conductei. În acest scop
se utilizează aşa-numitele ţevi spiralate care au pe suprafaţa interioară un filet realizat prin
sudarea unor benzi metalice elicoidale. Lichidele din conductă capătă o mişcare de rotaţie care
aruncă apa spre perete. Viscozitatea apei fiind mai mică decât a petrolului brut, se obţine o
reducere a căderii de presiune din conductă.
Această variantă de hidrotransport nu şi-a găsit aplicaţie deoarece construcţia ţevilor
spiralate este dificilă, iar menţinerea stratului inelar de apă nu este sigură.
O altă variantă constă în transportarea unei emulsii de petrol brut în apă, care are o
viscozitate sensibil mai redusă decât aceea a petrolului brut.
Dacă se produce inversarea emulsiei trecându-se la emulsia apă în petrol condiţiile de
transport se înrăutăţesc. Această emulsie are o viscozitate mai mare decât petrolul brut.
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de formare şi de menţinere în stare stabilă a emulsiei de
petrol brut în apă se adaugă substanţe tensioactive care se dizolvă în apă.
Hidrotransportul în emulsie este aplicat dar nu pe scară largă.

1.5 Transportul petrolului brut tratat termic

Experimental s-a constatat că prin încălzire până la o anumită temperatură, urmată de

răcire, proprietăţile de curgere ale petrolului brut vâscos se ameliorează temporar.
Acest procedeu, numit termotratare, care are o bună eficacitate, comportă încălzirea
prealabilă a petrolului brut până la o anumită temperatură şi răcirea lui cu o anumită viteză atât
temperatura de încălzire, cât şi viteza de răcire depind de proprietăţile petrolului brut transportat,
trebuind să fie stabilite experimental.

6
 Pentru a se obţine un efect cât mai mare al termotratării este de mare importanţă alegerea
corectă a vitezei de răcire. De asemenea, cantitatea de substanţe asfalto-răşinoase din petrolul
brut are o influenţă decisivă asupra eficacităţii termotratării. Cu cât conţinutul în astfel de
substanţe este mai mare, cu atât efectul termotratării este mai ridicat. Proprietăţile de curgere ale
petrolului brut termotratat revin în timp la valorile lor iniţiale.
Este deci necesar ca, pentru fiecare petrol brut să se determine variaţia în timp a
proprietăţilor sale după termotratare. Procedeul este eficace numai atunci când durata de
parcurgere a conductei de la punctul iniţial până la cel final este suficient de mică în raport cu
timpul de refacere a proprietăţilor de curgere iniţiale.
Transportul petrolului brut termotratat se practică dar nu are o mare răspândire datorită
complicaţiilor tehnologice şi costului relativ ridicat.

1.6 Influenţa rugozităţii pereţilor conductei asupra transportului petrolului

Reducerea rugozităţii pereţilor interiori ai conductei este un alt procedeu în transportul

petrolurilor brute vâscoase şi parafinoase, prin conducte.
Metoda aceasta micşorează pierderile de presiune obţinându-se deci o reducere a
cheltuielilor de exploatare si de asemenea micşorează depunerile de parafină prin înlăturarea
asperităţilor ce formează centrii de cristalizare.
Reducerea rugozităţii pereţilor conductei se obţine prin căptuşirea cu cămăşi din material
plastic, acoperirea cu răşini, cu lacuri sau cu vopsele a pereţilor interiori. Acest procedeu înlătură
corodarea conductei şi îi măreşte productivitatea. Totuşi procedeul fiind destul de scump, nu are
mare aplicabilitate.

1.7 Transportul la cald al petrolului brut vâscos

În prezent, procedeul cel mai răspândit în practică pentru transportul petrolului

brut vâscos este pomparea lui după o încălzire prealabilă. Acest procedeu se numeşte de obicei
transportul la cald.
Pentru a se reduce viscozitatea, petrolul brut este încălzit, înainte de intrarea în staţia
principală de pompare, la o temperatură acceptabilă. De obicei aceasta nu depăşeşte 343,15K
pentru a nu se produce creşterea pierderilor prin evaporare. Încălzirea se realizează fie în
rezervoare prevăzute cu serpentine prin care circulă un agent cald, de obicei abur, fie cu ajutorul
unor schimbătoare de căldură.

7
 În timpul deplasării prin conductă, deoarece temperatura mediului exterior este mai
scăzută, petrolul brut cedează o parte din căldura acumulată prin încălzire, răcindu-se treptat.
Pentru ca transportul să decurgă în condiţii normale este însă necesar ca temperatura din
conductă să rămână superioară temperaturii de congelare sau temperaturii admisibile atunci când
se transportă un petrol brut parafinos. Temperatură admisibilă poate fi definita ca aceea la care
vâscozitatea petrolului brut are cea mai mică valoare admisibilă pentru transport.
Răcirea petrolului brut transportat depinde de temperatura variabilă a solului sau, a
mediului în care se află conducta. De asemenea, schimbarea regimului de pompare prin
modificarea debitului, pornirea sau oprirea pompării, fie planificată, fie în urma unei avarii,
pomparea petrolurilor brute cu caracteristici diferite, produc modificări ale regimului termic din
conductă. Întrucât procesele care conduc la această situaţie au un caracter aleatoriu, este dificil să
fie luate în consideraţie şi ca urmare regimul termic din conductă este presupus staţionar.
Calculele trebuie efectuate încât să se asigure funcţionarea conductei şi a staţiilor de
pompare în condiţii de deplină siguranţă.

8
1. Curba ce indică variaţia lunară a temperaturii solului în care este îngropată
conducta
2. Dreapta ce reprezintă temperatura de congelare a ţiţeiului

9
 Diagrama 2

Variaţiile sezoniere a temperaturii solului în funcţie de adâncime:

1. Temperatura aerului
2. Temperatura solului la 1 m adâncime
3. Temperatura solului la 1,6 m
4. Temperatura solului la 3,2 m
5. Temperatura medie anuală a solului la diverse adâncimi
6. Temperatura media anuală a aerului

10
 CAPITOLUL II
PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE PETROLULUI BRUT ŞI
ALE PRODUSELOR PETROLIERE

Pentru efectuarea calculelor şi în primul rând pentru determinarea căderii de presiune în

conducte este necesar să fie cunoscute unele proprietăţi ale petrolului brut sau ale produselor
petroliere care se transportă. În funcţie de acestea se poate stabili tehnologia adecvată de
transport, sau măsurile ce trebuie luate pentru a se asigura transportul în condiţii normale.

2.1 Clasificarea petrolului brut

Compoziţia petrolului brut este foarte complexă şi poate varia chiar în cadrul aceluiaşi
zăcământ. Petrolurile brute diferă prin conţinutul de hidrocarburi uşoare, prin raportul dintre
clasele de hidrocarburi, prin conţinutul în compuşi cu oxigen, azot, sau sulf şi prin prezenţa sau
absenţa unor componenţi.
Pentru clasificarea petrolurilor brute au fost elaborate diferite metode dintre care unele au
la bază criterii bazate pe natura chimică a petrolurilor brute, iar altele, criterii tehnologice,
referitoare la posibilitatea de prelucrare şi de utilizare a principalelor produse.
Una din metoda propusă de C. Creangă conduce la clasificarea denumită “Carpatica”,
având la bază două criterii. Primul priveşte fondul de hidrocarburi din petrolul brut, luând în
consideraţie toate hidrocarburile prezente, şi se exprimă prin indicii structurali:
%CPt , %C Nt , %C At . Indicele P înseamnă parafinic, indicele N - naftenic, iar indicele A –
aromatic.

11
 Pe baza acestui criteriu, petrolurile brute se împart în şapte clase prezentate în tabelul 2.1

Tabelul 2.1.
Caractere chimice esenţiale ale claselor
Clasa Denumirea claselor de ţiţeiuri de hidrocarburi
I Parafinice C Pt  72
II Parafin – naftenice C Pt  50; C Pt  C Nt  90
II Parafin – aromatice C Pt  50; C Pt  C At  90
IV Parafin – naften – aromatice C Pt  50; C Nt  C At , C At  10
V Parafin – aromato – naftenice C Pt  50; C At  C Nt , C Nt  10
VI Naften – aromatice C Pt  50; C Nt  C At
VII Aromato – naftenice C Pt  50; C At  C Nt

Al doilea criteriu, care împarte petrolurile brute în grupe, se referă la următoarele

conţinuturi de interes practic şi anume: conţinutul de sulf (s), conţinutul de ceară (c), conţinutul
de răşini şi asfaltene (r) şi procentul de distilare până la 473K (d.)
În tabelul 2.2. sunt indicate limitele pentru indicii de calitate, iar în tabelul 2.3., cele
douăsprezece grupe de petroluri brute rezultate de pe urma introducerii acestor indici.

Tabelul 2.2.
Caractere de calitate Limite pentru indicii de calitate
Neceros c<2%
Ceros c  2%
Puţin răşinos r<2%
Răşinos 10%  r<25%
Asfaltos r  25%
Nesulfuros s<0.5%
Sulfuros s  0.5%

Tabelul 2.3.
Grupa de ţiţei Denumirea grupei de ţiţei
1 ceros – puţin răşinos – nesulfuros
2 ceros – puţin răşinos – sulfuros

12
 3 ceros – răşinos – nesulfuros
4 ceros – răşinos – sulfuros
5 ceros – asfaltos – nesulfuros
6 ceros – asfaltos – sulfuros
7 neceros – puţin răşinos – nesulfuros
8 neceros – puţin răşinos – sulfuros
9 neceros – răşinos – nesulfuros
10 neceros – răşinos – sulfuros
11 neceros – asfaltos – nesulfuros
12 neceros – asfaltos – sulfuros

Din categoria sistemelor practice de clasificare a petrolurilor face parte şi cea folosită în
industria petrolului din România şi pe care se bazează selecţionarea lor în vederea prelucrării.
Corespunzător acestei caracteristici, petrolurile româneşti sunt împărţite în trei clase şi
anume:
- asfaltoase sau neparafinoase – tip A;
- semiparafinoase – tip B;
- parafinoase – tip C.
Concluzia este că există o multitudine de sisteme şi metode de clasificare a petrolurilor,
însă nici una dintre acestea nu poate fi considerată cea mai bună şi cea mai complexă, şi de aceea,
fiecare poate fi folosită numai pentru scopuri limitate.

2.2 Proprietăţile petrolului brut şi ale produselor petroliere

În calculul termo si hidrodinamic al conductelor intervin unele proprietăţi ale petrolului

brut, respectiv ale produselor petroliere a căror cunoaştere este absolut necesară.

2.2.1 Masa specifică

13
 Masa specifică (densitatea),  [kg/ m 3 ] reprezintă raportul între masa si volumul corpului.
Densitatea este dependentă de temperatură şi presiune. Pentru produsele lichide variaţia densităţii
cu presiunea este însă neglijabilă.
Densitatea la o anumită temperatură, pentru produsele petroliere lichide se poate determina
cu diverse relaţii empirice, dintre care una este aşa numita legea lui Mendeleev:
 15
t 
1   (t  15)
kg / m 3  (2.1.)

în care:
- 15 =densitatea produsului la 15 0 C  kg / m 3 
-t = temperatura produsului ( 0 C )
-  = coeficient de corecţie, valorile sale fiind date în tabelul 2.4. pentru câteva produse
petroliere.
Tabelul 2.4
 420   10 4  420   10 4  420   10 4
0,700-0,770 8,97 0,801-0,810 7,65 0,901-0,910 6,33
0,711-0,720 8,84 0,811-0,820 7,52 0,911-0,920 6,20
0,721-0,730 8,70 0,821-0,830 7,38 0,921-0,930 6,07
0,731-0,740 8,57 0,831-0,840 7,25 0,931-0,940 5,94
0,741-0,750 8,44 0,841-0,850 7,12 0,941-0,950 5,81
0,751-0,760 8,31 0,851-0,860 6,99 0,951-0,960 5,67
0,761-0,770 8,18 0,861-0,870 6,86 0,961-0,970 5,54
0,771-0,780 8,05 0,871-0,880 6,75 0,971-0,980 5,41
0,781-0,790 7,92 0,881-0,890 6,60 0,981-0,990 5,28
0,791-0,800 7,78 0,891-0,900 6,47 0,991-1,00 5,15

Alte relaţii dau densitatea relativă a unui produs petrolier la o temperatură oarecare „t” în
raport cu apa la 4 0 C , cum este relaţia :

 4t   420  K  t  20  kg / m3  , (2.2.)

în care :
-  420  = densitatea relativă a produsului la 20 ( 0 C ) în raport cu apa pură la 4 ( 0 C ) ;
- t = temperatura produsului ( 0 C )
- K = coeficient de corecţie, ale carui valori după Wuithier, sunt în tabelul 2.5 
Valorile coeficientului K.
Tabelul 2.5

14
  420 0,6-0,7 0,7-0,76 0,76-0,80 0,80-0,85 0,85-0,88 0,88-0,9
K 0,009 0,00085 0,0008 0,00075 0,00065 0,0062

Pentru amestecurile de produse petroliere lichide, densitatea se determină cu relaţia :

n
   ri  i  kg / m 3  (2.3)
i 1

în care :
Vi
ri  , este participaţia volumetrică a componentului „i” care are volumul Vi (V
V
este volumul amestecului), sau cu relaţia :
n
   y i  i  kg / m3  , (2.4)
i 1

în care :
Mi
yi  , este participaţia molară a componentului a cărui masă molară este M i
M
 Kg / Kmol  , (M este masa moleculară medie a amestecului), sau cu relatia :
1
 n
g i  kg / m 3  , (2.5)

i 1  i

mi
în care : g i  , este participarea masică a componentului a cărui masă este mi (m, este
m
masa amestecului).
În toate cele trei relaţii „  i ” este densitatea componentului „i”  kg / m 3  .
Alte relaţii pentru determinarea densităţii unui produs petrolier la o temperatură sunt de
forma:

   293,15    T  293,15 kg / m 3 
(2.6)
în care  293.15 este masa specifică la temperatura 293.15 K determinată experimental, T
temperatura în K, iar factorul  are expresia:
  1,815  0,001315   293,15 kg / m 3   (2.7)

2.2.2 Viscozitatea

15
 Viscozitatea petrolului brut şi a produselor petroliere variază atât în funcţie de presiune, cât
şi de temperatură. În calcule se poate considera sau viscozitatea dinamică  , sau cinematică  .
Variaţia viscozităţii petrolului brut şi produselor petroliere în funcţie de temperatură este
importantă şi trebuie luată în consideraţie atunci când temperatura din conductă prezintă variaţii
sensibile în timpul transportului. Cea mai utilizată relaţie de calcul pentru viscozitatea cinematică
este formula lui C. Walter:
 
lg lg 10 6  0,8  a  b lg T (2.8)
în care:
- viscozitatea cinematică este exprimată în metri pătraţi pe secundă.
Constantele a şi b se determină pentru fiecare caz în parte, fiind necesară în acest scop
cunoaşterea viscozităţii cinematice la două temperaturi diferite.

2.2.3 Căldura specifică masică

Căldura specifică masică a petrolului brut şi a produselor petroliere prezintă o variaţie în

funcţie de temperatură şi se poate determina cu diverse relaţii empirice dintre care una este:
762,5  3,8T
c (2.9)
 277
293 ,15
,15

 
rezultatul fiind exprimat în jouli pe kilogram şi kelvin  J kg  K  .
 

2.2.4 Conductivitatea termică

Conductivitatea termică a petrolului brut sau a produselor petroliere este de asemenea

variabilă, într-o oarecare măsură, în funcţie de temperatură, formula utilizată în calcule fiind cea
propusă de Cragae:

16
 0,134  6,31 10 5  T

 277
293,15
,15

(2.10.)
Valorile conductivităţii termice calculate cu această formulă sunt exprimate în waţi pe

metru şi kelvin W m  K  .

2.2.5 Coeficient de dilatare volumică

Coeficientul de dilatare de volum  prezintă o variaţie în funcţie de temperatură care se

poate calcula cu formula:
1

,15  5965    277 ,15   T
2 (2.11.)
2583  6340   277
293,15 293,15

valabilă pentru petrolul brut şi pentru produsele petroliere lichide cu  420  0,700  0,850 la
presiunea admosferică şi T  273  423K

2.2.6 Solubilitatea gazelor

Solubilitatea gazelor în petrolul brut este o proprietate importantă din punct de vedere
practic. Volumul de gaze dizolvate în petrol se exprimă prin raportare la condiţiile normale de
presiune şi de temperatură p N şi T N . Raportul dintre acest volum şi volumul corespunzător de
petrol brut degazat se numeşte raţie de soluţie.
Valoarea raţiei de soluţie depinde de presiune şi de compoziţia amestecului de petrol brut şi
gaze. La o compoziţie dată, raţia de soluţie creşte o dată cu presiunea, până la o anumită valoare
a acesteia din urmă, numită presiune de saturaţie.
O dată cu creşterea raţiei de soluţie, viscozitatea petrolului brut scade faţă de cea a
petrolului brut degazat, valoarea minimă corespunzând presiunii de saturaţie.
Experimental, s-a stabilit o relaţie între viscozitatea dinamică  a petrolului brut cu gaze
în soluţie, la p şi T şi viscozitatea dinamică  N a petrolului brut degazat, adică adus la presiunea
normală p N şi temperatura T. Această relaţie este de forma:
lg   lg a  b  lg  N (2.12.)
în care coeficienţii a şi b sunt funcţii de raţia de soluţie.

17
 2.2.7 Temperatura de inflamabilitate

Temperatura sau punctul de inflamabilitate a petrolului brut sau a unui produs petrolier este
aceea la care o probă, încălzită în condiţii precizate prin norme, dă naştere la o cantitate de vapori
care formează cu aerul un amestec inflamabil.
Această temperatură caracterizează un produs din punct de vedere al pericolului de
aprindere în timpul depozitării sale.

CAPITOLUL III
DATE PRINVIND CONDUCTA DE TRANSPORT

3.1 Generalităţi

Schiţa sistemului de conducte este prezentată în anexa 1.

Conducta principală are ca punct iniţial parcul 19 Suditi şi punctul final staţia de pompare
Urlaţi şi este exploatată de către schela de extracţie Boldeşti.
Traseul conductei urmăreşte în general, traseul drumurilor din zonă şi este montată
îngropat, pomparea ţiţeiului realizându-se intermitent după un program stabilit în funcţie de
producţia fiecărui parc. Conducta este izolată, izolaţia fiind de tip întărit.
Lungimea totală a conductei este de cca 8 Km, iar adâncimea de îngropare este de 1,1m.

18
 Conducta este montată pe un teren ce aparţine comunei Ceptura, comuna Iordăcheanu şi
comuna Urlaţi.

3.2 Calculul hidraulic al conductei

Debitele care se iau în calcul sunt:

- pentru conducta de 4 1 " ( de  114 mm, d i  104mm )

2
Q=30 m3 / h  W  0.98m / s
Q=60 m3 / h  W  1.96m / s

- pentru conducta de 5 9 " ( de  141mm, di  128mm )

16
Q=60 m3 / h  W  1.29m / s
În acest calcul hidraulic al conductelor intervin proprietăţi ale petrolului brut ce au fost
prezentate in capitolul anterior si anume:
a) variaţia densităţii (vezi diagrama 3) în funcţie de temperatură se poate calcula cu
ajutorul formulei:

   293,15    T  293,15 kg / m 3 
în care  293.15 este masa specifică (densitatea) la temperatura 293,15K determinată
experimental, T temperatura în K, iar factorul  are expresia:

  1,815  0,001315   293,15 kg / m 3 
Tabel 3.1
t[ 0C ] 00 1 00 2 25 0 3 00 35 0 4 00 45 0 5 00 55 0 6 00
00
 [ Kg / m3 ] 872,9 865,9 859 855,5 852,04 848,5 845,09 841,6 838,1 834,6 831,1

19
 Variaţia densităţii în funcţie de temperatura

b) vâscozitatea petrolului brut s-a determinat experimental, obţinându-se vâscozitatea

Engler care reprezintă timpul de scurge a 200 cm3 de petrol brut printr-un orificiu calibrat (vezi
diagrama 4).
Transformarea vâscozităţii exprimate în grade Engler în vâscozitate cinematică este redată
în tabelul următor :
Tabelul 3.2
t[ 0C ] 2 00 25 0 3 00 35 0 4 00 45 0 5 00 55 0 6 00
 [ 5,15 3,17 2,16 1,83 1,68 1,62 1,58 1,54 1,50
0
E]
 [cST 38,41 22,5 13,3 9,87 8,25 7,62 7,2 6,7 6,25
]

20
 Variaţia vâscozitaţii ţiţeiului în funcţie de temperatură

c) căldura specifică masică prezentă o variaţie (diagrama 5) în funcţie de temperatura ce

se poate calcula cu relaţia:
762,5  3,8T J 
c
 420  kg  K 

Conform tabelului următor rezultă caldura specifică în funcţie de temperatură:

Tabelul 3.3
t[ 0C ] 00 1 00 2 00 25 0 3 00 35 0 4 00
T[K] 273,15 283,15 293,15 298,15 303,15 308,15 313,15
C[J/KgK] 1818,88 1855,31 1891,78 1910,01 1928,25 1946,48 1964,72

45 0 5 00 55 0 6 00
318,15 323,15 328,15 333,15
1982,95 2001,18 2019,42 2037,65

21
 Variaţia căldurii masice specifice cu temperatura

d) conductibilitatea termică este de asemenea variabilă (vezi diagrama 6), într-o oarecare
măsură, în funcţie de temperatură, formulă tot de natură experimentală, utilizabilă în calcule
fiind:


0,134  6,31  10 5  T
 420
, W m  K 
Conform tabelului următor rezultă conductibilitatea termică în funcţie de temperatură:
Tabelul 3.4
t[ 0C ] 00 1 00 2 00 25 0 3 00 35 0 4 00
T[K] 273,15 283,15 293,15 298,15 303,15 308,15 313,15
 [W/mK] 0,1359 0,1315 0,1344 0,1340 0,1337 0,1333 0,1329

45 0 5 00 55 0 6 00
318,15 323,15 328,15 333,15
0,1326 0,1322 0,1318 0,1315

22
 Variaţia conductivitaţii termici în funcţie de temperatură

e) coeficientul de dilatare de volum  prezintă (vezi diagrama 7) o variaţie în funcţie de

temperatură ce se poate reprezenta prin formula:
1

2583  6340    5965    420   T
20 2
4

Tabelul 3.5
t[ 00 1 00 2 00 25 0 3 00 35 0
0
C]
T[K] 273,15 283,15 293,15 298,15 303,15 308,15
 7,903 7,966 8,030 8,062 8,095 8,128
 10 4  10 4  10 4  10 4  10 4  10 4

4 00 45 0 5 00 55 0 6 00
313,15 318,15 323,15 328,15 333,15
8,161 8,195 8,228 8,262 8,297
 10 4  10 4  10 4  10 4  10 4

23
 Variaţia coeficientului de dilatare de volum cu temperatura

Regimul de curgere se determină funcţie de numărul Reynolds:

d
Re  Wm  , unde:
v
- Wm este viteza medie [m/s];
- d este diametrul interior al conductei [m];
-  este vâscozitatea cinematică a fluidului [ m3 / s ].
Coeficientul de rezistenţă se calculează cu relaţia:
64
- pentru regim laminar: Re <2300,  
Re
- pentru regim turbulent: Re  2300  105 , se foloseşte formula lui Blasius:
0,3164

Re 0, 25
Panta hidraulică a conductei:

24
 w2
I   g  di
2
Pierderea longitudinală de presiune în conductă se calculează cu relaţia:
hp  i  l , unde l este lungimea pe care se calculează piederea de presiune

Presiunea de pompare se calculeazặ cu relaţia:

p1  p2     z2  z1   hp , unde :

- z1 şi z2 reprezintă cotele faţă de un reper de referinţă ales;

- p1 şi p2 reprezintă presiunile în cele două puncte

Diagrama 8

25
 CAPITOLUL IV
DETERMINAREA VARIAŢIEI TEMPERATURII ÎN LUNGUL
CONDUCTEI PRIN CALCUL ITERATIV

4.1 Generalităţi

Variaţia temperaturii petrolului brut transportat se stabileste în condiţiile unui regim

termic staţionar. Se consideră cazul real şi anume temperatura variază atât în lungul conductei cât
şi în secţiunea transversală a acesteia, de la axă la perete.
Variaţia tempraturii în lungul conductei, a cărei axă este considerată a fi axa Ox rezultă
din efectuarea bilanţului termic pentru un element de conducta dx. Cantitatea de căldură cedată în
unitatea de timp, în elementul considerat, este:  QcdT .
Semnul negativ apare în această expresie deoarece fiind vorba de o răcire, variţia dT a
temperaturii este negativă. Această cantitate de căldură este transferată mediului înconjurător prin
suprafaţa laterală d  dx a elementului, d fiind diametru interior al conductei. Dacă notăm cu
T0 temperatura mediului înconjurător în care se află conducta şi cu T temperatura din conductă,

cantitatea de căldură la care ne referim are exresia: Kd  T  T0  dx , unde K este coeficientul
global de transfer de căldură.
Rezultă deci egalitatea:
Kd  T  T0  dx =  QcdT , care exprimă bilanţul termic, în unitatea de timp.
Kd
Dacă notăm : a  Qc , rezultă că relaţia de mai sus se poate scrie sub următarea formă:

1 dT
dx   .
a T  T0

Notăm cu T1 temperatura iniţială a petrolului brut, la intrarea în conductă, obţinem din

relaţia precedentă prin intergrare:

26
 T1
1 dT
x  , formula care reprezintă legea e variaţie a temperaturii în lungul
T a T  T0

conductei.
In calcule practice se consideră mărimea “a” constantă şi în acest caz obţinem:
T1  T0
ln   = ax sau T  T0   T1  T0  e .
 ax

T  T0
Această lege simplificată de variţie a temperaturii în lungul conductei arată că
temperatura lichidului tinde spre temperatura mediului în care se află conducta.
Coeficientul global de transfer K din formulele precedente are expresia:
1 1 n
d Di d
  ln  în care :
k  1 i 1 21 Di  1  2 Dn
-  1 este coeficientul de transfer de căldură de la petrolul brut la peretele intrior al
conductei;
- i conductivitatea termică a stratului cilindric “i” (stratul interior de protecţie,metalul
conductei, izolaţia exterioară);
- d diametrul interior al conductei;
- Di diametrul exterior al stratului “i” ; D0  d ;
-  2 coeficientul de transfer de căldură de la suprafaţa exterioară a conductei la mediul
înconjurător ;
- Dn diametrul exterior al conductei.
Coeficientul de transfer de căldură prin convecţie de la lichid la peretele interior al
conductei se poate calcula cu relaţia numărul lui Reynolds, numărul lui Prandtl si numărul lui
Nusselt :
c
Pr  - numărul lui Prandtl;
1
1d
Nu  - numărul lui Nusselt, unde 1 este conductibilitatea termică a petrolului brut.
1

Vâscozitatea dinamică      , depinde de temperatură, deoarece atât  cât şi  sunt

fucţii de temperatură. Căldura specifică masică c şi conductibilitatea termica  ale petrolului

1

depind de asemenea de temperatură.

Prin urmare numărul lui Reynolds, Prandtl şi Nusselt sunt în acest caz toate funcţiile de
temperatură şi ca urmare valoarea coeficientului  1 depinde la rândul ei d e temperatura la care
este calculată.

27
 În regim laminar, se poate utiliza formula lui Sieder si Tate modificată:
0 ,14
1   
Nu  0,475 Re Pr  3   în care  şi   p reprezintă valorile vâscozităţii lichidului
 
 p 
la temperatura din conductă, respectiv la temperatura peretelui interior al acestuia.
În regim turbulent, se poate utiliza formula lui Sieder si Tate modificată, pentru Re  10 4
este recomandabilă formula lui Sieder şi Tate :
0 ,14
 
1

Nu  0,027  Re 0,8
 Pr 
3 
 care pentru 2000  Re  10 4 se scriu cu un factor de
p 
corecţie introdus de Ramm, sub forma:
0 ,14
  1
  600000 
Nu  0,027  Re  Pr 
0,8 3 
  1  
 p   Re 1,8 

În aceste formule valorile lui Reynolds şi Prandtl se calculează cu valoarea  a

vâscotităţii, deci pentru temperatura din conductă.
Coeficientul de transfer de căldură de la suprafaţa exterioară a conductei la mediul
înconjurător, se calculează pentru conductele îngropate cu ajutorul formulei:
D2
2 a h  2
0

2  4
  D 2  h0 h02  în care:
D 1  a h0 
2
 ln 2  4  1 

 s 4  D D 
 
-  a este coeficientul de transmisie a căldurii de la suprafaţa solului la atmosferă ;
- h0 este adâncimea de îngropare a conductei măsurată de la axă;
- s este conductibilitatea termică a solului.
În cazul în care transferul de căldură de la suprafaţa solului către atmosferaă este intens,

h0
deci  are valori mari iar adâncimea de îngropare este suficient de mare încât să avem  2,
D
se poate utiliza formula simplificată a lui Forchheime:
2 s
2 
 h0 h02  .

D  ln 2  4  1
 D D 

În formulele care servesc la determinarea coeficientului  1 de transfer de căldură prin


convecţie de la lichidu la peretele interior al conductei, apare raportul  . În principiu,
p

28
vâscozitatea  trebuie calculată la temperatura din axa conductei însă, asa cum am precizat în
formulele pe care le-am stabilit, se ţine seama de variaţia temperaturiiîn secţiunea transversală a
conductei. La rândul ei, vâscozitatea  p trebuie calculată la teperatura T p a peretelui interior al
conductei care nu este cunoscută.
Pentru eliminarea acestei dificultăţi, se alege o temperatură T p < T şi se calculează  1
cu ajutorul formulei care corespunde regimului de curgere din conductă, iar după aceea se
determină coeficientul global de transfer de căldură K. În continuare se utilizează relaţia
evidentă:

 1 T  T p   k  T  T0  . Care ne dă: T p  T 
k
 T  T0  .
1

Dacă valoarea temperaturii T p care rezultă din formulă coincide cu aceea admisă iniţial,
calculul se opreşte aici. În caz contrar, se admite o valoare pentru temperatura T p şi se reia
calculul.
Temperatura medie se calculează cu formula:
T1  2T2
Tm  .
3

4.2 Determinarea variaţiei temperaturii în lungul conductei

Stiind că temperatura iniţială este T1  313,15K , admitem că temperatura finală este

T2  295,75 K .
313,15  2  295,75
Temperatura medie va fi: Tm   301,55K
3
La temperatura Tm = 301,55K avem:
  853,158kg / m 3

c=1922,416 j/KgK
1  0,1338w / mk
La temperatura T ,  293,15 K avem :
  872,9kg / m 3

  38,41  10 6 m 2 / s
La temperatura T = 323,15K avem:
  7,2  10 6 m 2 / s
lg lg10 6   0,8  A  B lg T 

29
lg lg 10  323,15  0,8  A  B lg T lg lg10 6  7,2  10 6  0,8  A  B lg 323,15
6

 
lg lg 10  293,15  0,8  A  B lg T
6 ,
lg lg10  38,41 10  0,8  A  B lg 293,15
6 6


 A  2,509404  B  0,044268
  A  14,5776; B  5,8268
 A  2,467089  B  0,202323

Pentru temperatura: Tm = 301,55K avem:

lg lg10 6   0,8  A  B lg T 

lg lg10 6   0,8  14,5776  5,8268 lg 301,55    21,661  10 6 m 2 / s

Deoarece, numărul lui Reynolds are valoarea :
4Q 4  60 1
Re     Re  7653,33
   d 3600   21,661 10 6  0,128
- regim este intermediar
Alegem o temperatură a peretelui interior al conductei: T p  296,55K pentru care avem:
 p  856,635kg / m 3

lg lg10 6  p  0,8  A  B lg T p  lg lg10 6  p  0,8  14,5776  5,8268  lg 296,55 

lg lg10 6  p  0,8  0,17311   p  30,08  10 6 m 2 / s

 p   p   p  2,577139  10 2 N  s / m 2

La temperatura: T = 301,55K, vâscozitatea dinamică este:

      1,848025  10 2 N  s / m 2 , deci numărul lui Prandlt are valoarea:
  c 1,848025  10 2  1922,416
Pr    265,52
 0,1338

Deoarece regimul este intermediar, pentru numărul lui Nusselt se aplică următoarea
relaţie:
0 ,14
  1
  600000 
Nu  0,027  Re  Pr  0,8 3 
  1  
 p   Re 1,8 
0 ,14
 1,8480255 
1
 600000 
Nu  0,027  7653,333 0,8
 265,521  3
  1  1, 8

 2,5771391  7653,333 
Nu   0,1338  198,975
Nu  198,975 , dar  1     1  207,991W / m 2 K
d 0,128

Dacă admitem pentru conductivitatea termică a solului valoarea:

 s  1,4 W / mK  şi considerăm diametrul exterior al conductei: D = 0,141m,
coeficientul de transfer de căldură de la suprafaţa exterioară a conductei, se calculează cu relaţia:

30
 2 s 2  1,4
2    5,773W / m 2 K
 h h  2
 2  1,1 4  1,1 2

d e  ln 2 0  4  1  0
0,141  ln   1 

 d de  0,141 0,141 2
 e   
h0 1,1
  7,8  2
d e 0,141

Considerăm şi conductivitatea trmică a oţelului din care sunt făcute ţevile, 0  50 w / mk ,

obţinem:
1 1 d d d d iy di
  i ln e  i ln  
k  1 20 d i 2iz d e  2  d iz

1 0,128 141 0,128 154 0,128

  ln  ln   0,181345W / m 2 K 
207,991 2  50 128 2  0,174 141 5,773  0,154

1
 0,181345 w / m 2 k  k  5,5143W / m 2 K
k
În continuare calculăm temperatura peretelui:
k
Tp  T   T  T0   301,55  5,5143  301,5  275,15
1 207,991
T p  300,85 K

Diferenţa dintre valoarea admisă iniţială fiind mare, reluăm calculel cu: Tp  300,85 K .
Avem deci:
 p  853,645kg / m 3  ; A  14,5776; B  5,8268

lg lg10 6  p  0,8  A  B lg T p 

lg lg10 6  p  0,8  14,5776  5,8268  lg 300,85

lg lg10 6  p  0,8  0,1366805   p  22,635  10 6 m 2 / s

 p   p   p  1,9322653  10 2 N  s / m 2

Pentru numarul lui Nusselt obtinem:

0 ,14
 1
  600000 
Nu  0,027  Re  Pr 
0,8 3 
  1  
 p   Re 1,8 
0 ,14
 1,8480255 
1
 600000 
Nu  0,027  7653,333 0,8
 265,521  3
  1  
 1,9322653   7653,333 
1, 8

Nu   0,1338  207,161
Nu  207,161 , dar  1     1  216,548W / m 2 k
d 0,128

31
 1 1 d d d d iy di
  i ln e  i ln   1
k  1 20 d i 2iz d e  2  d iz  0,18115 w / m 2 k  k  5,5201W / m 2 k
k

Temperatura peretelui are valoarea:

k
Tp  T   T  T0   301,55  5,5201  301,5  275,15
1 216,548
T p  300,87 K

Şi este deci practic egală cu aceea rezultată din etapa anterioară de calcul. Putem admite,
deci, pentru coeficientul global de transfer de căldură: k =5,5201 W / m 2 k
Mărimea a va fi:
Kd 5,5201    0,128
a   8,1204  10 51 / m
Qc 853,158  1922,416 
60
3600

Deci, pentru temperatura finală obţinem următoarea valoare:

T2  T0   T1  T0  e  ax  294,99 K
Deoarece diferenţa dintre această valoare a temperaturii finale şi aceea admisibilă
(295,75K) este destul de mică (0,76K) se poate admite ca t 0 de încălzire T1  313,15 K este
corect aleasă.
Deci: T1  313,15 K , t1  40 0 C , T2  295,75 K , t1  22,6 0 C , T  301,55K ,

t m  28,4 0 C
În continuare vom calcula temperatura la ieşirea din conductă pentru diferite temperaturi
de intrare aplicând următoarea relaţie:
T  T0   T1  T0  e  ax
Calculăm temperatura la ieşirea din conductă pentru diferite temperaturi de intare (vezi
diagrama 10):
Tabel 4.1
T1 [K] 293,15 303,15 313,15 323,15 333,15
T [K]1Km 291,74 300,96 310,18 319,41 328,62
T [K]2Km 290,45 298,95 307,45 315,95 324,45
T [K]3Km 289,25 297,09 304,93 312,77 320,61
T [K]4Km 288,15 295,38 302,61 309,83 317,06
T [K]5Km 287,14 293,81 300,46 307,13 313,79
T [K]6Km 286,21 292,35 298,49 304,63 310,781
T [K]7Km 285,35 291,01 296,67 30,34 308,002
T [K]8Km 284,55 289,77 295,75 300,22 305,44

32
 Toate rezultatele prezente sunt realizate pe baza metodelor actuale de proiectare a
conductelor de transport de petrol brut.
O analiză mai riguroasă trebuie să ţină seama de variaţia de temperatură a tuturor
parametrilor care determină transferul de căldură petrol-mediu funcţie de temperatura în
conductă şi a mediului.
Deoarece în conductă temperatura este variabilă atât în lungul cât şi în secţiunea de
curgere, considerarea cât mai riguroasă a procesului de transfer se poate considera tronsoane de
conductă de lungimi stabilite astfel încât parametrii termo şi hidro-dinamici să poată fi
consideraţi constanţi pe aceste tronsoane.
Pe baza unor calcule concrete s-a stabilit că lungimea unui tronson de conductă L care
să îndeplinească condiţiile de mai sus trebuie aleasă astfel încât căderea de temperatură să fie:
t1  t i 1  t i  4 0 C

Diagrama 9

33
 Diagrama 10

Variaţia temperaturii la ieşirea din conductă în funcţie de temperatura de intrare

Studiul transferului de căldură pe tronsoane este redat în următoarele figuri:

34
 Figura 4.1

Figura 4.2

Ecuaţia de bilanţ termic pentru elementul dx de tronson se scrie, conform notaţiilor din
figura 4.1, astfel:
Qs1  dQsp  Qs 2  2
Q s1    s  w  c  t  3 

 dt 
Qs 2    s  w  c   t   dx   4 
 dx 
dQsp  K Li  t  t a  dx  5 , în care:

- Qs1 reprezintă puterea termică intrată în elementul dx cu produs petrolier;

- Qs 2 reprezintă puterea termică ieşită în elementul dx cu produs petrolier;
- dQsp este puterea termică pierdută pe elementul dx către atmosferă.
Ecuaţia  2  se poate deci scrie cu utilizarea relaţiilor  3 ,  4  ,  5 , astfel:

35
 dt K Li
  t  ta   6  , şi reprezintă secţiunea de curgere (constantă pentru
dx  s wc
conductele circulare).
Ecuaţia  6  se mai poate pune sub forma:
dt K Li dx
  7  , cu  , c, s, w, K Li constante pe tronson conform celor de mai
t  ta   s wc
sus.
Integrând obţinem:
K Li
ln t  t a    x  C  8 , din condiţia la limită x  0, t  t i  9 
  s  wc
Rezultă:

t  t a   t i  t a e  Bx  12
K Li x K Li
t  ta   ti  ta   e

  s  w c 10  şi cu: B 11 , obţinem:
  s  wc
Variaţia temperaturii pe tronsoane de lungimea 1 fiind deci exponenţială, rezultă că pe
cele n tronsoane de lungimea L , variaţia temperaturii este dată de n arce de curbă exponenţială
ceea ce implică, spre deosebire de actualele metode de determinare a variaţiei temperaturii în
conductă (prezentate în capitolul I), următoarele:
Dacă pentru n tronson 1 se poate definii cu ajutorul expresiei 12  o funcţie continuă
care să exprime variaţia temperaturii pe acest tronson, o astfel de funcţie nu se poate defini
pentru exprimarea variaţiei de temperatură pe sectorul 1 la extremităţile căruia valorile acestuia
sunt t 0 şi t e (figura 4.2). aceasta se datoreşte faptului că B dat în relaţia 11 nu mai este o
constantă ci o funcţie de distribuţie radială de temperatură.
Mărimea B conform ipotezelor noastre, este deci o funcţie de temperatură a produsului
petrolier pe tronsonul 1 .
În dezvoltarea calculului, coeficientul global de schimb de căldură pe tronsonul 1 , se
determină pentru proprietăţile produsului luate la temperatura t i de la capătul tronsonului (aşa

cum am arătat avem t i  4 C ) din stânga. Rezultă, deci că proprietăţile fizice ale produsului
0

petrolier, pe tronsonul i+1 se determină la temperatura de intrare, care se stabileşte conform

relaţie 1 : t i 1  t i  t i 13 , unde ti fiind căderea de temperatură pe tronsonul i (figura 4.3).

36
 Figura 4.3

Din relaţia 12  rezultă că:

t i   t i  t a  1  e  B1  14 

Din relaţia 13 se poate deci scrie temperatura la extremitatea dreaptă a tronsonului
funcţie de t i , temperatura în capătul stâng al tronsonului şi de B, care este de asemenea o funcţie
de t i .
Pierderile de căldură pe tronsonul i de lungime 1 rezultă din  5 , astfel:
1 1

Qsp   dQsp 
0
 K  t  t dx 15 , adică:
0
Li a

Qsp    wc  t i  t a  1  e  Bl  16 

Q sp se determină în valoare absolută, deoarece conform convenţiilor utilizate în

trmodinamică, fiind o căldură cedată de sistem, este negativă.

37
 4.3 Determinarea coeficientului global de schimb de căldură pe un tronson de
conductă

Confrom relaţiei:

Kl 
1 1 de 1 d iz 1 4 H , unde - K L coeficient de schimb de căldură
 ln   ln
 i d i 20 d i 2i d e 2 s d iz

pe tronsonul de lungime 1 , este funcţie de coeficientul paţia de transfer  i .

În calcule, determinarea acestui coeficient global este destul de aproximativ, mai ales că
temperaturile t pi şi t pe ale peretelui interior şi exterior nu sunt stabilite dacât prin calcule
aproximative de încercări.
În cele ce urmează stabilim o metodă de calcul precisă a temperaturii interioare şi
exterioare a pereţilor conductei.
Puterea termică pierdută către mediu, Q sp conform condiţiilor mixte de unicitate poate fi
determinată după cum urmează:
Qsp  K Li  t  t pi   K L 2  t pi  t pe   K L 3  t pe  t a  17 

Iar: Q s1  K Li  t  t pi  - reprezintă puterea termică transferată de la produsul petrolier la

peretele interior al conductei.[W/m];
Q s 2  K L 2  t pi  t pe  - reprezintă puterea termică transferată prin pereţii conductei, de la

interior la exterior [W/m];

Q s 3  K L 3  t pe  t a  - reprezintă puterea termică transferată de la peretele exterior al

conductei către admosferă [W/m] şi K L1  di i 18

Respectiv:
1
K L2 
1 d 1 d 1 d 19 
ln e  ln iz  ln ec ,
20 L d i 2iz d e 20 L d iz

şi: K L 3  de e  20 

38
 Temperaturile t pi şi t pe ale peretelui conductei la interior şi exterior, se determină
funcţie de temperatura t a prosului şi de temperatura t a a mediului ambiant, astfel cum se arată
în cele ce urmează.
Din 17  rezultă:
K L1
t pe  t pi   t  t pi  ,  21
Kl2

Si natând cu y = t pi , putem scrie:

K l1
t pe  y   t  y  ,  22 în care K L1  f   i  este de asemenea o funcţie de t pi
Kl2

K L1  y 
deoarece:  i  f  t pi  deci t pe  y   t  y   23 .
Kl2

Din relaţia 17  se poate determina de asemena temperatura t a  t a  y  ;

K L1  t  y 
t a  t pe   t  y   24 în care t pe  f  y  conform (23) şi ca urmare:
K l 3  t pe 

K L1  y  t  y 
t a  y   t pe  y    t  y   25
K l 3  t pe  y  
Rezultă că relaţia  25 este o ecuaţie cu o necunoscută şi anume t pi , respectiv y şi în care
temperatura t a este cunoscută şi deci din:
t a  y   t a  0 ,  26  , se poate determina y respectiv t pi şi toate celălalte mărimi: t pe ,
 i ,  e etc.
Deoarece ecuaţia  26  este deosebit de complexă rezolvarea ei nu se face decât numeric,
aşa cum se va arăta mai departe. Soluţia ecuaţiei se caută în domeniul t a <y<t, fiind dipă cum
am arătat, temperature produsului petrolier şi t a -temperatura ambiantă.

4.4 Modelarea matematică a schimbului de căldură pe un sector de conductă

format din n tronsoane

39
 Sectorul de conductă format din tronsoane de lungime 1 conform figurii 1 are
lungimea 1, care reprezintă practic distanţa dintre două staţii de încălzire succesive. Relaţia 12 
se scrie pentru un sector de conductă, utilizând relaţiile stabilite anterior pentru un tronson, prin
precizarea domeniului de definire a variabilei independente:
t a   t i  t a  e  Bx ;
 i  1 1  x  i1; i  1,2,3..., n;
t=

0  27 
x   0,  i  1 1   i1,  n  1 1

B, fiind dat de relaţia 11 şi t i de relaţiile 13 14  .

Condiţia de la capătul din stânga este: t1  t 0 .
Variaţia temperaturii în lungul sectorului este dată de arce de cerc exponenţiale definite
pe tronsoanele de lungime 1 . Acest mod de variaţie a temperaturii, aproximează cel mai bine
situaţia reală deoarece ia în consideraţie faptul că proprietăţile fizice ale produsului petrolier sunt
considerate variabile cu temperatura.
Puterea termică pierdută pe sector se determină cu relaţia 15 în care temperatura este
dată de relaţia  27  , obţinându-se:
n l
QSP L
   K Li  t i  t  t a  dx  28 , iar
i 1 0

   w t i    t i  c t i  t i  t a  1  e  B  t   dx  29  .
n
Q SP L
i

i 1

În relaţiile  28 şi  29  mărimile de temperatură sunt K Ki , w,  , c, B.

Deci pentru determinarea pierderilor de căldură pe sector este necesară evaluarea pas cu
pas a temperaturii pe întreg sectorul.

4.5 Modelarea matematică a schimbului de căldură pe întreaga conductă

Schimbul de căldură de pe întreaga conductă este similar celui de pe tronson, geometria

modelului fiind redată în figura 4.4.
Figura 4.4

40
 Conducta de lungime l este împărţită în sectoare de lungime l1 , l 2 ,..., l j ,..., l m , acestea
reprezentând distanţele între destinaţiile de încălzire. Fiecare sector l j este împărţit în tronsoane
l i (i =1,2,...,n) conform modelului din paragraf.

Pentru întreaga conductă puterea termică pierdută rezultă din relaţia 15 , ca variaţia de
temperatură dată de relaţia 12  , după cum urmează:

t a   t i , j  t a  e
  Bx
;   j  i  , l j  x  il i ;   i  1 , l i  x  jl j ; i  1,2,...n; j  1, 2,...m
t= 
o, x   0,  j  1 l j     i  1 l i     jl j , ml j    il i , l i   30 


B fiind dat de relaţia 11 , iar temperatura rezultând din:

ti  t0 ; 
1
t

t

i 1, j

i, j
 ti,
 t
j

ij
 t i ,
 ta
j

 1 
;
e  Bx   31
Puterea termică pe întreaga conductă se obţine din relaţia:

  w t   t  c t  t 
 ta  1  e dx
m n
 B  t ij  l i
QSP t   ij ij ij ij  32
j 1 i 1

Figura 4.5 prezintă variţia temperaturii unui petrol brut transportat printr-o conductă.

Figura 4.5

41
1. t a  4 C
0

2. t a  8 C
0

3. t a  12 C
0

Diagram 11

42
Variaţia căldurii pierdute de un petrol brut transparent printr-o conductă

43
 CAPITOLUL V
PROIECTAREA SCHIMBĂTORULUI DE CĂLDURĂ

5.1 CALCULUL TERMIC

5.2 CALCULUL HIDRAULIC
5.3 CALCULUL MECANIC

5.1 CALCULUL TERMIC

5.1.1 Date de calcul

- temperatura ţiţeiului la intrarea în schimbătorul de căldură: 23 0 C

- temperatura ţiţeiului la ieşirea din schimbător: 40 0 C
- debitul Q  60m 3 / oră
- aburul se ia de la un cazan la care presiunea nominală este p = 6 bar
- temperatura aburului saturat umed cu titlu x = 0,95 şi iese abur saturat umed (se răceşte
izobar) cu titlu x = 0,64.
Prin interiorul ţevilor circulă abur, iar în spaţiul dintre ţevi şi manta circulă ţiţei.

5.1.2 Calculul suprafeţei de schimb de căldură

Suprafaţa de schimb de căldură se determină conform relaţiei:

Qs
Ae   m 2  , unde :
KK c TML
QS  cantitatea de căldură necesară încălzirii ţiţeiului se calculează cu relaţia:
QS  Q  c    t  Kw
60
QS  1922,416  853,158  19  519,372  Kw
3600
 K S coeficient global de schimb de căldură

44
 TML diferenţa medie logaritmică între ţiţei şi abur

QS  Q  c    t   S  mabur   iiab  ieab  , unde:

  S = 0,9 randamentul schimbătorului
 mabur cantitatea de abur necesar încălzitorului
 iiab entalpia aburului de la intrarea în schimbătorului
 ieab entalpia aburului de la ieşirea din schimbător
iiab  2650kj / Kg
ieab  2000 Kj / Kg

QS
mabur   Kg / sec
 S  iiab  ieab 
519,372
mabur   0,887Kg / sec  3196,14Kg / h  3,196t / h
0,9 2650  i 2000

t max  t min
TML 
t
ln max
 0
C
t min
Se adoptă o curgere în contracurent (figura 5.1):
Figura 5.1

În care: t max - diferenta maximă între temperatura celor două fluide;

t max  158,84  23  135,84 0 C
t min - diferenţa minimă între temperatura celor două fluide

t min  158,84  42  116,84 0 C

Se obţine astfel:

45
 135,84  116,84
TML   126,1010 C
135,84
ln
116,84

Coeficientul global de schimb de căldură se determină cu relaţia:

1
Ke 
 Rm W / m K  unde:
de de d 1 2
 ln e 
 i d i 2OL d i  e
 d e este diametrul exterior al ţevilor prin care circulă abur
 d i este diametrul interior al ţevilor prin care circulă abur
 OL este conductivitatea termică a materialului din care s-au realizat ţevile în W/mK
OL  50W / mK 
 Rm este rezistenţa termică care ţine seama de murdărie pe ambele feţe ale peretelui în

m 2
K / W  . Se adoptă Rm  0,00025  m 2 K / W 
  i este coeficientul de transmitere a căldurii de la abur la peretele conductei,

W / m K  2

  e este coeficientul de transmire a căldurii de la peretele conductei la ţiţei, W / m 2 K 

Determinarea lui  i :
Coeficientul  i se va calcula cu relaţia:
Nu   a
i  , unde:  a este conductibilitatea termică a aburului;
di
 a  0,0329 W / mK 
d i este diametrul interior al ţevilor
d i  0,021 m
Nu este numărul lui Nusselt
Numărul lui Reynolds se determină cu relaţia:
wd i
Re  , unde:
 ab
 ab este vâscozitatea cinematică a aburului
 ab  5,08  10 6  m 2 / s 
W este viteza aburului prin ţevile fascicolului tubular,  m / s  , care se determină cu
relaţia:

46
 N 1
w  Vsab  2
nt d i , unde:
4
- n este numărul de ţevi – se adoptă n = 600 de ţevi (25x2)
- N este numărul de treceri al aburului prin ţevi, N = 8
n/N = 600/8 = 75 ţevi/trecere

Debitul volumetric al aburului:

Vsab  mab  Vab , unde:
Vab este volumul specific al aburului, Vab  0,35  m 3 / Kg 

Vsab  0,887  0,35  0,3104  m 3 / s 

Viteza aburului va fi:
0,3104 4
w   11,94 [m/s]
75   0,0212
Numărul Reynolds se va determina astfel:
11,94  0,021
Re   49358,26  10 4  regimul este turbulent.
5,08  10  6
Numărul lui Prandl se va calcula cu relaţia:
2,298  5,08  10 6  2,857
Pr   0,00101
0,0329

Deoarece regimul este turbulent, numărul lui Nusselt se va calcula cu relaţia lui Mc
Adams:
Nu  0,023  Re 0 ,8  Pr 0 , 4
Astfel valoarea lui Nusselt devine:
Nu  0,023  49358,26 0 ,8  0,001010, 4  8,282

Valoarea lui  i devine:

8,282  0,0329
i 
0,021

 12,97 W / m 2 K 
Determinarea lui  e :
Coeficientul de transmisie perete-conductă-ţiţei se determină cu relaţia:
Nu  t
e  , unde:
d eh
 t este conductivitatea termică a ţiţeiului, t  0,1338 W / mK 
 Nu este numărul lui Nusselt

47
  d eh este diametrul echivalent hidraulic care se determină cu relaţia:
4  Sc
d eh  , unde:
Pn
 S c reprezintă suprafaţa de curgere  m 2 

  Dim2 n    d e2   12   0,0252
Sc     600  0,4908  m 2 
4 4 4 4
 Pu reprezintă perimetru udat  m
Pu  n    d e    Dim  600    0,025    1  50,265  m
Diametrul echivalent hidraulic devine:
4  0,4908
d eh   0,03905m  39,05mm
50,265

Viteza ţiţeiului în spaţiul dintre ţevi şi manta se calculează cu relaţia:

Qt
Wţ   m / s
Sc
60 1
Wţ    0,033  m / s 
3600 0,4908

Numărul lui Reynolds este:

d eh
Re  Wţ  , unde:  este vâscozitatea cinematică a ţiţeiului

  30,08  10 6  m 2 / s 
0,033  0,03905
Re   42,841  2300  regimul este laminar
30,08  10  6
Numărul lui Prandl se determină cu relaţia:
c   
Pr  , unde:

- c este căldura specifică a ţiţeiului, c = 1922,416 J/KgK
-  este vâscozitatea cinematică a ţiţeiului,   30,08  10 6  m 2 / s 
  este densitatea ţiţeiului,   853,158  kg / m3 
  este conductibilitatea termică a ţiţeiului,   0,1338 W / mK 

Deoarece regimul este laminar ( Re < 2300), pentru calculul numărului lui Nusselt se
utilizează relaţia lui Sieder-Tate modificată:

48
 0 ,14
  
0 ,14
1
 1,8480255  10  2 
Nu  0,475   Re Pr  3   
   
 p  2,5771391  10 
2

0 ,14
 1,8480255  10  2 
Nu  0,475   42,841  368,731   Nu  11,376
0 ,14

 2,5771391  10 
2

Valoarea lui  e devine:

11,376  0,1338
e 
0,03905
 38,978 W / m 2 K  
Deci coeficientul global de schimb de căldură devine:
1
Ke 
0,025 0,025 0,025 1
 ln   0,00025
12,97  0,021 2  50 0,021 38,978

K e  8,49361 W / m 2 K 

Aria de schimb de căldură va fi:

519372
Ae   163,158 m 2 
399,251  8,49361

Pentru a compensa ineficacitatea schimbătorului de căldură pe porţiunea de madrinare a

ţevilor, suprafaţa de schimb de căldură se majorează cu 4,3% astfel:
Ae  163,158  0,043  163,158  169,7  m 2 

Deci Ae  180 ,  m 2 

5.1.3 Calculul elementelor dimensionale de bază ale fascicolului tubular

Pentru determinarea lungimii unei ţevi şi deci şi a fascicolului tubular, se aplică formula:

Ae
L  m , unde:
  de  n
 Ae este aria de schimb de căldură, m 2  
 d e este diametru exterior al ţevii,  m
 n numărul de ţevi
Deci lungimea fascicolului devine:
180
L  5,39  m , conform normelor în viguoare se adoptă L = 6m.
  0,025  600

5.1.4 Determinarea diametrului interior al mantalei

5.1.4.1 Calculul pasului dintre ţevi

49
 Pasul ţevilor se calculează cu relaţia:
T  1,32  1,22   d e
Aleg t  1,3  25  32,5mm , conform normelor în viguoare se adoptă t=32 mm
Pentru ţevi având d e  17  60  mm .
Aria aferentă unei ţevi pe suprafaţa plăcii tubulare se calculează cu relaţia:
a p  t 2 sin   a p  32 2  0,866  0,088m 2

5.1.4.2 Calculul diametrului de dispunere al ţevilor în placa tubulară

Diametrul de dispunere al ţevilor în placa tubulară, pentru repartiţia D, se calculează cu

t 4  9309  Ae
relaţia: D p   cm , unde:
 de  L  y

 Ae este aria de schimb de căldură, m 2  

- y este coeficientul ce ţine seama de tipul repartiţiei şi de numărul de şicane,
y  0,85  1,25 , se adoptă y = 1,25

- L lungimea ţevilor în  m
 d e este diametru exterior al ţevii,  m

- t pasul ţevilor în  m
Deci valoarea diametrului de dispunere a ţevilor va fi:
0,032 4  9309  180
Dp   82,87cm  828,7 mm
 0,025  4  0,9

5.1.4.3 Calculul diametrului interior al mantalei

Diametrul interior al mantalei se calculează cu relaţia:

Di  De  d e  2a , unde:
 D p este diametrul de dispunere al ţevilor,  mm 

 d e este diametru exterior al ţevii,  m

 a  20mm

50
 Deci: Di  828,7  25  50  903,7 mm .Conform normelor in viguare se adoptă D=
1000mm.

5.2 CALCULUL HIDRAULIC

Determinarea pierderilor de presiune în circuitul ţiţeiului

5.2.1 Determinarea pierderilor de presiune în schimbătorul de căldură

Ţiţeiul intră în schimb cu 23 0 C şi iese cu 42 0 C.

Principalele proprietăţi fizice pentru ţiţei la 42 0 C sunt:
   845,09 Kg / m 3

   8,25 10 6 m 2 / s
 c  1964,72 J / KgK

   0,13299W / mK

  20  859 Kg / m 3
0
C

Căderea de presiune în schimbător se determină cu relaţia:

 2 l
h fl 
2
w
d eh
  N / m  , unde:
2

-  este greutatea specifică a ţiţeiului

-  coeficient de piedere liniară,  N / m 3 

51
Diametrul echivalent hidraulic se calculează cu relaţia:
  Di2   d e2
n
4S 4  Di  n  d e  m , unde:
2 2

d eh   4 4
Pu   Di  n    d e Di  n  d e
 Di este diametrul interior al mantalei
Di  1000mm
 d e este diametru exterior al ţevii,  m
 n numărul de ţevi, n = 600 ţevi.
Deci vom opţine:
12  600  0,025 2
d eh   0,039 m
1  600  0,025

Viteza ţiţeiului este: w = 0,033  m / s 

Numărul lui Reynolds se determină cu relaţia:
d eh 0,033  0,039
Re  W    156  2300
 8,25  0,025
Pentru ca Re = 156 < 2300 rezultă că regimul de curgere este laminar
Coeficientul de rezistenţă se calculează cu formula:
64 64
   0,4102
Re 156
Astfel, pierderile de presiune devin:

h fl 
845,09
2
 0,033 2 
4
0,039

 0,4102  19,35 N / m 2 

5.2.2. Determinarea pierderilor de presiune prin frecare în conducta de alimentare

Aceste piederi se calculează cu relaţia:

w2 L
h fl        N / m2 
2 di

Viteza de curgere a ţiţeiului se calculează cu relaţia:

Qt 4Q
w  t2
  Di Di , unde:
2

4
 Qt este debitul de ţiţei, Qt  0,0166  m3 / s 
 Di este diametrul interior al conductei de alimentare
Di  128mm  0,128m

52
 Deci, viteza va fi:
4  0,0166
w  1,29  m / s 
  0,128 2
Lungimea totală a conductei se consideră L = 200 m.
Numărul lui Reynolds se determină cu relaţia:
w  d 1,29  0,128
Re    20014,5
 8,25  10 6

Deci regimul de curgere este turbulent pentru că: Re > 10 4 .

Coeficientul de piedere prin frecare se determină cu relaţia lui Blassius:
0,3164 0,3164
   0,026
20014,5 0 , 25
Re 0 , 25
Pierderile de presiune prin frecare vor fi:
845,09  1,29 2 200
h f 2 
2

0,128
 0,026  28565,75 N / m 2 

5.2.3. Determinarea pierderilor locale de presiune în circuitul ţiţeiului

Aceste pierderi se calculează cu relaţia:

2
he      , unde:
2
    i , având următorii termeni  i - coeficientul pentru piedere la robinetul de trecere
cu valori cuprinse între 0,6-2. Se adoptă  1  1,5
 2 - coeficientul de pierdere la curbe de 90 0 cu R = 4d,  2 = 1,0
 3 - coeficient de pierdere la intrare respectiv la iesire din schimbătorul de căldură,
 3 = 1,5
 4 - coeficient de pierdere la intrare în spaţiu dintre ţevi sub unghiul de 90 0 faţă de axa

ţevilor,  4 =1,5
 5 - coeficient de pierdere la întoarcerea cu 180 0 prin şicane,  5  = 1,5
 6 - coeficient de pierdere la ocolirea şicanelor de susţinere,  6 = 0,5
 7 - coeficient de pierdere la ieşirea din spaţiu dintre ţevi sub unghiul de 90 0 faţă de axa

ţevilor,  7 = 1,0
Astfel obţinem:
  21   2  2 3   4   5  18 6   7
  2  1,5  1  2  1,5  1,5  1,5  18  0,5  1  20

53
 Considerând o viteză medie a ţiţeiului la intarea şi la ieşirea din schimbătorul de căldură:
1,29  0,033
w  0,6615  m / s 
2
Se obţine:
845,06  0,6615 2
he   20  3697,96  N / m 2 
2
Astfel căderile de presiune totale pe circuitul ţiţeiului devine:

htot  h f 1  h f 2  he  19,35  28656,75  3697,96  32283,06 N / m 2 
Deci căderea de presiune totală pe circuitul ţiţeiului este:
htot  32283,06  N / m 2  .

5.3 CALCULUL MECANIC

Calculul mecanic de proiectare a schimbătorului de căldură

5.3.1 Generalităţi
5.3.1.1 Descrierea generală şi caracteristici tehnice

Utilajul este un schimbător de căldură de tip cu cap mobil, în poziţie de montaj orizontală,
realizat în construcţie sudată, din oţeluri slab aliate.
Schimbătorul de căldură se compune din corp cu diametrul interior de  1000 şi
fascicolul tubular de 600 de ţevi  25 x 2 în lungime de 3600 m.
Sprijinirea schimbătorului se face pe doi suporţi de tip şa prin intermediul cărora
schimbătorul se fixează în instalaţie pe fundaţie.
La exterior schimbătorul este prevăzut cu racorduri şi mufe pentru legarea liniilor
tehnologice din instalaţii şi pentru montarea aparatelor de măsură şi control.
În interior schimbătorului este prevăzut cu fascicul tubular de şicane.

Caracteristicile şi condiţiile tehnice sunt redate in tabelul 5.1.

Circuit Circuit

54
 manta ţevi
Presiunea maximă admisibilă de lucru MPa Interior 0,6 0,6
Exterior - 0,6
Presiunea de încercare hidraulică la Presiunea MPa 1,28 1,14
rece Fluid/durată/minute 10 10
Încercarea de etanşeitate în instalaţie Presiunea MPa 0,6 0,6
Fluid/durată/minute 30 30
Temperatura admisibilă de lucru a Minima 0 C 12 12
peretelui metalic Maxima 0 C 150 150
Temperatura de calcul 0
C 150 150
Denumire Tiţei Abur
Caracteristicile de lucru ale

Corozivitatea faţă de peretele metalic (mm/an) 0,3 0,3

Letal - -
Periculozitate Toxic Da Da
fluidului

Exploziv Da Da

Minima 0
C 52 200
Temperatura Maxima 0
C 23,4 140
Densitatea (kg/dm 3 ) 0,859 0,0028
Adaos pentru condiţii de exploatare (mm) 3 3
Numărul de treceri 1 8
Suprafaţa efectivă de schimb de căldură 180
Numărul, dimensiunea ţevilor fascicolului 600 bucăţi
Distribuţia şi pasul ţevilor fascicolului 32 mm
Aria secţiunii de trecere (mm 2 ) 0,4908 0,2078
Izolaţia termică (grosimea) (mm) - -

Capacitatea (m 3 ) 2,86 1,242

Masa fascicolului tubular (Kg) 5410
Masa utilajului Cu amenajări amovibile (Kg) 9780
gol Fără amenajări amovibile (Kg) 4370
Masa utilajului la încercarea hidraulică (Kg) 14683
Masa maximă a încărcăturii (Kg) 3822
Masa utilajului în funcţiune (Kg) 13603

5.3.1.2 Alegerea justificată a materialelor pentru elementele componente utilizate în

construcţia principalelor repere
Tabelul 5.2
Nr. Crt. Elementul component Materialul utilizat STAS

1 Manta P355NL-1 SREN 10028-3

2 Fund elipsoidal P355NL-1 SREN 10028-3
3 Capac cap-flotant P355NL-1 SREN 10028-3

55
4 Capac cameră distribuţie P355NL-1 SREN 10028-3
5 Plăci tubulare P355NL-1 SREN 10028-3
6 Flanşe forjate cu gât P355NL-1 SREN 10028-3
7 Ţevi fascicul P225QL SREN 10216-4
8 Ţevi racorduri P225QL SREN 10216-4
9 Prezoane 21CrMoV5-7 SREN 10269-2
10 Piuliţă 25CrMo4 SREN 10269-2

5.3.1.3 Condiţii tehnice de calitate ale oţelurilor utilizate

A. Compoziţia chimică
Compoziţia chimică a principalelor oţeluri utilizate este prezentată în tabelul 5.3
Tabelul 5.3
Marca oţelului C max Mn Si P max S max Cr
P355NL-1 0,18 1,1...1,6 1,17...0,45 0,03 0,025 0,3
P225QL 0,16  0,4 0,15...0,35 0,035 0,035 0,3
21CrMoV5-7 0,38...0,45 0,6...0,9 0,17...0,37 0,035 0,035 0,9...1,2
25CrMo4 0,3...0,37 0,6...0,9 0,17...0,37 0,035 0,035 0,9...1,2

Continuare tabel 5.3

Marca oţelului Ni Cu Al Mo As

P355NL-1 0,30 0,30 0,02 - 0,06

P225QL 0,3 0,2 0,02...0,06 0,05 0,08

21CrMoV5-7 max 0,30 0,30 - 0,157...0,3 0,05

25CrMo4 max 0,30 0,30 - 0,15...0,30 0,05

B. Caracteristicile mecanice şi tehnologice

56
 1. P355NL-1 SREN 10028-3 Tabelul 5.4
Tabelul 5.4
Limita de curgere Rezistenţa la Alungirea la Îndoirea la

RP 0 , 2  N / mm 2  pentru rupere Rm rupere As% rece la

table cu grosimea a,  N / mm  2 min pentru 18 0 C pe

table cu dorn cu
 mm pentru table cu
Marca grosimea a, diam. d
grosimea a,
oţelului
 mm  mm pentru table
cu grosimea
a,  mm
 16 >16… >40...  100 >8...  25  16 >16
 40  60
P355NL-1 350 340 330 510...610 22 2.5a 3a

Valorile limitei de curgere la cald pentru table cu grosimea până la 60 mm sunt date în
tabelul 5.5.
Tabelul 5.5
Temperatura  0 C 
Marca 100 150 200 250 300 350 400
Limita de curgere convenţională RP 0 , 2  N / mm 
2

oţelului
P355NL-1 295 275 255 235 215 195 165

2. P285NH SREN 10222-2 Tabelul 5.6

Tabelul 5.6
 C
Alungire la rupere As %
Grosimea (mm)

Rezistenţă la rupere Rm (N/mm2)

Rezistenţa la 20C (j/cm2) KCU/300/2

Marcă oţel

Tratament termic

Limita de curgere Rpo,2 (N/mm2)

Temperatura 0

200 250 300 350 4

00
Limita de curgere convenţională

RP 0 , 2  N / mm 2 

57
 Continuare tabel 5.6
Pana
P285NH N la250 450 300 21 89 230 210 190 160 130
sau Peste ...

I 250 690 280 19 59 210 190 170 140 110

3. P255QL SREN 10216-4

Caracteristicile mecanice garantate pe produs determinate pe probe tratate termic sunt
prezentate în tabelul 5.7.
Tabelul 5.7
Felul tratamentului termic

Încercări la temperatura Încercări la temperatura redusă

Marcă atmosferei ambiante
Rezistenţă la rupere, tracţiune

Rezilienţa KCU300/2

Temperatua de încercare
limita de curgere

Alungirea la rupere

oţel

P255QL N 340...440 225 26 60 -50

4. 25CrMo4, 21CrMoV5-7 SREN 10269-2

Caracteristicile mecanice garantate pe probe de referinţă tratate termic, în condiţiile
atmosferei ambiante sunt redate în tebelul 5.8.

58
 Tabelul 5.8

aplicat probei de referinţă cu

Caracteristici mecanice

Felul tratamentului termic

diametrul de 16 mm
Marcă oţel

Rezistenţa la rupere Rm
Limita de curgere Rpo.2

Energia de rupere J
Alungirea la rupere As %

Gâtuirea la rupere Z%
25CrMo4 C 820...850 0 C u
R 600...680 0 C 540 740 14 45 56
21CrMoV5-7 C 820...850 0 C u
R 600...680 0 C 590 780 14 45 56
U - ulei; C - călit; R – revenit.

Valorile energiei de rupere KV, la temperaturile scăzute sunt date în tabelul 5.9
Tabelul 5.9
Marca oţelului Energia limită de rupere, (J)
-10 C 0
-40 0 C -60 0 C -80 0 C
25CrMo4 - 28 28 -
21CrMoV5-7 - 28 28 -

Valorile limitei de curgere la temperaturI ridicate sunt prezentate în tabelul 5.10

Tabelul 5.10
Temperatura de încercare  0
C
Marca oţelului 200 250 300 350 400 450

Limita de curgere
25CrMo4 490 440 390 340 320 280
21CrMoV5-7 540 510 480 410 350 290

59
 5.3.2 Calculul mecanic de dimensionare şi verificare a principalelor elemente
componente
5.3.2.1 Calculul rezistenţelor admisibile pentru materialele alese

A. Metoda rezistenţei admisibile

Metoda rezistenţei admisibile prin care rezistenţa şi deci siguranţa elementului sau
utilajului se determină prin mărimea asa numitei rezistenţe admisibile, adică a efortului unitar ce
poate fi atins în orice secţiune fără ca deformaţiile să depăşească anumite valori.
Aceasta înseamnă că starea de eforturi maxime dezvoltate în condiţiile de probă şi/sau de
funcţionare nu trebuie să depăsească o stare de eforturi, unitară admisibilă, adică:
 e  u
 e  u max   e  u a 
ref
, unde:
c ref

e  u a - efortul unitar admisibil, numit şi rezistenţa admisibilă.

Rezultă deci, că determinarea rezistenţei admisibile pe cale analitică se face cu
următoarea formulă generală:
 refT
  ,  N / m2 
T
a
c ref

Dacă temperatura de calcul (t) :

 20  20 
t  250 C 0
 a  min  r ; c 
 cr cc 
 rt  ct 
250  t  450 C 0
 a  min  ; 
 cr cc 
 ct  tf  dt 
t  450 C 0
 a  min  ; ;  , în care:
 cc c f c d 
 r20 - rezistenţa la rupere la întindere la temperatura de 20 0 C,  N / mm 2 
 rt - rezistenţa de rupere la întindere la temperatura de calcul,  N / mm 2 
 c20 - limita de curgere la temperatura de 20 0 C,  N / mm 2 
 ct - limita de curgere la temperatura de calcul,  N / mm 2 
 dt - rezistenţa tehnică de durată la temperatura de calcul,  N / mm 2 
 tf - limita tehnică de fluaj la temperatura de calcul,  N / mm 2 

60
 c r - coeficient de siguranţă la rupere
c c - coeficient de siguranţă la curgere
c f - coeficient de siguranţă la fluaj

c d - coeficient de siguranţă de durată

Coeficienţii de siguranţă se determină în funcţie de încadrarea elementului de utilaj
precum şi de tipul constructiv şi tehnologic de execuţie al elementului de utilaj.
Conform ISCIR C4-90 pentru oţeluri se definesc după caz două tensiuni admisibile, din

care  a corespunde caracteristicilor determinate pe baza încercărilor de scurtă durată ale

1

materialului şi  a caracteristicilor determinate pe baza încecărilor de lungă durată ale

2

materialului.
Tensiunea admisibilă  a are valoarea cea mia mică rezultată din relaţia:
1

 r20  ct  0t , 2  
 a  min  ; 
 cr cc 
1

Coeficienţii de siguranţă cr şi c c au următoarele valori :

Tabel 5.11
Materiale cc cr
Oţeluri (cu excepţia celor turnate) 1,5 2,4

Tensiunea admisibilă  a are valoarea cea mai mică rezultată din relaţia:
2

 tf  dt 
a  min  ; 
 c f cd 
2

În relatia de mai sus, coeficienţii de siguranţă c f şi c d au următoarele valori:

Tabel 5.12
Materiale cf cd
Oţeluri (cu excepţia celor turnate) 1,5 1,0

Dacă temperaturile de lucru sunt în general pentru oţeluri sub 380 0 C , atunci rezistenţa
admisibilă se determină de la încercarea de scurtă durată şi anume:
 20  t  t  
 a  min  r ; c 0, 2 
 cr cc 
1

Rezistenţa admisă la proba hidraulică se determină cu relaţia:

61
  ap  0,9   c20

B. Determinarea rezistenţei admisibile pentru P355NL-1 SREN 10028-3

 r20  ct  0t , 2  
 a  min  ; 
 cr cc 
 r20  510 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la rupere  r are valoarea:
20

 r20 510
 ar20    212,5 N / mm 2
cr 2,4
 c20  350 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la curgere  c are valoarea:
20

 c20 350
 20
   233,33N / mm 2
ac
cc 1,5

Rezistenţa admisibilă  are valoarea:

20
a

 20  min ar20 ; ac20   min 212,5;233,33  212,5 N / mm 2

a

 c150  275 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la curgere  ac are valoarea:
150

 c150 275
 ac150    183,33N / mm 2
cc 1,5

Rezistenţa admisibilă  a are valoarea:

150

 a150  min  a20 ; ac150   min  212,5;183,3

 a150  183,33N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la proba hidraulică are valoarea:
 ap  0,9   c20  0,9  350  315N / mm 2

C. Determinarea rezistenţei admisibile pentru P285NH SREN 10222-2

 r20  ct  0t , 2  
 a  min  ; 
 cr cc 
 r20  450 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la rupere  r are valoarea:
20

62
  r20 450
 r20    187,5 N / mm 2
cr 2,4
 c20  300 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la curgere  c are valoarea:
20

 c20 300
 ac20    200 N / mm 2
cc 1,5

Rezistenţa admisibilă  are valoarea:

20
a

 20  min  ar20 ; ac20   min 187,5;200  187,5 N / mm 2

a

 c150  249,44 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la curgere  ac are valoarea:
150

 c150 249.44
 150
ac
   166.29 N / mm 2
cc 1,5

Rezistenţa admisibilă  a are valoarea:

150

 a150  min  a20 ;  ac150   min 187,5;166,29

 a150  166,29 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la proba hidraulică are valoarea:
 ap  0,9   c20  0,9  300  270 N / mm 2

D. Determinarea rezistenţei admisibile pentru P255QL SREN 10216-4

 r20  ct  0t , 2  
 a  min  ; 
 cr cc 
 r20  340 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la rupere  r are valoarea:
20

 r20 340
 ar20    141,67 N / mm 2
cr 2,4
 c20  225 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la curgere  c are valoarea:
20

63
  c20 225
 20    150 N / mm 2
ac
cc 1,5

Rezistenţa admisibilă  are valoarea:

20
a

 20  min ar20 ; ac20   min141,67;150   141,67 N / mm 2

a

 c150  199,7 N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la curgere  ac are valoarea:
150

 c150 199,7
 ac150    133,13N / mm 2
cc 1,5

Rezistenţa admisibilă  a are valoarea:

150

 a150  min  a20 ; ac150   min 141,67;133,13

 a150  133,13N / mm 2
Rezistenţa admisibilă la proba hidraulică are valoarea:
 ap  0,9   c20  0,9  225  202,5 N / mm 2

E. Baza de stabilire a tensiunii admisibile pentru şuruburi

Tensiunile admisibile pentru materialul şuruburilor  as ,  as se determină conform
20 t

prevederilor ISCIR C4-90 după cum urmează:

 c20  020, 2 
 
20
as
c ss
 ct  0t , 2 
 
t
as unde:
c ss
 c20 - este limita de curgere la temperatura de 20 0 C ,  N / mm 2 
 ct - limita de curgere la temperatura de calcul,  N / mm 2 
 020, 2 - limita de curgere convenţională la temperatura de 20 0 C ,  N / mm 2 
 0t , 2 - limita de curgere convenţională (tehnică) la temperatura de calcul,  N / mm 2 
c ss - coeficient de siguranţă care pentru oţeluri are următoarele valori:
Rezistenţa admisibilă la proba hidraulică se determină cu relaţia:
 ap  0,9   c20

Tabelul 5.13
Raportul dintre limita de curgere şi c ss
rezistenţa de rupere

64
  0,6 2,8
< 0,6 Oţeluri carbon 2,3
Oţeluri austenitice 1,9

F. Determinarea rezistenţei admisibile pentru 21CrMoV5-7 SREN 10269-2

 c20  020, 2 
  20
as
c ss
 020, 2  590 N / mm 2

 r  780 N / mm 2
 020, 2 590
  0,756  0,6  c ss  2,8
 r 780
 020, 2 590
 20
as    210,71N / mm 2
c ss 2,8

 c150  553,89 N / mm 2
 r  780 N / mm 2
 c150 553,89
  0,41  0.6  css  2,8
r 780
 c150 553,89
 as150    197,81N / mm 2
c ss 2,8
Rezistenţa admisibilă la proba hidraulică se determină cu relaţia:
 ap  0,9   c20  0,9  590  531N / mm 2

G. Determinarea rezistenţei admisibile pentru 25CrMo4 SREN 10269-2

 020, 2  540 N / mm 2

 r  740 N / mm 2
 020, 2 540
  0,729  0,6  c ss  2,8
 r 740
 020, 2 540
 as20    192,85 N / mm 2
c ss 2,8

 c150  179,96 N / mm 2
 r  740 N / mm 2

65
  c150 179,96
  0,24  0.6  c ss  2,3
r 740
 c150 179,96
 150
as
   78,24 N / mm 2
c ss 2,3
Rezistenţa admisibilă la proba hidraulică se determină cu relaţia:
 ap  0,9   c20  0,9  540  486 N / mm 2

5.3.2.2 Calculul de dimensionare şi verificare a mantalei schimbătorului de căldură

I.Cazul solicitării la presiune interioară uniformă

Se consideră o structură (manta, tubulatură) cilindrică cu grosimea de perete constantă
închisă la extremităţi cu capace sau funduri şi solicitată la presiunea interioară uniformă (figura
5.6). Structura respectivă se caracterizează prin următoarele mărimi geometrice:
R1  
R 2  R m  0,5
D m  constant

  constant
2
Teoria fără moment:
Având în vedere ca p x  0 şi p z  p
Nm Nt
   p z  N / mm 2 
R1 R2
Rezultă direct că:
Dm
N t  p  Rm  p 
2
p  Rm D
t   p m
s 2s

66
 Structura (mantaua, tubulatura) cilindrică cu grosimea de perete constantă, este solicitată
la presiune interioară uniformă.
Aşadar în condiţii identice, N t şi  t , în cazul structurii cilindrice au valori duble faţă de
cele corespunzătoare structurii sferice.
Având în vedere că: s  R2  Rm , deci s  Dm , se poate accepta aproximaţia:
Di  Dm  s  Dm , în care condiţiia rezultantă p 0 a eforturilor de contur (distribuite uniform pe
conturul liber al suprafeţei mediane a structurii, figura 5.8) este egală cu forţa de presiune
rezultantă p p , ce acţionează asupra fundului sau capacului respectiv:
  Di2   Dm2
p0  p p  p p , şi din ecuaţia:
4 4

p0
N m  R2  sin 2    2  R1 R2  p x sin   p z cos   sin d
2  0

Se obţine:
Rm D
 Nm  p p m
2 4
R D
m  p m  p m
2s 4s

67
 Nt  t
  2 , ceea ce înseamnă că eforturile N t şi eforturile unitare corespunzătoare
Nm  m
 t sunt duble faţă de N m şi respectiv  m , în cazul structurilor cilindrice solicitate la presiunea
interioară uniformă.
În consecinţă, în condiţiile presurizării interioare, secţiunea cea mai solicitată a tubulaturii
şi mantalelor cilindrice este cea longitudinală, direcţia parabolei tenace, identificându-se în
ansamblul cu generatoarea:

68
 Presupunând că structura cilindrică în discuţie este executată în construcţie sudată şi
observând că  max   t   m , se poate scrie:
Dm
 max   t  p   as     a , rezultă că avem următoarele formule de dimensionare:
2s
Dm Di De
s p ;s  p ;s  p , în care:
2   a 2   a  p 2   a  p
 - este coeficientul de rezistenţă al cordonului de sudură şi este egală cu raportul dintre
rezistenţa  a a secţiunii considerate întregi, fără sudură. Coeficientul  depinde de o serie
întreagă de factori între care se menţionează cei mai importanţi:
- tipul îmbinării prin sudare;
- modul şi mijloacele de control: radiografice, cu ultrasunete, etc.
- proprietăţile fizico-mecanice ale îmbinării prin sudare
Valorile coeficientului de rezistenţă al cordonului de sudură  s-au stabilit în
următoarele condiţii:
- sudabilitate normală 
- detensionare, făcută în condiţii corespunzătoare
- examen defectoscopic (cu raze X şi Y sau cu ultrasunete) corect, cu rezultate bune
- control riguros al caracteristicilor mecanice ale îmbinărilor sudate, însă corespunzător
materialelor folosite.

69
 Ca urmare,  se poate calcula astfel:    0  K 1 K 2 K 3  K 4 , în care:
 0 - este coeficient de rezistenţă teoretic (maxim) al îmbinărilor prin sudare
K1 - coeficient de corecţie depinzând de sudabilitate
K 2 - coeficient de corecţie depinzând de tratamentul termic de detensionare
K 3 - coeficient de corecţie depinzând de examentul de roentgenografic
K 4 - coeficient de corecţie depinzând de încercările mecanice efectuate şi de controlul
aspectului
Valorile coeficientilor K 1 , K 2 K 3 , K 4 sunt date în tabele.
Coeficienţii de rezistenţă ai îmbinărilor sudate  pentru materiale feroase pot avea
următoarele valori directe, conform ISCIR C4-90.

Tabelul 5.14
Nr. VOLUMUL EXAMINĂRII
Ctr. TIPUL ÎMBINĂRILOR SUDATE NEDISTRUCTIVE
TOTAL PARŢIAL FĂRĂ
Îmbinările cap la cap executate
automat prin orice procedeu de sudare
1 cu arc electric sau gaze, pe ambele feţe 1 0,9 0,8
sau pe o singură faţă cu completare la
rădăcină
2 Idem nr. ctr. 1, însă executate manual 0,95 0,85 0,70

Îmbinările cap la cap executate prin

orice procedeu de sudare cu arc electric - - 0,6
3 sau cu gaze, numai pe o faţă, fără inel
sau placă suport la rădăcină
Idem nr. ctr. 3, cu inel sau placă suport
4 la rădăcină 0,9 0,8 0,7
Îmbinatri în formă de T sau alte
îmbinări în colţ cu pătrundere completă,
5 asigurată din ambele părţi prin orice - - 0,7
procedeu de sudare cu arc electric sau

70
 gaz
Îmbinătri în formă de T sau alte
6 îmbinări în colţ cu sudare pe o singură
parte, prin orice procedeu de sudare cu - - 0,6
arc electric

Deci grosimea de perete a elementelor cilindrice simple, supuse la presiuni interioare,

conform ISCIR C4-90 este:
pc  D
p   c1  cr , unde:
2   a    pc 1

D – diametrul elementului în (mm)

p c - presiunea de calcul, în  N / mm 2  , care reprezintă presiunea folosită în calculul de

determinare a grosimii de rezistenţă. În calculul de verificare ea este presiunea la care poate fi

supus elementul de recipient fără solicitări admisibile la temperatura de calcul.
 a -tensiunea admisibilă în  N / mm 2 
 - coeficient de rezistenţă a îmbinărilor sudate
c1 - adaosul pentru condiţiile de exploatare în (cm) şi reprezintă grosimea suplimentară,
care se adaugă la elementul recipientului susceptibil de a se subţia prin coroziune sau eroziune, în
scopul de a realiza o funcţionare sigură, pe durata de funcţionare stabilită prin proiect
c r - adaosul pentru rotunjime în (cm), ţine seama de valoarea grosimii de standardizare
1

imediat superioare a semifabricatului şi de abaterea negativă la grosime în (mm)

Presiunea de calcul la verificarea elementului p c , se calculează cu relaţia:
2 s p  c1    a  
pc 
t  p  c1 
Relaţiile sunt aplicabile când se îndeplineşte concluzia:
s p  c1
 0,1
s

II. Verificarea grosimii de proiectare la presiunea de probă hidraulică

Presiunea de încercare hidraulică a unui recipient (compartiment), p ph  bar  este egală cu

valoarea calculată conform relaţiei de mai jos:

71
  ap
p ph  1,25  p m (MPa), (bar) în care:
 at
p m - este presiunea maximă admisibilă de lucru a recipientului în (MPa )
 ap
20
-este temperatura admisibilă a elementului determinat pentru p m la temperatura la

care are loc încercarea, în  N / mm 2 

 at - este tensiunea admisibilă a elementului determinat pentru p m la temperatura de

calcul, în  N / mm 2 
 ap20
Elementul determinat este elementul de recipient pentru care raportul este minim.
 at
Elementele de recipient vor fi astfel proiectate încât în timpul încercării hidraulice
tensiunea în elementul considerat să nu depăşească 90% din valoarea limitei de curgere a
materialului din care a fost executat.
Presiunea de probă hidraulică se determină pentru toate materialele astfel:
1. Pentru P355NL-1 SREN 10028-3
 ap
p ph  1,25  p m
 at
 ap  315 N / mm 2
p c  6bar
 a150  183,33N / mm 2
315
p ph  1,25  6   12,88bar
183,33

2. Pentru P285NH SREN 10222-2

 ap
p ph  1,25  p m
 at
 ap  270 N / mm 2
p c  6bar
 a150  166,29 N / mm 2
270
p ph  1,25  6   12,17bar
166,29
3. Pentru P255QL SREN 10216-4

72
  ap
p ph  1,25  p m
 at
 ap  202,5 N / mm 2
p c  6bar
 a150  133,13 N / mm 2
202,5
p ph  1,25  6   11,4bar
133,13

4. Pentru 25CrMo4 SREN 10269-2

 ap
p ph  1,25  p m
 at
 ap  486 N / mm 2
p c  6bar
 a150  179,96 N / mm 2
486
p ph  1,25  6   20,37bar
179,96

5. Pentru 21CrMoV5-7 SREN 10269-2

 ap
p ph  1,25  p m
 at
 ap  531N / mm 2
p c  6bar
 a150  197,81N / mm 2
531
p ph  1,25  6   20,13bar
197,81

III. Calculul de dimensionare şi verificare a mantalei corp având Di  1000mm ,

supusă la presiune interioară

III.1 Calculul de dimensionare

Grosimea de proiectare se determină cu relaţia:

p   0  c1  c r
pc D
s0 
2 a150  p c
D  Di  100cm

pc  0,6 N / mm 2

73
   0,85
 a150  183,33N / mm 2
c1  0,3cm

c r  0,08cm , conform SREN 10029-95

s 0  0,192  0,3  0,08  0,572
Din considerente constructive pentru asigurarea condiţiilor de stabilitate se adoptă
s p  1cm  10mm

III.2 Calculul de verificare la presiunea de proba hidraulică

p ph D
s pph 
2 ap  p ph
p ph  1,28 N / mm 2
D  Di  100cm
  0,85
 ap  315 N / mm 2

1,28  100
s pph   0,239cm
2  315  0,85  1,28
s pph  s p  0,239  1cm

IV. Calculul de dimensionare şi verificare a mantalei camerei de distribuţie având

Di  1000mm , supusă la presiune interioară

IV.1 Calculul de dimensionare

Grosimea de proiectare se calculează cu relaţia:

74
 s p  s 0  c1  c r
pc D
s0 
2 a150  p c
Pc  0,6 N / mm 2
D  Di  100cm

pc  0,6 N / mm 2
  0,85
 a150  183,33N / mm 2
c1  0,3cm

c r  0,08cm conform SREN 10029-95

0,6  100
s0   0,192cm
2  0,85  183,33  0,6
s p  0,192  0,3  0,08  0,572cm

Din considerente constructive pentru asigurarea condiţiilor de stabilitate se adoptă

s p  1cm  10mm

Presiunea de calcul la verificarea elementelor se determină cu relaţia:

2 s p  c1    a150  
pc 
D   s p  c1 
21  0,3  0,85  183,33
Deci pc   2,16 N / mm 2  p  0,6 N / mm 2
100  1  0,3

IV.2 Calculul de verificare la presiunea de probă hidraulică

p ph D
s pph 
2 ap  p ph
p ph  1,28 N / mm 2
D  Di  100cm
  0,85
 ap  315 N / mm 2

1,28  100
s pph   0,239cm
2  315  0,85  1,28
s pph  s p  0,239  1cm

75
 CAPITOLUL VI
INSTRUCŢIUNI PRIVIND NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII
MUNCII

6.1 INSTRUCŢIUNI PRIVITOARE LA MATERIALE

6.2 INSTRUCŢIUNI DE FABRICAŢIE
6.3 NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

6.1 INSTRUCŢIUNI PRIVITOARE LA MATERIALE

1. La execuţie se vor folosi numai materiale cu certificate de calitate. În lipsa acestora
întreprinderea constructoare trebuie să facă probele necesare conform standardelor în vigoare şi
să întocmească certificate de calitate şi încercări din care să rezulte că materialele au compoziţia
chimică şi calităţile fizico-mecanice conform standardelor materialelor respective şi respectă
cerinţele din prescripţiile tehnice C4-90.
2. În cazurile temeinic justificate, întreprinderea constructoare poate să înlocuiască
mărcile de oţeluri prevăzute în documentaţia de proiectare cu altele echivalente, considerate
corespunzătoare dacă îndeplinesc în mod obligatoriu condiţiile de mai jos:
 Materialele care se înlocuiesc să fie din aceeaşi clasă
 Oţelul să fie calmat
 Compoziţia chimică să fie echivalentă
 Caracteristicile mecanice să fie cel puţin egale cu ale mărcii de oţel iniţial prescris
pentru condiţii de calcul prevăzute în proiect

76
  Pentru utilajele supuse controlului ISCIR, marca respectivă din oţel să aibă
omologat procesul tehnologic de sudare, în conformitate cu dispozitivele legale în vigoare
 Înlocuirea de material la majorarea preţului utilajului
3. La execuţia sudurilor se vor folosi electrozi aprovizionaţi cu respectivele certificate de
calitate. În lipsa acestora, uzina constructoare trebuie să facă toate probele necesare şi să
întocmească certificatele de calitate din care să rezulte că electrozii au compoziţia chimică şi
calităţile fizico-mecanice conform standardului respectiv
4. Pentru realizarea utilajului, în construcţia sudată, întreprinderea constructoare va aplica
un procedeu de sudură omologat care să asigure respectarea tuturor precizărilor din prescripţiile
tehnice ISCIR. Coeficientul de rezistenţă al îmbinărilor sudate trebuie asigurat la cel puţin
valoarea precizată în proiect şi luată în considerare în calculul de rezistenţă.

6.2 INSTRUCŢIUNI DE FABRICAŢIE

1. În cursul procesului tehnologic de fabricaţie se vor respecta:

 Toate dimensiunile desenelor de ansamblu si detalii
 Toleranţele indicate în desene
 Caliatăţile de materiale prescrise
2. Trasarea găuri pentru racorduri, precum şi amplasarea amenajărilor pe aparat se vor
executa numai după realizarea integrală a utilajului, considerând o bază unică de măsurare.
3. Găurile de la flanşe, pentru şuruburi, vor fi dispunse simetric faţă de axele principale
ale utilajului, sau faţă de axele paralele ale acestuia.
4. În vederea realizării fascicolului tubular, capetele ţevilor ce urmează a fi mandrinate în
plăci tubulare, vor fi supuse unui tratament termic de recoacere în vederea sigurării unei durităţi
mai mici cu cel puţin 30 HB decât duritatea plăcii tubulare.
5. Înainte de asamblarea ţevilor în plăcile tubulare, se va proceda la pregătirea îmbinării
mandrinate prin îndepărtarea oricăror impurităţi sau urme de materii străine din găurile plăcilor
tubulare, acestea trebuind să fie absolut curate şi uscate. În acelaşi scop, înainte de începerea
asamblării, capetele ţevilor fascicolului tubular vor fi curăţate la luciu metalic, pe o lungime
egală cu grosimea plăcii tubulare plus 10 mm.

77
 6. Înainte de începerea asamblării ţevilor în fascicol tubular, şicanele transversale şi
şicanele suport vor fi pregătite prin eliminarea tuturor bavurilor sau marginilor ascuţite, atât la
găurile pentru trecerea ţevilor cât şi la toate celalalte muchii.
7. Găurile pentru ţevi, practicate în plăcile tubulare trebuie să fie prelucrate la rugozitatea
precizată în desen, nefiind permise rizuri sau zgârieturi ca urmare a procesului de execuţie.
8. Nu sunt permise cuponări sau întregiri ale ţevilor fascicolului tubular prin operaţii de
sudare.
9. Cordoanele de sudură longitudinale şi transversale ale îmbinărilor corpului vor fi
polizate la nivelul suprafeţei interioare a mantalei.
10. După asamblarea virolelor între ele, suprafaţa exterioară a mantalei cilindrice nu
trebuie să prezinte abateri măsurate pe generatoare (săgeată), faţă de linia dreaptă, mai mari de
1mm / m 2 , dar maxim 5 mm pe toată lungimea corpului.
11. Ovalitatea maximă admisă pentru corpul aparatului de schimb de căldură nu va
depăşi 0,5% din diametrul nominal al mantalei, dar maximum de 6 mm.

6.3 NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

În vederea asigurării unor bune condiţii de desfăşurare a procesului de prelucrare şi a

evitării accidentelor de muncă se recomandă următoarele:
 Depozitarea semifabricatelor să se efectueze în mod judicios astfel încât la
manipularea lor să nu apară accidente
 Personalul care execută operaţii de curăţire chimică va fi dotat obiligatoriu cu mănuşi
şi haine de protecţie adecvate pentru a proteja împotriva agenţilor chimici, iar părţile libere ale
corpului vor fi unse cu o cremă adecvată
 Personalul va purta ochelari de protecţie, iar operaţia se va executa fie în aer liber, fie
în încăperi deschise
 Nu este permis să se înceapă nici o operaţie de prelucrare sau de sudare înainte de a
poseda certificatul de calitate şi a identifica marca oţelului respectiv
 După identificare se va avea în vedere numai aplicarea de tehnologii de sudare şi
prelucrari elaborate de organizaţii de proiectare specializate
 Nu se permite prinderea cu sudură a unor îmbinări realizate printr-o centrare forţată
sau corectarea ei, în ambele cazuri existând pericolul fisurării

78
  La prelucrările mecanice, piesa de prelucrat trebuie fixată deosebit de rigid pentru a
combate vibraţiile ce apar la regimurile intense de aşchiere
 Se vor evita prinderile excentrice care duc la secţiuni neuniforme de aşchii
 La găurirea pieselor se vor prinde în dispozitivele speciale, rigide construite pe
corpuri din fontă care preiau şi micşorează vibraţiile
 Pentru fixarea cuţitelor în suport se utilizează adaosuri executate special la
dimensiunile corpului, nefiind permisă folosirea unor adaosuri improvizate din diferite table luate
la întâmplare
 La fixare, şuruburile se strâng pe rând câte puţin fiecare, nu fiecare şurub până la
refuz, ceea ce ar duce la aşezarea greşită a cuţitului
 Aproprierea şi îndepărtarea sculei de piesa de prelucrat trebuie făcută numai în timp
ce piesa sau scula se roteşte
 Burghierea se va face cu grijă pentru că în momentul terminării operaţiei la ieşirea
sculei din gaură se poate rupe tăişul sculei
 Retragerea sculei din pieşă se face numai după degajarea lor prin aşchiere, fiind
interzisă pornirea şi oprirea maşinii în timp ce scula se află în aşchiere
 La prelucrarea cu carburi metalice trebuie evitate regimurile care duc la formarea unor
aşchii lungi care datorită vitezei mari de aşchiere au temperaturi ridicate putânt produce arsuri
 În cazul în care se produc aşchii sfărâmate este indicat să se monteze ecrane de
protecţie transparente, pe masa maşinii, putând totodată urmări mersul lucrărilor
 La utilizarea lichidelor de răcire-ungere, este interzis ca acestea să conţină substanţe
nocive care pot provoca dermatoze
 Aschiile se vor îndepărta numai cu cârlige şi lopăţele

79
 AFT ARROW
AFT Arrow combina o interfata grafica avansata cu o solutie inginereasca complexa pentru
simplificarea procesului, de cele mai multe ori complicat, de analiza a debitelor de gaze in
sistemele de conducte. Pentru a oferi flexibilitate si incredere ridicata in predictiile sale, AFT
Arrow ofer metode cu solutii multiple.
O parte integrala a interfetei este ferestra spatiului de lucru al AFT Arrow. Aici puteti amplasa
iconite sis a desenati linii pentru a reprezenta diferite component ale sistemului de conducte.
Puteti introduce informatii pentru componentele associate in ferestrele Specifications.
AFT Arrow prezinta atat date initiale cat si rezultatele analizelor intr-o forma vizuala, permitand
rapida analiza a validitatii modelului. Identificarea presupunerilor slabe, a erorilor tipografice, si
redemararea modelelor sunt aceelerate datorita mediului graphic al AFT. Acesta reduce
posibilitatea de modelare a erorilor.
Acum in AFT Arrow 4.0 sunt doua noi module care permit extensia capabilitatilor de modelare
ale AFT Arrow in noi noi zone. Modulul Analiza back-solution si Control permite inginerului sa
dezvolte o analiza multivariata si sa simuleze functiile de control ale sistemului. Modulul de
calcul al costurilor (CST) permite inginerului sa calculeze costurile sistemului, atat initiale, cat si
recurente. Modulele pot fi folosite individual sau impreuna. Indiferent daca sistemul de conducte
va fi folosit pentru a evalua si imbunatati un sistem deja existent sau pentru a desena unul nou,
AFT Arrow creste productivitate in modelarea procesului.

Versiunile standard ale capabilitatilor

 Sistemele inchise (recirculate) sau deschise;

 Sisteme de retele care se ramifica sau sunt inchise, fara limita asupra numarului de bucle;
 Sisteme de conducere a presiunii;
 Sisteme compresor sau ventilator, incluzand compresoare multiple in serie sau paralel;
 Compresoare cu viteza variabila, presiune si debit controlate;
 Sisteme cu supape de control a presiunii sau debitului;
 Sisteme cu supape inchise sau compresoare oprite;
 Sisteme de analiza a schimbului de caldura si sisteme de echilibrare a energiei;
 Sisteme care experimenteaza incetinirea sonica, incluzand multiple puncte de incetinire
sonica;
 Sisteme cu debit non-reactiv mixt si amestecuri definite de utilzator (cu optional
Chempak);
 Sisteme cu schimbari de altitudine la fel ca in cazul turbomasinilor;

80
  Cazuri multiple de desing intr-un singur document model;
 Calculul costului consumului de energie al compresorului;

Caracteristicile interfetei

 Interfata grafica a AFT Arrow este bazata pe operatiile de tras si plasat, ceea ce permit
constructie cu usurinta a unui model al unui sistem de conducte. Poti controla
aranjamentul, si beneficiezi de feedback-ul direct vizual privind configuratia modelului.
 Datele sunt introduse pentru component in ferestrele Specifications, care sunt deschise
printr-un dublu click asupra componentei de interes. Caracteristicile aditionale de editare
simplifica schimbarile pe care doriti sa le faceti in model.
 AFT Arrow incorporeaza atat sistemul traditional Englez, cat si Sistemul International de
unitati de masura. Asignati unitatile tuturor parametrilor initiale prin alegerea acestora din
lista. Aceasta inalta flexibilitate va scapa de calculele dificile realizate de mana.
 Numeroase rapoarte cu date de iesire pot fi generate, toate pot fi modificate. Toate datele
de iesire printate sunt de calitatea raportului.Datele de iesire organizate permite de
asemnea verificarea acuratetii modelului.

Consideratiile ingineresti din AFT Arrow

AFT Arrow este bazat pe urmatoarele consideratii fundamentale ale mecanicii fluidelor:
 Debit compresibil;
 Toate gazele sunt supraincalzite;
 Conditii stare de echilibru;
 Debitul unidirectional
 Fara reactii chimice;
 Debitul supersonic nu exista in sistem;

AFT Arrow permite schimbarea accelaratiei gravitationale a sistemului, o caracteristica

folositoare pentru aplicatiile cu vehiculele aerospataile sau pentru sistemele care sunt construite
pentru medii extraterestre

In AFT ARROW avem :

Conducte
 O conducta poate reprezenta mai multe conducte in paralel (folositoare pentru fascicule
de conducte);
 Fitinguri imbunatatie &intrari de pierderi pentru conducte;
 Izolarea poate fi inclusa pe interiorul conductei/ duct si efectul asupra suprafetei de debit
si transferul acaldurii pot fi modelate;
 Izolarea poate fi aplicata chiar si atunci cand nu existra transfer termic;

Rezolvator
 Schimbatorrele de caldura pot schimba caldura cu schimbatoarele de caldura din cicluri
separate care pot avea acelasi fluid sau un fluid diferit;

81
 Izolatia interna poate fi adaugata unei conducte sau tevi, si aria redusa a debitului si
efectele termice (daca sunt modelate) vor fi automat calculate.
 Noi ecuatii de stare sunt folosite pentru a modela densitatea ca un tabel de curbe bazate pe
presiune si temperature (similare cu tabelele entalpiei);

82
83
 CONCLUZII

Prezentul proiect a abordat mai întâi problema influenţei temperaturii de încălzire asupra
probabilităţii de transport prin conducte a ţiţeiului brut vâscos si/sau congelabil.
Pe baza studiului efectuat, transportul prin conducte a produselor petroliere (în special a
ţiţeiului vâscos) este susceptibil de îmbunătăţire în sensul că se poate realiza mai economic, dacă
s-ar utiliza una din metodele enumerate în capitolul I .
Variaţia temperaturii în conductă are o influenţă importantă asupra pompării petrolului
brut sau produselor petroliere. Astfel, viscozitatea lichidelor variază în sens contrar cu
temperatura şi o scădere accentuată a acesteia din urmă produce o creştere importantă a
viscozităţii. La un petrol brut vâscos pot apărea, în acest caz, dificultăţi mari de transport. De
asemenea, unele petroluri brute sau produse petroliere pot ajunge la punctul de congelare atunci
când temperatura din conductă scade. La petrolurile brute parafinoase, în unele cazuri, apar
depuneri de parafină pe peretele conductei, fapt ce reduce diametrul interior sau conduce la
înfundarea conductei.
În contextul actual când consumul energetic este foarte important, cum este cazul ţării
noastre, optimizarea transportului petrolier prin conductă este un factor hotărâtor.
Şi în ceea ce priveşte proiectarea generatoarelor de abur, utilizate în staţiile de încălzire,
este însă susceptibilă de îmbunătăţiri ceea ce ar constitui alături de o reproiectare a staţiei o
importantă sursă de economie.
Prezentul proiect aduce o mică contribuţie la aceste probleme prezentate.
Pentru realizarea proiectării s-a apelat la toată gama de cunoştiinţe dobândite pe parcursul
celor cinci ani de studiu, nu numai la disciplinele: - Transportul fluidelor şi Termotehnică – în al
căror domenii se înscrie tematica, ci şi la celelalte discipline.
Pe acestă cale ţin să aduc o dată mulţumirile mele tuturor cadrelor didactice din facultate,
pentru interesul depus la formarea mea profesională şi le prezint prin această lucrare de diplomă
– recunoştinţa mea.

84
 BIBLIOGRAFIE

Banescu A., Radulian D., - Sistematizarea calculelor aparatelor în

industria chimică - Editura Tehnică - Bucureşti 1977;
Dragotescu N. s.a. - Transportul pe conducte a ţiţeiului, gazelor şi
produsului petrolier - Editura Tehnică - Bucureşti 1961;
Oroveanu T., Stan Al., Talle V, - Transportul petrolului - Editura Tehnică
-Bucureşti 1985;
Pavel A., - Materiale şi rezistenţe admisibile folosite la construcţia de
utilaje pentru industria petrolieră, prelucrătoare şi petrochimică - Editura
didactică şi pedagogică - Bucureşti 1967;
Raznjevic, Kuzman - Tabele şi diagrame termodinamice -
Voicu I., - Utilajul industriei chimice şi petrochimice - I.P.G. Ploieşti 1986
M. Pătârlageanu, T. Cristescu – Termotehnică – Vol I – Editura U.P.G.
Ploieşti 2000
Antonescu N., Caloian V., - Schimbător de căldură – Institutul de
Construcţie, Bucureşti 1977
Nicolae Viorel, Curs Controlul şi Constructia Utilajelor de Transport şi
Depozitare, Capitolul II, Construcţia şi Calculul Sistemelor de Conducte
Norme Tehnice specifice SNT, Mentenanţa Conductelor Destinate
Transportului Gazelor Naturale, Editura Tehnică, Bucureşti 2011
Zecheru Gh., Drăghici Gh., Elemente de Ştiinţă şi Ingineria Materialelor,
vol.1, Editura Ilex şi Editura Universităţii din Ploieşti 2001

*** - Prescripţii tehnice ISCIR C4-90

85
86